Cunoaşterea pH-ului este o problemă importantă în practica analizelor de

laborator, în controlul calităţii produselor, în analiza probelor biologice etc. Unele

reacţii biochimice se petrec în soluţii cu un anumit pH.

Sângele uman are pH-ul cuprins între 7,36 – 7,52 (uşor bazic). Numai în aceste
condiţii, celulele sângelui îşi pot îndeplini funcţiile lor.

Dacă valorile pH-ului nu se încadrează în intervalul amintit, există riscul morţii.

Dacă pH-ul sângelui este mai mare de 7,8 apar contracţii puternice involuntare ale
muşchilor.

Organul cu rol foarte important în menţinerea pH-ului sângelui constant este

rinichiul. Aceasta explică de ce pH-ul urinei variază între 4,5-8, după cum rinichiul
elimină excesul de aciditate sau bazicitate din sânge. Valoarea normală a pH-ului
urinei este pH = 6,2.

Sucul gastric din stomac este puternic acid (pH=1,7), valoare legată de funcţiile
sale digestive. Arsurile pe care le simţim uneori la stomac se datorează creşterii
acidităţii, care poate fi neutralizată cu ajutorul bicarbonatului de sodiu, NaHCO3.
Sucul intestinal are pH-ul egal cu 8.

Fiecare specie vegetală se dezvoltă într-un sol cu anumite caracteristici. Multe

boli ale plantelor se datorează pH-ului din sol. pH-ul solului se poate îmbunătăţi
prin adaos de var (creşte bazicitatea) sau adaos de humus (creşte aciditatea).

În multe alte domenii de activitate ca, de exemplu, în industria farmaceutică, în

industria cosmetică sau în industria alimentară se urmăreşte pH-ul produselor
obţinute. De exemplu: aspirina tamponată are pH = 8, cremele, şampoanele şi
săpunurile au pH = 4 – 5,5, iar berea se limpezeşte la pH = 5,1.