Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Cum ne antrenăm parentingul apreciativ : ghidul părintelui / HoltIS, UNICEF. - Iaşi : Expert
Projects, 2016
Conţine bibliografie.

ISBN 978-606-93911-9-8
I. HoltIS
II. UNICEF
CUPRINS

ROLUL DE PĂRINTE ................................................................................................................. 5

Temele principale ....................................................................................................................... 6
Ideile călăuzitoare ...................................................................................................................... 7
Regulile de bază........................................................................................................................ 8
Lista adjectivelor pozitive............................................................................................................ 9
Metodele pentru combaterea stresului...................................................................................... 10
Strategiile anti stres .................................................................................................................. 11
99 De Metode Pentru Combaterea Stresului ............................................................................ 13
Cinci metode importante pentru managementul stresului pe termen lung ................................. 16
Formularul reţelei de sprijin ...................................................................................................... 17
Cele trei activităţi pentru abordarea şi tratarea furiei ................................................................. 19
Observ .................................................................................................................................. 19
Respir ................................................................................................................................... 19
Acționez ................................................................................................................................ 19
Comunicarea ... ........................................................................................................................ 20
Reţeta pentru o ascultare eficientă ........................................................................................... 21
Mesajele “Eu” ........................................................................................................................... 23
Cuvintele potrivite – punctele cheie .......................................................................................... 24
Cuvintele potrivite – versiunea desfăşurată .............................................................................. 25
Cuvintele sentiment .................................................................................................................. 28
Ce este jocul? .......................................................................................................................... 29
5 Mituri despre joc .................................................................................................................... 30
Joacă-te cu copilul tău! ............................................................................................................. 31
Dezvoltarea copilului - definiţii fundamentale ............................................................................ 32
Patru realităţi despre dezvoltarea copilului ............................................................................... 33
Caracteristicile copilului cu o inteligență emoţională ridicată ..................................................... 33
10 modalităţi de a creşte inteligența emoțională a copiilor ........................................................ 34
Cum să fii un partener de încredere în relaţia cu copilul tău! .................................................... 35
Principiile de bază ale participării .......................................................................................... 35
Factori care contribuie la consolidarea unei relaţii pozitive dintre părinţi şi copii.................... 35
Tipuri de participare.................................................................................................................. 36
Participarea copilului în familie .............................................................................................. 36
Participarea adevărată versus Participarea falsă ...................................................................... 37
Disciplina .................................................................................................................................. 38
Cele patru întrebări esențiale ................................................................................................... 39
Metode pentru acordarea atenţiei pozitive................................................................................ 40
TIMPUL SPECIAL ................................................................................................................ 40
ARĂTAREA APROBĂRII ...................................................................................................... 40
Şapte paşi pentru încurajarea comportamentului pozitiv .......................................................... 41
100 de metode de a spune “FOARTE BINE”............................................................................ 42
Instrumentele părintelui – Instrumentele de prevenţie .............................................................. 44
Verificaţi lucrurile esenţiale ................................................................................................... 44
Comunicaţi aşteptări clare .................................................................................................... 44
Reduceţi plictiseala .............................................................................................................. 44
Planificaţi schimbările ........................................................................................................... 44
Schimbaţi mediul .................................................................................................................. 44
Modelaţi comportamentul adecvat ........................................................................................ 45
Folosiţi umorul ...................................................................................................................... 45
Oferiţi o alegere între două alternative .................................................................................. 45
Instrumentele părintelui – Paşii următori .................................................................................. 46
Înlocuirea.............................................................................................................................. 46
Îndepărtarea fizică şi redirecţionarea .................................................................................... 46
Enunţarea motivelor ............................................................................................................. 46
Ignorarea .............................................................................................................................. 46
Declararea sentimentelor ..................................................................................................... 46
Consecinţele naturale ........................................................................................................... 46
Consecinţele logice .............................................................................................................. 47
Ascultarea sentimentelor ...................................................................................................... 47
Rezultatele pozitive dintre dumneavoastră şi copil ................................................................... 48
Angajamentul de responsabilitate faţă de copii ........................................................................ 49
ROLUL DE PĂRINTE

Să fii părinte este experienţa cea mai dificilă, solicitantă şi generatoare de satisfacţii pe care o
oferă viaţa. Este o responsabilitate uriaşă să creşti un copil care să devină o persoană sănătoasă
şi care să-şi ocupe locul său în generaţia următoare. Viitorul lumii se află în mâinile oamenilor
care vor ieşi din copiii noştri.

Un copil este o persoană care va continua ceea ce tu ai început. El va sta unde stai tu şi, atunci
când tu nu vei mai fi, se va ocupa de acele lucruri pe care tu le consideri importante. Tu poţi să
faci orice politică doreşti, însă modul în care aceasta va fi pusă în practică depinde de el. El va
prelua controlul raselor tale, statelor tale şi al naţiunii. El va interveni şi va prelua bisericile tale,
şcolile tale, universităţile tale, şi companiile tale. Toate cărţile tale vor fi supuse judecăţii lui,
laudelor lui sau vor fi condamnate de el. Soarta omenirii se află în mâinile lui.

Abraham Lincoln

5
Temele principale

1. Rolul de părinte este cea mai importantă şi mai solicitantă slujbă.

2. Părinţii sunt fundamentul familiei.

− Noi suntem primii şi cei mai importanţi profesori şi modele pentru copiii noştri.

3. Părinţii trebuie să aibă grijă de ei înşişi pentru a putea avea grijă de copiii lor.

4. Rolul de părinte este un proces de învăţare.

− Este continuu şi mereu în schimbare.

− Se desfăşoară în paşi mici pe parcursul timpului.
− Este important să recunoaştem abilităţile pe care le învăţăm şi paşii pe care-i facem,
şi să ne acordăm credit nouă înşine.

5. Noi ne învăţăm copiii prin intermediul cuvintelor şi al exemplului.

− Ceea ce noi spunem şi facem, modelează comunicarea, tratând stresul şi furia, şi

îngrijindu-ne de noi înşine.

6. Fiecare părinte şi fiecare copil este unic.

− Nu există o metodă unică perfectă de a fi părinte sau copil.

7. Este important să construim pe punctele forte.

− Acesta este modelul cursului de Educație parentală de la moderator către părinte, de

la părinte către alţi adulţi şi de la părinte către copil.
− Trebuie să ne recunoaştem propriile puncte forte precum şi pe cele ale copiilor noştri.

8. Părinţii au nevoie de o reţea de sprijin.

− Cursurile de educație parentală îi ajută pe părinţi să-şi construiască acest sprijin.

6
Ideile călăuzitoare

Rolul de părinte este cea mai solicitantă şi mai importantă slujbă care există.

Părinţii ţin extrem de mult la copiii lor.

Nu există o singură metodă unică de a fi părinte sau copil!

Părinţii sunt experţii în ceea ce-i priveşte pe copiii lor.

Părinţii sunt fundamentul familiei.

Părinţii care vin la cursuri pentru părinţi sunt cu totul speciali!

7
Regulile de bază

Ceea ce se discută în clasă este confidenţial.

Participarea la discuţii este voluntară.

Acordaţi sprijin.

Fiţi toleranţi şi respectuoşi.

Nu există o singură metodă infailibilă de a fi părinte.

8
Lista adjectivelor pozitive

adaptabil spontan raţional

energic cinstit zgomotos
neprevăzut învăţat cuminte
săritor pozitiv cunoscător
ambiţios stabil serios
fericit complex matur
normal comunicativ radical
satisfăcut înţelegător rezervat
atent întrebător zglobiu
idealist protectiv creativ
onorabil puternic demn
empatic tânăr mândru
blând timid realist
imaginativ conştient răbdător
obiectiv încrezător deschis
sensibil perfecţionist maternal
bun tolerant relaxat
independent controlat deştept
organizat convingător disciplinat
sociabil copilăros modest
calm liberal respectabil
inteligent logic dur
original liber doritor
simplu principial moale
capabil patern religios
călduros progresiv responsabil
intuitiv vioi eficient
iubitor visător naiv
plăcut hotărât sentimental
precis curajos efervescent
simţitor liniştit

9
Metodele pentru combaterea stresului
Respiraţi profund de 3 ori şi număraţi până la 10!
Inspiraţi şi expiraţi forţat. Respiraţia profundă “limpezeşte” mintea. Ea
poate ajuta la reducerea sentimentelor şi emoţiilor negative. După aceea
avem o şansă mai bună să tratăm problemele într-o manieră
constructivă. Acest exerciţiu ne procură de asemenea “câteva secunde
preţioase” pentru a ne ajuta să ne revenim şi să ne concentrăm asupra
problemei concrete.

Faceţi câţiva paşi înapoi!

Făcând câţiva paşi înapoi, pur şi simplu ne detaşăm de situaţie
suficient cât să câştigăm puţină perspectivă. Aceasta ne acordă
de asemenea posibilitatea de a ne da seama că avem de ales
în ceea ce priveşte metodele noastre de reacţie faţă de situaţiile
stresante.

