Sunteți pe pagina 1din 26

CAPITOLUL 5

Aparate electronice şi metode de măsurare analogică a frecvenţelor,


capacităţilor şi defazajelor

Măsurarea analogică a frecvenţei unui semnal electric se realizează prin metode de


comparaţie şi prin metode directe.
Metodele de comparaţie mai utilizate pentru măsurarea frecvenţei sunt : metoda
figurilor Lissajous, metoda de comparaţie a perioadelor a două semnale vizualizate pe ecranul
osciloscopului catodic şi metoda heterodinării. Primele două metode au fost analizate în
capitolul 3.
Cele mai importante metode directe de măsurare a frecvenţei sunt : măsurarea cu
frecvenţmetre electronice cu condensator serie, cu comutator electronic, cu circuit basculant
monostabil şi măsurarea cu frecvenţmetre de rezonanţă .

5.1. Măsurarea frecvenţei prin metoda heterodinării

Fig. 5.1. Montaj pentru măsurarea prin


heterodinare a frecvenţei

Pentru măsurarea frecvenţei prin această metodă se foloseşte montajul din Fig. 5.1., în
care O1 este oscilatorul a cărui frecvenţă fx trebuie măsurată, O2 - oscilator de frecvenţă
variabilă fev, care se cunoaşte cu precizie, EH - etaj de heterodinare ( de amestec a frecvenţelor
fx şi fev), FTJ - filtru trecere jos, CT – căşti telefonice cu impedanţă mare, iar V – voltmetru
electroni analogic.
Semnalele obţinute după oscilatoarele O1 şi O2 sunt amestecate în circuitul de
heterodinare CH, după care se obţine un semnal cu frecvenţa :

fH = fx ± fev (5.1.)

La ieşirea circuitului FTJ, semnalul are frecvenţa:

f = fx - fev (5.2.)

Cu comutatorul bipoziţional S1, pe poziţia 1 se reglează frecvenţa oscilatorului O 2


până când în căşti nu se mai aude nici-un semnal. Acum se trece comutatorul pe poziţia 2 şi se
reglează frecvenţa fev până când voltmetrul indică 0V. În acest caz :

f = 0 ; fx = fev (5.3.)

Şi frecvenţa necunoscută fx se determină prin citirea frecvenţei indicate pe cadranul


osciloscopului O2.

5.2. Frecvenţmetre electronice cu condensator serie

5.2.1. Frecvenţmetru simplu, cu condensator serie :


Cel mai simplu frecvenţmetru cu condensator serie are schema dată în figura 5.2.

Fig. 5.2. Frecvenţmetru simplu cu condensator serie

Dacă se neglijează valoarea rezistenţei interne Ri a microampermetrului, în


comparaţie cu reactanţa condensatorului C ( Ri << xc), curentul ic care trece prin aparatul de
măsurat este :

U
ic = (5.4)
xc
1
dar : xc = 2f c (5.5)
x

ic = 2cUf x (5.6)

deci, cadranul aparatului de măsură poate fi etalonat în unităţi de frecvenţă, cu


condiţia ca sursele de semnal să aibă aceiaşi valoare eficace a tensiunii, iar tensiunile să fie
sinusoidale. În acest caz :

ic = kf ·fx (5.7)

unde kf = 2cU (5.8)

deci curentul indicat de microampermetru este direct proporţional cu valoarea


frecvenţei fx, factorul de proporţionalitate fiind kf. Aparatul de măsură trebuie să lucreze în
curent alternativ. Pentru valori mici ale capacităţii condensatorului, aparatul folosit este un
microampermetru de c.a., iar pentru valori mari, miliampermetru de c.a.
Modificarea domeniului de măsurare a acestui frecvenţmetru se face cu comutatorul
S1 care activează pe rând condensatoare de capacităţi diferite (fig. 5.3.).

Fig. 5.3. Modificarea domeniului de măsurare la


frecvenţmetrul simplu cu condensator serie

Activând pe rând condensatoarele C1, C2 şi C3 (C1>C2>C3), se pot măsura frecvenţele


maxime fx1max, fx2max şi fx3max (fx1max<fx2max<fx3max). alegerea valorii capacităţii condensatoarelor
C1, C2 şi C3 se face astfel încât curenţii Ic1max, Ic2max şi Ic3max corespunzători frecvenţelor maxime
care pot fi măsurate pe fiecare domeniu, să fie egali cu valoarea curentului limită al aparatului
de măsură :

Ic1max = Ic2max = Ic3max = Il (5.9)

Aceşti curenţi se determină cu :


Ic1max = 2UC1fx1max (5.10)
Ic2max = 2UC2fx2max (5.11)
Ic3max = 2UC3fx3max (5.12)

Ţinând seama de relaţiile (5.9)…(5.12) se determină valorile necesare pentru


capacităţile condensatoarelor C1, C2, C3,….Cn :

Il
C1  (5.13)
2Uf x1max
Il
C2  (5.14)
2Uf x 2 max
Il
C3  (5.15)
2Uf x 3 max
.
.
.
Il
Cn  (5.16)
2Uf xn max

5.2.2. Frecvenţmetru cu condensator serie şi redresor bialternantă

Deoarece aparatele de măsură sunt microampermetre sau miliampermetre


magnetoelectrice, frecvenţmetrele trebuie să fie prevăzute cu punte redresoare formată din
diode cu comutaţie rapidă ( fig. 5.4)

Fig. 5.4. Frecvenţmetru cu condensator serie şi


redresor bialternantă

În acest caz, aparatul de măsură este parcurs de valoarea medie a curentului redresat :

Icmed = kR 2UCfx (5.17)

unde kR este coeficientul de redresare al redresorului bialternantă.

2 2
kR  ; k R  0,9 (5.18)

deci :
Icm = 4 2UCf x (5.19)

Pentru anumite frecvenţe maxime : fx1max, fx2max, fx3max şi valori ale capacităţii
condensatorului C ( C1, C2 şi C3), valorile medii ale curenţilor care străbat aparatul au valorile
maxime :

Ic1mmax = Ic2mmax = Ic3mmax = Il (5.20)


Şi în acest caz, valorile capacităţilor condensatoarelor se determină, ca şi în situaţia
precedentă şi rezultă :

Il
C1  (5.21)
4 2Uf x1 max
Il
C2  (5.22)
4 2Uf x 2 max
Il
C3  (5.23)
4 2Uf x 3 max
.
.
.
Il
Cn  (5.24)
4 2Uf xn max

5.2.3. Frecvenţmetru cu condensator serie de limitare a amplitudinii semnalului de


intrare, cu diode Zenner

Fig. 5.5. Frecvenţmetru cu condensator


serie, cu limitarea amplitudinii
semnalului de intrare

Fig. 5.6. Formele tensiunilor uAB şi uDB din


Fig. 5.5.

