ntroducere

 Actualitatea temei

Perioada de tranziţie, care, iată că nu-şi mai găseşte sfîrşit, prin care trece Republica Moldova, a
impus acesteia adaptarea la  trepidaţiile lumii contemporane şi totodată, adoptarea unui nou stil de
abordare a tuturor sferelor, fie ele sociale, economice sau juridice. Trăim într-o perioadă, cînd
deciziile se adoptă foarte repede, lumea contemporană fiind o imensă pînză de păianjen, prin care
noi trebuie să alergăm.
Reformele Uniunii Europene şi totodată transformările de mare amploare care sînt în curs de
desfăşurare, au oferit şansa multor state de a-şi schimba mentalitatea şi tradiţiile, la care, se pretau
aceştia, mai înainte.
Una dintre spectaculoasele reforme care şi-a găsit sprijin şi a fost acceptată de majoritatea statelor
europene, a fost reforma în învăţămîntul superior. Aceasta a impus noi exigenţe în ceea ce priveşte
pregătirea tinerilor specialişti din diversele domenii oferite cu generozitate de către universităţile din
Republica Moldova. Ţara noastră a aderat şi ea la această reformă, care-şi găseşte definiţia sub
sintagma „Procesul de la Bologna”, proces prin care se urmăreşte de altfel, crearea şi asigurarea
funcţionării unui spaţiu european comun privind învăţămîntul superior.
Consider  actuală tema dată, întrucît este vorba despre modificarea în totalitate a metodelor,
practicilor şi tehnicilor de predare, altele (evident!) decît cele care ne-au fericit perioada sovietică şi
post-sovietică. Întrucît se vorbeşte despre implementarea noilor tehnologii de predare, care au
menirea de a schimba gîndirea şi accepţiunile tinerei generaţii, este foarte important să studiem
impactul acestei reforme asupra studenţilor care s-au învrednicit de asemenea reformă. Este
inerentă şi evidentă studierea reuşitei acestei noi metode, care este succesul ei asupra sistemului
de învăţămînt superior din Republica Moldova şi care este părerea studenţilor dar şi a cadrelor
didactice din cadrul universităţilor, vizavi de acest subiect.
Reforma dată nu este una de neglijat şi nu trebuie să admitem accepţiunea că este o reformă
obişnuită sau că statul nu a avut ce face şi s-a mai jucat de-a v-aţi ascunselea. Nu. Este vorba la
mijloc despre învăţămîntul superior, locul unde individul îşi găseşte un loc în societate, se pregăteşte
de saltul mongolic pe care trebuie să-l facă în lume, şi de ce nu, este o probă a maturităţii lui. De
aceea, este şi va fi mereu de o actualitate înaltă, problema pregătirii tinerilor specialişti. Or de felul în
care cadrele didactice îi pregătesc, depinde şi funcţionarea de mai departe a statului, şi aici vorbind
din punct de vedere strict tehnic.
Succesul reformei adoptate de către Guvernul R. M. depinde nu numai de profesorii universităţilor ci
şi (în mare parte) de studenţi. Este foarte important pentru ei de a conştientiza importanţa acesteia,
de a avea o atitudine mai serioasă faţă de învăţămîntul superior şi nu în ultimul rînd, de a avea un
înalt grad de implicare în viaţa studenţească (omiţînd aici, bineînţeles, derogările de la normal pe
care orice student le face în perioada aceasta).
Probabil mulţi se întreabă care este totuşi sensul unei astfel de reforme, motivul pentru care şi
Republica Moldova a optat pentru această alegere. Ei bine, obiectivul principal al acestei reforme
este de a-l pune pe student în situaţia cînd el singur trebuie să găsească răspuns la toate întrebările
pe care-l macină, profesorul fiindu-i doar un îndrumar în acest sens, care-l va ghida şi-i va explica
unele lucruri, care, la această vîrstă, încă nu-şi cunosc răspunsul, şi nu în ultimul rînd, de a-i
dezvolta criticismul, capacitatea de a verifica totul, de a pune la îndoială anumite lucruri, or numai în
aşa fel, se va asigura o dezvoltare multilaterală a studentului.
Este un beneficiu enorm pe care ni l-a oferit reforma de la Bologna dar în acelaşi timp şi o mare
responsabilitate în faţa căreia ne-am pomenit, întrucît aceasta presupune transformări radicale în
curriculum universitar, gîndirea şi adaptarea acestuia la cerinţele procesului de la Bologna.
Prin noile condiţii impuse de către această reformă, pe care unii o consideră depăşită şi nereuşită, s-
a permis revizuirea disciplinelor în toate universităţile Republicii Moldova, modalităţile de predare s-
au schimbat complet şi nu în ultimul timp, s-a schimbat şi opinia multor studenţi şi cadre universitare
referitor la ceea ce înseamnă universitate şi mediu academic.
Tema studiată va fi mereu actuală. Lumea universitară este mereu într-o continuă schimbare şi de
aceea, responsabilii care au decis adaptarea la procesul de la Bologna, vor fi pur şi simplu obligaţi
ca de acum înainte să supravegheze buna desfăşurare a lucrurilor în învăţămîntul superior.
Scopurile cercetării: a determina în baza cercetării, rezultatele implementării Procesului de la
Bologna în cadrul sistemului de învăţămînt superior, atitudinea studenţilor atît din Republica
Moldova cît şi din România faţă de schimbările aduse de acest proces, prezentarea unei analize
comparative dintre România şi Republica Moldova referitor la Procesul de la Bologna.
Obiectivele cercetării: a ilustra situaţia implementării Procesului de la Bologna în Republica
Moldova şi a-i prezenta starea actuală, a face o paralelă dintre reforma învăţămîntului din România
şi Republica Moldova, identificarea carenţelor legislative din domeniul învăţămîntului, prezentarea
unor concluzii generale asupra Procesului Bologna.

