Statele fondatoare CECO au fost Franta, Italia, Belgia, Germania, Luxemburg, si Olanda.

Obiectivele pe care le urmarea CECO erau crearea unei platforme libere de circulatie a
carbunelui si otelului prin lichidarea taxelor si impozitelor, tot odata facand accesul mai liber la
sursele de productie. Tot odata crearea CECO ar marca aparitia unei Europe unite, actiunile de
razboi ar deveni imposibile intre statele membe ale CECO. Toate acestea incurajau dezvoltarea
economica, aparitia unor noi locuri de munca, cresterea nivelului de trai. 

Integrarea europeana presupune un proces de aderare intr-o comunitate economica si politica,

realizate prin cooperare, uniformizare juridico-institutionale si transferare graduala a unor
competente nationale catre un centru supranational in vederea unificarii statelor europene.
Aderarea la UE presupune ca statul sa primeasca calitatea de membru al UE, aceasta nu se
obtine atat de repede, ci prevaleaza parcurgerea unei proceduri complexe. Odata indeplinite
conditiile de aderare, tarile candidate trebuie sa aplice legislatia europeana in toate domeniile.
Astfel revenim la procesul de integrare europeana, in care este descris procesul de integrare atat
economic cat si politic. Aceste schimbari esentiale care trebuie facute de catre statul care
urmeaza sa adere la UE, reprezinta o necesitatea vitala pentru asigurarea funtionarii acestui
mecanism, numit Uniunea Europeana. In concluzie pot spune ca aderarea la UE, reprezentand
etapa finala, nu poate fi desfasurata fara de etapa initiala, procesul de integrare europeana.
Asftfel aceste 2 elemente se afla intr-o interdependenta una fata de alta, fara una, nu poate
exista alta.

Neofuncţionalismului, interguvernamentalismului şi federalismului reprezinta unele

dintre curentele principalele ale teorii  integrarii europene.

Neofuncţionalismului este cea mai complexa teorie de integrare. Ea contine idei

importante despre procesele integrarii graduale, mecanismele si dimensiunile de
spillover in dezvoltarea sistemelor, si are mai multe abordari teoretice decat alte teorii
integrationiste. Adeptii neofunctionalismului aveau ca obiectiv politic ideea de federatie
Europeana. Acesta idee de creare a unei federatii a fost materializata in esenta anume
prin conceptul de spill-over, care presupunea ca integrarea intr-un anumit domeniu
poate duce la integrarea in alte domenii. 

Interguvernamentalismul consta in faptul ca statele  si interesele lor, influenteaza

caracterul relatiilor dintre state, contribuie la prcesele integrationiste si la
institutionalizarea eventuala a acestui proces. Cel mai important este faptul ca acest
curent este preocupat in a mentine si respecta suveranitatea statelor. Cooperarea la
nivel european presupune o relatie loiala ci nu transferul de suveranitate. Astfel datorita
acestui curent fiecare stat are drept egal de decizie, adica dreptul de veto.
Federalismul presupune constructia si functionarea federatiilor politice, adica a
sistemelor politice cu o structura duala, care impart autoritatea dintre centru si
subiectele federatiei. Esenta acestui curent consta in faptul ca diviziunea puterilor este
efectuata in asa mod incat guvernele suprastatale si statele, sa fie in diferite sfere si sa se
coordoneze intre ele independent. Federalistii au contribuit prin faptul ca au promovat o
constitutie europeana. Ei erau pentru crearea unei institutii care sa aiba in mijloc
parlamentul european. Scopul de baza fiind obtinerea si mentinerea pacii.