Continuare cap.

II (Cadrul Natural)

TIPURI GENETICE DE RELIEF

Reprezintă
Reprezintă relieful
relieful derivat
derivat,, rezultat
rezultat în urma
urma acțiunii agenților extern
externi.i.
În Europa:
- Relieful glaciar – ca rezu
rezult
ltat
at al acțiuni
iuniii ghețaril
arilor
or de calo
calotă
tă sau
sau a ghe
ghețaril
arilor 
or 
montani. Formele
Formele specifice: morene, sandre,
sandre, blocuri
blocuri eratice și depresiuni lacustre,
lacustre,
circur
circurii glacia
glaciare,
re, văi
văi glacia
glaciare,
re, creste
creste alpine
alpine.. Se întâne
întânește în SE Scandi
Scandinav
naviei
iei,,
finlanda, Câmpia Nord-europeană, nordul Câmpiei Est Europene, Pirinei, Caucaz,
Alpi
Alpi,, Car
Carpa
pați.
- Relieful litoral: - cu fiorduri: Scandinavia, Arhipelagul Britanic; cu riass: nordul
Spanie
Spaniei,
i, nord-ve
nord-vestu
stull Franței; cu estuare: la gurile de vărsare a Senei, Tamisa,
Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord; cu delte: delta Volgăi, Dunăre, Pad; cu
lagune: la marea Baltică, Marea Neagră; cu limane: la Marea Neagră (Nistru);
dalmatic (Cro
(Croaația); antropic (polderele olandeze);
- Relieful carstic s-a format pe roci carstificabile (calcare, sare, gips). Cuprinde
forme
forme de suprafa
suprafață (lapiez
(lapiezuri
uri,, doline
doline,, uvale,
uvale, polii,
polii, ponoa
ponoare,
re, poduri
poduri natura
naturale)
le) și
forme
forme de
de adânc
adâncime
ime (peșteri).
teri). Se întâln
întâlneește frecve
frecvent
nt în Podi
Podișul Karst
Karst (Slove
(Slovenia
nia)) și
Munnții Alp
Mu Alpi.
- Relieful
Relieful vulcanic
vulcanic cupri
cuprinde
nde.. Platou
Platouri
ri vulcan
vulcanice
ice în Island
Islanda,
a, vulca
vulcani
ni activi
activi și
semi
semiac
activ
tivii cu conur
conurii și crat
crater
eree în Itali
Italiaa și un lan
lanț vu
vulc
lcan
anic
ic neog
neogen
en stin
stinss în
Carpați.
- Reli
Relief
eful
ul piemo
piemont
ntan
an este
este bine repr
reprez
ezen
enta
tatt în nord
nordul
ul Munților
ilor Pirin
Pirinei
ei,, în regi
regiun
unea
ea
Piemont
Piemont (Italia
(Italia)) și Piemontul
Piemontul Getic în sudul
sudul Carpaț ilor Meridiona
Meridionali;
li;
- Supr
Supraf
afeețe de eroz
eroziu
iune
ne – platouri situate la altitudine rezultate în urma eroziunii
îndelunga
îndelungate.
te. Apar atât în munții vechi
vechi caledonic
caledonicii și hercin
hercinici,
ici, dar și în sistemul
sistemul
alpin sub formă
formă de nivele de creste sau platouri largi
largi numite suprafețe de nivelare.
nivelare.
- Terasele și luncile se desfășoară în lungul
lungul văilo
văilorr din
din Europa
Europa Centrală
Centrală și de sud și
cuprind 3-8 treptede
treptede terasă. Toate râurile au
au lungi și culoare de vale.
vale.
- Relieful eolian este format
format din
din câmpuri
câmpuri de dune și apar
apar frecvent
frecvent în SV Franței și
Câmpia Mării Caspice,
În România:
 - Suprafețele de eroziune și nivele de vale –  poduri interfluviale netede la diferite
altitudini. În Carpații Meridionali sunt numite Borăscu, Râu-Șes și Gornovița.
- Terasele fluviale au fost create în ultima parte a cuaternarului din cauze climatic
și tectonice;
- Luncile s-au format în Holocen acum 10000 de ani și înso țesc cursurile
infeerioare ale râurilor;
- Relieful glaciar este prezent în masivele de peste 1800-2000 m: Făgăras, parâng,
Retezat-Godeanu, Rodnei, Bucegi (circuri, văi glaciare, praguri, custuri, morene);
- Relieful carstic  – dezvoltat pe calcare, dolomite, sare (Slănic. Telega, Meledic – 
Subcarpați) și gips. În munți, peșteri cu stalactite, stalagmite, coloane, domuri:
Apuseni, Aninei, Carpații Meridionali. La exteriorul carpaților se întâlnesc în
Mehedinți, Dobrogea.
- Relieful pe loess și depozite loessoide: crovuri (Bărăgan, Cp. Brăilei), hrube de
sufoziune (pe malurile Dunării);
- Relieful eolian: dune (Cp. Carei, sudul Cp. Olteniei, Bărăgan, Delta Dunării);
- Relieful ruiniform – specific în M-ții Ceahlău, Ciucaș, Bucegi (stânci cu forme
ciudate);
- Relieful dezvoltat pe structuri cutate – dezvoltat în Subcarpați și regiuni
montane cu fli ș: depresiuni sinclinale, cutări anticlinale;
- Relieful pe structure monoclinale  – prezent în Podișul Moldovei (cueste), văi
structural;
- Relieful vulcanic: vestul Orientalilor, sudul Apusenilor 
- Relieful litoral: la nord de Capul Midia: țărm jos cu lagune, limane și deltă; la
sud de Capul Midia: țărm înalt cu faleze, golfuri mici, limane și plaje înguste

UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF

În EUROPA
Unităț i montane:
- Munț i caledonici: Alpii Scandinaviei, Munții Scoției, Munții Penini;
- Munț i hercinici: Masivul Central Francez, Munții Vosgi, Pădurea Neagră,
Masivul Șistos Renan, Hartz, Ural
 - Munț i tineri (orogeneza alpină): Sierra Nevada, pirinei, Jura, Alpi, Carpați,
CAucaz, Apenini, Dinarici, Pindului, Stara Planina (Balcani), Rodopi, Rila
(Bulgaria);
Podișuri:
- Vechi: Castiliei (Meseta); Boemiei
- Noi: Elveției, Bavariei
Câmpii:
- Vechi: Cîmpia Est-Europeană; câmpia Nord-Europeană;
- Noi: Câmpia Padului, Câmpia Panonică, Câmpia Română;
În România:
Unităț i montane:
Carpații Orientali – reprezintă 52% din întreaga arie carpatică. Alt.max 2303 m în
Vf.. Pietrosu Rodnei. Constituiți din șisturi cristaline, roci vulcanice și fliș dispuse în 3 șiruri
 paralele. Subdiviziuni: Carpații Maramureșului și Bucovinei; Carpații Moldo-Transilvani;
Carpații de Curbură (alcătuiți dn fliș).
Carpații Meridionali – cei mai înalți din România (alt. max 2544 – Vf.
Moldoveanu). Sudviziuni: Grupa Bucegi (2505 Vf. Omu, relief pe calcare și conglomerate);
Grupa Făgăraș (2544 - Moldoveanu, 2535 m – Negoiu, relief glaciar și pe șisturi cristaline);
Grupa Parâng (2519 – Parângul Mare, relief glaciar); Grupa Retezat-Godeanu (2509 – 
Peleaga, relief glaciar, relief carstic);
Carpații Occidentali – ramura vestică a Carpaților. Altitudini până la 1800 m,
alcătuiți din toate tipurile de roci dispuse neuniform. Subdiviziuni: Munții Banatului (1446
m – Semenic, relief carstic, chei și defilee); Grupa Poiana Ruscă (1374 m – Pade ș, relief pe
șisturi cristaline); Grupa Apuseni (1849 – Bihor, relief carstic, magmatic, depresiuni “golf”);
Dealuri și podișuri:
Depresiunea colinară a Transilvaniei –  regiune de acumulare a sedimentelor în
interiorul arcului carpatic. Altitudini de 500-600 m în partea centrală și maxim 1080 m în
 partea marginal estică. Relief de dealuri, coline, depresiuni, domuri. Subdiviziuni: dealuri și
depresiuni marginale; Podișul Someșan, Câmpia Transilvaniei, Podișul Târnavelor.
Subcarpații – s-au format în ultimele faze ale orognezei alpine prin cutarea
sedimentelor (argile, marne, gresii). Relieful alcătuit din depresiuni sinclinale și dealuri
anticlinale dispuse în șiruri (un șir Subcarpaț ii Moldovei, două șiruri Subcarpaț ii de Curbură
și Getici). Alt.max. – Dealul Chiciora – 1218 m (Subcarpații Getici).
 Podișul Getic – format prin acumularea sedimentelor aduse din Carpații Meridionali
 peste un fundament cristalin Platforma Moesică. Relief alcătuit din interfluvii netede sau ușor 
