Psihosociopedagogia familiei (PFAM)

Conf. dr. Daniela-Veronica Necşoi

Pedagogia învățământului primar și preșcolar - ID
2021 – 2022

Temă de control nr. 1 (termen de predare 02.05.2022)

Realizați un eseu structurat de minimum 2 pagini în care să prezentați și să analizați propria familie
(de origine sau nou-constituită) din perspectiva principalelor repere care conceptualizează familia:
• tipologie,
• moduri de realizare a funcțiilor familiei,
• funcționalitatea/ disfuncționalitatea familiei din perspectiva paradigmelor explicative ale
funcționării familiei,
• aspecte privind orizontul afectiv al vieții de familie.

„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.” Lev
Tolstoi, Anna Karenina

M-am născut la Galați, într-o familie restrânsă în cea mai mare parte a timpului, extinsă în
zile de sărbătoare și vacanțe, pe care le petreceam la bunicii din partea mamei, împreună cu fratele
meu mai mare, dar mai ales cu verișorul meu, singurul din partea mamei. Fratele meu este cu zece
ani mai mare, și am locuit împreună cât eu eram mică, dar apoi el a plecat la facultate la Brașov (așa
am ajuns și eu aici). Amintirile din copilărie cu el sunt foarte puține, mai degrabă din poveștile lui
decât din amintirile mele propriu-zise.
Verile le petreceam la bunici, cu verișorul mai mic cu patru ani. Din partea tatei am cam 17
verișori. Sau poate 14, nu mai știu, i-am numărat cândva, uimită că nu îi cunosc pe toți, că nu i-am
văzut, nu știu cum îi cheamă și nimic despre viața lor. Mare lucru nu s-a schimbat între timp, nu mi-
am făcut curaj să “scormonesc” în acel colț de familie. Nu ne sunăm când e ziua noastră, nu
călătorim împreună, nu ne vizităm. Ne mai dăm ocazional câte un like pe Facebook și ne mai
întrebăm părinții unii de alții.
Părinții tatălui meu au murit când eu eram foarte mică. El e cel mai mic dintre cei 7 frați și
probabil din cauza asta suferința lui a fost mai mare. Am simțit mereu o durere acolo, într-un subiect
care era abordat rar sau chiar deloc, în întrebările mele infinite evitate la fel de infinit, în lipsa unei
legături cu frații lui. Nu am înțeles prea bine care a fost dinamica acolo și cumva între timp am
renunțat la a mai întreba, nu primeam niciodată răspuns.
 Psihosociopedagogia familiei (PFAM)
Conf. dr. Daniela-Veronica Necşoi
Pedagogia învățământului primar și preșcolar - ID
2021 – 2022

Fiind copilul mic și bolnăvicios, am fost mereu protejată, ocrotită, răsfățată pe cât era
posibil. În același timp, am fost mereu comparată cu fratele meu mai mare, cu cele mai bune intenții
din partea părinților, și am încercat mereu să mă ridic la acest standard și chiar să îl depășesc. Cu
toate încercările mele, o parte din mine, chiar ca adult, încă este în competiție cu fratele, în
încercarea de a le dovedi părinților că este la fel de bună ca acesta, sau mai bună.
Fiind o diferență de vârstă așa de mare, am considerat adesea că eu și fratele meu am
copilărit aproape în familie diferite. În copilăria lui, părinții erau într-un stadiu diferit al vieții de
familie față de când am apărut eu, un cuplu tânăr cu planuri de viață, energie și motivație. Până am
apărut eu, pare că viața i-a lovit de mai multe ori, nu masiv, nu definitiv, ci mai degrabă cu puterea
unei picături chinezești care sapă chiar și în cea mai dură stâncă.
Am fost mereu un copil diferit, care nu găsea legături și asemănări cu nimeni din familie.
Căutam afecțiune și atenție și nu era nimeni care să mi-o ofere, toți adulții responsabili de îngrijirea
mea aveau preocupări mai urgente și mai importante. Mă simțeam neînțeleasă și neauzită, nevăzută.
În plus, mama alesese să fie ea învățătoare mea, decizie ce mă pusese pe mine într-o situație dificilă
pentru un copil, trebuie să-mi inhib anumite porniri, să fiu distantă și distinsă, un model pentru
colegi și un elev-model, statut pe care l-am urât, dar din care nu am putut nicicând să ies. În
continuarea caut aprobarea figurilor de autoritate sau a celor pe care eu le investesc cu autoritate.
Climatul socio-economic general a influențat și el foarte mult dezvoltarea familiei noastre și
dezvoltarea individuală a fiecăruia dintre frați. În copilăria fratelui meu, în timpul comunismului, nu
prea aveai ce să cumperi. Când am apărut eu, în anii 90, aveai ce să cumperi, dar nu aveai cu ce.
Apoi fratele meu a plecat la facultate și nevoile fiecăruia au fost diferite. Părinții erau copleșiți de
muncă, de griji, după aproximativ 20 de ani de căsătorie erau în stadiul îmbătrânirii cuplului iar
viața lor nu se schimbase semnificativ, așa că au apărut tot mai des conflictele din cauza banilor.
Lucrând cu copiii, mi-am învelit și propria copilărie într-o mantie aurie de lumină, deși în
liceu eram destul de înverșunată împotriva părinților, abia așteptam să plec și de acasă și îl invidiam
pe fratele meu pentru că e departe și nu trebuie să asiste la certurile la care asistam eu.
Acum, amintirile se amestecă, multe sunt probabil reprimate, pentru că nu pot să-mi privesc
părinții altfel decât acum, cu nostalgie și tristețe, pentru tot ce ar fi putut avea și nu au avut. Acum,
când amândoi sunt pensionari și nu mai au niciun copil de întreținut, îi privesc cu blândețe și
gingășie, mă bucur pentru fiecare cafea pe care o beau în afara casei lor, pentru fiecare excursie,
 Psihosociopedagogia familiei (PFAM)
Conf. dr. Daniela-Veronica Necşoi
Pedagogia învățământului primar și preșcolar - ID
2021 – 2022

pentru fiecare răsfăț personal, pentru că simt că l-au câștigat demult și l-au așteptat îndeajuns. Nu îi
mai condamn pentru nimic, știu că au făcut tot ce au putut și un pic mai mult. Rolurile s-au inversat,
am devenit eu învățătoarea lor, în încercarea de a găsi ceva care să îi atragă și să le mai aducă
scipliri de bucurie și entuziasm în privire.