R.€V!

$TRT>€ CcSLTcSRA
BCU Cluj / C
Central University Library Cluj
UPRINSUL:

V. M E R U Ţ I U : Dicţionarul geografic al Ro­

m â n i e i de dincoace
A . C O T R U Ş : Moliftul
M. G. S A M A R I N E A N U : F l o r i de sânge . . .
N . B A T Z A R I A : D i n fericirile h a r e m u l u i
V. D E M E T R I U S : Simboluri
A L . B O G D A N : Micul p o r u m b e l de pădure
G. B O G D A K ' D U I C A : D o u ă legende
N U Ş I T U L L I U : Glas de vânt
A L . V L A K U Ţ Ă şi I . L . C A R A G I A L E : Politica şi
L i t e r a t u r ă (ancheta n o a s t r ă )
G E O R G E M I H A I L - Z A M F I R E S C U : Thais
S T . D O B R E S C U ; De pe frontul nostru
L. R O Ş C U L E Ţ : Grăuntele
N O T E : Sâ v o r b i m l o m â n e ş t e . - Presa franceză
despre Regina noastră. » O m i a u n e «
ştiinţei
MEMENTO.

Anul 1, No. Ora dea-Mare ! O c t o m v r i e 1930

Preţul
 izval I. N o . 9 . Oradea-Mare 1 O c î o m v r i e 1920

ELE TREI CRIŞURI 9

.«alor R E V I S T A DF CUI T D R A U C
Kedaclor:
G. 3 A C H L O G L U n E , V 1 C 5 1 A
' t U L 1 U u n
M. Q, SHMRRINEHNU

Sub C o n d u c e r e a D i o r :

