Managementul funcţiei

publice în aspect comparat

 Aspecte general - valabile:
 funcţionarii publici se includ în categoria personalului bugetar;
 încadrarea în funcţie publică se realizează în temeiul juridic al
unei legi speciale, făcându-se o delimitare în raport cu
personalul contractual care se supune legislaţiei muncii;
 activitatea funcţionarului public este strict reglementată de
lege şi de alte acte normative;
 eliberarea sau destituirea din funcţie a funcţionarului public
sunt stipulate de lege;
 stabilitatea în funcţia publică este respectată de autorităţile
publice, cu condiţia demonstrării performanţei profesionale
individuale;
 obligativitatea funcţionarului public de a nu avea apartenenţă
politică (în unele ţări);
 unele categorii de funcţionari publici îşi desfăşoară activitatea
în baza legilor speciale.
 Domeniile de management al funcţiei
publice în aspect comparat
Nr.
Descrierea
d/o
1. Programe de reformare.
2. Legislaţia.
3. Instituţia centrală de management.
4. Sistemul de recrutare.

5. Sistemul de protecţie.
6. Serviciul public superior.
7. Managementul performanţei.
8. Sistemul de remunerare.
9. Sistemul de instruire.
10. Managementul integrităţii.
 Danemarca:
se disting trei categorii de personal bugetar:
funcţionarii publici,
personalul angajat în temeiul unui contract
colectiv,
personalul care îşi desfăşoară activitatea
potrivit unui contract individual de muncă.
 Germania:
se disting trei categorii de personal:
funcţionarii publici profesionişti (beamte),
 personalul contractual (angestellte) şi
 muncitorii (arbeiter).
Funcţionarii publici profesionişti reprezintă o
minoritate în personalul bugetar.
Un regim similar există în Austria şi
Luxemburg.
 Alte exemple
în Belgia există o singură distincţie, cea între
funcţia publică organizată la nivel
guvernamental şi cea organizată la nivel
regional sau local
În Marea Britanie, funcţia publică se limitează
la personalul ministerelor şi agenţiilor
În unele ţări, unele categorii de funcţii publice
au fost transformate în funcţii politice.
 Sistemul de recrutare
Franţa utilizează recrutarea în bază de concurs
în exclusivitate pentru posturile inferioare din
sectorul public
Finlanda, Olanda, Suedia, Marea Britanie –
pentru toate funcţiile publice şi posturile,
Belgia, Germania şi Portugalia – pentru
angajarea managerilor de top şi a experţilor.
 Concursurile
Concursurile reprezintă metoda de selecţie cea
mai utilizată în Franţa, Germania, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania, şi Belgia.
In Franţa, există trei mari tipuri de concursuri
organizate la nivelul funcţiei publice de stat,
funcţiei publice teritoriale şi funcţiei publice
spitaliceşti.
 Perioada de probă
 Durata şi conţinutul perioadei de probă diferă de la o ţară la alta,
iar în unele ţări depinde de nivelul funcţiei publice.
 La sfârşitul perioadei de probă, candidaţii la funcţia publică
definitivă sunt examinaţi sau testaţi.
 În Danemarca, Suedia, Olanda şi Marea Britanie există o
perioadă determinată ca durată pentru instruire.
 În Austria, Belgia şi Luxemburg perioada de stagiu este
considerată şi perioadă de instruire.
 În Franţa, Germania, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania există o
perioadă de instruire şi o perioadă de stagiu, consecutive.
 În Italia durata perioadei de probă variază în funcţie de
prevederile contractului individual, dar, de regulă, este de 6 luni.
 Motivarea angajaţilor bugetari
În unele ministere din Italia a fost adoptat un sistem care
permite utilizarea unui program flexibil de muncă pentru
funcţionarii publici.
Sistemul prevede că fiecare funcţionar public este obligat
să lucreze 40 de ore pe săptămână, dar poate să aibă un
program zilnic flexibil de muncă.
Li s-a permis să vină mai devreme sau mai târziu, cu
condiţia să lucreze 40 de ore pe săptămână.
Acest sistem a fost introdus în urma unui studiu care a
evidenţiat faptul că funcţionarii pierdeau mult timp în
trafic.
Aceasta a permis funcţionarilor publică să-şi programeze
singuri ziua lor de muncă, fapt apreciat foarte mult de
către funcţionari.
 În SUA
Pe lângă program flexibil de muncă, funcţionarii,
în timpul zilei, au posibilitatea de a utiliza
serviciile unei săli de fitness creată special în
aceste instituţii.
Programul flexibil prin care funcţionarii au
dreptul să-şi organizeze singuri regimul de muncă
şi activităţile fizice în timpul zilei se aplică cu
condiţia să se lucreze în mod obligatoriu numărul
minimal de ore de muncă
 În Letonia şi Lituania
Funcţionarii publici au posibilitatea să se implice
în proiecte de consultanţă.
Au posibilitatea să-şi ia zile libere din cont
propriu, care să le utilizeze în activităţile de
consultanţă, în calitate de experţi naţionali sau
internaţionali, cu condiţia respectării legislaţiei
privind conflictul de interese.
În acest mod, funcţionarii publici au posibilitatea
să facă schimb de experienţă cu sectorul privat, să
se dezvolte profesional şi să-şi sporească
veniturile.
 Motivarea negativă
 În cadrul organismelor Uniunii Europene îşi desfăşoară
activitatea agenţi, supuşi unor norme speciale, care reprezintă
dreptul funcţiei publice europene.
 Potrivit acestuia, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată
decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după
audierea consemnată în scris a funcţionarului public.
 Sancţiuni: avertismentul scris; blamul; suspendarea avansării
în grad; retrogradare în grad; retrogradare temporară pe o
perioadă cuprinsă între 15 zile şi un an; retrogradare în cadrul
aceleiaşi grupe de funcţii; încadrarea într-o grupă de funcţii
inferioară, cu sau fără retrogradare; destituirea din funcţie,
însoţită, după caz, de reducerea temporară a pensiei sau
reţinerea, pentru o perioadă determinată, din prestaţia de
invaliditate; revocarea din funcţie.
 Sancţiuni în România:
a) mustrarea scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o
perioadă de până la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de
salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia
publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau
retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de
până la un an;
e) destituirea din funcţia publică.
 Formarea personalului public:
formarea prealabilă recrutării, şi anume
licenţa în AP
formarea iniţială generală, şi anume
masterat în AP pentru absolvenţii altor facultăţi
formarea de adaptare la post după recrutare -
stagii de integrare
formarea continuă (pe toată perioada carierei) -
cursuri de dezvoltare profesională
 Managementul carierei funcţionarului
Marea parte a ţărilor gerează funcţia lor publică urmând
sistemul carierei (Austria, Franţa, Germania, Grecia,
Irlanda, Luxemburg, Portugalia, Spania, Italia).
In cadrul sistemului carierei, funcţionarul intră în
serviciul administraţiei pe un post de începător, la cel
mai jos nivel al unei cariere pentru care sunt cerute
cunoştinţe şi o pregătire suficientă; funcţionarul este
promovat în funcţie de un sistem reglementat.
Funcţionarul face, în general, carieră până la
pensionare.
Vă mulţumesc pentru atenţie