Plugusorul este un obicei pe care toti romanii il practica pentru a sarbatori 

Anul Nou. Chiar daca plugusorul

este in primul rand un obicei agrar si doar aopoi o colinda, acesta are radacini adanci in spiritualitatea
autohtona. In cadrul colindei se intalnesc si elemente teatrale in timp ce principalul subiect este toata munca
depusa pentru obtinerea painii cea de cu toate zilele. Alaturi de Sorcova, Plugusorul este una dintre cele mai
importante colinde pe care romanii le practica de sarbatorile de iarna.
Precum ii spune si numele, plugul, impodobit cu hartie colorata, flori, panglici este o prezenta constanta in
cadrul colindei. De asemenea, acesta este chiar si mai mult, o prezenta simbolica pe cand uratorii merg sa
colinde oficialitatile.

In seara Ajunului de An Nou Plugusorul se recita din casa in casa pana cand razele soarelui ii dezmiarda
dimineata pe micii colindatori. Conform traditiei, aceasta era practicat doar de copii sau adolescenti. Totusi,
conform traditiei populare, in trecut plugusorul era practicat doar de barbatii in puterea varstei.

In unele judete precum Botosani sau Galati se obisnuia ca si femeile sa faca parte din ceata si sa mearga la
colindat. Totusi, cetele erau relativ mici, de doar 2-3 insi. In schimb, erau si cete mai mari care obisnuiau sa isi
aleaga un vataf. Pe cand recitarea textului incepea, aceasta era insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului,
dar si de pocnituri de bice.

In unele regiuni obiceiul de Plugusor este mult mai complex, fiind incorporate si unele instrumente muzicale
pentrum fluierul, toba, cobza, vioara sau cimpoiul. De asemenea, nelipsite erau pana si pocnitorile sau
puscoacele, care aveau menirea de a amplifica atmosfera zgomotoasa specifica obiceiului.

Unii cercetatori sunt de parere ca acest obicei avea loc la inceputul primaverii, asa cum Anul Nou se
sarbatorea mai demult. Dupa ce data de Anul Nou a fost stabilita pe 1 ianuarie, se crede ca obiceiul a migrat
si el. Dupa colindat, gazdele ofereau colindatorilor colaci, fructe sau chiar carnati.

Daca in unele zone se practica Plugul cel Mare, tras de boi sau purtat de copii, in Muntenia, Moldova si
Dobrogea acesta a fost inlocuit cu buhaiul.

În România, Pluguşorul este cea mai răspândită tradiţie. Pe Valea Mureşului şi pe cea a Arieşului, sunt
frecvente urările de tipul „Câte paie pe casă / Atâţia galbeni pe masă. / Câte pietre la fântână / Atâtea
oale cu smântână”, semn că acest ritual este unul de prosperitate. Alte urări amintesc de colonizarea
Daciei de către romani, în timpul împăratului Traian. „S-a sculat mai an / Bădia Traian...”. Asocierea
împăratului roman cu Pluguşorul nu este deloc întâmplătoare, spun istoricii. Şi asta pentru că ritualul
întemeierii unui nou oraş roman cuprindea trasarea perimetrului sacru al aşezării cu ajutorul unui...
plug. Marele preot nu trasa doar conturul aşezării, ci şi principalele străzi, care erau cardo şi decumana şi
care străbăteau în lung şi în lat aşezarea romană. Cele două străzi se întâlneau în forum, locul cel mai
sacru al aşezării, unde erau construite templele. Tocmai de aceea, în multe comunităţi din Transilvania,
pluguşorul porneşte din curtea bisericii, templul creştin al zilelor noastre.
https://youtu.be/PeRq7H-sOhY -plugusorul in Gorj