Imaginația

Definiție
IMAGINAȚIA – proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini și proiecte noi, pe baza
combinării și transformării datelor experienței anterioare
 are rol deosebit în adaptarea activă , transformativă și creatoare a omului
 prin ea, câ mpul cunoașterii umane se lă rgește mult, omul devenind capabil de a realiza
unitatea între trecut, prezent și viitor
 detașâ ndu-se de prezentul imediat, omul își organizează și proiectează acțiunile,
anticipâ nd atâ t drumul ce va fi parcurs, câ t și rezultatele ce vor fi obținute
 este proprie doar omului
 apare doar pe o anumită treaptă a dezvoltă rii psihice a omului (câ nd s-au dezvoltat
reprezentă rile, inteligența, câ nd a achiziționat o anume experiență și limbajul)

Legătura imaginației cu celelalte procese psihice:

 memoria este rezervorul imaginației (memoria este cu atâ t mai valoroasă , cu câ t este mai
fidelă / imaginația este mai valoroasă cu câ t este mai inedită ); imaginația se deosebește de
memorie, dar nu poate exista fă ră ea, pentru că îi oferă material pentru combină rile sale, îi
fixează și îi evocă rezultatele
 gândirea ghidează și dirijează imaginația; imaginația participă la elaborarea ipotezelor, la
gă sirea strategiilor de rezolvare a problemelor
 limbajul se implică în toate formele imaginației
 afectivitatea stâ rnește, susține, colorează imaginația
Producerea noului, prin imaginație, presupune interacțiuni cu toate componentele sistemului
psihic uman.

Procedee ale imaginației

procedeul imaginativ – un mod de operare mintală ce presupune compuneri, descompuneri,
recompuneri, integră ri, dezintegră ri...și care duce la rezultate diferite
Procedeele cele mai cunoscute:
1. Aglutinarea – o nouă organizare mentală a unor pă rți ușor de identificat și care au aparținut
unor lucruri diferite (sirena, radio-cd)
2. Amplificarea și diminuarea – modificarea proporțiilor, a dimensiunilor unei structuri inițiale
(Flă mâ nzilă / minicalculatorul)
3. Multiplicarea și omisiunea – modificarea numă rului de elemente structurale, pă strâ ndu-se
identitatea lor (balaurul cu 7 capete/ Ciclopul)
4. Adaptarea – aplicarea unui obiect, element sau principiu funcțional, într-o nouă situație (în
artă , în tehnică )
5. Schematizarea – selecția unor însușiri și omiterea, cu bună știință , a celorlalte (desenul
schematic al unui arbore)
6. Tipizarea – identificarea generalului și apoi, transpunerea luiîntr-un produs nou, care îmbină
original generalul cu fenomenalul (personaj tipic)
7. Empatia – transpunerea imaginară în plan perceptiv, intelectiv, afectiv...în altceva (actorul
într-un rol)
 Formele imaginației
Fiind un proces foarte complex, imaginația se desfă șoară în forme variate. După prezența sau
absența intenției de a imagina, există 2 forme ale imaginației: 
A. Imaginația involuntară
A.1 visul din timpul somnului – înlă nțuirea de imagini, emoții, idei (dezorganizate și
bizare) ce apar în starea de somn paradoxal
- subiectul este mai mult spectator/ nu le poate dirija și nu le înțelege imediat
- visul este o formă pasivă de imaginație
A.2 reveria – derularea mintală a unui șir de imagini și idei/ vis cu ochii deschiși
- pornește de la ceva ce vedem sau ceva ce ne-a ră mas în minte
- acele imagini sunt propulsate de dorințe și așteptă ri
- putem dirija ușor reveria în direcția dorită
- este o formă pasivă de imaginație
B. Imaginația voluntară
1.b Imaginația reproductivă – formă activă , conștientă și voluntară ce constă în
construirea mintală a imaginii unor realită ți existente sau trecute, dar care nu au fost percepute
direct niciodată
2.b Visul de perspectivă – proiectarea mintală a drumului propriu de evoluție, în acord cu
posibilită țile personale, cu condițiile și cerințele sociale
3.b Imaginația creatoare – structurarea în plan mintal a unui produs nou, inexistent în
prezent, dar posibil în viitor
- este cea mai complexă și mai valoroasă formă
- este orientată spre posibil, nou, viitor
- este activă și foarte constructivă