Folosiţi-vă simţul umorului!

Uneori, situaţiile stresante au un element de umor. Urmele de noroi pe o podea
proaspăt spălată pot să fie nostime dacă ştim să facem haz de noi înşine şi de
situaţia noastră. Râsul este un dar pe care-l putem împărtăşi cu copiii noştri. El
reduce emoţiile tensionate, stresul, şi ne ajută să ne relaxăm. Este imposibil să
fii şi relaxat şi stresat în acelaşi timp.

Mişcaţi-vă!
Acest lucru este de folos, indiferent dacă o credeţi sau nu. Când copiii
sunt iritabili şi se plâng iar dumneavoastră simţiţi cum creşte nivelul de
stres, aruncaţi-vă mâinile în sus, râdeţi, şi spuneţi: “OK, fiţi atenţi cu toţii,
hai să facem două ture în jurul casei!” Puteţi să alergaţi de asemenea şi
în jurul mesei de la bucătărie, sau să faceţi 20 de sărituri pe loc. Până
când veţi termina, toţi veţi avea răsuflarea tăiată şi veţi râde. Oare unde
a dispărut tot stresul?

Luaţi o pauză!
Asiguraţi-vă că şi copilul dumneavoastră este în siguranţă, apoi
îndepărtaţi-vă de situaţie. Mergeţi în dormitor sau în baie şi închideţi
uşa. Luaţi-vă câteva minute pentru a vă reveni.
Strategiile anti stres
Faceţi sport!/ Faceți mișcare!
De trei ori pe săptămână!

Întârziaţi reacţia
Întârziaţi reacţia dumneavoastră într-o situaţie cauzatoare de stres - Număraţi până
la 10.

Luaţi o pauză
Petreceţi cinci minute în baie.

Râdeţi
Există o metodă de a râde de o situaţie, de noi înşine?

Rearanjaţi
Rearanjaţi sau restructuraţi rutina familiei pentru a reduce nivelul mare de
stres.

Distrageţi
Faceţi curat în casă, greblaţi frunzele, lucraţi la un proiect.

Vorbiţi
Vorbiţi cu un prieten, un alt părinte, un membru al familiei – mereu şi mereu dacă
este necesar.

Îngrijiţi-vă
Pentru a ne îngriji de alţii, TREBUIE să ne îngrijim de noi înşine. Perioadele
prelungite de stres pot să ducă la îmbolnăviri.

11
 Alegeţi
Alegeţi să fiţi lângă oamenii care vă fac să vă simţiţi bine şi vă ajută să fiţi bun
cu dumneavoastră înşivă.

Asumaţi-vă controlul
Există metode prin care puteţi controla anumite aspecte ale situaţiilor
stresante? (Acţiunea ajută la evitarea depresiei.) Schimbaţi! Schimbaţi-vă
evaluarea situaţiei. Există un mod diferit de a privi problema care vă reduce
stresul? Întrebaţi un prieten de încredere!

Prevedeţi
Prevedeţi stresul posibil şi ocoliţi-l. (Dacă și copilul are probleme când este
confruntat cu schimbări, preveniţi-l din timp şi acordaţi-i timp liber suficient înainte
de a trebui să plecaţi undeva).

Împuterniciţi/Delegați sarcini!
Există lucruri pe care partenerul, prietenul, vecinul, sau copilul dumneavoastră
le poate face pentru a vă ajuta? Uneori ne asumăm prea multe sarcini când
alţii ar fi bucuroşi şi capabili să ne ajute.

Vizualizare Creativă
a. Relaxaţi-vă, închideţi ochii.

b. Vizualizaţi în detaliu ceea ce doriţi să realizaţi, etc.

c. Faceţi declaraţii afirmative despre aceasta ca şi cum s-ar întâmpla ACUM. De exemplu, dacă
ţelul dumneavoastră este o relaţie îmbunătăţită, spuneţi ”Fiul meu şi cu mine ne bucurăm să ne
petrecem timpul împreună, el devine mai calm, ne jucăm mai mult împreună”, etc.

d. Concentraţi-vă asupra acestei imagini dimineaţa, înainte de culcare, şi oricând vă gândiţi la

ea.

Ultimele Cuvinte
Ca părinţi noi ne desfăşurăm pe măsură ce copiii noştri cresc, tratând mereu
solicitări noi. CE BINE CĂ FACEŢI un curs pentru părinţi! Mai faceţi încă unul altă dată.
DUMNEAVOASTRĂ sunteţi foarte important!

12
99 De Metode Pentru Combaterea Stresului

1. Treziţi-vă devreme!
2. Faceţi planificare în avans!
3. Evitaţi hainele strânse pe corp!
4. Evitaţi chimicalele!
5. Fixaţi întâlnirile!
6. Scrieţi lucrurile de făcut pe hârtie
7. Practicaţi întreţinerea preventivă!
8. Faceţi chei de rezervă
9. Spuneţi “NU” mai des!
10. Fixaţi priorităţile!
11. Evitaţi oamenii negativi.
12. Folosiţi timpul cu înţelepciune.
13. Simplificaţi mesele.
14. Faceți copii pentru hârtiile importante.
15. Anticipaţi nevoile.
16. Reparați lucrurile care s-au stricat.
17. Obţineţi ajutor pentru lucrurile care nu vă fac plăcere.
18. Desfaceţi în bucăţi sarcinile mari.
19. Consideraţi problemele ca fiind provocări.
20. Priviţi provocările diferit.
21. Faceţi ordine în viaţa dumneavoastră.
22. Zâmbiţi mai des.
23. Pregătiţi-vă pentru ploaie.
24. Gâdilaţi un copil.
25. Creşteţi un căţel sau o pisică.
26. Nu trebuie să ştiţi toate răspunsurile.
27. Vedeți partea pozitivă.
28. Spuneţi ceva drăguţ.
29. Învăţaţi un copil să înalţe zmeul.
30. Plimbaţi-vă prin ploaie.
31. Programaţi-vă timp pentru joacă.
32. Faceţi o baie cu spumă.
33. Fiţi conştient de deciziile pe care le luaţi.
34. Credeţi în voi înşivă.

13
35. Încetaţi să mai vorbiţi negativ.
36. Vizualizaţi rolul de câştigător.
37. Dezvoltaţi-vă simţul umorului.
38. Mângâiaţi o piatră.
39. Fixaţi-vă ţelurile.
40. Dansaţi.
41. Salutaţi un străin.
42. Solicitaţi o îmbrăţişare de la un prieten.
43. Uitaţi-vă la stele.
44. Respiraţi lent.
45. Fluieraţi o melodie.
46. Citiţi o poezie.
47. Ascultaţi o simfonie.
48. Vizionaţi un balet.
49. Citiţi o poveste.
50. Faceţi ceva nou.
51. Renunţaţi la un obicei rău.
52. Cumpăraţi o floare.
53. Mirosiţi floarea.
54. Găsiţi sprijin.
55. Găsiţi un “partener de comunicare”.
56. Faceţi-o astăzi.
57. Fiţi optimişti.
58. Puneţi siguranţa pe primul plan.
59. Faceţi lucrurile moderat.
60. Străduiţi-vă să faceţi totul excelent, nu perfect.
61. Măriţi-vă limitele.
62. Bucuraţi-vă de artă.
63. Murmuraţi un colind.
64. Menţineţi-vă greutatea.
65. Plantaţi un pom.
66. Hrăniţi păsărelele.
67. Practicaţi graţia.
68. Întindeţi-vă.
69. Formaţi-vă un plan B.
70. Mâzgăliţi.
71. Învăţaţi o glumă.

14
 72. Cunoaşteţi-vă propriile sentimente.
73. Îndepliniţi-vă propriile nevoi.
74. Cunoaşteţi-vă propriile limite.
75. Spuneţi “vă urez o zi bună”.
76. Lansaţi un avion de hârtie.
77. Faceţi exerciţii fizice.
78. Învăţaţi un cântec nou.
79. Veniţi mai devreme la serviciu.
80. Faceţi curat în dulap.
81. Jucaţi-vă cu un copil.
82. Mergeţi la picnic.
83. Conduceţi pe un drum diferit până la serviciu.
84. Plecaţi devreme de la serviciu.
85. Puneţi-vă odorizant în maşină/în locuință.
86. Vizionaţi un film şi mâncaţi floricele.
87. Scrieţi unui prieten de departe.
88. Mergeţi la un meci şi faceţi galerie.
89. Serviţi masa la lumina lumânărilor.
90. Recunoaşteţi importanţa iubirii necondiţionate.
91. Ţineţi minte, stresul este o atitudine.
92. Păstraţi un jurnal.
93. Zâmbiţi larg.
94. Reţineţi opţiunile dumneavoastră.
95. Construiţi o reţea de sprijin.
96. Renunţaţi la încercarea de a-i îndrepta pe ceilalţi.
97. Dormiţi suficient.
98. Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi mai mult.
99. Lăudaţi-i pe alţii.