Pentru ca indicaţia aparatului să nu mai depindă de amplitudinea tensiunii uAB de


frecvenţă necunoscută, s-a folosit pe intrarea în frecvenţmetru un limitator de amplitudine cu
diode Zenner (fig. 5.5.), la ieşirea căruia se obţine tensiunea uDB, de amplitudine constantă UZ,
care are forma dată în fig. 5.6.
În semialternanţa pozitivă conduce dioda D1 şi curentul de încărcare al
condensatorului străbate aparatul de măsură. În semialternanţa negativă, conduce dioda D 2; se
descarcă condensatorul C1 după care se încarcă cu sarcină pozitivă pe armătura din dreapta şi
negativă, pe armătura din stânga. După încărcare, tensiunea dintre armăturile condensatorului
are valoarea UZ. La următoarea semialternanţă pozitivă, valoarea tensiunii care determină
mărimea curentului ce trece prin aparatul de măsură este 2UZ. Valoarea medie a curentului
care trece prin aparat se determină cu :
Tx
1
imedx 
Tx 0
2 idt (5.25)
unde „i” este valoarea momentană a curentului care străbate condensatorul C1 :

du
i  C1 (5.26)
dt

Cu formulele (5.25) şi (5.26), rezultă :


U Z
imedx  f x  C1du (5.27)
U Z

deci imed x = 2C1U2fx (5.28)

În aceste relaţii, UZ este căderea de tensiune pe o diodă Zenner.


Valorile capacităţilor condensatoarelor C1, C2, ….Cn, cu care se stabileşte domeniul
de măsurare, se determină cu :

Il
C1  (5.29)
2U Z f x1 max

Il
C2  (5.30)
2U Z f x 2 max
.
.
.
Il
Cn  (5.31)
2U Z f xn max

5.2.4. Frecvenţmetru electronic cu condensator serie, realizat cu un singur tranzistor

Acest frecvenţmetru are schema de principiu dată în fig. 5.7. în semialternanţa


pozitivă, tranzistorul T1 intră în stare de conducţie şi condensatorul C 1 se încarcă de la sursa de
tensiune continuă, prin microampermetrul A, dioda D1 care este în stare de conducţie,
condensatorul C1, comutatorul S1 ( pus pe poziţia 1), rezistenţa internă R CE a tranzistorului T1
şi, prin întrerupătorul S2, înapoi la sursa Uas. Condensatorul C1 se încarcă rapid cu electricitate,
cu sarcina pozitivă pe armătura din dreapta şi negativă prin cea din stânga.

Fig. 5.7. Frecvenţmetru electronic


analogic, cu condensator serie
realizat cu un singur
tranzistor

În semialternanţa negativă tranzistorul T1 se blochează şi condensatorul C1 se


descarcă prin dioda D2 (care este în stare de conducţie), rezistenţa R C şi S1, după care ciclul se
repetă.
Curentul mediu care trece prin microampermetrul A se calculează tot cu (5.28), în
care se înlocuieşte UZ cu Uas. Folosind această relaţie, aparatul de măsură se poate etalona în
frecvenţă, deoarece curentul care trece prin aparatul de măsură este proporţional cu frecvenţa
semnalului ui.
Modificarea domeniului de măsură se face cu ajutorul comutatorului S 1 care activează
în timpul măsurătorilor unul dintre condensatoarele C1, C2 sau C3. Valorile acestor
condensatoare se determină ca şi în cazul precedent, cu formulele (5.29), (5.30) şi (5.31), în
care locul tensiunii UZ este luat de Uas.
Cu ajutorul acestui frecvenţmetru se pot măsura frecvenţe până la 40 KHz, domeniu
în care, dependenţa dintre curentul care trece prin microampermetru şi frecvenţa semnalului de
intrare, este liniară.
Dacă în locul tensiunii ui, de frecvenţă necunoscută fx, se montează un oscilator de
frecvenţă stabilizată f1s, cu un astfel de aparat se pot măsura capacităţi ale condensatoarelor Cx,
care se leagă la bornele A şi B, cu condiţia ca S1 să fie pus pe poziţia o.
În acest caz, curentul care trece prin aparatul de măsură este :

ix = 2Uasf1sCx (5.32)

La acest aparat, domeniul de măsură se modifică prin modificarea frecvenţei sursei de


semnal. Acest lucru se realizează prin folosirea unor divizoare de frecvenţă care se montează
după oscilatorul de frecvenţă stabilizată. Frecvenţele care se obţin după divizoare au valorile :

f1s f 2s f 3s f 1s
f 2s  ; f 3s  ; f 4s  …. f ns  (5.33)
n1 n2 n3 n1n2 nn 1

în care n1…nn-1 sunt numerele de divizare a frecvenţei semnalelor de la intrarea în


divizoare. Obişnuit, în aparatele de măsură electronice, se folosesc divizoare prin 10. Dacă
n1=n2=…=nn-1= 10, semnalele la ieşirea divizoarelor au frecvenţele :

f1s f f f
f 2s  ; f 3s  2 s ; f ns  ( n 1) s … f ns  1ns1 (5.34)
10 10 10 10

Punând comutatorul divizoarelor de frecvenţă pe diferite poziţii, capacităţile maxime


care se pot măsura au valorile :

Il Il Il
C x max1  ; C x max 2  ….. C x max n  (5.35)
2U as f1s 2U as f 2 s 2U as f ns

Deoarece f1s>f2s>…>fns, între capacităţile maxime care pot fi măsurate pe diferite


domenii, relaţia este :

Cxmax1<Cxmax2<….<Cxmaxn ; ţinând seama de cele arătate anterior, rezultă :

n1 I l n1n2 ....nn 1 I l
C x max 2  ; ….; C x max n  (5.36)
2U as f1s 2U as f1s

De aceea :

Cxmax2=n1Cxmax1 ; Cxmax3=n1n2Cxmax1 ;….; Cxmaxn=n1n2nn-1Cxmax1 (5.37)

Pentru n1=n2=…=nn-1=10 rezultă :

Cxmax2=10Cxmax1 ; Cxmax3=100Cxmax1; …; Cxmaxn=10n-1Cxmax1 (5.38)

5.2.5. Frecvenţmetru şi capacimetru electronic analogic

Deoarece capacimetrele şi frecvenţmetrele electronice au cea mai mare parte din


circuitele electronice de bază comune, se pot realiza aparate electronice cu care se poate
măsura atât frecvenţa unui semnal electric periodic, cât şi capacitatea condensatoarelor.
Schema bloc a unui astfel de aparat este dată în figura 5.8. :

Fig. 5.8. Frecvenţmetru şi


capacimetru electronic
analogic

Aparatul este format din amplificatorul limitator AL, oscilatorul de frecvenţă


stabilizată OFS, divizoarele de frecvenţă DF 1 şi DF2, diodele redresoare D1 şi D2, bateria de
condensatoare de precizie C1, C2 şi C3 şi comutatoarele S1, S2 şi S3.
AL amplifică semnalul de intrare, dacă acesta este prea mic, sau îl atenuează dacă u
are valoare mare, la ieşire obţinându-se un semnal cu amplitudinea limitată la valoarea
semnalelor de lucru ale elementelor DF1 şi DF2 ; semnalul obţinut după AL este de forma unor
impulsuri dreptunghiulare de frecvenţă fx.
DF1 şi DF2 divid obişnuit, prin 10, frecvenţa semnalului de intrare. După acestea,
când aparatul funcţionează ca şi frecvenţmetru, se obţin frecvenţele :

fx2=fx / 10 ; fx3=fx2 / 10 = fx / 100 în aceste relaţii fx=fx1

Când este folosit pentru măsurarea capacităţilor, frecvenţele semnalelor de intrare şi


de la ieşire ale divizoarelor DF1 şi DF2, au valorile : f1, f2 şi f3, între care există relaţiile :

