Câtă apă ai băut?

Din seria mass/spamm primit pe email, redau şi eu unul despre apă, care poate fi interesant pt
majoritatea muritorilor de rând (la restul le... rugineşte instalaţia dacă beau apă #-o)
(Nuş' cui aparţine materialul, dar informaţia e pertinentă şi e despre... apă, nu cine stie ce
concentrate de E-uri, aşa că savuraţi si testaţi in voie!)

Câtă apă ai băut deja până acum, când citesti acest articol? 
Ok, ia-ti paharul cu apa langa tine si haide sa vedem de ce doctorii din lumea intreaga nu
obosesc sa ne indemne: "Beti apa! Beti apa!"

In perioada intrauterina suntem aproape in totalitate apa.

Dupa ce ne nastem suntem apa peste 80%.

Ca adulti, putin peste 70%.

Pe masura ce imbatranim procentul acesta se micsoreaza.

La 50% suntem deja morti

Logica cea mai simpla ne spune că prospeţime (a se citi tinereţe, sănătate, vitalitate) egal
APA.

Exista nu mai putin de 54 de boli diferite, de la migrene si pana la forme de cancer care ar
putea fi evitate daca am bea suficienta apa.

Pare incredibil, dar exista medici care afirma ca aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca
astfel: cu apa!

Câtă? 

Doi - trei litri pe zi, spun unii.

Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintre noi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea
corpului său. Sau 5%.

De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apa pe zi pentru o sanatate buna si o
tinerete indelungata. (pentru 70 kg - 3,5 litri pentru 80 kg - 4 l)

Bine, dar mie nu mi-e sete! 

Se poate, dar nu fiindca nu ti-ar fi.

Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Daca s-a obisnuit sa functioneze in conditii de
apa putina nici n-o sa mai ceara!

La fel cum daca stam intr-o camera cu un miros suparator dupa un timp totusi n-o sa-l mai
simtim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar daca mirosul e constant o sa il ignore ca sa-si
poata continua alte activitati. La fel e si cu senzatia de sete. Dupa un timp corpul va crede ca
n-are incotro si se va descurca cum poate. Dar cu pretul imbatranirii si uzurii sale premature.
Ia gandeste-te ce ar pati o masina de spalat nevoita sa spele mereu cu mai putina apa decat a
proiectat-o constructorul ei? Ori corpul nostru face "programe" infinit mai complexe decat o
masina de spalat!

Au, au, mă doare!...

Creierul este 90% apa. Te doare capul sau obosesti repede dupa efort intelectual? Dar apă,
câtă bei?...

Cartilagiile au si ele un procent mare de apa. Daca iti troznesc oasele, mai mult ca sigur e din
cauza deshidratarii...

Un medic a constatat in urma unui studiu ca 90% dintre durerile de stomac au drept cauza
insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauza.

Asa ca a concluzionat cu umor: "Dacă iei un calmant pentru durere, apa cu care bei
medicamentul te ajută mai mult decât calmantul în sine!"

Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv "Nu esti bolnav! Ti-e doar sete..."

Căldură mare ! 

In anotimpul călduros e si mai greu pentru corp.Ca sa isi regleze temperatura e nevoit sa
piarda apa prin transpiratie. Deci, cu atat mai mult e nevoie sa ii dam destula.

Terapia cu apă este simplă:

bei un litru de apă dimineată, cu o ora inainte de a mânca sau bea altceva. Iar pe parcursul
zilei restul de apa pana la ... cat are norma fiecare.

Inca din primele zile vei simti, garantat, o imbunatatire a sanatatii. Mai putine toxine, o
hidratare mai buna, o stare generala mai buna. Unde mai punem ca e ieftin si fara efecte
secundare.

Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaleta. Dar asta iarasi e un lucru bun, fiindca vei
combate sedentarismul. Insa asta e deja o alta poveste...
 De ce ne punem pe ultimul loc în viața noastră și de ce preocuparea de sine trebuie să fie o
prioritate? Jo Ritchie – Partea I

“Fii acolo pentru ceilalți, dar niciodată nu te lăsa la urmă” – Dodinsky

Uneori, când ne simțim stresați și când ne preocupăm pentru a avea grijă de altcineva, cel mai
sănătos lucru pe care-l putem face este să ne oprim și să ne gândim cum am putea să avem
grijă de noi înșine.Pentru unii poate părea ușor, însă mulți au dificultăți în a se pune pe primul
loc în viața lor.
Am fost crescuți să credem că ar trebui să-i punem întotdeauna pe alții înainte de noi înșine și
să ne ignorăm propriile noastre nevoi, altfel riscăm să părem aroganți și focusați pe binele
propriu, ceea ce nu este un lucru frumos.
Așadar, de ce preocuparea  de sine nu este percepută ca o practică esențială pentru starea
noastră de bine?