P.S. Relaxaţi-vă, abordaţi fiecare zi pe rând. Aveţi întreaga viaţă în faţă!

15
Cinci metode importante pentru
managementul stresului pe termen lung

1. Construiţi-vă o reţea de sprijin.

2. Creaţi o rutină a familiei. Fiţi consecvent!

3. Simplificaţi rutina familiei în perioadele de stres ridicat.

4. „Timp Special”

Fixaţi un lucru pe săptămână pe care-l aşteptaţi cu nerăbdare

pentru a-l face cu familia dumneavoastră.

5. Îngrijiţi-vă pe dumneavoastră înşivă.

16
Formularul reţelei de sprijin

Noi toţi avem nevoie de sprijin reciproc. Când avem copii mici, cu cât este mai larg cercul nostru
de sprijin, cu atât ne este mai uşor! Să ne gândim un pic la reţeaua noastră de sprijin.

Pe cine puteţi suna cel puţin o dată pe săptămână pentru o discuţie prietenească?
____________________________________________________________________________

Pe cine puteţi suna când aveţi o problemă cu copilul?

____________________________________________________________________________

Cine vă poate îngriji copiii un timp în cursul zilei?

____________________________________________________________________________

Cine va sta ca baby-sitter cu el o seară?

____________________________________________________________________________

Cu cine vă face plăcere să faceţi o activitate? (De exemplu, să jucaţi ceva, să vizionaţi casete
video, să mergeţi la cumpărături, să faceţi o plimbare.)

____________________________________________________________________________

Pe cine puteţi suna când sunteţi supărat(ă)?

____________________________________________________________________________

Cine ar dori să facă ceva distractiv cu dumneavoastră şi copiii dumneavoastră?

____________________________________________________________________________

Cine vă face vizite sau vă invită pe la ei?

____________________________________________________________________________

17
Cine va ieşi împreună cu familia dumneavoastră?

____________________________________________________________________________

Cine vă ajută în problemele practice, ca cele casnice, mecanice, etc.?

____________________________________________________________________________

Cine vă oferă sprijin ? (Bifaţi toate căsuţele care se aplică)

Familia

Prietenii vechi

Oamenii de la serviciu

Vecinii

Membrii bisericii

Alt grup căruia ii aparţin

Prietenii din afara oraşului

Partenerul/Partenera

Familia partenerului/partenerei

Prietenii partenerului/partenerei

18
Cele trei activităţi pentru abordarea şi
tratarea furiei
Observ
Prima şi cea mai bună abilitate pentru abordarea şi tratarea furiei este
să OBSERVI când începi să te înfurii. Fiecare dintre noi are semne
timpurii de alarmă. Acestea pot fi:

− Fizice – OBSERVAŢI ce face corpul dumneavoastră, de ex.

noduri în stomac, încordare, durere de cap.
− Emoţionale – Plâns, sentimentul că eşti copleşit, etc.
− Auto-adresare – OBSERVAŢI ce vă spuneţi dumneavoastră
înşivă.

Respir
Am învăţat să RESPIRĂM profund pentru a ne ajuta să abordăm şi să tratăm stresul. Am învăţat
de asemenea să practicăm cele 3 respiraţii profunde şi să numărăm până la 10. Cu cât sunteţi
mai suparat/ă, cu atât mai de folos pot să fie cele trei respiraţii profunde. Ţineţi minte să respiraţi
lent. Metodele Pentru Combaterea Stresului sunt ABILITĂŢI PENTRU ABORDARE ŞI
TRATARE. De exemplu, Pauza Părinţilor – Ea funcţionează în cazul stresului şi este de folos în
cazul furiei. Noi putem să:

Luăm o pauză. Asiguraţi-vă că şi copiii sunt în

siguranţă (cu o rudă, prieten, sau vecin). Faceţi o
plimbare. Duceţi-vă în baie şi închideţi uşa. Faceţi un
duş. Dacă veţi folosi această tehnică şi sunteţi supărat
pe o altă persoană, comunicaţi-i că veţi lua o pauză şi
că veţi reveni după ce vă liniştiţi. Comunicaţi-i când veţi
fi gata să discutaţi. Spuneţi ceva de genul “Sunt furios.
Nu pot să discut acum. Mă duc să fac o pauză.
Discutăm după ce mă întorc.”

Discutăm cu cineva. Luaţi telefonul şi discutaţi cu cineva în care aveţi încredere. Acesta poate
fi un prieten, consilier, un preot, sau o linie telefonică specială. Discuţia cu altă persoană ne ajută
să ne eliberăm furia fără ca cineva să fie rănit. Ne ajută să ne concentrăm pentru a ne reveni la
starea de echilibru. Ne ajută de asemenea să ne tratăm emoţiile fără a le înăbuşi.

Acționez
Eliberăm furia – în siguranţă! Uneori activitatea fizică este de
folos. Asiguraţi-vă că şi copiii dumneavoastră sunt în siguranţă,
apoi daţi drumul la duş, ieşiţi la o alergare, sau urlaţi şi ţipaţi când
copiii nu pot să vă audă. Duceţi-vă în dormitor şi loviţi perna, sau
rupeţi un ziar. Nu vă descărcaţi, verbal sau fizic, asupra celor pe
care-i iubiţi.

Schimbaţi auto-adresarea din negativă în pozitivă. Chiar şi o

afirmaţie simplă ca: “Pot să fac faţă” vă ajută.

19
Comunicarea ...

... este fundamentul tuturor relaţiilor.

... ne ajută să simţim că suntem auziţi şi înţeleşi.

... este schimbul de mesaje.

... implică o ascultare clară şi o expimare clară.

... are și o componentă nonverbală.

20
Reţeta pentru o ascultare eficientă

1) Hotărâţi-vă să ascultaţi.

Când hotărâţi în mod conştient că sunteţi gata să ascultaţi, aceasta vă ajută să deveniţi un
ascultător mai bun.

2) Faceţi-vă timp să ascultaţi.

Acesta este un cadou preţios. Dacă acum nu este un moment potrivit pentru dumneavoastră,
fixaţi o “programare pentru ascultare”.

3) Folosiţi limbajul corporal care arată că ascultaţi.

Stabiliţi contactul vizual, aplecaţi-vă înainte, daţi afirmativ din cap, vocalizaţi sunete simple ca
“hmmm”, “uh-huh”, sau “da?” Pentru copiii dumneavoastră, coborâţi la nivelul lor vizual, aduceţi-
i la nivelul dumneavoastră vizual (de ex. puneţi-i pe ceva mai înalt dacă se află în siguranţă şi
puteţi face aşa acasă).

4) Permiteţi-i vorbitorului să-şi exprime sentimentele, indiferent

care sunt ele.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să acceptaţi percepţiile celuilalt, ci doar că trebuie să acceptaţi

că aşa se simte acesta în momentul de faţă. Sentimentele sunt reale – nu bune sau rele.

21
 •Stabilirea contactului vizual.

Ascultarea •Folosirea limbajului corporal deschis.

•Acordarea atenţiei.

Pasivă •Fiţi sensibil şi receptiv.

•Comunicaţi acceptarea (toleranţa).

• Rezumarea, parafrazarea, sau reflectarea. Rezumaţi

ceea ce credeţi că spune cealaltă persoană şi întrebaţi
dacă este corect.
Ascultarea • Verificarea sentimentelor. Întrebaţi cealaltă persoană
dacă aţi perceput corect sentimentele sale.
Activă • Punerea de întrebări prietenoase. Puneţi întrebări
care ajută persoana să clarifice sau să exploreze un
anumit domeniu mai în profunzime.

Cât de bine ascult?

1. Ascult ca să înţeleg sau mă pregătesc să vorbesc? Da Nu

2. Mă uit la cealaltă persoană când ea vorbeşte cu mine? Da Nu

3. Permit persoanei celeilalte să-şi exprime toate gândurile fără a o întrerupe? Da Nu

4. Fac un rezumat pentru a fi sigur că înţeleg ce spune cealaltă persoană? Da Nu

5. Îmi gestionez emoţiile în timp ce ascult? Da Nu

6. Ignor lucrurile care mă distrag în timp ce ascult? Da Nu

7. Ascult în loc să întrerup chiar dacă ceea ce spune persoana este plictisitor sau Da Nu
nu cunosc persoana?

8. Încerc să-i încurajez pe alţii să ia parte la discuţie? Da Nu

22
Mesajele “Eu”

Mesajele “Eu” ne exprimă sentimentele

Mesajele “Eu” ne ajută să evităm blamarea sau atacarea

Mesajele “Eu” au trei părţi

Exersați!

Când__________________________________________________________

(situația)

Simt__________________________________________________________

(identificați sentimentul)

Pentru că______________________________________________________

(motivul)

________________________________________________________________

23
Cuvintele potrivite – punctele cheie

Stabiliţi un bun contact vizual pentru a captiva atenţia

copilului.