F2=f1 / 10 ; f3=f2 / 10 = f1 / 100 (5.39)

DF1 şi DF2 se folosesc pentru modificarea domeniului de măsură, atât la măsurarea


frecvenţelor cât şi a capacităţilor.
Bateria de condensatoare de precizie, formată din C1, C2 şi C3, se utilizează pentru
modificarea domeniului de măsură a frecvenţmetrului.
Pentru funcţionarea ca frecvenţmetru, comutatoarele se pun pe următoarele poziţii : S1
pe 1, iar S2 şi S3 pe 1, 2 sau 3. curentul mediu care trece prin microampermetrul A este dat de
relaţia generală :

imed=kiCJUasfxi (5.40)

în care J= 1, 2, 3 şi i=1, 2, 3

Valorile capacităţilor condensatoarelor CJ se calculează ţinând seama de faptul că pe


un anumit domeniu, aparatul trebuie să măsoare o frecvenţă maximă impusă pentru care imed=Il
şi i=3, deci :

Il
CJ  (5.41)
k I U as f x 3 max k

K=1, 2 şi 3
Dacă : fx3max1<fx3max2<fx3max3 (5.42)
C1 >C2 >C3 (5.43)
Principiul de funcţionare al aparatului în acest caz, este cel de funcţionare a
frecvenţmetrului cu condensator serie cu un singur tranzistor. Diodele D 1 şi D2 au sens invers
în comparaţie cu sensul celor din frecvenţmetrul prezentat în fig. 5.7, deoarece divizoarele de
frecvenţă lucrează în logică pozitivă, iar după AL semnalul este format dintr-o succesiune de
impulsuri dreptunghiulare pozitive care au frecvenţa fx1=fx.
Pentru măsurarea capacităţii condensatoarelor, comutatoarele se pun pe poziţiile : S 1
pe poziţia 2, S2 pe poziţia 1,2 sau 3, iar S3 pe poziţia 4. Condensatorul Cx este parcurs de un
curent alternativ de frecvenţă fi constantă (i=1,2,3). Între cele trei frecvenţe există relaţiile :

f2=f1 / 10 ; f3=f2 /10 =f1 / 100 (5.44)


Semnalele cu frecvenţele f2 şi f3 se obţin după divizoarele DF1 şi DF2.
Semnalul de frecvenţă stabilizată f1 se obţine după blocul OFS.
Domeniul de măsură al capacimetrului se modifică cu S2. Curentul mediu care trece
prin aparatul de măsură se calculează cu :
imed= kIfiUasCxi (5.45)
Pe o anumită poziţie a comutatorului S2 se poate măsura capacitatea maximă :

Il
C xi max  ; i=1,2,3, (5.46)
k I f iU as

Deoarece f1 >f2 >f3 , între capacităţile maxime care pot fi măsurate pe cele trei
poziţii, este relaţia

Cx1max < Cx2max < Cx3max (5.47)

5.3. Măsurarea directă a frecvenţei cu frecvenţmetre de rezonanţă


Cu aceste aparate se poate măsura direct frecvenţa oscilatoarelor sinusoidale de tip LC

Fig. 5.9. Frecvenţmetre de rezonanţă cu indicaţie directă cu aparat indicator :


a) voltmetru electronic (VE), b) ampermetru (A) cu termocuplu
Frecvenţmetrele au o construcţie simplă (fig. 5.9), fiind formate dintr-o bobină
interschimbabilă L2 şi un condensator Cv de capacitate variabilă al cărui buton de reglare
antrenează un ac indicator care se deplasează în dreptul unei scări gradate în unităţi de
frecvenţă şi de lungime de undă. Elementele sensibile ale frecvenţmetrelor sunt aparatele
analogice VE (voltmetrul electronic) şi mA ( miliampermetru cu termocuplu ).
Pentru măsurarea frecvenţei, bobina L2 se apropie cât se poate de mult de bobina L1
a oscilatorului OSC, care este alimentat de la sursa de tensiune continuă stabilizată STCS. Se
modifică capacitatea Cv şi, în felul acesta variază frecvenţa proprie de oscilaţie a curentului
L2Cv. Când aceasta este egală cu frecvenţa oscilatorului OSC, voltmetrul electronic (fig. 5.9,a)
indică o valoare maximă a tensiunii. Frecvenţa oscilatorului se calculează cu formula lui
Thomson :

1
fx  (5.48)
2 LC vx

În care L este inductivitatea echivalentă a bobinelor L1 şi L2, cuplate inductiv.

Fig. 5.10. Indicaţia aparatelor VE şi mA când se


modifică frecvenţa proprie a circuitului L2Cv

Inductivitatea echivalentă L se calculează cu :

1
L  L2  L1 (5.49)
k u2

în care ku este raportul de transformare :

N1
ku  (5.50)
N2

Dacă N1 >> N2, ku are valoare mare. Presupunând că valoarea ku2  , rezultă că
LL2 şi, în relaţia (5.48), în locul lui L se foloseşte L2
Din (5.48) rezultă :

1
fx  k f (5.51)
Cvx

1
în care kf dat de k f  , are o valoare constantă. (5.52)
2 L

Cu formula (5.48), deoarece se cunoaşte cu precizie valoarea capacităţii Cvx


corespunzătoare frecvenţei fx de rezonanţă, se poate stabili scala fx a aparatului.
Între lungimea de undă  [m] a unei radiaţii electromagnetice şi frecvenţa ei,
dependenţa se stabileşte după cum urmează :

x=cTx (5.53)

1
Tx  (5.54)
fx
c
x  (5.55)
fx

În aceste relaţii, c [m/s], este viteza luminii ( c=3·108 m/s), iar Tx [s] perioada
semnalului. Cu formulele (5.48) şi (5.55) rezultă :
x=2c LC vx (5.56)

deci :  x  k  C vx (5.57=

unde : k   2c L (5.58)

Folosind relaţia (5.56), scala aparatului se poate etalona şi în unităţi de lungime de


undă, de aceea aparatul mai poartă denumirea de undametru.
În varianta „b” din fig 5.9 a frecvenţmetrului de rezonanţă, aparatul indicator este
un miliampermetru cu termocuplu care poate funcţiona, cu o precizie admisă, până la frecvenţe
foarte mari.
Măsurarea frecvenţei fx , respectiv a lungimii x de undă, se face la fel ca şi cu
aparatul din fig. 5.9,a : se apropie, cât mai mult posibil, bobina L 2 de bobina L1 a
oscilatorului şi se modifică valoarea capacităţii condensatorului Cvx până când
miliampermetrul indică o valoare minimă a curentului care trece prin bobina L 1 (fig. 5.10),
pentru care se consemnează valoarea Cvx cu care se determină fx ( cu formula (5.48)), respectiv
x ( cu formula (5.56)). Şi în acest caz relaţiile (5.48) şi (5.56) se utilizează pentru trasarea
scalelor de măsurare a frecvenţei şi a lungimii de undă.
Domeniul de măsurare se poate modifica utilizând bobine de calitate L 2
interschimbabile, cu diferite valori ale inductanţei. Bobinele sunt prevăzute cu socluri identice
şi se impune ca legăturile dintre acestea şi condensatorul variabil să fie cât mai scurte.
Astfel de aparate sunt folosite de radioamatori pentru reglarea frecvenţei
emiţătoarelor care trebuie să se încadreze riguros în banda repartizată.

