AUREL STANCIU

Aurel Stanciu s-a născut la 25 ianuarie 1945, la Prisecani, Iași. A absolvit Facultatea de Arte
Plastice din Iași, în anul 1967, iar în anul 1982 a obținut licența în Muzeologie la Institutul Nicolae
Grigorescu, București. Este membru al filialei Bacău a U.A.P. A debutat artistic în anul 1967, în
cadrul expoziției de la Muzeul Regional Bacău. În 1970 devine membru al Cenaclului U.A.P. Nicu
Enea, Bacău, și expune împreună cu Ștefan Pristavu și Mihai Butnaru. Întemeiază grupul Penelul alb.
Expune cu regularitate în cadrul Filialei U.A.P. Bacău și în expozițiile republicane deschise la Sala
Dalles din București.
În 1992 a expus împreună cu Filiala U.A.P. Bacău la Teatrul Național din București. figurează
în toate expozițiile anuale ale U.A.P. Filiala Bacău, precum și la edițiile Saloanelor Moldovei, Bacău-
Chișinău. În 1994, a figurat în expoziția colectivă a U.A.P. Filiala Bacău de la Wiesbaden.
A participat anual la Tabere de creație de la: Berzunți (1983-1988), Măgura-Bacău (1987, 1997),
Valea Uzului, Tescani (1994). În perioada 2000-2008 participă la expozițiile de grup ale Filialei
U.A.P. Bacău, precum și la manifestările Centrului de Cultură George Apostu din Bacău.

„Numărul consistent de expoziții, participări la Tabere de creație, vocația descoperirii talentelor

de la vârsta copilăriei, i-au motivat parcursul de creație și i-a etalat calitățile didactice. Dacă la
începuturi artistul Aurel Stanciu trata cu respect dialogurile cu peisajul sau natura statică, valorificând
astfel anii de formare în spiritul școlii ieșene, expozițiire recente exprimă o debarasare de dialogul cu
realul în favoarea soluțiilor abstracte. Pare, desigur, o aliniere la tendințele momentului, o
demonstrație a faptului că cine se poate exprima sugestiv și calitativ, original în raporturile cu stimulii
naturii, poate schimba ușor și din mers, macazul. Reciproca nu este, din păcate, valabilă, deoarece unii
insurgenți antitradiționaliști neavând deloc acces la instrumentarul artistic al unei clasicități care s-a
impus, o abandonează. A intenționat probabil o sincronizare cu tendința momentului, o schimbare de
direcție cum se întâmplă adesea, dar cei care l-au prețuit și colecționat vor înțelege mai greu
abandonul și alinierea voluntară la moda zilei. De altfel, mulți artiști post-moderni din Filiala Bacău
par născuți în același timp și de aceeași mamă...”
Valentin Ciucă - Un secol de arte frumoase în Moldova, Ed. Art XXI, Iaşi, 2009, pag. 640-641.