Ce înseamnă de fapt reumatism? Aici trebuie să facem o distincţie în termeni accesibili.

E vorba de două
procese care se întâmplă în corpul unui pacient: e un proces degenerativ care apare odată cu vârsta şi acesta
e reumatismul de vârstă şi care afectează pacienţii de peste 50 de ani – termenul medical este de artroză
primară, care nu are altă cauză în spate decât trecerea prin timp. Am putea spune că este preţul trecerii prin
timp a unei structuri articulare. Unul dintre elementele principale ale procesului patologic din interiorul
articulaţiei e distrugerea cartilajului articular. Un altul este – când articulaţia vede că acest cartilaj se distruge
încearcă să repare ceva, însă acest proces de reparare este foarte dezordonat şi practic produce nişte os
unde n-ar trebui. Şi vedem la pacienţi mai în vârstă cum au încheieturile de la mâini deformate. Sunt mai mari
decât ar trebui şi sunt osoase. Este afecţiunea care răspunde la factorul de mediu foarte mult. Unul din miturile
cele mai vehiculate este că bolile reumatice sunt meteodependente Majoritatea pacienţilor cu artroză au
această meteosensibilitate. Totul se leagă de presiunea atmosferică, nu înţelegem exact cum se întâmplă
lucrul acesta. Lucru care nu e neapărat valabil la restul afecţiunilor reumatice. Al doilea proces care se
întâmplă în corp şi care duce la un reumatism inflamator face parte din categoria bolilor autoimune. În
momentul în care, din diverse motive, celulele imunitare ale corpului atacă structurile articulaţiilor, acestea pot
avea meteosensibilitate când au o durată lungă de timp. Un pacient care dezvoltă una dintre aceste boli
autoimune – artrita reumatoidă – după ani de zile în care dezvoltă artroză, de data asta secundară (apare
când o altă boală inflamatoare distruge încheietura). Practic, a doua categorie de boli reumatice este cea a
bolilor inflamatoare, autoimune. Şi asta afectează şi tinerii. Care ar fi portretul robot  al pacientului cu boli
reumatismale autoimune? Poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă, denumită în stadiile ei incipiente
spondiartrită. Pentru aceasta din urmă portretul este al unui bărbat tânăr, 20-30 de ani, care dezvoltă o
problemă de spate cu anumite caracteristici. E important să înţelegem că există două tipuri de durere: durerea
inflamatoare şi durerea mecanică. Durerea inflamatoare la pacienţii cu spondilită este o durere care apare în
repaus, noaptea şi este atât de puternică încât trezeşte pacientul din somn. Se ameliorează cu efortul fizic.
Când pacientul simte această durere, simte nevoia să se mişte. Când se mişcă, durerea se ameliorează
semnificativ. El se trezeşte în fiecare dimineaţă cu o anumită redoare, înţepeneală care durează mai mult de o
jumătate de oră. Durerea de tip mecanic  e cumva la antipod. Este o durere care apare la efort şi care noaptea
îl lasă în pace pe pacient. Medicii de familie sunt o poartă către serviciile medicale. Ca să faci diferenţa între o
durere de tip inflamator şi una mecanică îţi ia circa 40 de secunde. Din păcate, pacienţii cu dureri de tip
inflamator ajung mai degrabă la ortopezi, neurologi sau la medici de recuperare. Ei trebuie să ajungă la
reumatologi. Am avut pacienţi care au ajuns la consult sau la spital în ultimul stadiu. Stadiul IV. Durerea e
aceeaşi în toate cele IV stadii, însă modificările radiografice diferă. Practic, o articulaţie care apare la şold – se
numeşte sacroiliacă, dispare. Se osifică şi aceste osificări ale ei au aceste IV stadii. Pacientul va remarca
faptul că i se limitează foarte mult mobilitatea. Şi pacienţii ajung incapabili să mai ridice capul să vadă cerul.