5.4. Măsurarea frecvenţei cu ajutorul punţilor de curent alternativ

Cele mai folosite punţi de curent alternativ pentru măsurarea frecvenţei sunt : puntea
L-C de rezonanţă şi puntea Wienn-Robinson. În principiu, orice punte de c.a. se poate folosi
la măsurarea frecvenţei, dacă se cunosc cu precizie ridicată parametrii R, L sau C din braţele
punţii.

5.4.1. Măsurarea frecvenţei cu puntea de rezonanţă L-C

Aceasta este o punte simplă Wheatsthone la care pe braţul corespunzător rezistenţei


necunoscute Rx, se montează un circuit serie L-C ai cărui parametri L e şi Ce se cunosc cu
precizie ridicată (fig. 5.11). Ce este un condensator variabil de laborator. Cu această punte se
măsoară frecvenţa fx a semnalului u.
În celelalte braţe, puntea are montate rezistoarele R a şi Rb ale căror rezistenţe se
modifică în trepte ( Ra are treptele Ra1, Ra2,….Ran, iar Rb – treptele Rb1, Rb2, …Rbn) şi R, a cărei
valoare se poate modifica continuu. Treptele rezistenţelor Ra şi Rb au, în general, valorile : 10
, 100 , 1.000 , 10.000 , iar R are valoarea maximă 10.000 .
Fig. 5.11. Puntea de rezonanţă L-C
de măsurare a frecvenţei

Pentru măsurarea frecvenţei fx, mai întâi se echilibrează puntea în c.c., după care
urmează:
- se scurtcircuitează condensatorul Ce, prin închiderea c.n.d. S1 şi se trec
comutatoarele S2 şi S3 pe poziţia 1; în felul acesta este activat galvanometrul G, cu care este
sesizat curentul foarte mic din diagonala BD a punţii şi se alimentează cu tensiune continuă
( Ua = 1,5 V….4,5 V) puntea în diagonala AC ;
- se echilibrează brut puntea, prin modificarea în trepte a raportului R a/Rb (din relaţia
(5.60)) şi fin, cu ajutorul rezistenţei de precizie R.
La echilibrul punţii, acul galvanometrului este pe poziţia „0” şi este îndeplinită
egalitatea de rapoarte :

RLe Ra
 (5.59)
R Rb

Din (5.59) se obţine valoarea rezistenţei RLe a bobinei Le :

Ra
RLe  R (5.60)
Rb

Raportul Ra/Rb se modifică cu ajutorul unor ştifturi tronconice, din alamă, care
activează treptele Rai şi Rbj (i,j =1,2,…,n). Întotdeauna se activează numai o singură treaptă de
pe fiecare ramură. Din figură se observă că Ra = Ra3 şi Rb = Rb2, deci :

Ra Ra 3
 (5.61)
Rb Rb 2

Ra Rai
În general :  (5.62)
Rb Rbj

Se echilibrează, după aceea, puntea în c.a. Pentru aceasta, se procedează în felul


următor :
- se trece comutatorul S2 pe poziţia „0” ;
- se deschide c.n.d. S1, activându-se astfel condensatorul Ce ;
- se trece comutatorul S3 pe poziţia „2”, când curentul alternativ de frecvenţa fx din
diagonala BD a punţii, este sesizat cu indicatorul de zero IZ, care poate lucra cu precizie
admisă într-un domeniu larg de modificare a frecvenţei ;
- se modifică numai capacitatea condensatorului Ce, a cărei valoare se cunoaşte cu
precizie ridicată, până când IZ indică 0; acum puntea este echilibrată şi în c.a.
La echilibrarea punţii în c.a. este îndeplinită egalitatea :

Z AB Z BC
 (5.63)
Z AD Z DC

Impedanţele de pe laturile punţii au valorile :


 1  (5.64)
Z AB  RLe  j   x Le  
  x Ce 
Z AD  R (5.65)
Z BC  Ra (5.66)
Z DC  Rb (5.67)

Din (5.63) se obţine :

Z AB  Z DC  Z AD  Z BC (5.68)

Cu formulele (5.64) …..(5.68) se obţine egalitatea :

 1 
RLe Rb  jRb   x Le    R  Ra (5.69)
  x Ce 

Aceasta este adevărată numai când este nul coeficientul părţii imaginare, deci :

 1 
  x Le    0 (5.70)
  x Ce 

1
De aici rezultă :  x  Le Ce
(5.71)

Dar :  x  2f x (5.72)

Rezultă condiţia de echilibru în c.a. a punţii (formula lui Thomson) :

1
fx  (5.73)
2 Le C e

relaţie cu care se determină frecvenţa necunoscută fx a sursei u de c.a.


Domeniul de măsurare a frecvenţei, prin această metodă, se poate modifica folosind
bobine Le interschimbabile, cu inductanţe diferite.

5.4.2. Măsurarea frecvenţei cu puntea Wienn-Robinson

Este o punte R-C care se echilibrează numai în c.a.. Are schema de principiu dată în
figura 5.12 :

Fi Fig. 5.12. Puntea de c.a. Wienn-Robinson


Se caracterizează prin aceea că :

R2=2R1 (5.74)
C3=C4=C (5.75)
R3=R4=R (5.76)

Condensatorul C şi potenţiometrul R sunt duble variabile. Capacităţile C3 şi C4 sunt


egale şi se modifică în acelaşi mod. Şi rezistenţele R 3 şi R4, egale între ele, sunt variabile şi tot
timpul au aceiaşi valoare.
Echilibrarea punţii se face modificând pe rând valorile mărimilor C şi R. După
fiecare modificare trebuie să se micşoreze indicaţia aparatului IZ. Se procedează în acelaşi
mod până când aparatul IZ indică 0. în acest caz este îndeplinită egalitatea (5.63), respectiv
(5.68) în care impedanţele au valorile :

Z AB  R1 (5.77)
Z AD  R2 (5.78)

 1 
R3   j 
  x C3 
Z BC  (5.79)
1
R3  j
 x C3

1
Z DC  R4  j (5.80)
 x C4

Dacă se ţine seama de egalităţile (5.63), (5.74), (5.75), (5.76) şi de impedanţele


laturilor punţii (5.77)…..(5.80), se obţine ecuaţia :

R
j
xC R1
2
 (5.81)
 1  R2
 R  j 
  x C 

R1 1
deoarece :  (5.82)
R2 2
Din relaţia (5.83) obţinută din (5.81) :

1 2 1 
2
1 1  R 1 R
 R  j  j ;  R  2 2  2 jR    j (5.83)
2  x C   xC 2 x C  xC  xC

Egalând părţile reale ale numerelor complexe din stânga şi dreapta egalităţii de mai
sus, rezultă :

1
R2  0 (5.84)
 C2
2
x

Cu formulele (5.72) şi (5.84) se obţine :

1
fx  (5.85)
2RC
relaţie cu care se obţine valoarea frecvenţei fx a semnalului u .
Ecuaţia (5.74) se obţine din condiţia de echilibru a punţii.