Aplecaţi-vă pentru a ajunge la nivelul vizual al copilului sau

aduceţi copilul la nivelul dumneavoastră vizual (pe birou,
scaun, etc.).

Folosiţi propoziţii scurte.

Vorbiţi rar.

Folosiţi un ton plăcut.

Alegeţi cuvinte şi fraze pozitive.

Spuneţi-le copiilor ce doriți să facă ei, nu ceea ce nu doriți, ce vă place și mai puțin ce nu vă place.

24
Cuvintele potrivite – versiunea desfăşurată

Comunicarea cu copiii poate să ne înveţe multe lucruri despre comunicare în general. Majoritatea
dintre noi am ajuns la stadiul de adult învăţând să vorbim şi să ascultăm suficient de bine ca
ceilalţi oameni să ne înţeleagă. Oricum, pentru a sublinia importanţa cuvintelor alese de noi şi a
modului cum le rostim, nu există nimic care să se compare cu comunicarea cu un copil.

Când copiii noştri ajung la vârsta de doi ani, ei pot să înţeleagă multe cuvinte. Ei ajung într-o
etapă în care, pentru protecţia lor şi pentru recunoaşterea nevoilor altor membri ai familiei, li se
vor impune restricţii. În decursul unei ore sau chiar mai puţin de atât, un copil de doi ani/preşcolar
poate auzi ceva de genul următor într-o casă normală...

„Nu mai arunca cu mingea prin casă.”

„Nu mai trage câinele de blană.”

„Nu poţi să ieşi afară dacă nu-ţi pui haina pe tine.”

„Ţi-am mai spus şi altă dată să nu-ţi mai laşi jucăriile în mijlocul bucătăriei.”

„Nu te mai juca cu mâncarea.”

„Ce băiat rău, ştii că nu ai voie să faci asta...”

şi aşa mai departe.

Bineînţeles că, din fericire, există multe alte lucruri pozitive care se spun între acestea. Dar cum
v-aţi simţi dumneavoastră cu astfel de comentarii care se repetă zilnic... încurajaţi sau
descurajaţi?

Există metode de a spune lucrurile într-o manieră încurajatoare, folosind cuvinte şi fraze specifice
care sunt mai potrivite pentru acest scop. Trebuie doar să învăţăm care sunt acestea, cum şi
când se folosesc eficient şi practicarea lor. Observând răspunsul copilului faţă de ceea ce spuneţi,
veţi primi indicii legate de cum merge practica dumneavoastră!

Iată câteva linii călăuzitoare şi cuvinte potrivite pentru a vă ajuta ca zilele dumneavoastră
împreună cu copiii să devină mult mai pozitive şi încurajatoare pentru toată lumea.

1. Faceţi îndrumările într-o formă pozitivă, nu într-una negativă.

Când este necesară o interzicere, este bine să includeţi o sugestie pozitivă, de obicei un timp sau
un loc, sau când sau unde poate copilul să facă ceea ce doreşte să facă.

“Nu este în regulă să fugi prin casă. Poţi să te duci în curte şi să fugi acolo.”

De câte ori un copil trebuie să fie redirecţionat, înlocuiţi activitatea cu ceva cât mai apropiat de
cea iniţială.

25
„Dacă copilul dumneavoastră bate în masa de cafea făcută din sticlă, spuneţi: Hai să luăm toba
ta şi să batem în ea.”

De câte ori este posibil, motivul interdicţiei sau redirecţionării ar trebui să fie prezentat.

„Nu eşti în siguranţă în locul acela. Mersul cu tricicleta se face aici.”

2. Daţi-i copilului o alegere numai atunci când intenţionaţi să-l lăsaţi să aleagă singur ce
va face.
Atunci când o hotărâre importantă trebuie să fie luată de un adult, încercaţi să includeţi o alegere
minoră pentru copil.

„Este ora de culcare (decizie majoră). Tu hotărăşti ce pijama doreşti să porţi in noaptea asta
(decizie minoră).”

Asiguraţi-vă că alegerile lăsate pe seama copilului sunt acelea pe care le puteţi accepta şi care
sunt adecvate pentru vârsta şi gradul lui de maturitate.

„Vrei să porţi tricoul roşu sau cel albastru ?”

„Poţi să alegi trei jucării pe care să le iei cu tine in excursie.”

3. Alegeţi cuvintele şi tonul vocii care îl fac pe copil să aibă încredere şi să se simtă în
siguranţă, nu vinovat şi ruşinat.
Acuzaţiile de genul „băiat rău” sau „fată neascultătoare” sunt simţite de copil ca fiind judecăţi
contra sa în totalitate şi îi afectează imaginea de sine.

În loc de „Băiat rău ce eşti, ţi-am spus să nu mai împroşti apa pe jos”, încercaţi „Când eşti în cadă,
poţi să te joci cu apa.”

Atenţia trebuie să fie concentrată asupra comportamentului specific care trebuie schimbat, nu
asupra copilului ca persoană.

„Ţinem jucăriile pe masă unde ele sunt în siguranţă.”

„După ce te liniștești, vom sta de vorba despre aceasta.”

4. Ajutaţi copilul să-şi dezvolte interiorul subliniind motivaţiile situaţiei.

Concentraţi atenţia asupra emoţiilor care ar fi putut motiva comportamentul.

„Mă întreb ce anume l-a putut supăra aşa de tare încât să te lovească?”

„Uneori, când oamenii sunt obosiţi, ei se supără foarte uşor.”

26
5. Evitaţi comparaţiile dintre un copil şi altul, dar folosiţi recunoaşterea individuală sau
realizările şi creşterea.
Laudele nerealiste şi nesincere distrug rapid valoarea tuturor laudelor.

„A fost un desen greu pentru un copil de vârsta ta.”

6. Cel mai eficient discurs este cel simplu, lent şi direct.

Stabilirea contactului vizual înainte de a vorbi economiseşte timp şi efort.

Reducerea tonului vocii şi a vitezei şi volumului fac comunicarea mai eficientă.

7. Apreciați efortul depus şi progresele realizate, chiar dacă sarcina nu a fost finalizată:
„Se pare că ţi-ai dat silinţa...”

„Se pare că ai petrecut mult timp gândindu-te la acest lucru.”

„Ce ai învăţat din... ?”

„Văd că înaintezi.”

„Uite ce progrese ai făcut!” (Enunţaţi concret în ce mod.)

„Faci progrese în...” (Fiţi concret.)

Cu puţină practică, veţi fi uimit/ă cât de mult schimbă totul cuvintele pe care le alegeţi şi le folosiţi.
Şi, veţi fi încurajat/ă personal pe măsură ce veţi continua să găsiţi metode mai bune de
comunicare şi veţi simţi bucuria răspunsurilor primite.

27
 Cuvintele sentiment
NERĂBDARE
dornic, onest, nesigur,
concentrat, zelos, înfocat,
avid, neliniştit, însetat, agitat,
mândru
SUPĂRARE
Supărat, iritat, înfuriat, furios,
necăjit, aprins, provocat,
înfuriat, ofensat, ursuz,
indignat, mâniat, supărat foc,
necăjit, posac, amărât,
frustrat, morocănos,
încăpăţânat, exasperat,
încurcat. războinic, uimit,
ciudat
AFECŢIUNE
iubitor, tandru, seducător,
pasionat, agreabil, plăcut
INTERES
îngrijorat, fascinat, captivat,
intrigat, absorbitm,
emoţionat, curios,
cercetător, întrebător,
FIZIC
încordat, nervos,
imobilizat, paralizat,
tensionat, întins, viu, gol,
puternic, slab, sufocat,
ameţit, leneş, obosit,
respingător, uzat
FERICIRE
voios,mulţumit, relaxat, calm,
împăcat, satisfăcut, senin,
confortabil, extatic, entuziast,
înviorat, vesel, mulţumit,
recunoscător, bine dispus,
împăcat, prietenos, agitat, vioi,
fără griji, surprins, optimist
spiritual, vivace, energic,
strălucitor, vesel, generos, pus
pe râs, bine dispus, plăcut,
jucăuş, exaltat, exultant, încântat,
liniştit
TEAMĂ
înfricoşat, fricos, timid, palavragiu,
încurcat, îngrozit, panicat, tragic,
isteric, alarmat, şocat, înfiorat,
nesigur, nerăbdător, nervos,
dependent, anxios, sub presiune,
îngrijorat, nesigur, suspicios, ezitant,
istovit, speriat , uluit, laş, ameninţat,
îngrozit, împietrit, fără curaj
DIVERSE
umil, sfâşiat, confuz, invidios, gelos,
preocupat, crud, distant, plictisit,
ipocrit, fals, cu două feţe, cooperant
28
TRISTEȚE
mâhnit, nefericit, deprimat,
melancolic, trist, întunecat,
mohorât, abătut, tăcut, îndurerat,
îngrozit, deznădăjduit,
demoralizat, nemulţumit,
posomorât, palavragiu, întunecat,
pierdut , ursuz, cu toane, posac,
fără chef, descurajat, dezamăgit,
îngrijorat, empatic, milos, sufocat,
jenat, ruşinos, ruşinat, zadarnic,
fără valoare, fără rost
ÎNDOIALĂ
neîncrezător, sceptic, bănuitor,
suspicios, dubios, nesigur,
întrebător, evaziv, şovăitor,
ezitant, perplex, nedecis, fără
speranţă, înfrânt, pesimist
FĂRĂ FRICĂ
încurajat, curajos, încrezător,
sigur, independent, liniştit,
îndrăzneţ, curajos, cutezător,
puternic, eroic, hotărât, devotat,
impulsiv, mândru
DURERE
rănit, izolat, jignit, supărat,
îndurerat, suferind, năpăstuit,
dureros, zdrobit, inima frântă,
rece, supărat, disperat, chinuit
Ce este jocul?

