dislalia este tulburarea de pronuntie (de articulare) provocată de afectiuni

organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care constă in
imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete.
In cazul fetitei erau afectate mai multe grupe de foneme, pronuntie.
Inlocuia consoanele surde cu cele sonore:

t-----c[totos] p-----b[punica] te-----ce[tertel]

f-----v[feferita] s-----z[sana] ti-----ci[tireasa]
t-----d[toamna] z-----j[zoc]

Pană la cinci ani am efectuat o serie de exercitii de terapie cu caracter

general:

1. exercitii pentru dezvoltarea fizică generală a diferitelor parti ale corpului

prin gimnastică;
2. exercitii de mobilitate ale aparatului fono-articular: exercitii de mobilitate
a maxilarelor, de mobilitate pentru limbă, exercitii pentru buze si obraji,
pentru vălul palatin;
3. in cadrul activitătilor de educatie fizică, educatie muzicală, in gimnastica
de dimineată, am efectuat exercitii de respiratie.

Am procedat la dezvoltarea auzului fonematic prin:

- imitarea sunetelor din natură prin jocuri: ‘De-a trenul’, ‘De-a sarpele’,
‘Albinele pe flori’, ‘Bondarul’, etc. prin pronuntia unor onomatopee;
- am procedat la pronuntarea unor serii de silabe , pronuntarea ritmică a
poeziilor, proverbelor, etc.;
- framantări de limbă;
- structuri ritmate si numărări
In cadrul intregului program instructiv educativ din gradinită am antrenat-o,
am stimulat-o si am incurajat-o. Am avut grijv in permanentă să i se
vorbească rar, clar si corect.

Obiectivele urmărite

- Dezvoltarea mobilitătii aparatului articular;

- Dezvoltarea respiratiei corecte;
- Educarea auzului fonematic;
- Pronuntia corectă a sunetelor;
- Consolidarea sunetului corect;
- Introducerea sunetului in silabe;
- Introducerea sunetului in cuvinte;
- Diferentierea sunetului la nivel de silabe si cuvinte;
- Exersarea sunetului corect in propozitii, in scurte texte, poezii, ghicitori,
proverbe.
In programul terapeutic complet am respectat următoarele principii:
- particularitătile de varstă ale fetitei, ale tipului de deficiente;
- am respectat succesiunea etapelor de corectare;
- aplicarea psihoterapiei pe tot parcursul activitătii;
- continuarea activitătii terapeutice in familie si apoi in scoală;
- accesibilitatea si folosirea jocului in terapia dislalică;
- trecerea corectării prin planuri actionale diferite: de la imagine la fonem,
de la fonem la grafem si invers.
ETAPA TERAPIEI RECUPERATORII CU CARACTER
GENERAL
1.Dezvoltarea mobilităţii corporale generale- gimnastica întregului corp şi
de coordonare generală

2.Educarea respiraţiei corecte verbale şi neverbale (educarea echilibrului

dintre inspir şi expir, formarea unei respiraţii diafragmale, obţinerea unui
ritm respirator uniform, oxigenarea înainte de efort, mărirea capacităţii
respiratorii)

3.Dezvoltarea mobilităţii fono-articulatoare (educarea mişcărilor

articulatorii)
 antrenarea ludică a motricităţii faciale
 antrenarea ludică a motricităţii labiale
 antrenarea ludică a motricităţii linguale
 antrenarea ludică a mişcărilor mandibulare
 antrenarea ludică a mişcărilor velopalatine
4.Educarea auzului fonematic
 formarea capacităţii de diferenţiere fonematică (emitere de
onomatopee, recunoaşterea vocii logopedului sau a altor persoane
cunoscute, exteriorizarea trăirilor emoţionale, identificarea unor
acţiuni)
 formarea percepţiei fonetice corecte
 diferenţierea consoanelor surde de cele sonore
 exersarea simţului ritmic prin structuri euritmice
ETAPA TERAPIEI RECUPERATORII
1.obţinerea (impostarea) sunetului prin demonstraţie şi imitaţie,
2.fixarea sunetului deficitar
3.exersarea lui în vorbire reflectată şi concomitentă, în şoaptă apoi sonor,
respectându-se următoarea ordine cronologică de articulare:
-emiterea vocalelor
vocala deschisă “a”:
rotunjite şi labiale “o” :
”u” :
nerotunjite, nelabiale “e” :
”i” :,
“ă” :
“î” :
emiterea sunetelor
sunetele bilabiale “p”
”b”
”m”
sunetele alveolare “t”
”d”
”n”
sunetele labio-dentale “f”
”v”
sunetele linguo-dentale “s”
”z”
”ţ”
sunetele prepalatale “ş”
”j”
”ce”, ”ci”, ”ge”, ”gi”
sunetele palatale “che”, ”chi”, ”ghe”, ”ghi”
sunetele guturale “c”,
”g”,
”h”
sunetul vibrant “r” şi lateral “l”
sunetul “x”
grupurile dificile de consoane
2.Consolidarea sunetului obţinut
 în silabe directe, inverse, duble, cu ritm, logatomi, în structuri silabice
consonantice sau cu diftongi
 în cuvinte cu fonemul deficitar în cele trei poziţii (iniţial, mijloc, final)
 în cuvinte în care fonemul deficitar se află precedat sau urmat de o
consoană
 în cuvinte în care fonemul deficitar este intervocalic
 în cuvinte în care fonemul deficitar este precedat de o consoană şi urmat de
o vocală
 în cuvinte în care fonemul deficitar este constant, dar primul fonem al
cuvântului este substituit
 în structuri verbale reversibile
 în structuri verbale progresive prin adiţie

3.Diferenţierea sunetului faţă de cele cu care se confundă

 la nivelul silabelor (directe şi inverse)
la nivelul cuvintelor (paronime

4.Automatizarea sunetului
 în silabe şi cuvinte
 în structuri sintactice simple şi esenţiale în care sunetul deficitar este
prezent în cadrul cuvintelor în cele trei poziţii (la început, la mijloc şi la
final)
 în sintagme cu partea iniţială constantă
 în sintagme cu partea finală constantă
 în sintagme cu frecvenţa mare a fonemului deficitar
 în sintagme afirmative, negative, interogative
 în dialoguri (convorbiri libere cu temă, folosindu-se materiale didactice sau
teme propuse de elev)
 în cadrul unor povestiri după imagini sau seturi de imagini, planşe