 Analiza şi prezentarea listei bibliografice

Cărţi, ziare, reviste, publicaţii, articole

1. Manualul calităţii învăţămîntului şi cercetării ştiinţifice, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti,

Editura Fundaţiei România de Mîine, 2008;
2. Învăţămîntul centrat pe student – reper principal al procesului de la Bologna, asist. Drd.
Liliana – Luminiţă Todorescu, Universitatea „Politehnica” din Timişoara;
3. Prezentarea referinţelor bibliografice utilizate în cercetare: Ghid Practic, Universitatea de
Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Biblioteca Ştiinţifică, Ana Nagherneac, Elena Scurtu;
4. Confluenţe Bibliografice, Revista de bliblioteconomie şi ştiinţele informării a Bibliotecii
Ştiinţifice a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi;
5. Buletinul asociaţiei bibliotecarilor din Republica Moldova, Materialele conferinţei anuale a
asociaţiei bibliotecarilor din Republica Moldova, Bălţi, 2007;
6. Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, Raport cu privire la
implementarea procesului de la Bologna în România: Perspectiva studenţilor, 2009;
7. Procesul de la Bologna, Conferinţa privind diplomele de master, Helsinki, Finlanda, 14-15
martie, 2003;
8. Conceptul educaţional al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Andrei Galben şi
colectivul de autori, Chişinău, 2007;
9. Concluziile participanţilor la seminarul internaţional „Dinamica Procesului de la Bologna în
Republica Moldova”, Chişinău, 8-9 decembrie, 2005;
10. Politica educaţională la doi ani de implementare a PAUERM: un nou impuls pentru perioada
2008-2011, Nicolae Toderaş, Chişinău, 2007;
11. Quality Assurance Review for Higher Education. După 5 ani de implementare a procesului
de la Bologna. Perspective ale învăţămîntului superior romînesc din perspectiva studenţilor,
Alina C. Gavra, Daniela Alexe, Irina Drexler, vol. II, nr. 1, aprilie 2010;
12. Strategia de dezvoltare a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae
Testemiţeanu” din Republica Moldova în perioada 2011-2020, Chişinău 2011;
13. A. Galben. ULIM: 1992 – 2002. Pagini din istorie. – Chişinău, 2003;
14. A. Galben, I. Bostan, G. Belostecinic. Moldova şi învăţămîntul Universitar European.
„Moldova şi Lumea”, Chişinău, 2003, nr.5-6;
15. A. Galben. Necesitatea adoptării conceptului educaţional naţional unic // „Moldova
Suverană”, 22 mai 2003;
16. Ana Guţu. Managementul Calităţii în Învăţămîntul Superior din Suedia, 2005;