Jocul reprezintă un mod de comunicare.

Jocul înseamnă învăţare.

Jocul reprezintă o activitate plăcută, de

amuzament, divertisment, recreere.

Jocul este un element de neînlocuit în

evoluţia copilului, care-i permite să se
identifice cu adultul şi să-şi descarce stresul.

Este o activitate importantă în viaţa copiilor în special, dar şi a adulţilor pentru că în

anumite circumstanţe ale vieţii, şi adulţii se joacă. Realitatea ar fi mult mai greu de suportat
dacă oamenii nu s-ar juca.

Jocul este pornit din iniţiativa copilului – el alege cum şi cu ce să se joace.

Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, o analizează şi caută să o înţeleagă.

Jocul este „oglinda” vieţii

interioare, psihice a
copilului.

Jocul reprezintă o formă

fundamentală de activitate,
care apare spontan, din
trebuinţa de acţiune şi
trăire emoţională a oricărei
persoane.

29
5 Mituri despre joc

Mit 1: Jocul este doar o modalitate prin care copilul îşi ocupă timpul.
ADEVĂRAT: Jocul este şi distracţie (copilul se amuză), şi învăţare (copilul învaţă lucruri noi), şi
mişcare (copilul aleargă, sare, ţopăie, urcă, coboară etc.), şi explorare (copilul descoperă, află,
întreabă, observă, etc.), şi exerciţiu (copilul îşi exersează deprinderile şi abilităţile motrice,
senzoriale, imită ceea ce observă, pune în practică ceea ce a învăţat) şi comunicare.

Mit 2: Un elev trebuie să înveţe,

nu să se joace.
ADEVĂRAT: Jocul pentru copil
este precum munca pentru adult.
Copilul învață prin joacă.

Mit 3: N-are rost să-i mai cumpăr

jucării, că pe toate le strică.
ADEVĂRAT: Atitudinea unui copil
care dezmembrează o jucărie se
justifică prin curiozitatea sa de a
vedea cum sunt făcute anumite
obiecte, nu pentru a-şi enerva
părintele.

Mit 4: Maşinuţele sunt pentru băieţi, iar păpuşile pentru fete.

ADEVĂRAT: Copilul se află la vârsta descoperirilor şi este atras de foarte multe obiecte şi jocuri.
Este foarte bine să fie lăsat să se simtă liber să-şi aleagă jucăriile pe care le doreşte.

Mit 5: Copiii trebuie să se joace, iar adulţii să muncească.

ADEVĂRAT: Adulții au nevoie de joc pentru a evada din realitate.

30
Joacă-te cu copilul tău!

1. Confecţionează o carte
împreună cu copilul.

2. Construieşte o cabană pentru

copilul tău!

3. Confecţionează cartea
cuvintelor, pentru copilul tău!

4. PATA DE CERNEALĂ: Fă o pată de cerneală pe o bucată de hârtie și îndoaie hârtia.

Cere copilului să enumere 10 obiecte cu care seamănă pata de cerneală.

5. HÂRTIA BUNĂ LA TOATE: Oferă copiilor câte o hârtie și cereți să facă ceva cu ea,
orice (un avion, cornet, evantai, să o rupă în bucățele, să deseneze pe ea, etc.).

6. GAURA ÎN HÂRTIE: Copilul decupează o gaură în centrul unei foi de hârtie, apoi
trebuie să deseneze ceva care să includă orificiul anterior creat.

7. CONEXIUNI: Exercițiul începe printr-un exemplu: Prin ce se aseamănă între ele

furnicile și camioanele? Copilul trebuie să găsească cât mai multe asemănări între
cele două categorii.

8. MIMICA: Se alege un obiect simplu (un animal) pe care copilul trebuie să îl mimeze,
iar părintele să îl ghicească. Rolurile pot alterna.

9. DESEN: cum arată familia mea. Copilul și părintele desenează în paralel sau
colaborează la realizarea desenului. Acesta trebuie să includă cât mai multe detalii.
Se discută culorile, dimensiunile, etc.

10. SPORT: Părintele trebuie să se implice în activități fizice alături de copil (ex. de-a v-
ați ascunselea, cu mingea, badminton). Copilul va deprinde mișcările potrivite și își va
dezvolta armonios corpul.

31
Dezvoltarea copilului - definiţii fundamentale

Dezvoltarea fizică (sau Dezvoltarea motorie). Dezvoltarea motorie generală sau grosieră se
referă la învăţarea modului de folosire a muşchilor – pentru a ne ridica, a ne târî, a merge în patru
labe, a păşi şi a sări. Dezvoltarea motorie fină se referă la folosirea mâinilor şi degetelor,
prinderea, învăţarea modului în care să apucăm o lingură şi să o ţinem, învăţarea scrierii.

Dezvoltarea socială sau emoţională se referă la modul în care copilul relaţionează cu ceilalţi
oameni. A învăța să împarţi este un exemplu de dezvoltare socială. Câţi dintre noi nu s-au simţit
frustraţi deoarece copilul în vârstă de doi ani nu vrea să împartă jucăriile sale cu un prieten? Din
perspectiva sa, copilul în vârstă de doi ani nu înţelege conceptul de a împărţi. El nu înţelege că
îşi va primi înapoi jucăriile după un timp. El nu înţelege că împărţirea este un lucru “bun”. El ştie
doar că jucăria este a lui şi i-a fost luată. Mulţi copii învaţă greu să împartă cu alţii.

Dezvoltarea comportamentală se referă la modul în care se poartă copilul. Dacă priviţi un copil
în vârstă de 18 luni, el poate să facă exact opusul a ceea ce se aşteaptă din partea lui. Aceasta
se cheamă comportament de opoziţie. Fiecare copil şi părinte trece prin aceasta; este la fel de
previzibil ca şi accesele de furie şi alte forme de negativitate. Toate acestea sunt comportamente
de dezvoltare prin care copiii trec pentru a creşte.

Dezvoltarea cognitivă (intelectuală sau adaptivă) se referă la dezvoltarea creierului, gândirii

şi capacităţii de raţiune. Pentru un copil preșcolar, realitatea e diferită față de realitatea adultului.
Spre exemplu, toți copiii, sunt copii, diferența dintre un băiat și o fetița se învață în această etapă
de vârstă: fetița are codițe, poartă rochițe, etc. E important ca părintele să ofere explicații potrivite
vârstei și mai ales să își modeleze așteptările în raport cu capacitatea copilului de a înțelege
anumite lucruri.

Dezvoltarea limbajului se referă atât la vorbire cât şi la înţelegere. Copiii înţeleg cuvintele,
tonurile şi expresiile cu mult înainte de a le folosi ei înşişi pentru a comunica. Ei comunică mai
întâi prin gesturi, sunete şi expresii.

Dezvoltarea morală se referă la conştiinţa, etică, şi cunoaşterea diferenţei dintre adevăr şi

minciună. Copiii foarte mici nu înţeleg regulile sau deosebirea dintre bine şi rău. Exemplele includ
spunerea de minciuni sau furtul.

Îngrijirea de sine însuşi include activităţi ca îmbrăcatul, hrănitul şi spălatul pe dinţi. Este
important să înţelegem când pot copiii să facă lucruri precum folosirea toaletei, curăţenia în
cameră, aranjarea jucăriilor, sau spălatul pe dinţi.

32
Patru realităţi despre dezvoltarea copilului

1. Copiii se află într-o călătorie spre independenţă.

2. Există multe lucruri pe care adulţii le ştiu şi care nu pot fi făcute de copii.

3. Copiii nu înţeleg lumea aşa cum o înţeleg adulţii.

4. Fiecare copil şi fiecare părinte are propriul său temperament.

Caracteristicile copilului cu o inteligență

emoţională ridicată
❖ este conştient de emoţiile sale şi vorbeşte despre ele;
❖ recunoaşte emoţiile celor din jurul său;
❖ comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
❖ are un bun management al emoţiilor negative (de pildă, nu face crize de furie atunci când
ai casa plină de musafiri);
❖ are comportamente rezonabile chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori şi
nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
❖ este sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere
ajutorul;
❖ se adaptează rapid la situaţii/ persoane noi;
❖ nu îi este teamă să pună întrebări sau să îşi afirme preferinţele;
❖ are prieteni cu care se relaxează, dar de la care deopotrivă învaţă modele noi de
comportament.

