KOROTKOV ȘI JOSEF K.

DESTINE PRINSE ÎN COȘMARUL BIROCRAȚIEI

Atât în Diavoliada, cât și în Procesul lui F. Kafka este generată ideea unei demonii a
birocrației moderne, care nu doar că invadează existența umană, ci o și pulverizează latent. Prin
urmare, putem afirma că protagoniștii acestor două opere, Korotkov și Josef K., devin victimele
unui birocratism ale cărui scopuri sunt îndreptate în direcția dezagregării identitare și în aceea a
dezechilibrării psihice –> NEVROZĂ, ANXIETATE, DEPERSONALIZARE.
,,Korotkov și Josef K. se regăsesc într-un labirint birocratic. (...) Ambii eroi se pierd în
labirint și nu mai sunt capabili să găsească ieșirea.” (Diaboliad – Kafkiad? – Alena Moravkova
în Bulgakov. The novelist-playwright)
Destine îngemănate, Korotkov și Josef K. se mișcă într-un univers dominat de confuzie:
- confruntare cu o tulburare a ritmului existențial, rutinier – pierderea slujbei din pricina unei
neînțelegeri (Korotkov) și arestarea nefondată, derutantă (Josef K.);
- inexistența sentimentului de culpabilitate – ambele personaje doresc să își facă dreptate;
- încercările de a readuce în echilibru propria existență sunt predestinate eșecului – înaintarea pe
culoarele clădirilor instituționale reprezintă, de fapt, o cufundare în obscur si în absurd; această
tragică aventură în căutarea dreptății conduce la un soi de disperare care anticipează pierderea
identității;
- neputința de a ajunge la dezlegarea enigmelor – suspendarea existenței, eșec social și ontologic
prin alienare/ moarte;