Personajele

Încă de la început cele două basme se diferenţiază în ceea ce priveşte personajele. Dacă în Tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte avem un împărat fără urmaşi, dar care şi-i doreşte, Povestea lui Harap-
Alb debutează cu înşiruirea cătorva dintre personajele principale: craiul cu cei trei fii, Verde Împărat şi
fiicele lui. Apariţia copilului mult aşteptat în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte se întâmpă
cu ajutorul unui unchiaş care le dă leacurile de care au nevoie pentru a avea un copil, dar care îi şi
avertizează că nu vor avea parte de el.

În celălalt basm, ca ajutor o avem pe Sfânta Duminică, care îl ajută pe Harap-Alb să treacă de încercarea
de la pod după ce fraţii lui mai mari au eşuat şi care îl învaţă cum să se pregătească de plecare şi cesă
ceară de la tatăl său. Tot ea îl va ajuta mai târziu în poveste să ia sălăţile din grădina ursului şi pielea
cerbului cu nestamata.

Caii fermecaţi sunt personaje ajutătoare, comune în ambele basme, ei ajută eroii să ajungă cu bine la
destinaţie. În Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Făt-Frumos îşi alege “un cal răpciugos şi
bubos şi slab” care însă va deveni , după ce este îngrijit 6 săptămâni şi hrănit cu orz fiert în lapte, “un cal
gras, trupeş şi cu patru aripi”. Calul lui Harap-Alb, “o răpciugă de cal, ghebănos, dupuros şi slab” nu este
ales, ci vine să se hrănească din tava cu jăratic, fiind alungat şi lovit de 2 ori şi abia a treia oară “ calul se şi
scutură de trei ori, şi îndată rămâne cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai
frumos în toată herghelia” şi Harap-Alb se urcă pe el şi pornesc împreună.

Pe drum, apar răufăcătorii. Făt-Frumos se întâlneşte cu Gheonoaia, “când venea ea, nene, dobora
copacii; aşa de iute mergea” şi cu o scorpie, soră cu Gheonoaia, pe moşiile cărora trece în drumul său.
Scorpia este mai rea decât sora sa şi are trei capete. “Blestemul părinţilor le-a ajuns şi de asta s-au făcut
lighioi; de rele ce sunt, nu pot să trăiască la un loc”.

Harap-Alb este sfătuit de tatăl său să se ferească de omul roş, dar mai ales de omul spân “căci sunt
foarte şugubeţi”. Harap-Alb se fereşte de două ori, dar apoi se rătăceşte în pădure “încât nu se mai
pricepe fiul craiului acum încotro să apuce şi pe unde să meargă” şi a treia oară când îi apare Spânul,
îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos, Harap-Alb îi acceptă ajutorul. El devine falsul erou când îl
închide pe Harap-Ab în fântână şi îl obligă, ameninţându-l cu moartea, să se prefacă la curtea
împăratului că el e de fapt sluga.

Fetele de Împărat şi tătăl lor sunt prezente în Povestea lui Harap-Alb, dar în Tinerețe fără bătrânețe și
viață fără de moarte ele locuiesc singure într-un palat “încongiurat cu o pădure deasă şi înaltă, unde tau
toate fiarele cele mai sălbatice din lume”. Stăpâna palatului, “o zână înaltă, subţirică şi drăgălaşă şi
frumoasă, nevoie mare” nu mai văzuse până atunci suflet de om pe la ea. Cele 3 femei îl roagă pe Harap-
Alb să rămână să locuiască cu ele.

Verişoarele lui Harap-Alb îşi dau seama de la început că ceva ciudat se întâmplă, ” le spunea inima ce om
fără de lege este Spânul”. Mai întâi, când îl văd pe spân că îl loveşte pe Harap-Alb îi spun acestuia “ —
Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dacă este că a lăsat Dumnezeu să fim mari peste alţii, ar trebui să avem
milă de dânşii, că şi ei, sărmanii, sunt oameni!”. Apoi îşi dau seama că spânul nu prea seamănă cu
oameni de prin partea locului, ci mai degrabă Harap-Alb.

Dacă aventura lui Făt-Frumos se încheie când el ajunge înapoi la casa părintească şi găseşte Moartea
care îi spune că dacă mai întârzia mult şi ea se prăpădea, Harap-Alb mai are câteva probe de trecut până
ajunge să învingă moartea.

Mai întâi, în drum spre Împăratul Roş, primeşte o aripă de furnică şi una de albină pentru mărinimia lui.
Apoi se întâneşte cu ajutoarele de nădejde, Gerilă, Fămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă. Aceştia îl
ajută să treacă de probele împăratului şi ale fetei sale, împreună cu furnicile şi crăiasa albinelor.

Structura motivică

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte debutează cu motivul împăratului fără urmaşi. Călătoria
este un motiv comun în ambele basme. Cifra 3 se regăseşte la fel în ambele basme: plecarea urmăsă fie
în 3 zile în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte , calul trebuia hrănit 6 săptămâni (3x2), 3
femei care trăiau la palat. În Povestea lui Harap-Alb sunt 3 feciori de împărat, 3 întâlniri cu spânul, 3 fete
de împărat, calul vine de 3 ori să mănânce jăratic etc.

Motivul probelor depăşite se regăseşte la fel în ambele basme: Făt-Frumos este ajutat mai ales de cal,
pe când Harap-Alb este ajutat de Sfânta Duminică, crăiasa albinelor, furnici, Gerilă, Fămânzilă, Setilă,
Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă, precum şi de calul său.