 Legi şi alte acte normative

1. Legea privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în

instituţiile de învăţămînt superior. Nr.1070 din 22 iunie 2000 ;
2. Ordinul MEŞ nr.607 din 26 octombrie 2000 „Cu privire la punerea în aplicare a planului cadru
pentru învăţămîntul superior universitar”
3. Legea Învăţămîntului nr. 547 din 21.07.95. Monitorul Oficial nr. 062 din 09.11.95
4. Plan-cadru provizoriu pentru ciclul I (studii superioare de licenţă). Aprobat prin ordinul
M.E.T.S. nr. 202 din 01 iulie 2005;
 5. Ghid de implementare a Sistemului Naţional de Credite de Studiu. Aprobat prin Hotărîrea
Colegiului M.E.T.S. nr. 31 din 23.02.2006, pus în aplicare prin ordinul nr. 140 din 25.02.06
nr.07-13-468 din 17.08.2005 ;
6. Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue. Aprobat prin hotărîrea
Guvernului R.M. nr.1224 din 09 noiembrie 2004 ;
7. Declaratia participantilor conferintei internaţionale “Modernizarea învatamîntului superior din
Republica Moldova în contextul procesului de la Bologna”, Chisinau, 27 noiembrie 2004 ;
8. Hotărîre cu privire la aprobarea Direcţiilor strategice ale activităţii din sfera ştiinţei şi inovării
pentru anii 2006-2010 nr. 160. Adoptat: 21.07.2005. În vigoare din 21.07.2005.Monitorul
Oficial nr. 104 din 05.08.2005. 20. Codul cu privire la ştiinţa si inovare al Republicii Moldova //
Legea Republicii Moldova nr.259 din 15 iulie 2004 ;
9. Ana Guţu. ULIM a elaborat un proiect de strategie a dezvoltarii invatamantului superior,
2006, http://www.almamater.md

Resurse internet

1. www.almamater.md;
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Procesul_Bologna
3. http://www.agir.ro/buletine/489.pdf
4. http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Revista_QAR/Aprilie_2010/Gavra__Alexe__Drexler.p
df
5. http://www.bologna.ro/a/upfolders/ANOSR-Implementare_proces_Bologna_in_Ro-
Perspectiva_Studentilor.pdf
6. http://www.see-educoop.net/education_in/pdf/bologna-seminar-helsinki-mar03-oth-rmn-
t02.pdf
7. http://ulim.md/strategia-ulim
8. http://www.expert-grup.org/library_upld/d99.pdf
9. http://www.slideshare.net/Dib_ulim/harconita2
10. http://www.abrm.md/files/abrm_buletin7.pdf
11. http://www.resurseculturale.ro/site/?q=book/export/html/42
12. http://anagutu.net/?page_id=58
13. http://agalben.ulim.md/wp-content/uploads/2009/04/concept.pdf
14. http://usmf.md/uploads/Downloads/Regulamente/STRATEGIA%20ROM%20FINAL.pdf

