Consumatorul și alegerile sale

Orice consumator urmărește să își satisfacă nevoile în cel mai bun mod posibil, ținând seama
de bugetul de care dispune. Astfel, acesta va alege acele combinații de bunuri care îi vor asigura
maximizarea utilității, și pe care își permite să le cumpere.

1. Utilitatea

În sens general, prin utilitate înțelegem capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. (Se
știe daca un bun este util sau nu pentru a satisface o anumită nevoie - condiționare obiectivă).
Pe de altă parte, utilitatea economică reprezintă satisfacția pe care un consumator o
resimte în urma consumului (condiționare subiectivă).
Utilitatea totală reprezintă satisfacția totală resimțită de un consumator în urma
consumului unei anumite cantități dintr-un bun economic.
Utilitatea marginală este satisfacția suplimentară adusă de consumul unei unități
suplimentare dintr-un anumit bun economic, sau sporul de utilitate resimţit de un consumator
prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun.

Umg=ΔUT/ΔQ

Umg=(UT)`Q

UT=ΣUmg

Exemplu: Presupunem că un individ consumă cinci prăjituri și resimte o utilitate toală conform
tabelului de mai jos:
Q Umg UT
0 0
1 10
2 17
3 20
4 20
5 17
Calculați utilitatea marginală aferentă fiecărei prăjitui suplimentare si reprezentați grafic UT și
Umg.
 Atât timp cât Umg este pozitivă, UT crește (cu o rată descrescătoare)
 Umg este descrescătoare pe măsura consumului deoarece scade satisfacția suplimentară
resimțită la fiecare nouă unitate consumată: Legera lui Gossen - Mărimea intensităţii unei
nevoi descreşte progresiv (până la saturație), pe măsură ce respectiva nevoie este satisfăcută
în mod continuu şi neîntrerupt.
 Atunci când Umg=0, UT este maximă
 Când Umg devine negativă, UT scade. Totuși, această situație nu se justifică din punct de
vedere economic, deoarece un consumator rațional nu continuă să consume un bun dacă acest
consum suplimentar îi aduce o utilitate marginală negativă (insatisfacție).

2. Alegerile consumatorului. Curba de indiferență

După cum am mai menționat, obiectivul consumatorului este de a-și maximiza utilitatea
totală resimțită în urma consumului. În contextul în care orice consumator are o anumită
constrângere bugetară, acesta va fi nevoit să facă alegeri în ceea ce privește bunurile consumate.
Deși orice individ consumă o multitudine de bunuri, pentru simplificare, vom restrânge analiza la
consumul a două bunuri economice, x și y.
Preferințele consumatorului și respectiv alegerile pe care acesta le face sunt reprezentate grafic
prin curba de indiferență. Curba de indiferență reprezintă ansamblul combinațiilor de bunuri
care îi aduc consumatorului aceeași satisfacție (utilitate) și între care consumatorul este
indiferent.
 Curba de indiferență este înclinată negativ (are pantă negativă), întrucât pentru a menține
utilitatea totală constantă, dacă se urmărește creșterea cantității consumate din bunul x, trebuie să
se renunțe la o anumită cantitate din y.
 Panta curbei de indiferență este rata marginală de substituție (RMS).
RMS= -Δy/Δx
 În orice punct de pe curba de indiferență, utilitatea resimțită de consumator este acceași
(indiferent de cantitățile pe care alege să le consume din cele două bunuri), UT=constantă.
 Pentru a menține utilitatea constantă, dacă consumatorul vrea să consume mai mult din bunul x,
va trebui să renunțe la o cantitate din bunul y, ceea ce înseamnă că:
UT=constantă Umgx*Δx= - Umgy*Δy, rezultă că
RMS= -Δy/Δx=Umgx/Umgy

Dat fiind faptul că preferințele și nevoile consumatorului sunt nelimitate, într-un sistem
bidimensional pot fi reprezentate o infinitate de curbe de indiferență, care împreună formează
harta curbelor de indiferență.