SOKHN CIOROQHRIU. QEORQE BHCflLOuLU, Dr A L E X A N D R U PTEHNCU

Vicar E p i s c o p a l Colonel Dir. Q-l al Inv&ţămîntului

D I C Ţ I O N A R U L G E O G R A F I C A L R O M Â N I E I

D E D I N C O A C E

Societatea Regală Română de Geografie, care se bucură

de înalta preşidenţie a M . Sale Regelui (înfiinţată la 1875 ca
Soc, geografică română şi presidată de R e g e l e Carol până la
moartea sa) a înfăptuit cu multe greutăţi „ M a r e l e dicţionar
geografic al României" care cuprinde la un loc numirile
geografice ale vechiului Regat.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
încă acum 15 ani, când ne despărţiau grele hotare,
această societate a pus între desideratele ei şi redactarea
unui dicţionar geografic al Transilvaniei, dând însărcinare
în acest scop distinsului profesor dela Iesi, dl N , M a z ă r e .
Greutăţi mari, şi mai ales sănătatea zdruncinată a d-lui
Mazăre au î m p i e d e c a t înfăptuirea acestei lucrări. In acest
timp au apărut dicţionarele geografice ale Bucovinei (de E.
E. G r i g o r o v i ţ ă ) şi ale Basarabiei (de Z. A r b o r e ) .
A c u m , când hotarul ţării s'a întins şi spre apus mai
aproape de marginea pământului românesc, această societate
socoteşte ca o problemă de căpâtenie şi urgentă de a în­
făptui în condiţiuni cât mai bune, dicţionarul geografic al
României de dincoace, până unde se întind cele mai î n d e ­
părtate sate româneşti.
Lucrarea aceasta, care trebue să treacă peste cadrul
unui dicţionar statistic, e îără îndoială grea, dar trebue
reaiizaca cu concursul tuturor.
în această parte de ţară, foştii stapânitori şi-au dat
toata silinţa sâ înlăture treptat tot ce ar putea adeveri v e ­
chimea noastră pe aceste plaiuri, schimbând de mai multe
ori numirile româneşti î n numiri ungureşti: Cele mai multe
din numirile româneşti au trăit şi s'au păstrat cu poporul,
în graiul său, în uzul de toate zilele, altele în aducerea
aminte a bătrînilor şi în putinele cărţi.
Unele însă s'au pierdut, iar altele în urma atingerii cu
străinii, cari se infiltrau mereu, î n urma contactului zilnic
cu autorităţile ungureşti s'au stâlcit î n aşa fel, încât abia
se poate distinge In ele v e c h e a numire românească. M a i
sunt şi cazuri de acele, când s'au dat numiri î n ungureşte
foarte apropiate de cele româneşti, adeseori fără să aibă
vr'un înţeles î n limba ungurească, dar numaî pentru că cu
timpul să se poată pune la îndoială originea românească a
acelor numiri.
Ţ a r a Crişurilor, dela marginea de A p u s a pământului
românesc a îndurat mai mult din toate aceste greutăţi.
N ă v a l a curentului de înstrăinare în părţile de A p u s a fost
mai simţită.
A v â n d din partea Societăţii Regale R o m â n e de Geogra­
fie însărcinarea (pe care nu aşi îi primit-o, dacă nu m'aşi
BCU Cluj colegilor
îi gândit la concursul / Central University Librarycelor
şi al tuturor Cluj ce înţe­
leg rostul acestei lucrări şi pot să o ajute) de a mă ocupa
de această chestiune, î n c ă astă iarnă am îâcut apel public lă
concursul tuturor. A u răspuns îoarte puţini.
In- acelaş timp, comitetul central al Societăţi Geogţa-
îice a intervenit (cu adr. N o . 9^34 din 7 X I I 1919) la Resor­
tul de Comerţ şi Industrie publică din Cluj, ca la rândul
său, să ceara concursul d-lor proîesori, preoţi şi învăţători,
pentru această lucrare.
Această scrisoare a Comitetului (publicată în v o i .
X X X V I I al Bulet. Societăţii R o m â n e Regale de Geografie) s'a
rătăcit. A c u m la începutul anului şcolar intervenţia se repetă.
In v r e m e a aceasta simţindu-se în multe locuri nevoia
restabilirii numirilor româneşti, s'a procedat pe cale admi­
nistrativă, pe judeţe, la schimbarea unor numiri de locali­
tăţi, după norme, cari nu ne sunt cunoscute. Intr'un singur
caz am fost (eu şi un coleg al m e u ) întrebaţi de către sec­
retarul general al Internelor.
Fără îndoială şi această procedare e la început
încât nu s'au putut face greşeli, cari să nu poată fi
îndreptate de către o Comisie de oameni pricepuţi, spriji­
niţi pe concursul tuturor oamenilor de bine, cari prin cunoş-
ţintele lor, pot ajută aceasta lucrare de interes cultural ş i
naţional.
Fiind v o r b a ' d e părţile cele mai expuse înrâuririlor străine,
ar îi de dorit, că atât cărturarii dela oraşe, dar mai ales cei
dela sate să contribue cu ceia c e ştiu positiv, la înîâptuirea
acestei lucrări.
E suficient deocamdată, dacă câte cineva din îiecare
sat (preot, învăţător, învăţătoare ori alt o m de i n i m ă )
v a cerceta, în lipsa unor i s v o a r e scrise, după bătrânii satu­
lui, numirea v e c h e românească şi arătând schimbările, ce a
suîerit până î n zilele noastre — T e . v a pune pe hârtie, pe o
simplă cartă poştală, trimiţându-o pe adresa Institutului d e
Geografie al Universităţii din Cluj.
N u e n e v o i e de ştiinţă multă, ci a d e v ă r u l simplu, dar
adevărat. N u e n e v o i e nici de date statistice nesigure, c a r i
prin îirea lor suferă schimbări nesigure A c e s t e trebuesc
stabilite de către autorităţile statului, prin recensământ.
E un apel, c e se îace prin aceste rânduri, către cărtu­
rari şi binevoitorii BCUculturii
Cluj / Central University Library Cluj
româneşti.
Cluj, Sept. 1920.
V. Metlitiu,
Profesor universitar