33
10 modalităţi de a creşte inteligența
emoțională a copiilor

1. Fii un exemplu de inteligenţă

emoţională.

2. Fii dispus să spui "nu" copiilor tăi.

3. Fii conştient de zonele tale

"fierbinţi".

4. Încearcă să nu judeci oamenii.

5. Începe să îţi antrenezi copiii!

6. Participă la problemele copiilor tăi.

7. Implică-ți copiii, încă de mici, în sarcinile gospodărești.

8. Limitează accesul copiilor la mass-media.

9. Discută despre sentimentele din cadrul

familiei.

10. Copiii tăi sunt minunaţi.

34
Cum să fii un partener de încredere în relaţia
cu copilul tău!

Principiile de bază ale participării

1. O abordare etică: transparenţă,

onestitate, responsabilitate;

2. Un mediu prietenos pentru copil;

3. Egalitatea şanselor;

4. Participarea promovează siguranţa şi protecţia copiilor;

Factori care contribuie la consolidarea unei relaţii pozitive dintre părinţi şi

copii

1. momentul potrivit

2. cantitatea de timp petrecut împreună cu

copilul

3. calitatea timpului petrecut împreună cu

copilul

4. capacitatea de a te pune în acord cu

celălalt

35
Tipuri de participare

1. Participarea în familie

2. Participarea în viaţa grădiniței

3. Participarea în viaţa comunităţii locale

Participarea copilului în familie

➢ Ascultă-l cu adevărat.
➢ Rezervă-ţi timp pentru a-l înţelege cu adevărat. Petrece timpul împreună cu el.
➢ Cere-i opinia atunci când se ia o decizie care îl priveşte: la ce grădiniţă/şcoală, liceu,
colegiu/universitate să meargă, ce haine să îmbrace astăzi, cum vrea să fie aranjată
camera lui, etc.
➢ Explică-i copilului la ce folosesc banii, cum este repartizat bugetul familiei: câţi bani şi
pentru ce sunt destinaţi; astfel îşi va da mai bine seama ce lucruri se pot cumpăra în
familie.
➢ Copiii nu sunt perfecţi. Nici noi, părinţii lor, nu suntem. Acceptă-i aşa cum sunt şi laudă-i
pentru intenţiile, iniţiativele şi încercările lor. Spune-le mai des că te mândreşti cu ei.
➢ Vorbeşte cu ei, la un nivel adaptat înțelegerii lor, despre problemele pe care le ai, aşa
încât ei să ştie că nu sunt unicii care au necazuri.
➢ Nu-i compara cu fraţii, surorile sau prietenii lor, aceasta le lezează demnitatea.
➢ Negociază cu el regulile: la ce oră merge la culcare, care este timpul rezervat pentru joacă,
ce alimente mănâncă, etc.
➢ În loc să le spui ceva negativ, găseşte ceva pozitiv să spui.
➢ Găseşte o activitate comună care vă place la toţi şi faceţi-o.
➢ Oferă alegeri şi dă-i copilului putere să aleagă atunci când ia decizii: “Preferi să faci
gimnastică zece minute dimineaţa şi 10 seara sau 20 de minute la rând?“
➢ Interesează-te de viaţa lui la grădiniță.
➢ Pregătiţi şi luaţi masa împreună cu toată familia.
➢ Fii alături de el.
➢ Învaţă copilul tău să facă faţă diferitelor situaţii care apar.
➢ Spune-i că te bucuri să fii mama/tatăl lui.
➢ Zâmbeşte când îţi vezi copilul.

36
 Participarea adevărată versus Participarea
falsă
PARTICIPAREA ADEVĂRATĂ
Este voluntară! Participarea adevărată este ceva ce un
copil doreşte să facă.
Este echitabilă! Participarea adevărată este inclusivă –
îi încurajează pe toţi să se implice în mod egal. Nu se
fac discriminări de sex, venituri, zonă geografică,
localitate, etnie, dizabilităţi, etc.
Este apreciată! Participarea adevărată cere ca să fie
apreciaţi, ascultaţi şi luaţi în serios toţi cei implicaţi,
inclusiv copiii.
Este respectuoasă! Participarea adevărată înseamnă
că participanţii au o atitudine grijulie şi respectuoasă unii
faţă de alţii, nu cu ironie şi superioritate.
Are sens! Participarea adevărată cere ca cei mici să
înţeleagă valoarea acestei activităţi.
Contează! Participarea adevărată se produce atunci
când tema sau problema discutată este importantă şi
interesantă pentru copii.
Schimbă ceva! Participarea adevărată înseamnă că
aportul copiilor influenţează situaţia şi schimbă starea
lucrurilor.
Oferă un mediu fizic oportun pentru participare!
Contează foarte mult cum sunt aşezaţi participanţii.
Foloseşte un limbaj pe înţelesul copiilor!
Participarea adevărată îi face să se simtă competenţi şi
confortabil în mediul de comunicare.
Se conduce prin reguli echitabile pentru toţi!
Participarea adevărată asigură condiţii în care toţi pot
participa în mod egal şi în mod confortabil. Deseori copiii
iau parte la stabilirea regulilor.
Cei care participă sunt informaţi şi pregătiţi adecvat!
Participarea adevărată înseamnă că a existat suficient
timp, posibilităţi şi susţinere pentru copii să se
pregătească.
Rolurile sunt distribuite echitabil! Responsabilităţile
se distribuie în mod echitabil şi participanţilor li se
creează toate posibilităţile să exercite rolurile de care
sunt capabili.
37
PARTICIPAREA FALSĂ
Este forţată! Copiilor li se impune să participe împotriva
voinţei lor, sunt forţaţi să se implice „în mod voluntar” în
activităţi.
Este injustă! În practică activităţile sunt accesibile numai
copiilor din familii bogate sau din oraş; pentru întruniri sunt
aleşi numai băieţii sau cei care învaţă excelent.
Este neapreciată! Copiii sunt prezenţi, dar li se acordă
puţine şanse de a participa. Atunci când participă, nu sunt
ascultaţi atent de ceilalţi, se râde de ei sau ideile lor nu sunt
luate în considerare.
Este nepoliticoasă! Preşedintele unei întruniri ignoră copiii
sau le vorbeşte într-un fel care arată că prezenţa şi ideile lor
nu sunt apreciate.
Este fără rost! Copiilor pur şi simplu li se spune ce să facă,
însă ei nu ştiu prea bine şi nu înţeleg până la capăt de ce o
fac.
Este nesemnificativă! Copii sunt siliţi să participe la
evenimente ce nu prea îi interesează şi astfel li se creează
impresia că îşi irosesc timpul degeaba.
Este formală! Copiilor nu li se permite să influenţeze
procesele sau li se cere să aducă idei care mai apoi sunt
ignorate.
Nu se preocupă de confortul copiilor! Adulţii stau pe scaune,
în timp ce copiii stau pe podea, la periferia camerei sau sub
soarele fierbinte.
Admite să fie utilizat un limbaj sofisticat! Discuţiile au loc
într-o limbă străină într-o regiune rurală sau maniera de a
vorbi este foarte formală şi plină de „cuvinte măreţe”.
Este discriminatorie! Unii adulţi domină discuţia, în timp
ce copiilor nu li se acordă posibilitatea să vorbească sau
sunt întrerupţi prea devreme. Ei sunt nevoiţi să se exprime
într-o formă pe care nu o cunosc sau nu le place.
Nu este preocupată să-i pună pe toţi la curent! Adulţii
posedă experienţă şi informaţie, în timp ce copiii sunt incluşi
în grabă, fără să înţeleagă ce se petrece şi fără să aibă timp
de pregătire.
Responsabilităţile nu sunt echilibrate! Părinţii sau
profesorii iau toate deciziile şi stabilesc regulile, în timp ce
copiii doar răspund la întrebări.
Disciplina

Disciplinarea se învaţă.

Prin disciplină îi învăţăm pe copiii noştri valorile şi regulile noastre şi motivul pentru care acestea
sunt importante.

Pedeapsa abuzivă face mai mult rău

decât bine.

Ţelul disciplinării este să-i învăţăm

pe copii cum să se disciplineze
singuri.

Acordaţi atenţie pozitivă copilului.

38
Cele patru întrebări esențiale

1. Ce doresc SĂ ÎNVEŢE copilul meu

din această experienţă, situaţie sau
oportunitate?

2. Ceea CE FAC EU îl ajută pe copilul

meu să înveţe aceasta?

