Doua personaje ale unei singure epoci

Nu este nebun "nebunul", ci acei ce l-au nebunit!

Fiecare epoc i are vizionarii i geniile ei, care las n urma lor o lume nou, schimbat radical. Dar asta nu se ntmpl, aproape niciodat, fr o lupt acerb cu oamenii i sistemul pe care vor s le schimbe prin creaia lor. Oamenii de geniu sunt meteori care trebuie sa arda pentru a ilumina epoca lor.(Napoleon Bonaparte) Miguel de Cervantes, supranumit Principele ingeniozitii, fiul Renaterii, prin toate fibrele spiritului i fiinei sale, reprezentant de geniu al umanismului spaniol i universal, este printele primului roman modern. Astfel, viaa spaniol n complexitatea ei, a fost imortalizat de Cervantes n toat opera sa i, mai cu seam, n capodopera Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha . Prima parte a lucrarii a aprut n 1605 sub numele de El ingenioso hidalgo don Quijote de La Mancha ,iar a doua parte a aprut n 1615 sub numele de El ingenioso caballero don Quijote de La Mancha. Protagonistul operei ,Don Quijote, strlucete ca un astru de prim mrime, pe un cer nu prea aglomerat, dar bine acoperit, ocupndu-i locul n constelaia lui Gargantua i Patagruel. Don Quijote un nobil de la ar, srac, dar care e mndru de titlul su nobiliar de ,,hidalgo, el este un cititor pasionat de romane cavalereti. Ins acest hidalgo care a citit prea multe cri cavalereti a ajuns s cread c povetile de acolo reprezint realitatea. Prin urmare, dei ajunsese la vrsta de 50 de ani, Don Quijote i propune s renvie gloria cavalerilor rtcitori de odinioar. i prsete familia i pornete n lume, lundu-si drept scutier un ran din satul su, pe Sancho Panza, care tindea sa se imbogateasca repede de pe urma stpnului. Pentru a fi ntru totul asemenea cavalerilor rtcitori, Don Quijote i alege i o iubit, n persoana unei rance pe care abia dac o vzuse vreodat, dndu-i numele de Dulcineea din Toboso. n sfrit, i alege i un cal, pe care si-l imagineaz asemenea armasarilor unor cavaleri celebri, dar care e o biat mroag botezat de stpnul su cu numele de Ruinante. Aceast echip, completat de mgarul scutierului Sancho Panza, pornete n lumea larg ,,n ajutorul celor slabi i npstuii . Din nesfrita serie de aventuri,Don Quijote iese mereu nfrnt, suferind tot felul de necazuri i umiliri, mereu luat n rs de ceilali, chiar i de ranca simpl Dulcineea, cum o botezase el, vzndu-o n nchipuirea lui ca pe o frumoas castelan, de care se ndrgostete. Pn la urm, dup ani de asemenea nefericire i ridicole aventuri, vindecat de nchipuirile lui cavalereti, Don Quijote , se ntoarce acas. Ultimul capitol al romanului, descriind sfritul eroului, este poate cel mai frumos din ntreaga carte. Lumea n care se avinta Don Quijote si pe care incearca spre a o ndrepta, dei aceasta lume nu este nici mai rea, nici mai bun ca altele, el o vede extrem de ticloas, din moment ce doreste cu ardoare s renvie tagma cavaleriei rtcitorilor, singura n stare s in piept strmbtilor. De fapt, Don Quijote considerat de ceilali nebun, se dovedete a fi mai aproape de adevr, datorit nobleei gndirii i aciunilor sale, dect persoanele considerate normale. Lumea de la nceputul secolului al XVI-lea nu ofer suficiente prilejuri de aventur pentru un cavaler rtcitor i, pentru a compensa aceast lips, ncepe s se manifeste nebunia lui Don Quijote. Nemulumit de modul n care se prezint realitatea, Don Quijote ncepe s o transforme, el susinind c morile de vnt sunt de fapt nite uriai, o turm de porci este n realitate o ntreag armat, iar o gletu de brbier este un coif legendar. Explicaia faptului c nimeni altcineva nu vede lucrurile ca i el e simpl: este victima unui vrjitor malefic, care transform toate lucrurile miraculoase din lume n ceva banal, lipsit de orice farmec. Dincolo de personajul tipic pentru un timp i un spaiu geografic i spiritual determinat, el explic omul tuturor timpurilor. .. Dupa parerea mea Spania lui Don Quijote nu este alta dect Spania lui Cervantes. Doar ca aceast Spanie a viei i umile,simple n sensul de comun, cuprinde acea gama de comportamente si atitudini pe care le ntlnim n oricare alt ar, n oricare alt sat de cine tie unde, fiindc este vorba de ceea ce d not comun comportrii i firii omeneti, n esena ei pretutindeni la fel: prin aceasta,i cadrul de aciune quijotesc se ridic la dimensiunile universului, fiind adecvat misiunii eroului si tin sa mai spun ca fiecare generaie isi are un ,,Don Quijote al su.

