destabilizatoare.

Deci, în timp ce majoritatea aliaților vor sprijini cererile pentru o

NATO mai politică, punerea în practică în cazuri concrete se va dovedi fără îndoială mai
dificilă. S-au reînviat structurile civile de planificare a situațiilor de urgență pe care
alianța le-a dezvoltat în timpul Războiului Rece pentru a gestiona lucruri precum
suficiența alimentelor, a apei, a combustibilului, a comunicațiilor, a transportului aerian
și de suprafață și a continuității guvernului. Planificatorii NATO au stabilit șapte cerințe
de bază pentru a acoperi aceste zone și și-au extins domeniul de aplicare la noi forme de
conectivitate, cum ar fi spațiul cibernetic, disponibilitatea satelitului și integritatea
datelor. Aliații au primit chestionare detaliate, cerându-le să raporteze cu privire la
nivelurile lor de investiții, redundanță și pregătire, un exercițiu care ajută planificatorii
NATO să identifice lacunele și vulnerabilitățile.
Viitorul rol al NATO în Indo-Pacific. Pentru prima dată, următorul concept
strategic al NATO va trebui să precizeze modul în care alianța poate înfrunta până la
două mari puteri și rivali strategici în același timp. Acest lucru este complicat de faptul
că Rusia și China sunt nu numai foarte diferite în modul în care provoacă democrațiile
occidentale, ci și că lucrează din ce în ce mai mult împreună, în special în domeniul
militar. Rusia aduce China mai aproape de Europa, în special cu exercițiile maritime
comune în Marea Baltică și Marea Mediterană. Deci, NATO trebuie să dezvolte strategii
separate pentru modul în care tratează cu Rusia și China, dar și o abordare comună
pentru modul în care le tratează împreună.
NATO a petrecut mult timp încercând să analizeze și să înțeleagă mai bine China,
ceea ce nu este un lucru rău, deoarece China a petrecut câteva decenii analizând țările
NATO, punctele forte și vulnerabilitățile lor. Această lucrare a conferit Chinei noua sa
încredere în modul în care se ocupă cu democrațiile de astăzi și împinge înapoi
împotriva criticilor și percepțiilor de interferență. Cu toate acestea, Conceptul strategic
trebuie să meargă acum dincolo de studierea Chinei și să stabilească o strategie pentru
gestionarea concurenței sistemice cu Beijingul pe termen lung. Aici, China care
concurează este în