3. Există efecte negative generate de comportamentul meu?

4. Dacă este aşa, ce pot să fac diferit?

39
Metode pentru acordarea atenţiei pozitive

TIMPUL SPECIAL

Planificați un timp special în fiecare zi

pentru a-l petrece împreună cu fiecare dintre
copii.

Timpul ar trebui să fie petrecut cu suficientă

regularitate astfel încât copilul să se bizuie
pe el.

Timpul trebuie să fie dedicat dorinţelor sau

nevoilor copilului.

ARĂTAREA APROBĂRII

Observaţi copiii făcând ceva deosebit şi arătaţi-vă

aprobarea.

Arătaţi motivul pentru care comportamentul este

important.

Scopul arătării aprobării este de a-l încuraja pe copil

să continue un anumit comportament.

40
Şapte paşi pentru încurajarea
comportamentului pozitiv
1. Observaţi. Dacă dorim cu adevărat să încurajăm comportamentul pozitiv, trebuie să
începem prin observarea lui. Atunci când
recunoşti meritele comportamentului
pozitiv, este mai probabil că acesta va
continua.
2. Acordaţi atenţie sporită. Apropierea
fizică arată că aprobarea este personală.
Chiar şi importanţa unui simplu
“mulţumesc” este mărită de apropierea
fizică. Încercaţi acest experiment acasă:
Puneţi-vă partenerul sau un prieten să
stea în partea opusă a camerei şi
spuneţi-i ceva frumos. Apoi rugaţi-l să se
apropie şi repetaţi aceleaşi cuvinte. Veţi
putea simţi diferenţa. O regulă bună este
aceea de a vă poziţiona la aproximativ 1,2 metri de copilul dumneavoastră când îi vorbiţi.
Aceasta poate să însemne că va trebui să îl căutaţi în altă cameră sau în curte. Faceţi
aceasta – efortul merită.
3. Stabiliţi un bun contact vizual. Acest lucru este foarte important, dar este surprinzător
cât de des îl uităm. Lăsaţi copilul să înţeleagă că îi vorbiţi LUI în mod special. Staţi faţă în
faţă cu copilul, întoarceţi-vă chiar corpul în întregime spre el, dacă este posibil. Această
acţiune îi comunică copilului că este o persoană specială şi că ceea ce aveţi să-i spuneţi
este important pentru el.
4. Zâmbiţi! Expresiile noastre faciale comunică deseori cel mai important mesaj. Este
important să întărim ceea ce spunem printr-un mesaj facial adecvat – de exemplu un
zâmbet.
5. Lăudaţi comportamentul, nu copilul. Arătaţi aprobare pentru ceea ce a făcut copilul.
Copiii au nevoie să ştie de ce sunt lăudaţi,
ce au făcut pentru a merita această atenţie.
De exemplu, “Mi-a plăcut modul în care ai
adunat hainele şi le-ai pus în coş” este mai
bine decât “Eşti un băiat bun”.
6. Fiţi afectuoşi. Copilul dumneavoastră va
simţi că este lăudat, apreciat, şi
recompensat când îl mângâiaţi prieteneşte
pe spate, îl îmbrăţişaţi sau îl sărutaţi.
7. Repetaţi mesajul într-o manieră diferită.
Repetarea mesajului într-o manieră diferită
ajută ca mesajul să se menţină proaspăt,
nou şi clar.

41
100 de metode de a spune “FOARTE BINE”
31. Cred că acum ai înţeles!
32. Data viitoare o să-ţi iasă mai bine!
1. Acum eşti pe drumul cel bun!
33. Eşti pe drumul cel bun!
2. Te descurci foarte bine.
34. Bine gândit!
3. Acesta este cel mai bun lucru pe care
35. Astăzi o faci mult mai bine!
l-ai făcut vreodată.
36. Aproape că ai reușit!
4. Sunt fericit să te văd lucrând aşa!
37. Faci progrese vizibile!
5. Frumoasă încercare!
38. Merge grozav!
6. Aşa se face.
39. Te iubesc!
7. Ştiam că poţi s-o faci!
40. SUPERB!
8. Acum ai înţeles.
41. E mult mai bine aşa!
9. Acum ştii cum se face!
42. E foarte frumos!
10. GROZAV!
43. Îmi place!
11. Continuă, e din ce în ce mai bine!
44. FANTASTIC!
12. Astăzi ţi-ai dat toată silinţa.
45. Aşa e mai bine!
13. Îmi eşti de mare ajutor!
46. E clar că ai exersat!
14. E din ce în ce mai bine.
47. Apreciez ajutorul tău.
15. Se vede clar că avansezi.
48. Încearcă încă o dată şi vei reuşi!
16. Ai înţeles rapid!
49. SENZAŢIONAL!
17. Eşti un adevărat prinţ (prinţesă).
50. Nu trebuie să fie perfect!
18. Ai făcut-o foarte bine!
51. Astăzi te-ai descurcat foarte bine!
19. Merge frumos.
52. Te descurci de minune!
20. Ai făcut un lucru bun.
53. Felicitări!
21. Continuă tot aşa!
54. Este mult mai bine aşa!
22. SUPER!
55. E o capodoperă!
23. Îmi vine să cânt când sunt cu tine!
56. EXCELENT!
24. Sunt foarte fericit că eşti copilul meu.
57. Este cel mai bine!
25. Faci lucrurile cu ușurință.
58. Te descurci de minune.
26. Aşa te vreau!
59. Înveţi mai repede.
27. Sunt foarte mândru de tine!
60. ASTA ESTE!
28. Sunt mândru de modul în care ai
61. Nici eu nu aş fi făcut mai bine
lucrat astăzi!
62. Mă faci să mă simt bine ca părinte.
29. Poţi să o faci!
63. E FĂRĂ PERECHE!
30. Încearcă în continuare!
64. Ai reuşit!

42
65. Nu ţi-a scăpat nimic! 84. Faci tot ce poţi!
66. Acum ai înţeles cu adevărat. 85. MINUNAT!
67. Aşa e bine! 86. Astăzi ai făcut mai mult decât am
68. EXTRAORDINAR! planificat!
69. Tot înainte! 87. PERFECT!
70. Nimic nu te mai poate opri acum! 88. Ai ţinut minte!
71. Bravo ţie! 89. Acum știi foarte bine ce ai de făcut!
72. Astăzi îţi vin idei bune! 90. BINE!
73. EXCEPŢIONAL! 91. Uită-te la tine cum te descurci!
74. Azi ai făcut foarte mult! 92. Mă faci fericit!
75. Merge bine! 93. E foarte frumos să faci aşa.
76. Aşa zic şi eu că merge! 94. INTELIGENT!
77. Este o plăcere să te observ când 95. Eşti ca un/o (numele obiectului),
lucrezi aşa. (numele copilului) frumos/oasă.
78. Tocmai ai reuşit! 96. Eşti minunat!
79. La ţanc! 97. FELICITĂRI!
80. Ai o memorie grozavă! Ai(numele comportamentului) perfect.
81. Cu adevărat înveţi foarte mult! 98. FOARTE BINE!
82. Te vei descurca grozav! 99. FANTASTIC!
83. NEMAIPOMENIT! 100. Grozav! E foarte bine aşa!

43
Instrumentele părintelui – Instrumentele de
prevenţie
Verificaţi lucrurile esenţiale
Copilului îi este foame, este obosit sau
bolnav? Oricare dintre acestea sau alte
probleme pot să-l facă pe copil să devină
nervos şi iritabil. Unii copii devin iritabili în
momente previzibile ale zilei.

Comunicaţi aşteptări clare

Copiii au nevoie să ştie ce comportament
aşteaptă părinţii de la ei. Instrucţiunile ar
trebui să fie exprimate cât mai simplu posibil
folosind cuvintele pe care copilul le poate
înţelege, vorbind clar, având contact vizual
pentru a fi siguri că îi captaţi atenţia.
Spuneţi-i copilului de ce comportamentul
este important. După ce v-aţi prezentat clar
aşteptările, repetaţi cu copilul
comportamentul dorit dacă situaţia este
adecvată.

Reduceţi plictiseala
Unii copii intră în necazuri atunci când se plictisesc. Implicarea lor într-o activitate sau conversaţie
interesantă le va redirecţiona energia.

Planificaţi schimbările
Mulţi oameni, şi mai ales copiii, au dificultăţi în schimbarea activităţilor fără a fi preveniţi. (De
exemplu, copilul dumneavoastră în vârstă de 6 ani se uită la emisiunea lui favorită la televizor, îi
spuneţi că este ora de culcare.) Pregătirea copilului pentru o schimbare (“Imediat ce se va termina
această emisiune, va fi ora să te culci”) şi implicarea lui în activitatea următoare (“Poţi să alegi ce
pijama vrei să porţi”) poate să reducă acest stres.