Moliftul
5'aud sub glia aspră murmure înăbuşit? line .. .
îngaimă de cu seară,
îngaimă uriaşa rădăcină seculară: '
Tu creşti şi te hrăneşti din mine,
Moliffule!
Şi mafestos te'nalţi sub vânturi şi sub soare,
Dar vai! eu nu te pot vedea
Din noaptea mea,
Cât eşti de'nalt, de viguros, de mare . . .
A. Cotruş
 FLORI DE S Â N G E . ,
Fiori de sânge . . .
Flori ,
Albe, roşii: crini şi roze;
Flori de sânge, tuberoze.
Flori ce poartă, de cu zori.
In potir,
Lacrime de diamante,
Lacrime reci de bachante,
Lacrimi de cristal, prelinse
Pe obrajii de safir
Ai seninei nopţi — învinse . ,
Flori de sânge . . .
Vroi
Dintre cele mai bizare,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Strânse pe un ţărm de mare;
Pe un ţărm, pe unde plânge
Un salcâm bătut de ploi.
Flori aprinse,
Ca şi vinul . . .
Flori cu cupele închise
Care poarta'n ele chinul
Şi veninul
Fundurilor de abise . . .
O, culegeţi'mi flori roşii . . .
Flori de sânge . . .
De pe ţărmul unde plânge
Un salcâm bătut de ploi . . .
De pe ţărm cu rada dreaptă
Unde aşteaptă,
Trei meduse
Stolul de corăbii duse,
Să se întoarcă înapoi.
Au plecat cu pânze'ntinse
Şi cu lămpile aprinse
L a catarg;
Au pornit în cârd pe larg,
în spre ţările bogate,
Iu spre ţările cu soare —
Să se 'ntoarcă încărcate,
Cu arome 'mbătătoare,
Şî cu pietre nestimate.

A u plecat . . . sunt lungi decenii

Şi de atuncea nti se 'ntorc . . .
Sunt corăbiilcvedenii,
Sunt corăfenlcsperanţe,
Sunt corabule^iluzii
îndreptate spre New>York
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Flori de sânge . . .
De pe ţărmul unde geme
Marea de atâta vreme
De pe ţărmul unde plânge
Un salcâm de toţi uitat
Unde'aşteaptă trei rueduse
Şă separate 'ndepărtare
Cârdul de corăbii duse;
Cârdul de corăbii care
O furtună le-a 'necat.
«
Spasmurile înserării,
Pe când marea valu 'şi frânge
De a stâncii nepăsare, —
Chinurile aşteptării
Le preface toate'n floare:
Floare roşie — fiori de sânge.
M . G. Samarineanu.
 DIN FERICIRILE HAREMULUI
(AMINTIRI VECHI)

