LETIȚIA OPRIȘAN

Letiția Oprișan s-a născut la 27 martie 1937 la Căbești – Podu Turcului. În 1967 a absolvit
Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Secția Pictură, cu maestrul Alexandru Ciucurencu.
Debutează în 1968 într-o expoziție colectivă la București. Între 1971-1980 a activat artistic la Bacău și
a participat la toate expozițiile municipale, regionale și naționale din Bacău și București. Între 1969-
2000 a deschis numeroase expoziții personale: Ateneul Tineretului, București (1969), la Teatrul Mic
(1971), Muzeul de Artă din Bacău (1972, 1974), Duseldorf, Germania (1979), Hotel Internațional,
Mamaia (1983), Căminul Artei, București (1986, 1991), Muzeul de Artă Râmnicu Vâlcea (1986),
Galeria Orizont, București (1995), Teatrul de Comedie, București (1995), Muzeul Literaturii Române,
București (1996), Amboise, Franța (1998), Mogoșoaia (1998), Galeria Simeza (1999).
A participat la numeroase tabere de creație: Letea, Bacău (1974), Tescani (1978), Cozia (1985,
1994), Râmnicu Vâlcea, Deva (1981), Ipotești (1997, 1998), Mogoșoaia (1999). A excpus grafică la
Sala Parlamentului, în 1996, Galeria Artelor, București (1997, 1998, 1999), Studio 8, București
(2000), Sala Parlamentului, București (2000).
În străinătate a expus în Olanda (1991, 1995), Germania (1996, 1997), Franța (1997, 1998,
1999), Suedia (2000).

„Activă multă vreme la Bacău, Letiția Oprișan a rămas fidelă spațiului desăvârșirii artistice și
afirmării acestui mediu cultural generos. A traversat cu demnitate profesională etapele uneori dificile
ale dialogurilor cu puterea iluzorie a unor idealuri false, și s-a așezat artistic pe datele de fond ale
propriei sensibilități și a inventarului de idei mereu sporit de alte perspective de lucru. Racordurile la
realul transfigurat, cromatismul întotdeauna cu o notă mai sus decât i-ar fi oferit o bună lumină,
peisajul și natura statică, exemplar realizate, au condus-o în anii din urmă către sinteze în cheie
modernă împinse către abstract. Are atâta vervă cromatică încât poate oferi și altora, vivacitate și
coerență chiar și în abstract. Turbioane cromatice agită suprafața și determină reacții de spontană
adeziune sau înțelepte retrageri. Arta ei este aceea a unui profesionist care știe ce face, de ce face și,
mai ales, cum trebuie să gestioneze abstracția lirică spre a nu te pierde în orizonturi culturale
iluzorii...”
Valentin Ciucă - Un secol de arte frumoase în Moldova, Ed. Art XXI, Iaşi, 2009, pag. 618-619.