Cruciadele Medievale

Cruciadele au fost o serie de expediţii militare organizate de papalitate şi unele state din
Europa de Vest, pentru eliberarea Ţării Sfinte de sub stăpânirea musulmană. Cauzele ar fi
fost aceste 4 : dorinţa de a elibera oraşul Ierusalim, cucerit de turci. Regii şi marii baroni
europeni doreau să-şi marească teritoriile. Negustorii doreau să obţină pieţe de desfacere
noi pentru produsele lor; Oamenii de rând şi ţăranii doreau să scape de sărăcie.
Cruciadelor li s-a pus denumirea de războaie sfinte, care aveau ca scop eliberarea locurilor
sfinte ale creştinismului de sub stăpânirea islamului. În istorie mai multe confruntări dintre
creştini şi musulmani au fost numite cruciade, dar primele 4 sunt cele mai importante.
Prima cruciadă a fost proclamată de papa Urban al II-lea la conciliul din Clermont (1095), ea
desfăşurându-se între 1096-1099 în 2 faze: cruciada sărăcimii condusă de Petru Pustnicul şi
Walter cel Sărac, în care masele populare din Europa de Vest, neorganizate şi lipsite de
tehnică militară, traversând Germania, Boemia şi Ungaria au ajuns la Constantinopo unde au
si fost capturati fiind măcelăriţi de forţele musulmane, iar alţii au fiind transformaţi în scalvi.
Cea de a doua faza : cruciada cavalerilor care a fost condusă de contele Godffroy de
Bouillon, acestia ajungand la Constantinopol încheie un tratat cu împăratul Alexios I
Comnenul, prin care îi recunoşteau suzeranitatea asupra teritoriilor pe care urmau să le
cucerească. În anul 1099 cruciaţii au cucerit Ierusalimul. Teritoriile cucerite de cruciaţi au
fost organizate în 4 state: Regatul Ierusalimului, Principatul Antiohiei, Comitatul de Tripoli şi
Comitatul Edessa.
Cruciada a II-a a avut loc între 1147-1149 şi a fost cauzată de cucerirea Edessei de către
musulmani (1146). Ea a fost condusă de regele Franţei, Ludovic al VII-lea şi împăratul
romano-german, Conrad al III-lea, dar a fost un eşec, cruciaţii fiind învinşi. În anul 1187
conducătorul musulman, Saladin a cucerit Ierusalimul, fapt care a cauzat a treia cruciadă .
Cruciada a III-a (1189-1192) a fost organizată de papa Clement al III-lea, ea fiindcondusă de
regele Franţei, regele Angliei si imparatul romano-german. Trupele cruciate nu au reuşit să
elibereze Ierusalimul, dar au ocupat oraşul Accra, care a devenit noua capitală a Regatului
Ierusalimului.
Cruciada a IV-a (1202-1204) a fost anunţată de papa Inocenţiu al III-lea şi a avut ca scop
eliberarea Ierusalimului. Dogele Veneţiei, Enrico Dandolo, a prevazut acest actiune şi a
modificat cruciada de la scopul ei iniţial, în contul asigurării de corăbii pentru transportul
cruciaţilor pe mare. Astfel, în anul 1202 cruciaţii cuceresc portul dalmat, Zara, care aparţinea
Ungariei (stat creştin)care ulterior s-au implicat în luptele politice din Imperiul Bizantin. În
1203 l-au reinstalat pe tron pe împăratul bizantin Isac al II-lea Anghelos, care nu şi-a mai
putut onora obligaţiile financiare faţă de cruciaţi. Aceştia au cucerit şi jefuit în 1204
Constantinopolul, desfiinţând Imperiul Bizantin, pe ruinele căruia a fost întemeiat Imperiul
Latin de Răsărit.
Astfel cruciadele au avut mai multe consecinte, insa nu au fost altceva decât conflicte pentru
dominarea rutelor comerciale către Orient. Prin slăbirea puterii baronilor locali și întârirea
puterii centrale. Mulți nobili au pierit în luptele din Țara Sfântă, iar pământurile celor fără
moștenitori au revenit Coroanei. Asta a condus la un declin al lorzilor feudali și, implicit, la
creșterea autorității regale. O consecinta importanta au fost si cresterea influentei Bisericii Catolice
dar cea mai importantă și de lungă durată consecință a cruciadelor a fost dezvoltarea economică a
Europei Occidentale preluând din Orient cunoștințele arabilor, împreună cu moștenirea culturală
greco-romană.

Realizat: Trifan Ghena

Profesor: Casian Maria