Dat fiind faptul că în cadrul procesului de instruire este foarte importantă studierea lucrărilor şi
analiza acestora, studentului i se impune totodată şi  elaborarea unei fişe cu lista bibliografică pe
care a consultat-o. Descoperirea necunoscutului persistă în cercetările anterioare materializate în
documente ştiinţice – adevărate surse de inspiraţie în orice investigaţie[1].
Avînd în vedere actualitatea temei şi modul pe care l-a avut Procesul de la Bologna, am considerat
necesar, să consult resursele internet, ziarele, revistele şi publicaţiile care relevează importanţa şi
necesitatea efectuării unui asemenea pas în sistemul educaţional. Resursele internet le-am abordat
din simplul motiv că acesta reprezintă totuşi cea mai mare platformă de schimb de informaţii, unde
acestea din urmă, circulă liber şi pot fi accesate din orice colţ al lumii. Internetul reprezintă în ziua de
astăzi una dintre cele mai eficiente metode de circulaţie a informaţiei, unde ştirile se propagă uimitor
de repede. Pentru a găsi articole şi cercetări ştiinţifice (pe care o bibliotecă le poate avea sau nu), şi
în acelaşi timp, pentru a economisi energia şi pe alocuri nervii (!), mi s-a părut că sursele găsite în
spaţiul cibernetic, pot prezenta o cale veridică de transpunere a ideilor apropo de reforma pe care o
propune Bologna.
Ziarele, de asemenea, reprezintă o sursă bibliografică importantă, pe care nu o poţi omite şi nici da
cu piciorul. Prezumîndu-se a IV-a putere în stat, mass-media reprezintă la ora actuală, alături de
internet, un mijloc de răspîndire la scară mondială a informaţiilor. Criticată dur de unii, precum că ar
fi instrumentul de manipulare în masă folosit de către guvernare, cred totuşi, în intenţiile sănătoase
ale jurnalisticii, ştirilor şi radioului – acelea de a informa populaţia cu privire la schimbările ce au loc
zi de zi, şi de propagare a noutăţilor. Oricum, trăim în secolul XXI, unde informaţia circulă cu „viteza
luminii”.
Cred că nu mai trebuie să fac nici o precizare apropo de diferitele reviste şi publicaţiile diferitor
organizaţii sau reprezentaţi ai culturii şi învăţămîntului. În opinia mea, acestea reprezintă şi ele o
sursă de informare, mai ales în problema învăţămîntului de tip Bologna.
Avînd în vedere că această problemă este una acut criticată de unii şi acceptată de majoritatea, rolul
acestora enumerate mai sus, au inerentul rol de a informa şi a dezvolta criticismul, de a-l propaga
asupra populaţiei ţării. Subiectul dat este dezbătut la scară europeană, ori sursele bibliografice de
mai sus, nu fac decît să dea naştere la diversitate, o diversitate care pînă la urmă este benefică
pentru noi. Totdeauna este bine să ne informăm din mai multe surse, să cunoaştem problema din
toate punctele de vedere şi să scoatem în evidenţă atît aspectele negative cît şi pe cele pozitive.
Întorcîndu-mă la lista cu referinţe bibliografice, am să evidenţiez faptul că am întîmpinat anumite
dificultăţi în identificarea acestora. Şi nu mă refer aici la faptul că este greu să dai un click pe internet
ca mai apoi Google să-ţi umple pagina de căutare cu rezultate. Nu. Este mai greu să alegi
rezultatele căutării, ca acestea să fie relevante şi să corespundă realităţii. Am identificat şi surse din
anii 2003, 2007, 2009, etc. Mi s-a părut excelentă ideea dacă aş arunca o privire în trecut şi totodată
aş oferi o retrospectivă a tranziţiei Procesului de la Bologna în Republica Moldova, încercarea de
tatonare a terenului pentru a vedea cum a fost în trecut şi care sînt rezultatele în prezent.
De asemenea, am utilizat în tema de cercetare şi surse din străinătate, preponderent romîneşti, în
încercarea firească de a face o comparaţie asupra faptului cum a fost primită această reformă
dincolo de Prut şi ce impact a avut aceasta într-un mediu, altul decît ţara noastră. M-a gîndit că este
bine să avem şi o retrospectivă a ţării noastre vecine în ceea ce priveşte Procesul de la Bologna.
Poate că făcînd o paralelă dintre Republica Moldova şi România, reuşesc că ilustrez un model
relevant al succesului pe care l-a avut această reformă acolo, şi poate (pe alocuri) să propun nişte
idei ca acest proces să nu fie primit în furci de către o mulţime impunătoare de indivizi, motivele aici