Si ca tot vorbeam de nebunie...Acelasi motiv il intilnim si in lucrarea Hamlet de William Shakespeare. In lucrarea Hamlet,nebunia este doar o disimulare intru demascarea adevarului O fi asta scranteala, dar e cu socoteala. Hamlet este printul Danemarcei, un tanar plin de virtuti, model de curtean ostean exemplar, inteligent, cu o educatie aleasa, asa cum il caracterizeaza iubita sa ofelia in acest fragment in care ii deplange nebunia: "Ce minte-aleasa se destrama-aici! El, ochi si grai si spada totodata, Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea si floarea-acestei mandre tari. Oglinda si pilda frumusetii-n chip si port. El, pilda tuturor, s-a prabusit." . Sufletul acestui tinar insa este dominat de dazamagire. El este profund indurerat de moartea misterioasa a tatalui.De asemenea,el este profund dezamagit de casatoria grabnica a mamei sale, exprimindu-si dezamagirea prin replici taioase incarcate de ironie, sarcasm sau chiar cinism, tradind in acelasi timp discreta abilitate a tanarului educat care stie sa se foloseasca de forta cuvintelor: "Economii, Horatio, economii! Fripturile rmase de la praznic Au fost aduse reci la masa nunii. "unchiul care mi-e tata si mama care mi-e matusa se insala." Hamlet, ca o persoana citita, analizeaza foarte amanuntit orice detaliu inainte de a actiona. Avind nevoie de certitudini nu actioneaza, nu isi urmeaza instinctual setea de razbunare, ci pune la cale un plan minutios care sa-l conduca spre descoperirea adevarului mortii tatalui sau.Pentru inceput disimuleaza cu rafinat talent histrionic nebunia, apoi se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul criminal cu scena propriei crime: Desear-n faa regelui se joac O pies amintind mprejurarea De care i-am vorbit, aa cum fost-a Ucis al meu printe. Rogu-te, Pe cnd vei urmri desfurarea, Din rsputerea sufletului tu, Pndete-l pe-al meu unchi. i dac-ascunsa Nelegiuire nu va fi strnit, Ca un vnat, de-anume amnunte, Atunci e necurat artarea Pe care am vzut-o amndoi, Iar ale mele-nchipuiri sunt negre Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama La el, c ochii mei nu-l vor slbi, i-apoi ne vom mprti gndirea, S tlmcim nfiarea lui. Hamlet convins de faptul ca de moartea tatalui sau e vinovat insusi unchiul sau simuleza nebunia, dind replici prin care isi surprinde interlocutorii, descoperindu-le astfel vulnerabilitatile, cum ar fi replica data lui Polonius: "POLONIUS: Marite stapine, imi iau cu plecaciune bun ramas. HAMLET: Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart mai bucuros, in afara de viata mea, de viata mea, de viata mea." HAMLET: Ia-i locul. Iat-i vin. Eu trebuie acum s fiu nebun.