Bunul meu prieten R1 i-H a i d a r căuta să m ă convingă

de bunătăţile şi de nespusa fericire ce ţi-o procură v e c h i a
şi înţeleaptă instituţiune a poligamiei.
Bunul meu prieten h 1 i-H a i d a r s'ar simţi adânc jignit
şi amărât, dacă zelul ce-1 punea dânsul întru apărarea unei
cauze aşa de juste s'ar înterpreta ca o înclinaţiune din parte-i
pentru desfătările lumeşti, ca o dorinţă de a purta cât mai
multe plăceri în societatea a cât mai multor femei.
A 1 i-H a i d a r era cu totul străin de astfel de preocu-
p ă r i profane.
D a c ă î n poligamie, care, — acest punct trebue bine
reţinut — a fost întemeiată de însuşi profetul, v e d e a o institu­
ţiune atât de folositoare şi de cuminte, apoi ei o făcea
aceasta bazat pe cărţile sfinte pe o largă cunoştinţă a vieţii
şi pe propria s'a experienţă personală.
Era dar cel mai chemat să se pronunţe cu toată auto­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ritatea necesară într'o chestiune, care a dat naştere atâtor
discuţiuni şi controverse.
Şi nu puteai decât să te închini î n faţa argumentelor
prin cari îţi d o v e d e a ca două şi două fac patru, că fericirea
omului stă în strînsă legătură cu numărul femeilor, de cari
e înconjurat şi, ca o urmare cum nu se poate mai logică, e
v r e d n i c de plâns acela, care n'are parte de cât de o sin­
gură soţie.
„Uite, î m i zicea el cu siguranţa omului, care ştie, că
n ' a i ce-i respunde, te-ai căsătorit şi ţi-ai luat o femeie, căci
stă scris î n lege, că mai multe nu poţi lua de o dată. Dar
după o lună două, soţia ta se î m b o l n ă v e ş t e şi cade la pat.
Nu mai e cine să îngrijească de gospodărie, servitorii te
fu ră. T e întreb acum, ce te faci într'o astfel de situaţiune ?
— Ce mă fac, i-am respuns eu ? Un lucru foarte simplu.
Ch em medicul ş i . . .
La auzul cuvântului de medic bunul m e u prieten i i l i -
H a i d a r nu putu să-si stăpânească un z â m b e t de ironie şi
de milă.
— C h e m i m e d i c u l ! repetă el după mine. Se v e d e numai
decât, că eşti un copil naiv, dacă crezi, că m e d i c u l care
este un om, precum eşti tu şi sunt şi eu, poate v i n d e c a o
boală, care, după cum stă scris la v e r s e t u l . . . din Cartea
cea sfântă, este trimisă de D-zeu, ca să ne pedepsească
pentru păcatele noastre.
Nu, băiete, continuă dânsul, medicul nu te poate ajuta
cu nimic. Nu-ţi remâne, prin urmare, alt mijloc, decât să te
căsătoreşti din nou şi să-ţi iai o a doua soţie.
Dar iarăşi nu trece multă v r e m e şi se îmboinăveşte şi
dânsa. Ce-i de făcut a c u m ? Legea, înţelegi, că e v o r b a de
legea cea sfânta, iar nu de legile făcute de oameni, îţi v i n e
iar într'ajutor şi-ţi dă v o i e să mai iai încă una. Şi aşa s'au
făcut trei.
Dar dacă şi a treia soţie cade b o l n a v ă ? Ia spune-mi
mie ce te faci acum ?
— Ce mă fac ? îmi prefac casa într'un spital, iar eu
îmi iau lum«?a în cap.
— N u e n e v o i e nici de una nici de aîta, se grăbi să mă
asigure Hli-Haidar. Căci legea s'a gândit la toate şi ea îţi
dă mână de ajutor.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Ea, care nu urmăreşte decât fericirea credincioşilor, îţi
z i c e : ai dreptul să-ţi mai iai încă o femeie. Legea îţi permite
să posezi î n acelaş timp patru femei, dar nu mai multe. Şi
aceasta pentru m o t i v e , care cuprind o adâncă şi minunată
înţelepciune.
Intr'adevăr, continuă flli-Haidar, din ce în ce mai înflă­
cărat, de tăria argumentaţiei sale, dintre patru femei, nu se
poate ca una măcar să nu fie voinică şi sănătoasă.
In al doilea rând, c i n e se mulţumeşte cu patru femei,
dovedeşte, că e un om cumpâiat şi escultâtor de poruncile
sfinte, iar cine se gândeşte ia mai multe decât patru, acela
e un o m pornit pe calea stricăciunii şi pe care D-zeu îl v a
pedepsi.
Şi bunul meu prieten A l i - H a i d a r î n c h e i e v o r b a cu acea
bucurie a omului, care e convins, că a câştigat cea mai
dreaptă cauză de p e pământ. Nu-i aşa, că nu există institu-
ţiune mai înţeleaptă şi mai folositoare decât p o l i g a m i a ?
*