rotunjite cu altitudini de la 600-700 m în nord spre 300 m în sud.
Podișul Mehedinți – format prin cutarea șisturilor cristaline de la marginea Munț ilor 
Mehedinți. Altitudini de 500-700m, relief predominant carstic.
Podișul Dobrogei – unitate complex, mosaic petrografic, format în orogeneza
caledoniană (Podișul CAsimcei - șisturi verzi), orogeneza hercinică (mun ții Măcinului),
restul prin sedimentare. Alt.max. Vf. Țuțuiatu (Măcin) de 467 m. relief carstic, pe loess, pe
șisturi.
Podișul Moldovei – format prin sedimentare oe un fundament foarte vechi (Platforma
Moldovvenească) și prin scufundare (în sud). Predomină nisipuri, pietrișuri, argile, loess.
Relief de culmi și dealuri joase, alunecări de teren.
Dealurile de Vest – formate prin acumularea sedimentelor la marginea Carpaților 
Occidentali. Alcătuiți din pietrișuri, nisipuri, argile și izolat se întâlnesc măguri cristaline și
vulcanice. Altitudini de la 250-300 m la 150-200 m deasupra câmpiei.
Unităț i de câmpie:
Câmpia de Vest –  formată prin sedimentarea depresiunii lacustre panonice peste o
unitate alcătuită din blocuri cristaline scufundate la adâncimi diferite. Este împărțită în
câmpii înalte cu alt. de 200-100m, cu relief de conuri piemontane, glacisuri și terase și câmpii
 joase (sub 100m) de tip aluvionar, cu râuri ce au maluri abia schițate. Pătrunde în Carpa ții
Occidentali sub forma depresiunilor ”golf”.
Câmpia Română –  prin sedimentarea cu materiale aduse din Carpați a unui lac
foarte întins, retras spre Est. Alcătuită din nisipuri (relief cu dune în Cp. Olteniei), pietrișuri,
loessuri și depozite loessoide (pe care s-au format crovuri). Alt. scade de la nord la sud și de
la vest spre est (max 300m în Cp. Pitești și min. 6m în cp. Siretului Inferior), suprafa ț a
orizontală fiind fragmentată de văile largi ale râurilor. Tipuri de câmpii: piemontane (Cp.
Pitești, Cp.Târgoviș te, Cp.Ploiești), de subsidenț ă (Cp. Buzău, Cp. Siretului inferior),
tabulare (Bărăgan).
Delta Dunării  – este o câmpie în formare prin aluvionare. Cea mai joasă regiune de
uscat a țării (alt. medie 0,5 m, max. 12.5 m pe grindul Letea). Relieful este alcătuit din
suprafețe de uscat (grinduri și ostroave – ocupă un sfert din suprafa ță) și depresiuni lacustre.
Grindurile sunt de origine fluviatilă (în lungul brațelor), fluvio-maritimă (transversal: Letea,
CAraorman, Sprpturile, Crasnicol) și continentale (Chilia și Stipoc). Pe grinduri apare relief 
de dune. În dreptul gurilor de vărsare se formează: delta secundară Chilia, ”bara” de la Sulina
și Insula Sacalin (în dreptul braț ului Sf. Gheorghe).