5.5. Frecvenţmetre analogice cu indicaţie directă, cu comutator

Acest tip de frecvenţmetre au un comutator S1 care de fx ori pe secundă încarcă un


condensator C de la o sursă de tensiune continuă stabilizată UCS şi apoi îl descarcă pe un
miliampermetru mA magnetoelectric care este un element de integrare (fig. 5.13).

5.5.1. Principiul de funcţionare al frecvenţmetrelor cu comutator

Principiul de funcţionare al acestui tip d frecvenţmetre este prezentat în fig. 5.13 :

Fig.5.13 Fig. 5.14 Fig. 5.15


Principiul de funcţionare Variaţia tensiunii uC la Variaţia tensiunii uC la
a frecvenţmetrelor cu încărcarea condensatorului descărcarea
condensatorului
comutator

Comutatorul S1 este acţionat de un circuit amplificator, comandat de semnalul de


frecvenţă fx, nefigurat în schemă. În semialternanţa pozitivă S1 este trecut pe poziţia 11 în care
condensatorul se încarcă rapid de la sursa de tensiune U CS. Tensiunea între armăturile
condensatorului creşte exponenţial către valoarea UCS (fig. 5.14) :

 
t

u C  U CS 1  e RS C  (5.86)
 
 

În această relaţie RS este rezistenţa interioară a sursei. Constanta de timp la


încărcarea condensatorului are valoarea :

TÎ = RS ·C

Obişnuit, RS are valoare mică, de aceea şi constanta de timp TÎ este mică.


Cu acestea :

 
t

u C  U CS 1  e Î 
T
  (5.87)
 

După aproximativ 5TÎ se consideră că este încărcat condensatorul C, deci :

TÎ  5 RS C şi uCUCS (5.88)

În semialternanţa negativă S2 este trecut pe poziţia 2 şi condensatorul se descarcă pe


rezistenţa internă RmA a miliampermetrului mA (fig. 5.15). Acum tensiunea dintre armăturile
condensatorului scade exponenţial către 0 :
t

uC  U CS e RmAC (5.89)

Constanta de timp Td a circuitului de descărcare, are valoarea :

Td = RmAC (5.90)

t

Deci : u  U e Td (5.91)
C CS

Condensatorul se consideră descărcat ( uC oV) după un timp td :

td  5RmAC

Într-un interval de timp Te, cunoscut cu precizie, condensatorul se descarcă de nx ori


(fig. 5.16) pe aparatul de măsură.

Fig. 5.16 Explicativă la funcţionarea


frecvenţmetrelor cu comutator

Valoarea medie uo a tensiunii aplicată aparatului, se obţine din egalitatea suprafeţei


dreptunghiului OABC cu cele ale celor nx exponenţiale între curbe şi cele două axe de
coordonate :

SOABC = nxSODE (5.92)


SOABC = uoTe (5.93)
SODE = Sexp (5.94)
t
5Td 
S exp   U CS e Td
dt (5.95)
o

Pentru rezolvarea acestei integrale se înmulţeşte şi se împarte relaţia (5.95) cu –Td şi


rezultă :
t
5Td   t 
S exp  Td  U CS e Td
d    (5.96)
o
 Td 

1 1
t 5Td

S exp  Td U CS e Td
; S exp  Td U CS  5  0  (5.97)
0 e e 

Considerând fracţia 1/e5 de valoare foarte mică :

1
1 (5.98)
e5
suprafaţa Sexp are valoarea :

SexpUCSTd ; Sexp  UCSRmAC (5.99)

Înlocuind în (5.92) relaţiile (5.93) şi (5.99) se obţine :

U CS RmAC
u0  nx (5.100)
Te

nx
Dacă Te = 1 sec :  fx (5.101)
Te

deci : u0 =UCSRmACfx (5.102)

Curentul mediu care trece prin aparatul de măsură are valoarea :

u0
i0  ; i0 = UCSCfx (5.103)
RmA

Rezultă că indicaţia miliampermetrului este direct proporţională cu frecvenţa fx a


semnalului analizat :

iI0 = ki·fx (5.104)

în care ki este o mărime constantă :

ki = UC S ·C (5.105)

Domeniul de măsură a unor astfel de frecvenţmetre se modifică cu ajutorul unui


comutator cu n poziţii care activează pe rând condensatoare de capacitate ci (i=1,2,…,n). Şi
în acest caz valorile acestor condensatoare se stabilesc cu formulele (5.29)…(5.31), în care
se înlocuieşte UZ cu UCS.

5.5.2. Frecvenţmetru cu comutator, cu contacte mecanice

Acest frecvenţmetru este prezentat în fig. 5.17. Semnalul u de frecvenţă fx este


amplificat cu ajutorul amplificatorului de c.a. A.c.a., după care se obţine o tensiune egală cu
tensiunea nominală a bobinelor releelor K1 şi K2 .

Fig. 5.17 Frecvenţmetru cu comutator


cu contacte mecanice
În semialternanţa pozitivă a semnalului obţinut după amplificator, conduce dioda D 1
şi este blocată dioda D2. Acţionează releul K1, se închide contactul K1 din circuitul sursei şi se
deschide c.n.î. K1 din circuitul aparatului de măsură. Condensatorul Ce se încarcă de la sursa
UCS cu sarcină pozitivă pe armătura superioară şi negativă pe cea inferioară.
În semialternanţa negativă este blocată D1 şi conduce D2, deci acţionează comutatorul
K2. Se închide c.n.d. K2 din circuitul miliampermetrului şi se deschide c.n.î. K2 din circuitul
sursei. Acum condensatorul Ce se descarcă pe miliampermetru. Indicaţia acestuia, potrivit
relaţiilor (5.103), (5.104), în care C = C e, este proporţională cu frecvenţa fx. Folosind relaţia
(5.103) miliampermetrul se etalonează în unităţi de frecvenţă.
Diodele D3 şi D4 sunt folosite pentru atenuarea supratensiunilor care apar la
comutaţia inductanţelor bobinelor releelor K1 şi K2 , protejându-se astfel dispozitivele
electronice active de la ieşirea amplificatorului A.c.a.
Contactele normal închise (c.n.î.) ale releelor K1 şi K2 se utilizează pentru prevenirea
situaţiei de punere în paralel a sursei cu condensatorul Ce şi miliampermetrul mA.
Acest frecvenţmetru lucrează la frecvenţe de până la cel mult sute de Hz. Are
fiabilitate scăzută datorită contactelor mecanice care se uzează în timpul funcţionării. El
prezintă interes din punct de vedere al înţelegerii principiului de funcţionare al
frecvenţmetrelor cu comutator.

