Rolul Istoric al lui Stefan cel Mare

La 12 aprilie 1457 a urcat în scaunul domnesc la Suceava, fiind ajutat de

voievodul Țării Românești, Vlad Țepeș, domnind 47 de ani, fiind cea mai lunga
domnie din epoca medievala a ȚăriiRomâne. Acesta a întreprins acțiuni de
consolidare a țării în plan intern și extern, de reintegrare teritorială și de
impunere a unei politici independente în relațiile cu statele vecine. A pus capat
anarhiei feudale, sprijinind cresterea economica si consolidand institutiile
statului. A incetinit avansul otoman prin implicarea in aliantele anti-otomane cu
marile puteri vecine (Ungaria Polonia). Stimuleaza cresterea avutiei micii
boierimi si taranimii libere. A redobândit de la unguri portul Chilia insulară de la
Dunăre (Licostomo) (1465), a biruit la Baia (1467) oastea regelui ungar Matei
Corvin, care invadase țara. A refăcut cetățile mai vechi și construit altele noi (la
Roman, Soroca, Chilia Nouă, Orhei, Cetatea Albă) avand ca rol de aparare,
concentrare si instruire a trupelor. A acordat privilegii comerciale negustorilor
străini, celor din Brașov (1458) și din Lvov (1460). Sfatul Domnesc a fost redus
de la 30 la 16–18 membri. Pe boierii trădători i-a pedepsit aspru. A îmbunătățit
raporturile cu Țara Românească, a stabilit relații diplomatice și dinastice cu
Hanatul Crimeii și Rusia Moscovită. A promovat, sub aspect literar, scrierea de
cronici de curte, cărți religioase și juridice, în slavonă. Astfel Stefan cel Mare a
reusit sa realizeze un sistem de relatii care sa-i asigure Moldovei independenta
si un statut de temut.