fiind diverse[2].
În fine, ca să nu mai lungesc vorba, voi încheia pe nota principiului „Cine caută găseşte”. În cele din
urmă, o tentativă de analiză şi prezentare a listei bibliografice, pînă la urmă nu este un lucru atît de
complicat. Ba din contră, îţi oferă şansa unei noi experienţe, a unei noi trăiri şi descoperiri. În
bibliografia studiată am descoperit lucruri pe care nu le ştiam pînă la acel moment, importante de
altfel. Recunosc că nu am acoperit toate referinţele bibliografice, pentru că fizic nu este posibil.
Numai în spaţiul virtual sînt sumedenii de articole şi opinii cu privire la acest subiect, iar o analiză a
comentariilor de pe forum am găsit-o ca fiind puerilă şi neadecvată pentru o cercetare. Ea nu poate
reprezenta o dovadă veridică referitor la subiectul cercetat, pentru că mulţi dintre cei care stau în
faţa calculatoarelor nici nu ştiu despre ce vorbesc, aruncă comentarii aiurea, în gol şi fără de „vlagă”.
Este mai degrabă ilustrarea stupizeniei de care poate da dovadă un individ ce se foloseşte de
dreptul său de a-şi exprima liber opinia.
Capitolul I. Precizări generale despre Procesul de la Bologna. Integrarea Republicii Moldova
la acesta.
Scopul suprem al procesului Bologna este de a crea un Spaţiu European al Învăţămîntului Superior
(SEIS) bazat pe cooperarea internaţională şi schimbul de comunităţi academice[3]. Astfel, acest
proces a fost implementat pentru facilitarea mobilităţii studenţilor, absolvenţilor şi a personalului
academic, pentru pregătirea studenţilor atît pentru carieră, cît şi pentru viaţă. De asemenea,
procesul dat, îşi doreşte a fi un suport pentru dezvoltarea personală de mai departe a studentului,
facilitarea intrării lui în viaţa socială şi oferirea de liber acces la învăţămîntul de calitate. Dincolo de
toate, Procesul de la Bologna, reprezintă o schimbare majoră în sistemul universitar, ce vizează
direct, atît studenţii cît şi profesorii.
Procesul Bologna a luat numele Declaraţiei de la Bologna, act semnat în oraşul italian cu acelaşi
nume în 19 iunie 1999, de către miniştrii responsabili de învăţămîntul superior din 29 de ţări
europene. Astăzi, Procesul Bologna reuneşte 46 de ţări[4], toate acestea făcînd parte şi din
Convenţia Culturală Europeană. O caracteristică importantă a acestui proces, este faptul că sînt
implicate: Comisia Europeană, Consiliul Europei, UNESCO – CEPES.
Cadrul calificărilor, care este de altfel, o condiţie obligatorie a Procesului de la Bologna, este menit
pentru a descrie calificările dobîndite prin intermediul învăţămîntului superior şi cum sînt acestea
interconectate. Aici se descrie clar ce ar trebui să ştie şi de ce ar trebuie să fie capabil să facă un
student care dobîndeşte o anumită calificare într-un domeniu, şi cum poate trece o persoană de la o
calificare la alta, în cadrul unui sistem.
În Comunicatul de la Londra, din mai 2007, miniştrii responsabili de învăţământul superior din ţările
participante în Proces, susţineau faptul că “Mobilitatea personalului academic, a studenţilor şi
absolvenţilor este unul dintre elementele centrale ale Procesului Bologna, creînd oportunităţi de
dezvoltare personală, dezvoltarea cooperării internaţionale între indivizi şi instituţii, întărind calitatea
învățământului superior şi a cercetării, dând substanță dimensiunii europene”[5].
Odată cu trecerea şi adaptarea învăţămîntului superior la standardele de la Bologna, trebuie să se
asigure şi calitatea învăţămîntului. În privinţa învăţămîntului superior, termenul de asigurarea
calităţii se referă la toate politicile, procesele și acțiunile menite să asigure că instituţia, programele
și calificările întrunesc și mențin standarde specifice legate de educație, suport financiar și
infrastructură. Astfel asigurarea calității aduce, în primul rînd, o garanție instituțiilor de învățămînt
superior, despre faptul că nivelul de calitate este atins. Asigurarea calității are de asemenea funcția
de a îmbunătăți și perfecționa continuu sistemul de învățămînt.
Unul din scopurile Declarației de la Bologna (1999) a fost acela de a încuraja cooperarea europeană
în domeniul asigurării calității Învățământului Superior, prin crearea unei viziuni comune în