Poţi să fii un a d v e r s a r cât de înverşunat al unei teorii,

dar c â n d faptele v i n să o confirme şi să dea dreptate contra-
dictoruiui tău, nu-i aşa. că este de datoria ta de om cinstit
să te închini înaintea lor şi să recunoşti că ai greşit ? Cea
ce mă simt dator să îac şi eu aicea, căci o să vedeţi cum
faptele au venit să confirme n e v o i a pentru ca fiecare clin noi
să ai.be mai multe femei.
Trecuse destulă v r e m e dela conversaţia, sau mai bine
zis dela predica bunului m e u prieten flli-Haidar şi mărturi­
sesc, că uitasem chiar şi de dânsa.
Iată, însă, că înir'a bună dimineaţă 'Hli-Haidar intră
radios b mine şi mi s p u n e : ştii, că de aci încolo suntem
vecini, mă mat chiar azi î n casa de alături.
• A c e s t fapt ii dete prilejul de a desvolta o întreaga diser­
taţie asupra avântajiilor şi bucuriilor c e le procură o bună
vecinătate, căci nu stă oare scris undeva, că mai întâi v e z i
vecinul şi pe urma soarele şi că omul cumpăra o casă
pentru a a v e a un bun v e c i n şi că o v i n d e din cauza unui
vecin r ă u ?
Mi-am reamintit şi eu de câteva p r o v e r b e cari spuneau
cam acelaş lucru şi l-am încredinţat pe bunul meu prieten,
că şi eu apreciam BCU Cluj / Centralmăsură
în aceiaşi University Library Cluj
fericirea de a îi apro­
ape unul de altul.

* *
Nu trecuse nici o săptămână, de când d e v e n i s e m vecinii
cu bunul mei prieten Ali-Haidar, când într'o noapte sunt
trezit din somn de nişte ţipete sfâşietoare, cari veniau din
direcţia casei lui.
C e - i ? î\ isbucnit vr'un i n c e d i u ? Ori au întrat hoţii ia
noul meu vecin ? *
Iar servitoarea noastră, care era în curent cu totul,
chiar înainte de a se întâmpla î m i răspunse liniştita: nu e
nici un foc şi nici un hoţ. E o simplă răfuială între femei.
Cele două mai bătrâne au luat-o la bătaie pe noua soţie a
lui Ali-Haidar, Sunt geloase, pentru-că flii-Haidar ţine mai
mult la dânsa şi nu se ocupă de ele.
— Şi n'a sărit A l i - H a i d a r să o scape ?
— flpoi Ali-Haidar nu se întoarce acasă decât târziu de
tot şi-şi petrece nopţiie prin cafenele. I-a spus unui prieten,
că din pricina certelor din harem, casa i-a devenit un ade­
vărat iad.
 V r ' o două-trei ziie după întâmplarea de mai sus o c a-
d â n ă (ştiţi, că turcoaicelor li-se zice cadâne) întră grăbită
în casă la noi. Era udă leoarcă, deşi în ziua acea nu căzuse
nici o picătură de ploaie, şi nici un nor nu se v e d e a pe cer.
D e asemenea nu puteai atribui păţania aceasta vr'unui
accident, să ne îi închipuit bunăoară, că biata îemeie ar îi
căzut într'un râu. Existenţa unui râu, ori măcar a unui
părăiaş cât de mic era necesară pentru ca un astîel de
accident să îi putut a v e a loc. Insă nici un curs de apă nu
curgea nici prin cartierul nostru şi nici prin restul oraşului.
Cine o udase, dar, până la piele pe biata cadână, care
se refugiase la noi ca să se usuce ?
Tot servitoarea noastră mai pricepută şi mai în stare să
ne l ă m u r e a s c ă :
Această cadână, zice dânsa, e prima soţie a vecinului
nostru. T o c m a i când se pregătea să iasă din casă, a primit
o întreagă doniţă de apă din partea soţiei N o . 2, care în
chipul acesta a vrut să-şi răzbune de nişte sgârieturi pri­
mite pe o b r a z .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
L a noapte şi în nopţile următoare iar ţipete şi gălăgie
cu adevărat infernală.
Dar de oarece nu erau nişte hoţi, cari să pună în pri­
mejdie avutul bunului m e u prieten A l i - H a i d a r şi nici îoc
care să pună în primejde şi propriul meu avut, socotisem,
că n ' a v e a m motiv să mă neliniştesc şi să mă alarmez peste
măsură. Cel mult iăceam reflecţii asupra adevărului, că nu
întotdeauna un bun prieten era şi un v e c i n c o m o d .
Iar exerciţiile de pufilat cu toate variantele lor, cari
aveau loc în toate zilele şi mai ales î n toate nopţile î n casa
vecinului meu, mă făcuseră să-mi treacă orice umbră de
părere de râu la ideia, că n'aparţineam şi eu religiei bunului
meu prieten A l i - H a i d a r şi că, prin urmare eram în nepu­
tinţa de a profita ca şi dânsul de avantajiile şi bunătăţile
dreptului de a lua mai multe î e m e i .
Dar se mai întâmplase c e v a şi aceasta nu era tocmai
lucru firesc. Şi anume de când d e v e n i s e m vecini, îl v e d e a m
din c e î n ce mai rar pe bunul m e u prieten Ali-Haidar.
M'am dus de v r ' o c â t e v a ori acasă la el, dar în totdeauna *
răspunsul era a c e l a ş : î l găseşti la cafeneaua lui Osman.
 A c o l o îşi mutase domiciliul posssorul a trei soţii, dintre
care cea mai în vârstă nu trecuse încă de 25 d e ani.
Iar poligamia, mult proslăvită poligamie, se înfăţişa
acum sub o nouă f o r m ă : ea d e v e n e a un biciu, care goneşte
pe bărbaţi dela v e t r e l e lor.
între aceste A l i - H a i d a r se făcuse cu toiul nevăzut. Să
nu fi fost obişnuitele scene nocturne, mi-aşi ii chiar închi­
puit, că plecase u n d e v a departe de tot, că se dusese, de
pildă, în pelerinagiu p â n ă ' l a sîîntul oraş M e c a , ca să aducă
mulţumiri Profetului, pentru câ orânduise legi aşa de înţe­
lepte pentru fericirea noastră pământească.
Dar mă înşelasem în presupunerile m e l e . Căci precum
am auzit din propria gura a bunului meu prieten A i Hai dar,'
el nu se mişcase din cafeneaua Iui Osman, decât ca sa facă
apariţii cât mai rare şi cât mai scurte la casa unde tunau şi
fulgerau cele trei cadâne.
*

