Lițcanu Bianca

Cruciadele

Cruciadele au fost campanii militare ale crestinismului catolic, cu scopul de ocupare

ale unor teritorii din Palestina, cu lacasuri de cult biblice, teritorii care nu au apartinut
niciodata in trecut vreunei tari europene. La declansarea Cruciadelor au mai contribuit si
urmatorii factori:

 Penetrarea turcilor seldciuci in anul 1071 in Asia Mica (care au ingreunat

liberul pelerinaj al credinciosilor crestini in Palestina).
 Apelul împaratului bizantin ortodox Alexios Komnenos, care se simtea acut
amenintat de turci.
 Zelul confesional si spiritul belicos al epocii.
 Ideea de razboi sfânt pusa in circulatie de papalitate, cuplata cu false
promisiuni de iertare a pacatelor in caz de moarte în timpul Cruciadelor
(indulgente).
 Dorinta de îmbogatire usoara si rapida a aventurierilor europeni.
 Interese comerciale in zona estica a Bazinului Mediteranian.

Cruciadele au constituit (alaturi de încrestinarile fortate din primele secole dupa

Edictul de la Milano din anul 313, de Reconquista iberica din secolele 14-15, de Conquista
spaniola a Americii Latine din secolele 15-16, de razboaiele si persecutiile contrareformei
catolice din secolul 16, de vânatorile medievale de vrajitoare si de Inchizitie) cele mai mari
crime savârsite de Biserica impotriva umanitatii. Istoricii apreciaza ca in total au fost ucisi de
catre Biserica in 1500 ani (între secolele 4-19) circa 10 milioane oameni nevinovati, in timp ce
alte câteva milioane de oameni nevinovati au fost persecutati, torturati, mutilati, exilati,
distrusi psihic. In timpul celor sapte Cruciade, trupele de aventurieri crestini catolici au
devastat peste tot pe unde au trecut (Europa si Asia), au ucis zeci de mii de crestini ortodocsi
(razbunare pentru Marea Schisma din 1054) si zeci de mii de locuitori civili necrestini ale
regiunilor asiatice.

Cruciada 1 (1096-1099): a dus la cucerirea Ierusalimului in anul 1099 si la întemeierea

Regatului Ierusalimului, cu orasele vasale Akkon, Antiochia, Edessa, Tripolis, Beirut, Sidon,
Tyros. Cu ocazia ocuparii Ierusalimului, Cruciatii au macelarit peste 20.000 mii locuitori
(inclusiv copii, batrâni, femei).
Lițcanu Bianca

Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea Edessei de catre turcii seldciuci a provocat cea de

a doua Cruciada. Cruciada, condusa de trupele imparatilor Konrad al III-lea (Germania) si
Ludovic al VII-lea (Franta), s-a incheiat cu un total esec.

Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus recucerirea Ierusalimului (intrat din anul 1187 in
stapânirea musulmanilor). Cruciada nu a avut succesul scontat, incheindu-se numai prin
recucerirea Akkonului si printr-un armistitiu, prin care musulmanii au permis accesul
pelerinilor neînarmati si pasnici in Ierusalim.

Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa Innocentiu al III-lea impotriva Egiptului

(stapânul Ierusalimului), si-a abandonat rapid telul primar, degenerând intr-un razboi fraticid,
indreptat contra Constantinopolului ortodox, unde aventurierii catolici vestici au instaurat
temporar in 1204 un regat neviabil pro-catolic, deasemenea numeroase mici principate
catolice pe teritoriul Greciei ortodoxe, principate la fel de neviabile. Peste tot au comis crime
pe scara larga.

Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe cale maritima de imparatul german Friedrich al

II-lea, recucereste pentru ultima data Ierusalimul, oras care va fi pierdut de Cruciati definitiv
in anul 1244.

Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in impas in anul 1250, prin luarea ca prizonier a

regelui francez Ludovic al IX-lea, conducatorul ostilor catolice, rascumparat cu mari sume de
bani. Cruciada reuseste numai mentinerea unor posesiuni izolate dinafara Ierusalimului.

Cruciada 7 (1270): condusa de regele francez Ludovic al IX-lea, esueaza rapid. In anul
1291 cad si ultimele bastioane ale crestinilor catolici in mâinile musulmanilor (Akkon, Sidon,
Tyros, Beirut).