Eseu nestructurat la opera

„Don Quijote” de
Miguel de Cervantes

Tema ‘’Dumnezeu, societate, om si dragoste ‘’

In aceasta opera se vorbeste despre un hidalgo sarac din
orășelul La Mancha care in urma lecturii unui număr mare de
romane cavalerești, cade sub influența lor si își pierde mințile.
Putem observa tema omului si a societatii când Quijote îi
spune lui Sancho cum să se comporte în prezenta altor
persoane, in societate.
„Să nu mănânci usturoi şi nici ceapă, ca să nu dea de gol, prin
izul lor, neamul tău cel prost .’’
“Umblă încet, vorbeşte tacticos, dar nu în aşa fel încât să
pară că te asculţi cum vorbeşti, fiindcă tot ceea ce-i nefiresc e
rău.”
“Sa nu umbli, Sancho, descins si dezmatat , fiindca
neingrijirea la imbracaminte, e semn de fire lasatoare , numai
daca, sub aceasta neingrijire si dezmatare nu se strecoara
vreun gand ascuns.”
Quijote undeva l-a îndrumat, i-a spus lucruri care lui Sancho i-
ar fi fost de folos. Amandoi erau credincioși, nu uitau ca
Dumneze este undeva sus si ii vede:
„La asta numai Dumnezeu poate să găsească leac, răspunse
Sancho”.
„Deşi însuşirile lui Dumnezeusînt toate pe o potrivă, mai mult
se desprinde şi străluce-n ochii noştri însuşirea îndurării decît
aceea a dreptăţii”.
Aici, Cervantes arata credinta si frica lui Quijote si Sancho
fata de Dumnezeu.
Sfaturile pe care i-le da don Quijote lui Sancho Panza
aprofundeaza esenta lor umanista si il prezinta pe don
Quijote ca pe un adevarat umanist, evidentiaza aprecierea
omului, a comportamentului acestuia, a virtutii, a dreptatii si
a credintei.

Realizat: Trifan Ghena

Profesor: Culic Liuba