5.5.3. Frecvenţmetru analogic cu comutator electronic

Fig. 5.18 Frecvenţmetru analogic


cu comutator electronic

Schema de principiu a acestui frecvenţmetru este dată în fig. 5.18. în această schemă
A.c.a. este un amplificator de c.a. care lucrează într-o bandă largă de frecvenţe, Tr1 este un
transformator cu două secundare identice : L21 = L22 care are înfăşurările montate pe un miez de
ferită, permalox sau ferocart, T1 şi T2 sunt două tranzistoare n.p.n. de acelaşi tip, comandate
de tensiunile din secundarele transformatorului Tr1 ( T 1 şi T2 sunt elementele de execuţie ale
comutatorului electronic), iar Rc este rezistenţa de limitare a curentului din colectorul
tranzistorului T2.
În semialternanţa pozitivă a semnalului obţinut după amplificator, sensul curentului
prin primar este de la A la B . tensiunile induse în secundarele L 21 şi L22 au sensurile CD,
respectiv EF, ca urmare conduce tranzistorul T1 şi este blocat T2. condensatorul Ce se încarcă
rapid, cu sarcină pozitivă pe armătura din dreapta şi negativă, pe cea din stânga.
În semialternanţa negativă se schimbă sensul tensiunilor induse în cele două
înfăşurări. Acum este blocat tranzistorul T1 şi conduce T2. Condensatorul Ce se descarcă prin
miliampermetru, Rc şi RCET2c (rezistenţa colector-emitor a tranzistorului T2 în stare de
conducţie ). Constanta de timp a circuitului de descărcare are valoarea :

Td =(RmA + Rc + RCET2c)Ce (5.106)

Şi în acest caz curentul mediu care străbate miliampermetrul este proporţional cu fx :

i0 = UCSCefx (5.107)

Domeniul de măsură a frecvenţmetrului se poate modifica cu un comutator care


acţionează pe rând condensatoare cu capacităţi de diferite valori, care se determină impunând
pentru i0 =il , valorile maxime ale frecvenţelor de măsurat. Capacităţile condensatoarelor se
determină cu formulele (5.29)…(5.31) în care se înlocuieşte U Z cu UCS . Acest aparat poate
măsura frecvenţe de ordinul zecilor de KHz.

5.5.4. Frecvenţmetru cu comutator electronic realizat cu tranzistoare


şi circuite integrate

Frecvenţmetrul (fig. 5.19), este prevăzut la intrare cu un circuit amplificator –


formator de impulsuri dreptunghiulare compatibile cu semnalele sistemului logic integrat
T.T.L. Acest circuit este compus din elementele active T 1, D1 şi elementul logic ŞI-NU, care
lucrează ca INVERSOR (fig. 5.21).

Fig. 5.19 Frecvenţmetru cu tranzistoare şi circuite integrate logice,


cu comutator electronic

Semnalul de frecvenţă fx este transmis divizorului de frecvenţă realizat cu


circuitele logice ŞI-NU 2 şi 3 (fig. 21), după care semnalul obţinut are frecvenţa fx / 2.
Urmează un circuit INVERSOR realizat cu elementul logic ŞI-NU 4.
Când, la ieşirea inversorului 4, semnalul are valoarea logică 1, condensatorul C se
încarcă cu sarcună pozitivă pe armătura superioară, de la sursă, prin rezistenţa interioară a
circuitului 4, rezistenţa R6, dioda D2 ( în stare de conducţie) şi borna „minus” a sursei.
Tranzistorul T2 este blocat în acest timp.
Când, la ieşirea inversorului 4, semnalul are valoarea logică 0, condensatorul C se
descarcă prin rezistenţa interioară a circuitului 4, R BET2c (rezistenţa bază-emitor a tranzistorului
T2 în stare de conducţie), R6 şi C. Acum, tranzistorul T2 este în stare de conducţie şi
condensatorul C3 se încarcă cu sarcină pozitivă pe armătura superioară, de la sursă prin S 1, C3,
RCET2c, D2 în stare de conducţie, la polaritatea „minus” a sursei.
În următoarea semialternanţă pozitivă, când T2 se blochează, condensatorul C3 se
descarcă pe rezistenţele R7 şi RA ( rezistenţa interioară a microampermetrului), legate în
paralel.
Constantele de timp ale circuitelor de încărcare şi de descărcare, au valorile :

TÎ = (Rs+RCET2c+RD2c)C3 (5.108)

RA  R7
Td  C3 (5.109)
RA  R7
În aceste relaţii : RCET2c, RD2c şi Rs sunt rezistenţele interioare ale tranzistorului T2,
diodei D2 în stare de conducţie şi a sursei UCS.
Deoarece :
RA  R7
 RS  RCET 2 c  R D 2 c  
(5.110)
RA  R7

între TÎ şi Td relaţia este :

TÎ << Td (5.111)

deci, practic, constanta de timp Td limitează frecvenţa maximă de lucru a aparatului.


În acest caz, dependenţa dintre i0 şi fx, datorită divizorului de frecvenţă, este dată de relaţia :

1 RA  R7
i0  U CS C3 fx (5.112)
2 RA  R7

Fig. 5.20 Circuit integrat


logic SI-NU T.T.L. cu două
intrări (1/4 CDB 400E);
a)- schemă de principiu
b)- schemă bloc
c)- diagramă de funcţionare

Fig. 5.21 INVERSOR T.T.L.


realizat cu circuit SI-NU cu
două intrări :
a)- modul de realizare
b)- schema bloc
c)- diagrama de funcţionare

O parte din elementele active ale frecvenţmetrului sunt circuite logice integrate SI-
NU cu două intrări, cu schema de principiu dată în figura 5.20.a.
Când pe cele două intrări se aplică semnale de nivel logic 0 (după săgeţi din linii
întrerupte; X1=0, X2=0), tranzistorul T2 este blocat ( RCET2B  ), prin rezistenţa R2 tranzistorul
T3 este polarizat de la UCS, cu plus pe bază, deci T 3 intră în stare de conducţie. Deoarece T 4,
prin rezistenţa R3 este polarizat cu minus pe bază, acesta este blocat. În această stare semnalul
de ieşire y=1 ( tabelul de adevăr din fig. 5.20.c). pentru toate situaţiile în care, cel puţin pe una
dintre intrări se aplică semnal de nivel logic 0, starea tranzistoarelor T 1….T4 nu se schimbă şi
y=1.
Când x1=1 şi x2=1, starea tranzistoarelor se schimbă : T2 şi T4 intră în conducţie, iar T4
se blochează, deci y=0. Din diagrama de funcţionare, după prelucrarea funcţiei logice folosind
proprietăţile algebrei binare, rezultă :
y  x1  x 2 ; y  x1  x 2 (5.113)

deci circuitul logic din figura 5.20.a realizează funcţia binară SI-NU.