Am aruncat o privire asupra unor concepții greșite care ne trag înapoi atunci când vine vorba
de preocuparea de sine, care este la fel de benefică și pentru cei din jurul nostru, și
împărtășesc, aici cu voi, propria lista de angajamente luate față de mine, lista unei persoane
care a luptat cu acest lucru în trecut.

1. Credem că preocuparea de sine înseamnă egoism.

A fi preocupat de tine este exact opusul egoismului, deoarece ne face mai puternici și ne
permite să-i susținem mai mult pe cei dragi. Nu putem fi de folos nimănui dacă energia
noastră este epuizată. Grija de sine este antidotul stresului, deoarece construiește capacitatea
de adaptare, astfel încât să putem face față mai bine provocărilor.
Gândește-te la procedura măștii de oxigen din avion. Trebuie să-ți pui masca de oxigen
înainte de a-i ajuta pe alții. Da, ajută-i pe alții, însă după ce te-ai ajutat pe tine!

2. Confundăm “ajutorul” cu grija.

De multe ori, sacrificăm preocuparea pe care este bine să ne-o acordăm deoarece suntem prea
ocupați în a “ajuta” pe altcineva. Însă, oamenii au nevoie să-și învețe propriile lecții în viață,
oricât de dureros ar fi.  Cine ești tu să decizi ce este bine pentru ei? Abia acum vorbim de
egoism, un egoism bazat pe propriile nostre dorințe, dorințe care nu poate nu sunt cu adevărat
în interesul lor.

Modul în care ne putem ajuta, într-adevăr, este să ne concentrăm pe noi înșine și să ne oprim
din a încerca să conducem viața altora. În timp ce noi credem că îi “ajutăm” să treacă prin
experiențe neplăcute din viața lor, de fapt, nu le dăm posibilitatea de a face față propriilor lor
provocări, de a învăța o lecție și de a deveni oameni mai puternici.
Acest lucru a fost un adevăr greu de acceptat pentru mine, crezându-mă întotdeauna
“amabilă” și “grijulie”. E și mai greu de acceptat în situația în care un membru al familiei este
grav bolnav din cauza propriilor sale acțiuni. Am o dorință copleșitoare de a-l ajuta și chiar
am încercat în repetate rânduri, însă abia acum îmi dai seama că dorința de schimbare este
musai să vină de la el.
 Ajutându-l de fiecare dată, mânați de ceea ce credem noi că e “iubire”, restul familiei permite
acelei persoane să se simtă “neajutorat”, iar noi ne îngropăm în stres.

Nu spun că nu este bine să ajutăm oamenii, însă există o diferență între a ajuta pe cineva care
cere ajutor și a avea o inițiativă personală de a ajuta pe cineva și de a-i transforma viața după
bunul nostru plac.

3. Suntem obișnuiți cu relații pe bază de nevoi, nu bazate pe dragoste adevărată.

De multe ori, ne îndrăgostim de ideea de “a fi îndrăgostit”, deoarece asta vedem în filmele de
la Hollywood, care arată iubirea ca pe o dramă sau nevoie de a fi cu cineva 24/7.

Când vine vorba de asta, dăruim prea mult deoarece credem că suntem nevoiți să ne dăm și
viața pentru celălalt și alte afirmații dramatice. Așa cum Ernest Hemmingway a scris în
“Bărbați fără femei” (Men Without Women), “Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine
ca persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult, și să uiți că și tu ești special.”

În loc să ne petrecem fiecare oră cu gândul la cealaltă persoană, uitând de noi, mai bine ne-am
focusa pe noi înșine, atât noi, cât și partenerii de viață. În acest fel, ne vom simți întregi și
vom putea să dăruim, fără a aștepta nimic în schimb și să avem fără resentimente.

 
Așa cum spunea Rollo May “Dragostea se confundă, în general, cu sentimentul de
dependență; însă, de fapt, poți să iubești în raport cu nivelul tău de independență”. Dacă ne
preocupăm de noi înșine, suntem mai independenți, nu mai tânjim după atenție sau afecțiune
și suntem capabili să avem o strânsă conexiune cu o altă persoană.