Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator: Prof
Iași
2020
I. Comunicare și conflict interpersonal-concepte, tipuri,
norme, blocaje, eficientizare, responsabilități
Comunicarea inter-umană este un proces tranzacțional de transmitere și/sau de
transformare a informațiilor care are ca obiectiv și/sau rezultat producerea unei modificări asupra
partenerului/partenerilor de proces, relațiilor stabilite și/sau a mediului în care are loc procesul
respectiv. Acest proces de interacțiune psiho-socială prin care unul sau mai mulți indivizi cu rol
de emițător transmit în mod voluntar și/sau involuntar mesaje cu scopul de a produce sau care
produc modificări la nivelul propriei persoane, a partenerilor de proces și/sau altor indivizi, a
relațiilor acestora și/sau a elementelor contextuale și sau conjuncturale3 de mediu social și/sau
natural reprezintă proces de comunicare. De asemenea, comunicarea este și un proces
intenționat, care are scopul de a produce efecte asupra receptorului, în sensul că se așteaptă de la
acesta un răspuns, o reacție. În fapt, comunicarea poate fi definită drept ansamblul proceselor
fizice și psihologice, prin care se efectuează operația punerii în relație cu una sau mai multe
persoane în vederea obținerii unor anumite obiective.
– orice prezență, absență, orice comportament conștient sau nu are conținut de comunicare;
– orice comunicare transmite atât informații de conținut cât și de mod în care acestea pot fi
înțelese.
Conflictul reprezintă o stare de dezechilibru față de un reper anterior, considerat ca fiind
aflat într-un echilibru relativ sau teoretic; S-a constatat faptul că dezechilibrul produce tensiuni și
forțe intra sau interpersonale și poate apărea ca urmare a prezenței acestora. Conflictul este
considerat, de asemenea, o stare de normalitate, deoarece la nivelul sistemului unui individ, se
produc permanent schimbări.
Tipuri de conflicte:
Conflictul poate fi: - subiectiv: nivel emoțional ridicat, orientare afectivă și obiective de
tip nontangibil;
Se pot trage următoarele concluzii: – numai prin comunicare părţile în conflict pot
determina existenţa unei soluţii care să ţină cont de obiectivele ambelor părţi; – există
posibilitatea ca incertitudinea, nesiguranţa şi informaţia ambiguă generate de o comunicare
defectuoasă să fie cauza percepţiei obiectivelor care se exclud reciproc; – deoarece diferenţele
între sistemele de valori induc diferenţe între percepţii, acestea pot constitui o sursă de conflict; –
apelarea la comunicarea pozitivă, ascultarea empatică, şi autoexpunere poate conduce la
stabilirea unei baze comune de discuţii, de interese, la împărtăşirea în comun a unor valori; –
comunicarea precisă reduce diferenţele perceptuale şi scade în acest mod probabilitatea de
apariţie a conflictului.