Când pe cele două intrări se aplică acelaşi semnal x (x 1=x2=x ) (fig. 5.21.a.), circuitul
logic ŞI-NU are funcţia de INVERSOR ( schema bloc din fig. 5.21.b.). Din diagrama de
funcţionare, dată în figura 5.21.c., se obţine :

y= x (5.114)

La semialternanţa pozitivă a semnalului u, dioda D1 se blochează, tranzistorul T1 intră


în stare de conducţie (RCET1c 0 ), după inversorul 1 semnalul obţinut tinde către valoarea
logică 1 ( u1 UCS ). Prin rezistenţa R3 din circuitul de reacţie, acest semnal se aplică pe baza
tranzistorului T1, accentuând polarizarea pozitivă a acestuia, deci rezistenţa RCET1c scade în
continuare, crescând nivelul tensiunii u1 de la ieşirea inversorului 1.
La semialternanţa negativă, conduce dioda D1, T1 se blochează (RCET1B  ), tensiunea
u1 tinde către valoarea 0, semnal care, prin rezistenţa R3 se aplică pe baza tranzistorului T1.
Acesta se blochează şi mai mult şi u1 scade în continuare. În acest fel, după inversorul 1 se
obţine un semnal de frecvenţă fx, compatibil sistemului logic T.T.L.
Valoarea condensatorului C3 rezultă din relaţia (5.112) impunând ca pentru fxmax
aparatul de măsură să indice curentul limită ( i0 =Il ):

2 I l  RA  R7  RA
C3  (5.115)
U CS  RA  R7 f x max

Cu acest aparat se pot măsura frecvenţe până la 100 kHz. Domeniul de măsură al
frecvenţmetrului poate să crească dacă între bornele A şi B se montează, în general, „n”
divizoare prin 10 de frecvenţă, legate în serie activate cu ajutorul unui comutator cu „n+1”
poziţii, când aparatul de măsură indică valoarea medie a curentului i0i :

U CS C3 RA R7
i0i  f xi
2  10 i  RA  R7  RA
i=o…n (5.116)

Când nu este activat nici un divizor prin 10, i=0 şi relaţia (5.116) este identică cu
(5.112), deci i0o =i0 , iar fxo =fx din cele două relaţii. Pentru i=1 rezultă că fx1=101fxo, pentru
i=2 fx2=102fxo ş.a.m.d. ; deci când i=n fxn=10nfxo . datorită acestor egalităţi, impunând
valorile limită pentru frecvenţe şi curentul măsurat, condensatorul C3 îşi păstrează valoarea :

2  10 i I l  RA  R7  RA
C3  ; i=o….n (5.117)
U CS  RA  R7 f xi max

Dacă se utilizează numai două divizoare prin 10, de frecvenţă, domeniul de măsură al
frecvenţmetrului creşte la 10MHz.
Pentru măsurarea frecvenţelor fx foarte mari, se impune ca atât elementele active ale
formatorului de semnal TTL, cât şi divizoarele de frecvenţă din amonte să poată lucra la aceste
valori ale frecvenţei.

5.6. Frecvenţmetru electronic analogic, cu circuit basculant monostabil

Un alt tip de frecvenţmetru analogic cu schema de principiu din fig. 5.22, este cel
care are ca circuit de bază un monostabil realizat cu tranzistoare sau un monostabil integrat.
Fig. 5.22 Frecvenţmetru electronic cu circuit basculant monostabil

În figura 5.23.a este dată schema de principiu a monostabilului integrat TTL


( CDB4121E ).

Fig. 5.23.
Circuitul basculant monostabil (CBM) (CDB4121E) din sistemul logic
integrat TTL : a)- schema de principiu; b)- schema bloc ; c)- modificarea
semnalului „x” de la intrare ; d)- modificarea semnalului „y” de la ieşire

Circuitul basculant monostabil (CBM) CDB4121E poate funcţiona numai când


R1[1,4 k….40 k] şi C1[0,1nF….1000F].
Partea de comandă a bistabilului realizează funcţia logică :

C = A·B (5.118)
A  A1  A2 (5.119)

C  A1  A2  B (5.120)
B=x (5.121)

C  A1  A2  x (5.122)

Poarta ŞI a sistemului logic de comandă poate să devină operativă numai când


semnalele A1 şi/sau A2 au nivel logic 0. În acest caz paranteza P :

P  A1  A 2 (5.123)

Are valoarea logică 1.


Pe durata to semnalul X=0 ( deci B =0 ), deci Y = 0 (Q = 0), deoarece intrarea 5 a
integratului este legată la borna minus a sursei de tensiune UCS.
În această situaţie (A1=0, P=1), dacă după timpul to , semnalul X=1 ( B=1), semnalul
C de comandă, obţinut cu (5.122), are nivel logic 1 şi la ieşire se obţine un semnal y=1 (Q=0),
de durată fixă :
ty=R1C1ln2 ; ty= 0,693 R1C1 (5.124)

indiferent de durata tx a semnalului de intrare. În acest caz tx < Ty. Modul de variaţie
a celor două semnale ale CBM, este dat în figura 5.23.c şi d.
Tensiunea u1 de frecvenţă necunoscută fx are în general, amplitudine mică, de
aceea trebuie amplificată. Dacă u1 are valoarea prea mare, se impune atenuarea ei. Se
consideră că u1 se modifică sinusoidal ( fig. 5.24.a.) şi are o amplitudine foarte mică. În acest
caz aceasta este amplificată cu ajutorul amplificatorului de intrare AI. Acesta este un
amplificator de c.a. de bandă largă a frecvenţelor.

Fig.5.24. Formele semnalelor


care afectează blocurile
funcţionale ale frecvenţ-
metrului electronic analogic
cu C.B.M.