Pentru că în această boală apar nişte punţi între vertebre şi se limitează foarte mult mobilitatea. Apare „poziţia
de schior“, de cocoşare.  Tratamentul precoce poate preveni acest lucru. Un diagnostic precoce la un bărbat
tânăr i-ar prezerva calitatea vieţii, ar rămâne membru activ al societăţii. Cam câţi ani trec până să se ajungă
într-un astfel de stadiu? E greu de răspuns, e vorba de statistică aici. Şi de persoană. Nu există boli, ci
oameni. Sunt oameni care nu ajung niciodată să aibă limitări, dar durerea există. Şi sunt oameni care într-un
an de zile pierd foarte mult din mobilitate. Dar, statistic vorbind, majoritatea oamenilor, dacă nu se tratează, în
2-3 ani ajung în această situaţie. Unde au ajuns cel mai frecvent pacienţii cu reumatism? La ortopezi. Sau la
medicii de recuperare. Au efectuat tratamente care nu i-au ajutat. Căldura, răceala aplicată local în bolile
inflamatoare au indicaţii limitate, poate chiar nu sunt indicate. Pot să facă mai mult rău. În momentul în care o
boală inflamatoare este activă şi noi vedem dincolo de durerea invocată de pacient, vedem în analize – de
exemplu, o viteză a sângelui care e mărită – procedurile de fizioterapie nu sunt indicate. Reducerea durerii e
foarte mică şi există posibilitatea să influenţeze procesul patogenic. Să-l accelereze. În schimb kinetoterapia,
exerciţiile medicale sunt salutare. Am văzut pacienţi tineri care au urmat cu conştiinciozitate programe de
kinetoterapie 1-2 ani şi nu au mai avut probleme. A scăzut şi necesarul de medicamente. Un reumatolog nu
poarte rezolva tot ce ţine de un pacient. Reumatologia e o ramură care derivă din medicină internă. Bolile
inflamatoare nu afectează doar încheieturile şi aici e problema. Că durerea nu-l omoară pe pacient, ci inima,
sau rinichiul. Sau plămânul. Sunt boli care afectează şi organele interne. Managementul bolii trebuie să fie
interdisciplinar. Dacă un pacient cu boală inflamatoare dezvoltă o boală de inimă asta e principala cauză de
mortalitate în bolile inflamatoare. Pacienţilor cu reumatism autoimun li se scurtează viaţa din cauza acestor
elemente de boală cardiovasculară. Inflamaţia distruge vasele de sânge. De aceea e foarte important pentru ei
să aibă un stil de viaţă sănătos, să nu fumeze, nici măcar pasiv, să-şi trateze colesterolul mare dacă îl au, să
mânânce fructe şi legume proaspete, pline de antioxidanţi şi în sezon şi în extrasezon. Să elimine factorul de
risc cardiovascular, iar reumatologul să-l tratateze pentru durere. Există pacienţi care la 20-30 de ani se
îmbolnăvesc de spondilită, iar la 50 fac infarct. Ceea ce nu e acceptabil. Dacă şi-ar fi schimbat stilul de viaţă
mai devreme, ar fi trăit 80. Să vorbim puţin şi despre poliatrita reumatoidă Este autoimună şi afectează în
special femeile de 30-40 de ani, dar există şi cazuri atipice când boala debutează mai devreme. Şi afectează
în special articulaţiile mici de la mâini. În special cele de la mijlocul degetelor şi articulaţiile de la pumn. Există
şi o entitate numită artrita idiopatică juvenilă. Este o formă de poliartrită care apare la tineri. Printre primele
simptome pe care le simt pacientele este redoarea matinală. Structura corpului care suferă în poliartrita
reumatoidă este sinoviala. Ce este aceasta? Este, practic, căptuşeala încheieturii. Încheietura e o cavitate în
care se întâlnesc două oase. Această cavitate are un înveliş. Căptuşeala acestui înveliş se numeşte sinovială.