CLIMA – factori genetici, elemetele climei, regionarea climatică

Europa se desfășoară, în majoritate, în zona de climă temperată, iar în partea sa
nordică în zona de climă rece.
a. Factorii genetici ce determină și influenț ează caracteristicile climatice sunt:
În Europa
-  Radiația solară  – rezultată din poziția pe glob – determină caracterul temperat.
Valoarea scade de la sud (130-140 kcal/cmp/an) la nord (80-100/kca/cmp/an);
- Circulația generală a aerului  – de la vest spre est – determină repartiția
descrescătoare a precipitațiilor, diminuarea caracterului oceanic până la
continentalismul estic.
-  Influența centrilor barici: Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Groenlandez,
Anticiclionul Siberian, Ciclonul islandez, Ciclonul Central-Asiatic – determinând
caracteristici variate în regimul precipitațiilor și termice.
- Contactul sinuos dintre uscat și apă
-  Influența curentului Atlanticului de Nord 
-  Aspectul și altitudinea realiefului
-  Prezența maselor mari continentale (Est);
În România:
- Circulația predominant vestică determină: repartiția descrescătoare a
 precipitațiilor, diminuarea caracterului oceanic spre est;
- Circulația maselor de aer cu caracter diferit : oceanic (45%), nordice și vestice
(30%), nord-estice, estice și sudice.
-  Relieful – bariere orografice
-  Extinderea în latitudine (5°) induce diferențe termice între sudul și nordul
României.
b. Elementele climei:
- Izotermele anuale, regimul precipitațiilor, vânturile dominante
În Europa:
- Temperatura medie anuală scade de la sud la nord (20°C, 15°C, 10°C, 5°C, 0°C,
-5°C);
 4. Metale prețioase: aur  (Rusia, Franța, Germania, Suedia), argint  (Germania,
Polonia, Norvegia).
5. Sărurile:  sare gemă (Rusia, ucraina, Germania, Polonia, Italia, Franța, Spania),
 sulf  (Polonia, Italia, Franța), săruri de potasiu (Germania, rusia, Belarus, Franța,
Spania, Marea Britanie), apatite (Pen. Kola).
6. Roci de construcții:  granit  (Franța, Scoția), bazalt ( Anglia, Irlanda, Franța),
marmură (Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Norvegia), calcare și marne (pentru
ciment), nisipuri cuarțoase (ptr sticlă), ș.a.
7. Resursele de sol  – favorabil practicării agriculturii (34% terenuri arabile);
8. Resursele biosferei : păduri (31% din suprf. Europei), pășuni naturale (17%),
fauna de uscat, ihtiofauna (din apele marine),
9. Resursele de apă  – potențial hidroenergetic, apă potabilă, etc.
În România:
1. Resurse energetice: cărbuni superiori (Depresiunea Petroșani, baz. Aninei),
cărbuni inferiori (Motru-Rovinari, Comănești, depre. Brad ),  petrol  (Subcarpați,
Cp. Română, Marea Neagră),  gaze naturale (Podișul Getic, Câmpia Română,
Campia de Vest, Subcarpați),  gaz metan (DEpresiunea colinară a Transilvaniei);
ape geotermale (Cp. de Vest, Valea Cernei); uranium (Carpații Orientali, Munții
Apuseni);
2. Resurse minerale: minereurile de fier  (Poiana Ruscă), mangan (Depresiunea
Dornelor); minereurile neferoase (cupru, zinc, plumb și auro-argintifere) se
întâlnesc în C. Orientali și M-ț ii Apuseni.
3. Resursele de săruri:  sarea gemă (Subcarpați, Depresiunea colinară a
Transilvaniei); sărurile de potasiu (Subcarpații Moldovei);
4. Rocile de construc ții:  granit și bazalt  (Munții Apuseni, Măcin), bazalt  (M-ții
Perșani), marmură (M/ții Poiana Ruscă, Rodnei), calcar (Valea Bicazului, Bucegi,
Dobrogei), caolin (Rodnei);
5. Apele minerale și carbogazoase sunt prezente în zona vulcanismului neogen din
Orientali (Bilbor, Borsec, Dorna, Harghita) și Munț ii Apuseni. Apele curgătoare
au un potențial hidroenergetic destul de mare.
6. Resursele de sol: terenuri arabile (42%), păduri (27%), pășuni și fâneț e (30%).