 Curbele de indiferență sunt paralele între ele, fiecare reprezentând un nivel diferit de utilitate.
 Curbele de indiferență situate mai la dreapta (mai sus) reprezintă un nivel de utilitate mai mare și
orice consumator dorește să se situeze cât mai la dreapta (unde are o utilitate mai mare).
 Curbele de indiferenţă sunt convexe, adică rata marginală de substituţie este descrescătoare.

3. Constrângerea bugetară

Consumatorul urmărește maximizarea utilității, însă trebuie să țină cont de bugetul de

care dispune. Constrângerea sa bugetară este scrisă sub forma:
x⋅p x + y⋅p y ≤V
Această inecuaţie ne arată faptul că venitul total de care dispune un individ în vederea
achiziţionării bunurilor x şi y nu poate fi depăşit.
 Constrângerea bugetară se reprezintă grafic cu ajutorul dreptei (liniei) bugetului. Aceasta
reprezintă ansamblul programelor de consum care pot fi achiziționate cheltuind integral venitul
disponibil.
x⋅p x + y⋅p y =V

V V
p
X*= p x , Y*= y reprezintă cantitățile maxime ce pot fi achiziționate din cele două bunuri

Panta dreptei bugetului este negativă și este egală cu -Δy/Δx, respectiv cu raportul prețurilor
celor două bunuri (Px/Py):
x⋅p x + y⋅p y =V

V px
y= − ⋅x
py p y

Dinamica dreptei bugetului

Dreapta bugetului se deplasează sau pivotează, în funcție de modificarea venitului
consumatorului, respectiv în funcție de modificarea prețurilor celor două bunuri.

a) Modificarea V, CP
Dacă venitul consumatorul se modifică iar preţurile bunurilor x şi y rămân constante, atunci
dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (atunci cand V crește) sau la stânga (atunci când
Vscade) în timp ce panta dreptei bugetului va rămâne constantă.

b) Modificarea Px, CP
V V
Dacă preţul bunului x va scădea, atunci raportul p x va creşte în timp ce raportul p y va
rămâne constant iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (panta dreptei bugetului va
V
scădea). Invers, dacă preţul bunului x va creşte , raportul px va scădea , iar dreapta
bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va creşte).

y
y
V0/py

V0/py

0 V0/px V1/px V2/px x 0 V2/px V1/px V0/px x

(a) -preţul bunului x scade (b)-preţul bunului x creşte

 c) Modificarea Py, CP
V V
Dacă preţul bunului y va scădea, atunci raportul
p y va creşte în timp ce raportul p x va
rămâne constant iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (panta dreptei bugetului va creşte).
V
Invers, dacă preţul bunului y va creşte, raportul
py va scădea , iar dreapta bugetului se va
deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va scădea). 
y
y V2/py

V0/py V1/py

V1/py V0/py

V2/py

0 V0/px x 0 V0/px x

(a)- preţul bunului y creşte (b)- preţul bunului y scade

1. ECHILIBRUL (OPTIMUL) CONSUMATORULUI

Orice consumator va alege combinaţia de bunuri care îi aduce cea mai mare utilitate și pe care şi-
o poate permite. Altfel spus, consumatorii se vor situa pe cea mai înaltă curbǎ de indiferenţǎ
permisă de bugetul pe care îl au.

Echilibrul consumatorului reprezintă combinația optimă de consum care îi maximizează

consumatorului utilitatea totală în condițiile constrângerii bugetare (în condițiile utilizării
integrale a venitului disponibil).
Din punct de vedere grafic, echilibrul se atinge atunci când dreapta bugetului este tangentă la una
dintre curbele de indiferență.
În punctul de echilibru panta dreptei bugetului este egală cu panta curbei de indiferență:

Umgx/Umgy=Px/Py
x⋅p x + y⋅p y =V

Dinamica echilibrului

a) În funcție de modificarea V

y
y

Curba Venit-Consum (Curba lui Engel)

Curba venit-consum are panta pozitivă, evidențiind faptul că pe măsura creșterii venitului,
consumul din cele două bunuri are tendința de creștere.

b) În funcție de modificarea Px
 y

V0/py

0 V0/px V1/px V2/px x

(a) -preţul bunului x scade

Curba preț-consum arată cum se modifică consumul în funcție de modificarea prețului bunului
x și stă la baza deducerii curbei cererii.