BCU
— In sfârşit, m'amCluj s/ cCentral
ă p a t . .University
. Aceastea Library Cluj
fură primele cuvintej
ale bunului meu prieten AH-Haidar, care intră ca o bombă
în odaie la mine. > j
— Te-ai scăpat? Şi de cine te-ai scăpat, îl întreb eu
nedumerit?
— D e tigroaicele m e l e . A m divorţat, le-am dat afară
pe toate. A c u m pot respira liber Pot zice, că de acum în­
cepe viaţa pentru mine.
— Dar cum rămâne cu poligamia, îl întrebai eu cu
oare care răutate? O instituţiune asa de sfânta, aşa de în­
ţeleaptă, aşa de . . .
El mă l ă m u r i : un v e r s e t din Cartea cea sfântă spune,
că fiecare lucru e bun la v r e m e a sa. A ş a e şi cu f e m e i l e ;
o îi îost ele bune pe v r e m e a Profetului, astăzi însă, cel mai
cuminte lucru e să fugi din calea lor.
Era de prisos să adauge, că-mi v o r b i a din experienţa
personală.
N. Batzavia.

• Toţi bunii Români, trebue să aboneze Revista >CELE TREI CRIŞURI',

care poartă făclia Culturii, in toate colţurile pământului românesc. 1
 S I M B O L U R I

Posomorâtul nor se luminează,

Se'ntunecă din nou şi se destramă,
Pe 'ntinsul cer al soarelui de-amiază,
Străpuns mereu de suliţe d c a r a m ă .

Şi'adună smulsul caer la olaltă.

I'O lespede! i-o namilă . . . dar vântul,
Ce bate crunt în lumea lui înaltă,
Ii sfâşie in patru părţi vestmântul.

Pribeagul nor aî lacrimilor noastre,

Rostogolit şi sdrenţuit într'una, m

Pluteşte în văzduhurile albastre,

Iar vâsla lui e singură furtuna.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Ce jalnic pare sbuciumul pădurii
Ce se frământă jos, încătuşată
De ţarină! îndestularea gurii!
îngrămădiţi copacii ca o ceată.