Nu sunt nebun dect dinspre nord-nord-vest: cnd adie vntul de la miazzi, pot s deosebesc un oim de un cocostrc. POLONIUS: Prea nobilul tu fiu E chiar nebun i spun c e nebun Cci nebunia ce poate s fie, La drept vorbind, dect a fi nebun? Jur, doamn, c nu fac oratorie. C e nebun, e drept. C-i drept, pcat e, Pcat c-i drept. Prosteasc vorbrie Adio ei: am s vorbesc deschis. Nebun, s-i zicem. i ne mai rmne S-aflm de unde vine-acest efect, Sau mai degrab de-unde-acest defect, Orict ar prea c e nebunie ceea ce spune, e totui o nebunie bine chibzuit. In finta lui Hamlet este condusa de acum inainte de acel sentiment al datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei regelui: " S nu te uit? Pe tine! Ct timp n globu-acesta rtcit Va dinui aducerea aminte, Srmane duh, n-am s te uit! Voi terge Din amintire orice dor mrunt, Tot ce-am aflat din cri, nvturi i chipuri, cercetate-n tineree, i fr-amestec cu-alte griji de rnd Tri-va singur porunca ta n cartea i-n cuprinsul minii mele. si ilustrat apoi prin puterea de a-si asuma toate urmarile dramatice si toata suferinta care decurge din indeplinirea acestui destin: isi compromite demnitatea prefacandu-se nebun, sacrifica dragostea Ofeliei pentru a-i determina pe ceilalati sa creada ca a innebunit din dragoste. si va actiona in continuare condus de sentimentul datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei regelui Rational si inchinat mai degraba spre cugetare si analiza decat spre actiune, are nevoie de certitudini si de aceea nu actioneaza urmandu-si instinctual setea de razbunare, ci pune la cale un plan minutios care sa-l conduca spre descoperirea adevarului: mai intai disimuleaza cu rafinat talent histrionic nebunia, apoi se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul criminal cu scena propriei crime: "Rogu-te,/ Pe cind vei urmari desfasurarea,/ Din rasputerea sufletului tau/, Pindeste-l pe-al meu unchi. Si dac-ascunsa/ Nelegiuire nu va fi stirnita,/ Ca un vinat, de-anume amanunte,/ Atunci e necurata aratarea/ Pe care am vazut-o amindoi,/ Iar ale mele-nchipuiri sint negre/ Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama/ La el, ca ochii mei nu-l vor slabi,/ Si-apoi ne vom impartasi gindirea,/ Sa talmacim infatisarea lui." De fapt tragedia lui Hamlet constin neputina lui de a atinge tragicul, in ncercarea de a sparge limitele unei lumi n care se simte nchis, n ncercarea de a sparge limitele unei fiinri n care se simte prizonier, n neputina de a se afla pe sine, ca esen, simindu-se stingher ntr-o lume i ntr-un corp care nu-i aparin, n faptul c i s-a dat ca misiune s aeze lumea la loc n ni, n neputina de a alege ntre a fi i a nu fi. Simte c prin uciderea tatlui su ceva s-a zdruncinat n firea lucrurilor i el este chemat s restabileasc ordinea, asemenea eroilor antici. Numai c ordinea a fost deranjat doar pentru

ca Hamlet s intre n joc, i nu invers.

In concluzie as putea sa spun ca acelasi rol in lume si-l atribuie si Don Quijote, aceste doua personaje avind dupa parerea lor menirea sa restabileasca ordina in aceasta lume . Spre a se apropia de idealul propus ambii se ascund sub masca nebunie, aceasta fiind singura caracteristica care apropie aceste

doua personaje atit de diferite , dar care apartin aceleasi epoci. Hamlet este personajul rational care vede si concepe existenta sa intr-un mod mai tragic, pe cind Don Quijote este as putea zice personajul care tinde sa-si complice existenta cu niste lucruri pe cit se poate de stupide.