elaborarea de criterii și metodologii comparabile. La reuniunea ministerială din 2005 s-a adoptat
documentul cu numele Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European
Higher Education Area[6], elaborat de ENQA în cooperare cu agențiile membre si celelalte 3
structuri membre ale grupului E4 (EUA, EURASHE, ESU).
Dacă tot vorbim de integrarea în spaţiul european şi Procesul de la Bologna, ar trebui să avem în
vedere şi dimensiunea socială la care se referă transformarea bologniană. Dimensiunea socială,
prin definiţia sa, se refera la egalitatea de şanse în contextul învăţămîntului superior, în termeni de:
acces, participare, terminarea studiilor, condițiile de trai, ghidare şi consiliere, suport financiar şi
reprezentare în structurile decizionale. Aceasta induce de asemenea şi oportunităţi egale în
domeniul mobilității, portabilitatea suportului financiar şi îndepărtarea oricărui tip de barieră.
Dimensiunea socială a fost un element discutabil, şi (indubitabil în acelaşi timp) al Procesului
Bologna încă de la întâlnirea ministerială de la Praga, 2001. Acest item a fost inclus în Comunicatul
ce a precedat întîlnirea, la sugestia reprezentanților studenţilor. În Comunicatele ce au urmat,
dimensiunea socială a fost recunoscută ca o parte crucială pentru succesul spaţiului comun
european, şi ca o parte integrantă a acestuia.
În sensul aderării Republicii Moldova la Procesul de la Bologna, modificarea legislativă s-a produs
printr-o decizie politică. La 24 mai 2004 a fost adoptată Strategia Învăţămîntului Superior din
Moldova în contextul Procesului de la Bologna. Documentul prevedea:
– organizarea învăţămîntului superior pe 3 cicluri;
– introducerea unui sistem de calificări (diplome) comparabile cu cele din spaţiul european;
– adoptarea unei strategii de evaluare, bazată pe Sistemul European de Credite Transferabile –
ECTS prin care să se poată asigura mobilitatea beneficiarilor serviciilor educaţionale;
– stimularea mobilităţii cadrelor didactice şi  a personalului managerial în scopuri de formare
profesională, predare, cercetare;
– dezvoltarea curricumului în baza unor metodologii şi criterii comparabile cu cele din comunitatea
europeană;
– extinderea tendinţelor pozitive de dezvoltare asupra întregului sistem de învăţămînt[7].
În fine, Republica Moldova, aceasta a aderat la Procesul de la Bologna, la data de 19 – 20 mai
2005, în cadrul Conferinţei Miniştrilor Educaţiei din Europa. Adaptarea învăţămîntului universitar la
noile cerinţe pe care le impune acest proces, a început însă mai devreme de 2005, în prezent,
Republica Moldova aflîndu-se într-o continuă schimbare în ceea ce priveşte sistemul universitar. De
asemenea, odată cu aderarea Republicii Moldova la această schimbare majoră şi radicală, s-a pus
în practică şi Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS).
Prin Hotărîrea Guvernului nr. 981 din 25 august 2006, Guvernul Republicii Moldova a aprobat
proiectul Concepţiei modernizării sistemului de învăţămînt din Republica Moldova. A urmat apoi o
perioadă sumbră, pentru că în perioada 2006 – august 2007, documentul a rămas blocat în
Parlament. Mai mult decît atît, Preşedintele de atunci anunţa că va propune un nou proiect de lege
prin care să reglementeze întreg sistemul educaţional. Acest fapt relevă o imixtiune instituţională şi o
tendinţă de hipercentralizare a sistemului educaţional[8]. Drept consecinţă, noul cadru legislativ nu a
putut fi examinat şi adoptat de către instituţia legislativă.
Pentru că era şi firesc să prezint o serie de „gînduri” negative asupra acestei teme de dezbatere,
iată ce spune mai jos, acelaşi autor[9] pe care l-am citat anterior, despre înfăptuirea reformei de la
Bolognia. Am considerat necesară şi o opinie contrară celei care slăveşte Procesul Bologna, pentru
a-i prezenta cititorului şi o altă părere. Acest lucru este necesar, pentru ca acesta din urmă să-şi
dezvolte capabilitatea de a-şi forma propria-şi părere despre această reformă. De menţionat faptul
că autorul studiului dat, vorbeşte doar despre cadrul normativ şi legislativ şi carenţele acestora care
au avut impact asupra mediului educaţional. Textul este transpus cu fidelitate…

