Medierea contextuală a disputelor

Comunicare și conflict interpersonal-concepte, tipuri,

norme, blocaje, eficientizare, responsabilități

Coordonator: Prof

Iași

2020
 I. Comunicare și conflict interpersonal-concepte, tipuri,
norme, blocaje, eficientizare, responsabilități
Comunicarea inter-umană este un proces tranzacțional de transmitere și/sau de
transformare a informațiilor care are ca obiectiv și/sau rezultat producerea unei modificări asupra
partenerului/partenerilor de proces, relațiilor stabilite și/sau a mediului în care are loc procesul
respectiv. Acest proces de interacțiune psiho-socială prin care unul sau mai mulți indivizi cu rol
de emițător transmit în mod voluntar și/sau involuntar mesaje cu scopul de a produce sau care
produc modificări la nivelul propriei persoane, a partenerilor de proces și/sau altor indivizi, a
relațiilor acestora și/sau a elementelor contextuale și sau conjuncturale3 de mediu social și/sau
natural reprezintă proces de comunicare. De asemenea, comunicarea este și un proces
intenționat, care are scopul de a produce efecte asupra receptorului, în sensul că se așteaptă de la
acesta un răspuns, o reacție. În fapt, comunicarea poate fi definită drept ansamblul proceselor
fizice și psihologice, prin care se efectuează operația punerii în relație cu una sau mai multe
persoane în vederea obținerii unor anumite obiective.

Comunicarea inter-umană este un proces cu prezență permanentă pe parcursul întregii

existențe a speciei, fapt ce a deteminat atât interes cât și efort de înțelegere, explicare, teoretizare
și administrare, lucru care a condus la apariția unei multitudini de propuneri în acest sens; una
dintre acestea, cu impact major din perspectiva sistemului restaurativ-alternativ este ca propusă
de un cercetător din cadrul Școlii de la Palo-Alto, Paul Watzlawic, Don J. Jackson. Acesta are
forma unui inventar de axiome care enunță că:

-non-comunicarea este imposibilă

– orice prezență, absență, orice comportament conștient sau nu are conținut de comunicare;

-comunicarea se desfășoară la nivel informațional/de conținuturi și relațional

– orice comunicare transmite atât informații de conținut cât și de mod în care acestea pot fi
înțelese.
 Conflictul reprezintă o stare de dezechilibru față de un reper anterior, considerat ca fiind
aflat într-un echilibru relativ sau teoretic; S-a constatat faptul că dezechilibrul produce tensiuni și
forțe intra sau interpersonale și poate apărea ca urmare a prezenței acestora. Conflictul este
considerat, de asemenea, o stare de normalitate, deoarece la nivelul sistemului unui individ, se
produc permanent schimbări.

Conflictul reprezintă un proces psihosocial, afectat de percepții, deoarece fiecare individ

are propriul lui mod de a percepe o informație și de a o procesa, ceea ce conduce automat la o
diferențiere între ideile fiecărui individ asupra aceleași realități.

Tipuri de conflicte:

Conflictul poate fi: - subiectiv: nivel emoțional ridicat, orientare afectivă și obiective de
tip nontangibil;

-obiectiv - preponderent decizional, emoționalitate controlată, orientare către realizarea

de obiective formulate în mod conștient, orientare spre rezultat

De asemenea, conflictul are componente: -intrapersonale, care au loc în interiorul

indivizilor, în plan psihic, fiziologic sau sintetic (conștient, subconștient, inconștient) si
componente interpersonale, perezente în exteriorul indivizilor, în mediul social sau natural.

Printre cauzele care au condus la apariția conflictelor se enumeră: problemele create de

faptul că anumite nevoi de bază ale individului, nu sunt satisfăcute, sau sunt satisfăcute partial
sau sunt satisfăcute sub altă formă față de cea prevăzută. De asemenea, problemele de
relaționare pot constitui o cauză care a condus la apariția conflictelor. Problemele de relaționare
apar de obicei în relațiile interpersonale, ca urmare a raportului de interdependență dintre
indivizi, a nivelului scăzut de competențe profesionale și sociale, a existenței unor stereotipuri și
prejudecăți care conduc la anumite confruntări între indivizi. Problemele generate de diferențele
de valori, sunt, de asemenea cauze care au condus la apariția conflictelor. Aceste diferențe de
valori sunt reprezentate de înțelegerea în mod diferit a unor valori și principii fundamentale,
precum -diferenţele culturale, de ideologie, religie, modalitatea de a face lucrurile, de a trăi viaţa,
schimbarea regulilor, normelor, stilului de viaţă, a partenerilor, a înfăţișării.
 Conflictele pot exista la nivel intrapersonal, interpersonal, intergrup, la nivelul
organizaţiei sau al mediului de funcţionare a organizaţiei. Pot apărea între persoane/grupuri
corelate în vreun fel, care fie urmăresc obiective diferite, apără valori diferite, au interese opuse
sau divergente, fie urmăresc acelaşi obiectiv, dar pe căi diferite sau în mod competitiv.

Watkins, referindu-se la caracteristicile conflictului interpersonal, a formulat două

axiome: Axioma 1. Conflictul poate fi rezolvat sau generat numai prin intermediul procesului de
comunicare (folosind limbaje verbale şi nonverbale), deoarece oamenii pot interacţiona şi
schimba mesaje numai prin comunicare. Axioma 2. Conflictul este generat de faptul că cele două
„părţi în conflict“ au şi obiective care se exclud reciproc. Obiectivele care se exclud reciproc pot
exista datorită unor fapte concrete sau a sistemelor de valori diferite.

Se pot trage următoarele concluzii: – numai prin comunicare părţile în conflict pot
determina existenţa unei soluţii care să ţină cont de obiectivele ambelor părţi; – există
posibilitatea ca incertitudinea, nesiguranţa şi informaţia ambiguă generate de o comunicare
defectuoasă să fie cauza percepţiei obiectivelor care se exclud reciproc; – deoarece diferenţele
între sistemele de valori induc diferenţe între percepţii, acestea pot constitui o sursă de conflict; –
apelarea la comunicarea pozitivă, ascultarea empatică, şi autoexpunere poate conduce la
stabilirea unei baze comune de discuţii, de interese, la împărtăşirea în comun a unor valori; –
comunicarea precisă reduce diferenţele perceptuale şi scade în acest mod probabilitatea de
apariţie a conflictului.

Intercorelarea strânsă între conflict şi comunicare este determinată de faptul că procesul

de comunicare în sine poate cauza conflicte, poate fi un simptom al conflictelor sau poate
conduce la rezolvarea conflictelor. Orice comportament de comunicare este de fapt o formă de
exteriorizare şi orice comunicare afectează comportamentul. Orice comunicare este o
interacţiune, deci un instrument de interinfluenţare.