De robi; zadarnic gem şi se frământă!

Pornite de furtună într'o parte
Legatele frunzişuri se avântă;
Dar iar se-întorc, căci nu se pot desparte.

Se 'nalţă în slavă scâncetul, jelirea

Pădurii, cerşetorului de pace ;
Iar norul, despărţind neţărmurirea,
Se sbuciumă 'n tăcere, se reface

V. DEMETRIUS.
 A . G. Hales.

MICUL PORUMBEL DE PĂDURE

P o v e s t e Japoneză

Girow Kikuchi era un diplomat japonez, care odată

avusese putere mare, dar ajunsese în vremuri grele.
Fusese scos din slujba lui înaltă şi mai toată a v e r e a î i fusese
luată ca amendă. Duşmanul lui, Usin Heroshi, care-l ura şi
complotase pentru căderea lui, nu arătă nici o milă a d v e r ­
sarului, când ajunse cu călcâiul pe gâtul lui.
„ G i r o w Kikuchi prea s'a îngrăşat în bunuri lumeşti
spunea Heroshi guvernatorului, „trebue sâ-1 mai punem la
dări ca sa fie mai umil şi să aibă un spirit mai blând." Şi
1
Guvernatorii* fiind un o m născut fără milă şi având mâna
lungă şi un buzunar care veşnic ţipă să fie umplut, căzu
repede în laţul despuietorului şi amândoi lăsară pe Kikuchi
aproape gol, astfel că la bătrâneţe trăia într'o mică casă de
BCU Cluj / Central University Library Cluj
hârtie, cu două fete. şi o servitoare chineză. P e cea m a i
mare din fete o chema „ O Y a m a Bato" care înseamnă mic
Porumbel de Pădure, cea de a doua „ O Taki San" era nu­
mită Dulcea Bambu.
Servitoarea Chineză era botezată „ G i W i n g " care î
limba bătrânului Răsărit înseamâ „Baider împletit".
Micul Porumbel de Pădure era mică de statură şi foarte
dulce — v o c e a ei era o mângăere perpetuă.
Aţi stat vreodată pe rogojina vreunei ferme bătută de
soare să ascultaţi porumbeii în dragoste, să ascultaţi notele
sensuale ale frumuseţilor albastre şi bronzate făcând curte
sub streşina grajdului sau pe marginea coamei dela capătul
hambarului ? Dacă da, atunci aţi băgat de seam i cum fie­
care nota ce se rostogoleşte, v o r b e ş t e de plăcere. Trebue să
fi băgat de seamă cum fiecare bogat guruit de dragoste po­
sedă toate elementele triumfului şi toată dulcea suferinţă
a cedării.
Când Duduia Japoneză v o r b e a cuiva, fie barba' sau
băiat, a v e a tocmai astfel de tonuri în v o c e , dar mai ales
când v o r b e unui bărbat spre amurg. Când râdea,
ro râdea
din partea de jos a gâtului şi notele veniau gungurând în>
sus, sârutându-i buzele în trecere caşi cum le-ar îi plătit
tribut că au fost lăsate libere.
Ea era un lucruşor mic, aşa de mică era că la prima
vedere puteai uşor s'o iei drept un copil, dar când te uitai
în ochii ei şi la bogata roşeaţă a buzelor ei, dacă erai băr­
bat cunoşteai că e femeie, şi încă o femeie armată din
toate punctele de v e d e r e . A v e a mâini şi picioare mici ca
pentru o păpuşe şi o gură deabia atât de m a r e ca să
treacă prin ea o rugăciune sau un suspin. Nu a v e a o gură
destul de mare pentru jurăminte şi încă . . . ; bine, aşteaptă
puţin, un nor mic adesea anunţă furtuna; erau multe lu­
cruri pe lângă graţia lui D u m n e z e u în delicata piele a M i ­
cului P o r u m b e l de Pădure, tocmai cum sunt î n multe femei
după cum se spune, î n Japonia.
• Sora Micului P o r u m b e l Japonez, Dulcea Bambu, era o
fată înaltă, sveltă, mult aplecată la ascultare şi grijile casei,