Cauzalitatea şi efectele înfăptuirii eşuate a cadrului legislativ şi normativ din domeniul educaţional, după aderarea la Procesul Bo
anul 2004 se considera că dezideratul politic de integrare europeană a Republicii Moldova va deveni parte activă în spaţiul europ
educaţional, ceea ce însemna aderarea la Procesul Bologna nu s-a realizat conform conştientizării sistemice (mai ales, a sistemu
terţiar), ci conform dispoziţiilor guvernamentale. Acest mod de acţiune vine în contradicţie directă cu logica ce stă la baza Proces
Bologna (guvernele reprezintă voinţa instituţiilor prestatoare de servicii educaţionale şi nu voinţa politică a structurilor guvername
Într-un anumit mod, s-a aplicat metoda centralizată, unilaterală de aderare la Procesul Bologna. De aici rezidă multiplele eşecuri
postaderare la Proces, care se reflectă prin următoarele constatări:

 instituţiile implementatoare ale voinţei politice nu au fost capabile să înţeleagă integral în ce anume constă procesul de
reformare, care sînt finalităţile şi care sînt riscurile procesului de racordare la spaţiul educaţional european;
 nivelul de informare a beneficiarilor direcţi ale serviciilor educaţionale (mai ales elevii din sistemul secundar de treapta a
au fost informaţi privind schimbările care urmează să fie implementate în sistemul de învăţămînt superior începînd cu anul
2006 şi care sînt interferenţele cu învăţămîntul secundar general de treapta a II-a;
 în lipsă de cunoştinţă şi informaţii necesare, unele instituţii au aplicat în mod necorespunzător principalele prevederi lega
normative (de exemplu, modul de aplicare a Sistemului European de Credite Transferabile – ECTS, confuzia generală de
la 3 ani de studii – pentru ciclul studiilor universitare de licenţă, mai ales în cazul domeniului de ştiinţe juridice, sau a unor
specializări din domeniul ştiinţelor inginereşti;
 beneficiarii direcţi ai serviciilor educaţionale, precum şi organizaţiile reprezentative ale acestora, s-au implicat la un nivel
de informare a publicului larg privind modificările cadrului legislativ, a celui instituţional, dar şi a celui curricular. Mai mult de
organizaţiile şi structurile reprezentative nu au reuşit să-şi creeze o organizaţie de piaţă unică, prin intermediul căreia să p
activ în procesul de reformă sistemică şi de racordare la Spaţiul European al Învăţămîntului Superior. De exemplu, nici o
organizaţie studenţească reprezentativă nu a reuşit să obţină pînă acum statutul de membru observator pe lîngă European
of Students -ESU (fosta ESIB). Prin urmare, vocea studenţilor din Republica Moldova nu este auzită la nivelul instituţiilor ş
structurilor europene de specialitate, chiar dacă unele structuri şi organizaţii reprezentative participă la acţiunile şi program
desfăşurate de unele instituţii şi organizaţii europene de specialitate (de exemplu, participarea la elaborarea cercetării Bol
with Student Eyes 2007, elaborată de ESIB);
 schimbul de experienţă şi utilizarea practicilor de calitate se desfăşoară în continuare la un nivel redus. Instituţiile presta
servicii educaţionale nu-şi pot extinde programele şi acţiunile de colaborare cu instituţiile partenere din spaţiul comunitar ş
extracomunitar, din cauza anumitor limitări normative (de exemplu, salarizarea cadrelor didactice sau a experţilor veniţi în
instituţiile autohtone de învăţămînt);
 ciclul universitare masterat nu este definitivat nici pînă în momentul elaborării prezentului document analitic, iar Academ
Ştiinţe a Republicii Moldova îşi manifestă interesul de a prelua sub coordonare şi procesul de reglementare şi de organiza
celui de al doilea ciclu universitar;
 în continuare, statutul studiilor de doctorat şi postdoctorat rămîne a fi incert. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova d
statutul de instituţie reglementatoare a cadrului metodologic privind organizarea acestui nivel de studii. Acest fapt comport
consecinţe negative asupra întregului sistem educaţional terţiar, dar şi asupra universităţilor care sînt considerate doar ins
prestatoare de servicii şi nu instituţii care să genereze programe şi platforme de cercetare şi inovare. Prin urmare, la capito
cercetare şi inovare ştiinţifică, Republica Moldova prezintă în continuare o competitivitate scăzută în spaţiul european educ