Şi ea se îngroaşă în poliartrită, capătă foarte multe vase de sânge şi devine agresivă. Începe să muşte din os.
Se numesc eroziuni. În momentul în care apar aceste eroziuni, mobilitatea încheieturii scade foarte mult. Iar
simptomele cresc în intensitate. Apare durere, dar şi limitarea funcţionalităţii. Pacienţii sunt incapabili să-şi
deschidă o sticlă de lapte. Pacientele ar trebui să vadă un reumatolog şi să facă analize de sânge secifice –
factorul reumatoid. Care ne spune că e posibil să avem boala. Am văzut la cabinet pacienţi care aveau factor
reumatoid pozitiv din diverse alte cauze. De exemplu, fumatul. Investigaţiile în poliartrita reumatoidă trebuie
continuate cu analize de autoimunitate. Analizele sunt decontate de stat, cu trimitere de la medicul de familie.
Există şi investigaţii problematice din punct de vedere al costului, de exemplu un RMN. Şi unele din acestea
sunt decontate de Casă, însă durează foarte mult. Există şi boli reumatice care debutează în sarcină sau
după. Lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, dermatomiozita. Dar şi poliartrita. Odată declanşate, ele vor
exista pe tot parcursul vieţii. Bolile reumatice nu se vindecaă. Putem obţine doar o perioadă de remisiune. Nu
recomand foile de varză în bolile inflamatoare, ci un consult medical. Antiinflamatoarele sunt o parte
importantă a tratamentului bolilor reumatice. Ele cresc uneori riscul cardiovascular şi riscul de gastrită şi ulcer.
Dar ele sunt foarte importante pentru tratamentul durerii. Cremele nu trec prin piele. Dacă ar trece, am face o
baie şi ne-am infecta. Pielea e făcută să ţină lucrurile afară. Cremele pot ameliora durerea local păcălind
nervii. Dar după 1-2 ore durerea reapare. Cremele sunt un tratament adjuvant. Care sunt investigaţiile indicate
în spondilită? Analize uzuale de sânge – o hemoleucogramă, nişte probe hepatice – transaminaze, o evaluare
a funcţiei rinichiului – o creatinină, şi probe care evaluează inflamaţia: viteza de sedimentare a sângelui – VSH
- şi proteina C reactivă, de preferat prin metoda cantitativă, rezultatul să fie un număr.  În plus, o radiografie de
bazin şi o testare a terenului genetic. Despre gută Relaţia dintre gută şi carne e stabilită. Metabolizarea
produselor animale produce în corp o substanţă – acid uric. Nu are treabă cu urina. Acidul uric în cantitate
mare se depune în închietură. Bărbaţii sunt mai afectaţi, mai ales cei care consump  alcool, fumează şi au alţi
factori de risc cardiovasculari – hipertensiune, obezitate, care iau diuretice. Ei vin la reumatolog pentru că
articulaţia degetului mare de la picior devine foarte dureroasă, tegumentul se înroşeşte şi se descuamează.
Durerea e foarte mare şi debutează brusc. Tratamentul indicat este antiinflamator. Şi schimbarea stilului de
viaţă. Zahărul rafinat este principalul criminal din lume. Ucide la fel de mult ca fumatul. Cu tratamentul din
momentul actual putem ţine boala în frâu? Absolut. Există două tipuri de tratament pentru bolile inflamatoare.
Unul simptomatic şi altul modificator de boală, remisiv. Poate s-a auzit de metrotrexat, în doze foarte mici.
România oferă aproape toate tratamentele moderne. Medicamente biologice. Care au şi efecte secundare,
pacienţii trebuie informaţi. Nu recomand Ecvagelul la oameni- e un gel antiinflamator folosit pentru cai şi câini.
Conţine printre altele şi camfor în concentraţie mare şi provoacă reacţii adverse importante. Este toxic.