Gradinita cu Program Normal Limpezis

An scolar 2023-2024

IMPORTANŢA EDUCAŢIEI IN FAMILIE

Nu naşterea ca atare te face tată,

nu purtarea în pântece te face mamă,
ci buna creştere pe care o dai copiilor
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Educația în familie este deosebit de importantă deoarece familia este locul în care copiii
primesc rădăcini pentru a crește și aripi pentru a zbura mai departe. În familie se învaţă pentru
prima dată ce este lumea, ce este bine și ce este rău. „Cei șapte ani de acasă" este o expresie care
exprimă educația unei persoane. Spunem despre cineva că are „cei șapte ani de acasă” atunci
când îi apreciem manierele și modalitatea respectuoasă de a-i trata pe cei din jurul său.
Familia reprezintă o instituție sacră, la care iau parte părinți și copii, un refugiu în fața
singurătății, devenind un spațiu atât al perpetuării valorilor, cât și al transmiterii lor din generație
în generație. Una dintre cele mai puternice legături interumane este, cu siguranță, cea dintre o
mamă și copilul său si de aceea sunt de acord cu ideea expusă în afirmația lui Honore de Balzac
din opera „Gobsek” conform căreia capacitatea de a iubi a unei mame este nemărginită și
necondiționată, aceasta fiind capabilă întotdeauna să ierte.
Familia are un rol esenţial în educaţia copilului, este nucleul în care copilul se formează
ca om. Ea are un rol decisiv în ceea ce priveşte viitorul social şi spiritual al copilului pentru că
ştim că „există evenimente care-şi pun pecetea asupra mentalităţii individului”, respectiv a
copilului. Felul în care părinţii se raportează la copii, afectează în mod dramatic modul în care
copilul se va raporta la societate. Educaţia copiilor presupune întâi de toate desăvârşirea propriei
noastre educaţii, a sentimentelor noastre.
Părinţii trebuie să se străduiască să dea dovadă de o moralitate ireproşabilă, de integritate
şi educaţie aleasă, fiind formatorii unei generaţii, ca astfel copiii să-i poată urma avându-i ca
model. În educaţia copiilor, mai întâi de toate trebuie să ne educăm noi înşine. Evident, căldura
din familie educă mult mai bine decât orice cuvinte, şi, dimpotrivă, cuvintele anoste ale părinţilor
obţin exact efectul contrar. Educaţia începe din momentul conceperii copilului. Încă din pântece
mama va avea toată grija să-i transmită copilului sentimente de linişte şi afecţiune, dar şi o
alimentaţie sănătoasă, acestea având un rol important în formarea lui, fiind climatul în care se
dezvoltă. Impresiile primite de prunc în timpul sarcinii în pântecul mamei sale determină în mare
măsură starea lui fizică, afectivă şi chiar spirituală.
Cadru didactic
Prof . inv. prescolar : Baicoianu Georgiana
Gradinita cu Program Normal Limpezis
An scolar 2023-2024

Părinţii severi vor forma un tânăr fără personalitate, voinţă, iniţiativă (doar în cazul unui
sistem nervos foarte puternic asistăm la formarea unui spirit anarhic în familie şi societate);
părinţii care-l vor răsfăţa vor avea un tânăr care nu învaţă, nu munceşte, dar pretinde mereu (unii
ajung delicvenţi); părinţii care denotă inconsecvenţă educativă, care oscilează între răsfăţ şi
severitate, vor forma un tânăr dezorientat, încăpăţânat, capricios şi dificil în raporturile sociale.
Direcţia spre care va merge copilul se trasează încă din familie, locul unde se va forma
idealul său. Acesta se formează din copilărie până la adoleşcenţă. Astfel, „când relaţiile dintre
părinţi au fost armonioase, idealul adolescentului include un model care le seamănă.
Un copil care nu a primit o educaţie corectă din toate punctele de vedere va avea de
suferit la maturitate, sau poate toată viaţa în cazul în care nu are un caracter puternic nativ, prin
care să se autoeduce. Lacunele relaţionale, complexele, fluctuaţiile sentimentale şi toate
problemele interioare ale omului sunt în mare parte o consecinţă a unei educaţii familiale
defectuoase. Greu va înţelege extrovertirea unei persoane în familia sa sau între prieteni, ori
altruismul cu care se manifestă în societate şi altele asemenea, cineva crescut de nişte părinţi care
nu au avut timp să vorbească cu el, să-i asculte problemele, să-l încurajeze la nevoie, să-i ofere
afecţiune. Dacă copilul nu învaţă să iubească în familie, de la părinţii săi, unde va învăţa să
iubească? Dacă nu s-a deprins încă din copilărie să caute fericirea tocmai în fericirea reciprocă,
în ce porniri rele şi vicioase o va căuta când va ajunge la vârsta maturităţii? Copiii preiau totul şi
imită totul. Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor.
O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele
de comportament copilul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun
a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa").
Rolul familiei în educaţia copiilor este esenţial. Familia reprezintă matricea primordială
a culturii omeneşti, Aici se trezesc şi încep să se dezvolte puterile latente ale sufletului personal;
aici începe copilul să iubească (pe cine şi cum?), să creadă (în ce?) şi să sacrifice (cui şi ce?); aici
se alcătuiesc primele temelii ale caracterului său; aici se descoperă în sufletul copilului sursele
principale ale fericirii sau nefericirii lui viitoare; aici devine copilul un om mic, din care mai
apoi se dezvoltă o mare personalitate sau un pungaş mărunt.
Responsabilitatea unui părinte în ceea ce priveşte educaţia copilului său este una uriaşă.
În mare parte cazurile de neadaptare socială, depresie, dependenţă, delicvenţă, perversiune,
sinucideri, din rândul tinerilor (şi nu numai), au ca substrat lipsa educaţiei familiale corecte,
sănătoase.
Principala condiţie ca un copil să primească o educaţie corectă o reprezintă capacitatea
părinţilor de a o face, şi în acelaşi timp, intensitatea şi sinceritatea iubirii părinţilor. Dar asta
înseamnă că orice copil care nu a primit o educaţie aleasă este condamnat la un eşec social şi
spiritual? Se pare că aceasta depinde de puterea de autoeducare a copilului dar şi de persoanele
cu care intră în contact. Persoanele care intră în contact cu tineri care au avut o astfel de educaţie
în copilărie, tind să-i judece, dar soluţia este să-i ajute să se integreze, dovedind răbdare şi
altruism. Vor primi în schimb fericirea celuilalt ca stimulent asupra propriei fericiri. Adică cel ce
unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos.

Cadru didactic
Prof . inv. prescolar : Baicoianu Georgiana
Gradinita cu Program Normal Limpezis
An scolar 2023-2024

Bibliografie;
Psihologie generală, Andrei Cosmovici, Ed. Polirom, Iaşi, 1996;
Părinţi şi copii. O abordare teologică, duhovnicească şi psihologică, Arhim. Simeon
Kraiopoulos, Ed. Bizantină, 2005
Nicolae, Margineanu, Conditia umana, Bucuresti, Editura Stiintifica,1973;

Cadru didactic
Prof . inv. prescolar : Baicoianu Georgiana