Sunteți pe pagina 1din 4

PRINCIPII GENERALE ALIMENTARE IN

DISLIPIDEMIE

Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului


grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului,
HDL-colesterolului, trigliceridelor.

Dislipidemie - clasificare

 genetica
 secundare altor afectiuni

Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele


implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul
genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal
dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau
autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte defectul genetic).

Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni :

 obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina


determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si
VLDL)
 diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin
hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulina
 afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri
crescute pentru LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic
 afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu
hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie
 bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin
scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de
biosinteza a apoproteinelor
 sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de
VLDL, LDL, tigliceride
 estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL
 consumul excesiv de alcool inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste
nivelul de trigliceride
 dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de
patiserie, prajeli) produc dislipidemii
 medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice,
estrogenii, betablocantele)
 stresul, anxietatea, fumatul

Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe :

 examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie


localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul
tendoanelor)
 examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-
colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor
 excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare :
glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina
 identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul,
consumul de alcool, sedentarismul

Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol


sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor.

Dislipidemie - consecinte

 factor de risc pentru boala cardiovasculara


 ateroscleroza
 boala vasculara periferica
 pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)

Un studio, a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul


de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral,
revascularizatia coronariana).
Tratamentul dislipidemiilor

Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-


colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala
cardiovasculara.

Dislipidemie - principii de tratament

 terapia nutritionala
o scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul
total de calorii
o scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi)
o consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor
o suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea
consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei
 scadere ponderala (daca este necesar)
o scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul
 promovarea activitatii fizice
o s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-
coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si
trigliceridelor
 tratament farmacolgic (medicamentos)
o statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului
endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand
catabolismul LDL-colesterolului; au efect la nivelul placii de aterom prin
diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de tip : mialgii, artralgii,
cresteri ale transaminazelor
o derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot
determina dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor
o inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului
o acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari
dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala
ulceroasa, astmul bronsic
o acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in
concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu
antioxidanti de tip vitamina C.
 tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii

Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor


valori tinta care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul
medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului
cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza periodic.
Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la
medicatia uzuala.

Dislipidemie - preventie

 alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si


polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut
caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri
 evitarea fumatului
 mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale
 practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe
 educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la
scoala)

Dislipidemie - screening

 adulti peste 20 ani


 testare < 20 ani daca exista factori de risc - istoric familial de : dislipidemie,
boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate

In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice


cat si dobandite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind
un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi
prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar tratamentul
este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate fizica si tratament
medicamentos daca este cazul.

S-ar putea să vă placă și