Schimbaţi mediul
Mediul poate fi schimbat (ceva poate
fi luat, adăugat, sau rearanjat)
pentru a evita comportamentul
inadecvat. Prin schimbarea
contextului, copilul va găsi alți stimuli
care să îi ocupe atenția.

44
Modelaţi comportamentul adecvat
Copiii imită comportamentul celorlalţi. Arătaţi-le copiilor cum
doriţi să se poarte. Copiii învaţă din ceea ce văd. Dacă ei văd
comportamente adecvate, se vor purta în consecinţă.

Folosiţi umorul
De multe ori, momentele potenţial încordate sau dificile pot fi
uşurate prin umor, distracţie sau o îmbrăţişare. Încercaţi să
folosiţi o păpuşă. Uneori un copil cooperează la solicitarea
făcută de o păpuşă deşi se opune la solicitarea făcută de
dumneavoastră. Uneori avem nevoie să ne înseninăm.

Oferiţi o alegere între două alternative

Oferirea unei alegeri unui copil îl ajută să simtă că are control
asupra vieţii sale şi vă ajută să-i câştigaţi cooperarea. Întrebaţi-
vă copilul: “Vrei să te culci în cămaşă de noapte sau cu
pijamaua?” sau “Ce-ai dori să faci înainte să plecăm din parc,
să te dai în leagăn cinci minute sau pe tobogan cinci minute?”

45
Instrumentele părintelui – Paşii următori
Înlocuirea
Unui copil care se joacă cu ceva ce nu ar trebui să se joace i se poate oferi un obiect înlocuitor.
Înlocuirea îi arată copilului cum să facă
activitatea într-un mod adecvat.

Îndepărtarea fizică şi
redirecţionarea
Îndepărtaţi fizic copilul de situaţie sau
îndepărtaţi obiectul de lângă copil, apoi
redirecţionaţi joaca lui. Mulţi părinţi folosesc
aceste metode când copilul lor se află într-o
situaţie primejdioasă.

Enunţarea motivelor
Uneori, dacă-i spui copilului că nu are voie să
stea pe scară pentru că e periculos, aceasta îl
va descuraja să repete această acţiune.
“Cuburile sunt pentru a construi cu ele, nu
pentru a arunca cu ele.” Uneori o informaţie
simplă va fi suficientă pentru a schimba comportamentul.

Ignorarea
Uneori, cel mai bine este să ignori comportamentele supărătoare scurte care nu sunt periculoase
sau distructive. Oricum, pentru a fi eficient, un părinte trebuie să folosească această unealtă în
mod consecvent. Dacă copilul dumneavoastră face ceva care vă supără şi doriţi să ignoraţi acest
lucru, poate este necesar să vă îndepărtaţi – cât mai discret cu putinţă. Nu trebuie să pară că
acest comportament vă afectează. Dacă veţi reacţiona diferit faţă de copil, este posibil ca el să
sporească comportamentul inacceptabil pentru a vă face să reacţionaţi cum se aşteaptă el. Dacă
aveţi dificultăţi în ignorarea anumitor comportamente, puteţi încerca să interesaţi copilul indirect
într-o altă activitate. Aceasta se face implicându-l într-o activitate care credeţi că îi place şi
copilului. Faceţi ca interesul dumneavoastră pentru acea activitate să atragă copilul. Nu vă uitaţi
la copil şi nu încercaţi să-l implicaţi direct.

Declararea sentimentelor
Folosiţi “Mesajele Eu”: “Mă supăr când văd jucăriile
întinse pe jos, pentru că e greu să faci curat” va
provoca o reacţie mai cooperantă din partea copilului
decât “Iar nu ţi-ai strâns jucăriile! De câte ori trebuie să-
ţi spun?”

Consecinţele naturale
Consecinţele naturale sunt consecinţele naturii, pe care noi le cunoaştem, dar pe care copilul
încă le învaţă. Dacă plouă şi nu avem umbrelă sau pardesiu, ne vom uda. Dacă lăsăm o tricicletă
afară, ea va rugini. Dacă lăsăm o prăjitură pe jos, câinele o va mânca. Dacă alergăm pe o
suprafaţă umedă, vom cădea. Copiii noştri trebuie să înveţe că, în mod firesc, comportamentul
lor are consecinţe, atât naturale cât şi logice.

46
Consecinţele logice
În acest caz părinţii oferă consecinţele. Dacă un copil se îmbracă prea greu pentru culcare, vom
reduce timpul petrecut cu jocurile dinainte de culcare. Dacă un copil îl loveşte pe altul cu jucăria,
îi vom lua jucăria.

Ascultarea sentimentelor
Fiul dumneavoastră intră în cameră, îşi aruncă haina pe jos şi începe să se certe cu fratele lui.
Dacă spuneţi “Pari supărat” (în loc de “Bogdan, vino imediat aici, ia-ţi haina de pe jos şi nu te mai
certa cu Dan”) aceasta poate conduce la o discuţie constructivă şi rezolvarea problemei. Aceasta
îi comunică copilului faptul că sunteţi de partea lui.

47
Rezultatele pozitive dintre dumneavoastră şi
copil

1. Întrebaţi-vă „Ce doresc să înveţe copilul meu din această situaţie ?” Reţineţi acest ţel
în minte.

2. Fiţi realişti în aşteptări. Luaţi în considerare vârsta copilului dumneavoastră şi alte

circumstanţe.

3. Recunoaşteţi sentimentele copilului dumneavoastră şi pe ale dumneavoastră.

4. Alegeţi-vă bătăliile! Uneori este important pentru părinţi să insiste asupra propriei lor
agende. Alteori este OK să lăsaţi copilul să decidă, dacă el este suficient de mare.

5. Oferiţi-i copilului o alegere din două opţiuni, pe care dumneavoastră le acceptaţi.

6. Atrageţi atenţia asupra schimbărilor viitoare. Noi toţi avem nevoie ca schimbarea de
la o activitate la alta să fie lină.

7. Discutaţi problemele până când ajungeţi la o concluzie acceptabilă, chiar dacă nu se

ia o hotărâre. Aceasta va ajuta copilul să-şi dezvolte abilităţile de rezolvare a
problemelor.

8. Fiţi conştient că nu putem rezolva toate problemele. Oameni suntem! Trebuie să fim
îngăduitori faţă de noi înşine.

9. Consideraţi că există mai multe răspunsuri bune. Fiţi creativi. Fiţi deschişi.

10. Apelaţi la părerea unei terţe părţi, atunci când este cazul.

48
Angajamentul de responsabilitate faţă de
copii

Eu, _________________________, mă angajez personal să îmbunătăţesc comunitatea mea

pentru copii.

Ca părinte responsabil:

Voi modela valorile cu care doresc să trăiască copiii mei.

Voi fi implicat activ în creşterea şi educaţia copiilor mei.

Ca vecin responsabil:

Voi face cunoştinţă cu vecinii mei şi voi ajuta la crearea unei comunități sigure şi prietenoase
pentru copii.

Voi face ceva pentru a îmbunătăţi viaţa cel puţin a unui copil din afara familiei sau clasei mele.

Ca cetăţean responsabil:

Voi considera oficialii publici a fi responsabili pentru a face din bunăstarea şi educaţia copiilor un
angajament pe plan local, regional şi naţional în acţiunile lor precum şi în cuvintele lor.

Voi vota pentru iniţiativele care finanţează aceste angajamente.

Voi vorbi în numele copiilor în orice ocazie.

Voi încuraja organizaţiile cărora le aparţin să facă un angajament faţă de copii şi familii.

Ca om de afaceri responsabil:

Voi promova politicile pro-familie la locul meu de muncă pentru a-i sprijini pe angajaţii mei şi
familiile lor, inclusiv salariile şi îngrijirea de calitate a copiilor.

Ca lider comunitar responsabil:

Voi promova iniţiativele care întăresc sănătatea, siguranţa şi bunăstarea copiilor şi familiilor.

Voi sprijini alocarea de fonduri pentru oferirea serviciilor care pun în practică aceste iniţiative.

49
50
NOTIȚE

51
NOTIȚE

52
NOTIȚE

53
NOTIȚE

54
NOTIȚE

55
NOTIȚE

56
NOTIȚE

57
NOTIȚE

58
NOTIȚE

59
NOTIȚE

60
NOTIȚE

61
NOTIȚE

62
NOTIȚE

63
NOTIȚE

64
NOTIȚE

65
NOTIȚE

66
NOTIȚE

67
NOTIȚE

68
NOTIȚE

69
NOTIȚE

70
NOTIȚE

71
NOTIȚE

72
NOTIȚE

73
NOTIȚE

74
NOTIȚE

75
NOTIȚE

76
NOTIȚE

77
NOTIȚE

78
NOTIȚE

79
NOTIȚE

80
NOTIȚE

81
NOTIȚE

82
NOTIȚE

83
NOTIȚE

84
NOTIȚE

85
NOTIȚE

86
NOTIȚE

87
NOTIȚE

88
NOTIȚE

89
NOTIȚE

90
91
92