Ce mai mulți pacienți ce beneficiază de protezarea cu ajutorul implantelor dentare sunt cei
edentați total.
Se pot folosii sisteme de 2,4 sau 6 implante pe arcadă ce vor susține o ramă special concepută cu
dispositive de conexiune.
Această ramă se conectează la o proteză totală ce va avea sprijin exclusive implantar (protezare
over-denture) și va fi mobilizabilă.
1
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Sau cu șuruburi:
Tipul de conexiune între proteză și camp poate fi foarte variat (de exemplu capse cu matrice și
Patrice)
Un alt tip de protezare este tip fix, prin care o punte metalo-ceramică este susținută de mai multe
implanturi endoosoase.
Neajunsul acestei protezări este că oferă un suport foarte mic pentru țesuturile că oferă un suport
foarte mic pentru țesuturile moi (buze).
În cazul resorbției oasoase pe orizontală, mandibula pierde din lățimea crestei alveolare și cu
toate că este protezat, pacientul va avea un deficit estetic important dat de prăbușirea buzelor
spre interior.
Estetica endoorală în schimb este mai mare păstrând gingia fixă este mult mai fizionomică decât
acrilatul.
2
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
În acest caz prezența dinților naturali îngreunează tratamenul necesitând o abordare fizionomică
și funcțională în funcție de aceștia.
Avantajele protezării pe implanturi sunt date de faptul că nu mai trebuie sacrificați dinții
adiacenți edentației prin preparare, pentru a susține puntea metalo-ceramică.
Nu se folosesc punți dentare cu sprijin mixt: implant și bont dentar (reziliența și biomecanica
este diferită).
Protezarea unui singur dinte cu ajutorul implantului este cea mai conservative abordare posibilă
în acest caz.
3
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
În trecut protezările unidentare ale dinților posteriori (unde forța masticatorie este mult mai
mare) erau interzise datorită riscului de fracturare a implantului.
Orice caz candidat la protezarea cu ajutorul implantelor trebuie să treacă obligatoriu prin niște
etape chirurgicale:
Tipul de edentație
Tipul de ocluzie
Starea igienei
4
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Diabetul Zaharat
Studiile au arătat că data de eșec tardiv în protezarea pe implanturi la pacienții cu diabet este de
7,3 % de 5,5 % la pacienții sănătoși.
Osteoporoza
În mod logic succesul stabilității implantelor este dat de densitatea osoasă care ar trebui să fie cât
mai mare.
Radioterapia
5
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Obiceiuri vicioase
Fumatul
Fumătorii cronici au o rată de eșec a terapiei pe implante mult mai mare decât pacienții
nefumători.
Fenomenul nu este deplin studiat și înțeles dar se prespune a fi vorba de vasocontricția capilară
permantentă ce este provocată de nicotină.
Obiceiuri parafuncționale
Se poate totuși adopta o tehnică de protecție suplimentară (folosirea mai multor implante,
elemente de contact dento-dentar pur metalice, protecții ocluzale, etc.)
Pacienții ce cosumă excesiv alcool sau narcomanii nu au indicație către terapia protetică pe
implanturi deoarece acești pacienți nu sunt complianți la tratamentul prescris, sunt iresponsabili
și de obicei imunitatea acestora are de suferit.
La momentul de față în funcție de designul părții endoosoare, există două tipuri de implante:
Implanturile netede sunt introduce în os prin bătaie formându-se în prealabil un spațiu endoosos
de aceași mărime ca și implantul.
Implanturile filetate sunt cele mai folosite deoarece oferă o stabilitate verticală primară mare, iar
aplicarea lor poate fi mult mai exacta.
Pregătirea pacientului
6
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
În anumite cazuri de anxietate marcantă poate fi folosită și ședarea conștientă. Pacientului trebuie
să I se explice preoperator riscurile și beneficiile terapiei pe implanturi.
Situl implantar trebuie preparat folosind tehnici chirurgicale atraumatice, folosind racier continua
pentru a nu supraîncălzii osul.
În final implantul trebuie să fie stabil pentru a se putea osteointregra, ca în final să devină
functional (3 luni la mandibular și 5 luni la maxilar.
Există două metode chirurgicale de bază: metoda în doi timpi și cea într-un singur timp.
Primul timp
7
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Aplicarea implantului
Radiografie postoperatorie
8
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Descoperirea implantelor:
În această metodă nu mai este nevoie de a doua intervenție pentru implantul este lăsat expus
aproximativ 2-3 mm, după intervenția chirurgicală. Se poate prepara lambouri care vor fi
suturate în jurul implantului sau implantul poate fi introdus fără a se mai face lambouri, direct
prin gingia fixă (transgingival).
Implantul este lăsat ca și primul caz neîncărcat protetic pentru o perioadă de 3-6 luni.
Metoda transgingivală
9
Student: Turcu Ovidiu, Specializarea: Tehnică Dentară an III, SGR III – TERAPIA PRIN IMPLANTE
Implanturile dentare edoosoase și proteza fixă pe implanturi sau bucurat de un enorm success în
ultimile decade.
Concepute inițiat pentru a restaura edentațiile parțiale, acum se folosesc pe scară largă și în
edentațiile totale.
Scopul terapiei protetice cu ajutorul implanturilor dentare este de a restabilii integritatea dentiției
din punct de vedere estetic, functional și biologic în cel mai bun mod cu putință.
Notă Bibliografică:
Dr. Dragason Lucian, Note de Curs, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de
Medicină, an 2020.
10