După AI se obţine semnalul u2 care este tot sinusoidal, dar de amplitudine mult mai
mare decât a tensiunii u1, fiind defazată în urmă cu unghiul .
Tensiunea u2 este redresată cu redresorul monoalternanţă RM, după care se obţine
tensiunea u3 sub forma unei semialternanţe pozitive (fig. 5.24.b.), care se exprimă analitic prin
relaţia :

u3  2U 3 sin  x t ;  x t    2n  1 ....2n 


(5.125)
u 3  0 ;  x t   2n .... 2n  1  ; n=0,1,2,…., 

Semnalul u3 se aplică circuitului trigger Schmitt CTS care transformă impulsurile u3


în impulsuri dreptunghiulare u4 de durată TT5. Această durată se determină în continuare.
Intervalul de timp tPS, din momentul în care u3 >0, până când u3=UPS ( tensiunea prag
superior a CTS). Acest timp rezultă din :

U PS  2U 3 sin  x t ps (5.126)

deci :

1 U 1 U
t PS  arcsin PS ; t PS  arcsin PS ; (5.127)
x 2U 3 2f x 2U 3
  
 x t   2n  1 .... 2n  
 2 
După acest interval de timp semnalul u4 , de la ieşirea CTŞ, creşte brusc la valoarea
UCS şi se menţine la această valoare pe durata tIS ( fig. 5.24.b.) :

tIS =tPI - tPS (5.128)

în care durata tPI se determină la fel ca şi tPS :

1 U 
t PI  arcsin PS ;  x t   
 2n  1  ....2n  (5.129)
2f x 2U 3  2

Impulsurile u4 se aplică la intrarea circuitului basculant monostabil CBM, după care


se obţin impulsuri u5 de durată constantă:

tBM=kBM ·R · C (5.130)

de frecvenţă fx . Durata tBM se poate regla modificând corespunzător valorile


rezistenţei R şi a capacităţii condensatorului C cu ajutorul blocurilor BSR şi BSC ( blocuri de
selectare a rezistenţelor şi condensatoarelor).
Pentru CBM realizate cu tranzistoare şi CBM integrat TTL :

kBM = ln 2 ; kBM = 0,693 (5.131)

iar, în cazul CBM integrat realizat în tehnologie CMOS :

kBM = 0,5 (5.132)

Impulsurile u5 se integrează cu ajutorul unui circuit de integrare CI, după care se


obţine semnalul u6 =uo (fig. 5.24.c.)( valoarea medie aplicată aparatului de măsură mA). Dacă
aparatul de măsură este de tip magnetoelectric el realizează şi integrarea impulsurilor primite.
Pentru determinarea tensiunii uo se egalează suprafaţa unui impuls u5 :
t BM
S BM  0
u 5 dt ; SBM = UCS · tBM (5.133)

cu suprafaţa So a dreptunghiului cu dimensiunile Tx şi uo :


So =uoTx (5.134)

Din :

SBM = So ; UCS ·tBM = uo ·Tx (5.135)

Miliampermetrul mA, are rezistenţa interioară RmA . Curentul care trece prin aparat
are valoarea :

uo k BM RCU CS
io  ; io  fx (5.136)
RmA RmA

Deci io este proporţional cu fx :

io=kifx (5.137)

factorul de proporţionalitate ki având valoarea :


k BM RCU CS
ki  (5.138)
RmA

Frecvenţa maximă care se poate măsura cu acest aparat se obţine din egalitatea :

Txmin = tBMmin (5.139)

1
Dar : Tx min  (5.140)
f x max

tBMmin = kBM ·RminCmin (5.141)

ca urmare :

1
f x max  (5.142)
k BM Rmin C min

Domeniul de măsură al aparatului se poate mări dacă între bornele A şi B se


montează un număr i de divizoare de frecvenţă în serie. Obişnuit, se folosesc divizoare prin
10. în acest caz :

k BM RCU CS
io  f x ; i = 1,2,….,n (5.143)
10 i  RmA

Cu formulele (5.136) sau (5.143) după caz, miliampermetrul mA se poate etalona în


unităţi de frecvenţă.

5.7. Fazmetre electronice analogice

Fig. 5.25 Fazmetru electronic analogic

Fazmetrul electronic analogic, cu schema de principiu din figura 5.25, este format din
următoarele blocuri funcţionale :
- AI1 şi AI2 sunt amplificatoarele semnalelor u1 şi u2 ( fif. 5.26.a), defazate între ele cu
unghiul  ;
- CRM1 şi CRM2 sunt circuite redresoare monoalternanţă ; acestea redresează
semnalele obţinute după amplificatoarele de intrare ;
- CFSD1 şi CFSD2 sunt formatoare de semnal dreptunghiular. După aceste blocuri se
obţin semnalele u3 şi u4 (fig. 5.26.b), constituite dintr-o succesiune de impulsuri
dreptunghiulare :
- C este circuitul comparator. Acesta realizează operaţia de diferenţă dintre semnalele
u3 şi u4 :

u5 = u3 – u4 (5.144)
Fig. 5.26. Formele semnalelor fazmetrului
electronic analogic

La ieşirea comparatorului C se obţine semnalul u5 care este format dintr-o succesiune


de impulsuri pozitive ( când u3 > u4 ) şi negative ( când u3 < u4 ) ;
- CRM3 este circuit redresor monoalternanţă ; acesta suprimă impulsurile negative ale
semnalului u5 astfel că la ieşire se obţine semnalul u6 (Fig. 5.26.c.) care este format numai
din impulsuri pozitive care se repetă cu frecvenţa f :

1
f  (5.145)
T

a semnalelor de intrare uu şi u2 ;
- CI este circuit de integrare după care se obţine semnalul u7 (valoarea medie a
tensiunii de la intrarea miliampermetrului) ;
- mA este aparatul de măsură în unităţi de defazaj; deoarece aparatul este de tip
magnetoelectric, el realizează şi operaţia de integrare ;
Dacă semnalele de intrare sunt sinusoidale şi defazate între ele cu unghiul , acestea
sunt exprimate analitic prin relaţiile :

u1  2u1 sin t (5.146)


u2  2u 2 sin  t    (5.147)

Relaţia între indicaţia aparatului şi defazajul  se obţine din egalitatea suprafeţelor


dreptunghiulare :

  U as  u o  T (5.148)
U as
uo   (5.149)
T

dependenţele dintre , T,  şi 2 sunt date de relaţiile :

 = (5.150)
=2 (5.151)

Cu aceste relaţii se obţine :

U as
uo   (5.152)
2

U as
uo   (5.153)
360

Miliampermetrul mA are rezistenţa interioară RmA. Prin aparat trece curentul mediu:

uo U as
io  ; io   (5.154)
RmA 2RmA

U as
io   (5.155)
360 RmA

În relaţiile (5.152) şi (5.154) defazajul  este în radiani, iar în grupa (5.153) şi


(5.155)  se măsoară în grade sexagesimale.
Cu ajutorul relaţiei (5.155) miliampermetrul mA se poate etalona în unităţi de unghi.

Fazmetrele electronice analogice pot să fie realizate cu element de bază circuit


basculant bistabil de tip R-S (CBS-RS). În schema bloc aceste fazmetre păstrează circuitele
AI1, AI2, CRM1; CRM2; CFSD1, CFSD2, CI şi aparatul de măsură mA din fig. 5.25. Deosebirea
faţă de schema bloc a fazmetrului precedent constă în aceea că după circuitele formatare de
semnal dreptunghiular CFSD1 şi CFSD2 se montează două circuite derivative CD1 şi CD2 (fig.
5.27), după care se obţin impulsuri de comandă a circuitului CBB-RS cu un interval de timp 
între ele, proporţional cu defazajul .

Fig. 5.27 Circuite derivative

Tensiunile u6 şi u7 au tot formele din figura 5.26.c. Şi în acest caz, pentru


etalonarea aparatului de măsură se folosesc relaţiile (5.154), pentru unghiul măsurat în radiani,
şi (5.155) pentru defazajul în grade sexagesimale.