Ezitarea şi aplicarea confuză a aspectelor reformatoare a creat convulsii atît în rîndul prestatorilor de servicii educaţionale, cît şi î
beneficiarilor acestor servicii, iar actorii de pe piaţa forţei de muncă continuă să fie detaşaţi. Prin urmare, nu au fost realizate cam
informaţionale pertinente asupra tuturor categoriilor de beneficiari privind reformele legislative, instituţionale şi de curriculum. Chia
la nivelul unor instituţii au fost create echipe de promotori ai Procesului Bologna, acestea funcţionează în mare parte doar pe hîrt

Acum, nu ştiu cît de corect ar fi să dau o apreciere „pozitivă” textului de mai sus, însă într-o oarecare
măsură, accept unele dintre observaţiile făcute de autor. Mă gîndesc că este normal să apară unele
divergenţe în această direcţie, pentru că încă sîntem la început de cale şi ne vine greu să
implementăm rapid această reformă. Sau ar fi cazul să îmbinăm Procesul de la Bologna cu sistemul
cel vechi de educaţie? Ar fi o întrebare la care, sînt sigur că mulţi ar reflecta. Rămîne însă de văzut.
Chiar îi îndemn pe cei care vor citi acest studiu, să se gîndească la aceasta şi nu să ezite să-şi
exprime ideile.
Raportul de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei asupra îndeplinirii obligaţiilor
Republicii Moldova, dat publicităţii la 14 septembrie 2007, precizează în cîteva contexte faptul că
proiectele de legi întîrzie să fie adoptate aşa cum a fost stabilit prin actele de programare[10].
Nicolae Toderaş. Politica educaţională la doi ani de implementare a PAUERM: un nou impuls pentru
perioada 2008-2011, pag. 27.
Problema implementării pe deplin a reformei de la Bologna ţine de însăşi natura legislativului nostru.
Probabil voi taxat pentru aceste opinii, însă cred că pe alocuri, reforma s-a implementat haotic, nu s-
a ţinut cont de situaţia actuală din învăţămînt şi s-a dorit (poate!) ca Procesul Bologna să fie adoptat
rapid, numai să avem o imagine bună în ochii Europei…
Acum, cu toate că la obiectivele acestei teme de cercetări nu am menţionat, vreau să dau o copie
fidelă a unui text, în care se menţionează succesul Procesului Bologna, implementat în Georgia,
bineînţeles însoţit şi de un comentariu din partea autorului.