la creşterea puilor de găini şi bobocilor de raţă şi mare m e ­
şteră la facerea peltelelor şi a dulceţurilor şi iscusită la
BCU Cluj
alegerea mătăsurilor. Iubia/ Central
mult University
pe MiculLibrary
PorumCluj
b e l de P ă ­
dure, deşi era veşnic î n râzboiu cu tinerii ce veniau la
lumina stelelor imitând îlueratul păsărilor şi toate chemă­
rile de noapte ale animalelor ce rătăcesc la lumina lunei.
Micei Bambu nu i-ar îi displăcut tovărăşia unui tânăr;
veselă şi-ar îi pus mâna î n aceia a unui tânăr ce s'ar îi
înţeles întâiu cu tatăl său, dar nici unul din casta lor nu
v e n e a să peţească deschis, din cauza disgraţiei tatălui, deşi
erau mulţi care i-ar îi strâns mâna pe ascuns, dacă i-ar îi
lăsat. Dar Dulcea Bambu era prea discretă. A v e a ea poezie
în sânge, dar hu deajuns să o îacă să uite că peţitul ascuns
aduce adesea necazuri ştiute.
Era altceva cu Micul P o r u m b e l de Pădure. Ea glumea
şi îăcea dragoste cu toţi câţi îi v e n i r ă în cale, dar iubiţii se
'ntoarseră acasă tot singuri cum veniseră, în timp ce ea
îşi mânca ceaşca umplută de trei ori cu orez şi apoi m e r g e a
să doarnă somnul ce nu ştia de vise, cu micu-i obraz, în
palma-i moale, trandafirie, întocmai cum îăcea când îusese
mică sub ochiul mamei.
Pentru Dulcea Bambu. ea era un perpetuu isvor de
uimire. L a început necazul se adăugase uimirii, dar aceasta
îusese înainte ca Dulcea Bambu să ştie că sora ei era o
femeie născută cu puterea de a se juca cu inimele bărba­
ţilor, cum scamatorii se joacă cu mingile de foc.
Micul Porumbel de Pădure îşi amintea de timpul când
tatăl său fusese bogat şi puternic, şi casa plină de lux ş j
servitori şi doria acele timpuri, dar ştia că sunt puţine
speranţe de îndeplinirea viselor, cât timp marele duşman
al casei, Usin Heroshi, rămânea favorit în locurile înalte.
Eră un o m periculos care făcuse multora rău şi era urât d e
mulţi, dar era şi temut şi adesea teama e un bun scut.
4
Dar Micul P o r u m b e l de Pădure nu se temea de el. Ea
spunea Dulcei Bambu că bărbatul e ca o trestie din care o-
femeie deşteaptă poate să facă muzica pe care o vrea, numai
să aibă încredere, dar Dulcea Bambu adesea se îndoia, căci ura
comploturile şi intrigile, neştiind unde s'ar putea isprăvi.
Dar era cineva î n casă care credea în Micul Porumbel
de P ă d u r e ; credea în ea nu numai ca femeie, dar în puterea\
ei de a intriga cu succes chiar contra oamenilor în locuri-
înalte : era „ G i Wing", chinezoaica.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Aşa de mare era puterea Dulcei j a p o n e z e asupra
acestei femei că ar îi făcut orice ar îi dorit tânăra-i stăpână*
fără cea mai mică ezitare. Era subtilă, secretă şi fără con-'
ştiinţă.. Pentru ea poruncile stăpânei erau începutul şi sîâr-N
şitul'legei. A c e s t e a două se înţelegeau şi aşteptau v e n i r e
timpului de coacere a smochinelor. Oricine altul decât G
Wing v e d e a în fiica stăpânei ei o jucărie drăguţă, o pâpuşe.
v i e cu care bărbaţii s'ar putea juca, dar servitoarea chinez%
o cunoştea mai bine. Când Micul P o r u m b e l de Pădure gun-.
gureă î n urechile vre-unui admirator, pleoapele servitoarei!
chineze cădeau pe bizarii ochi ovali până când nimic ni*
se mai v e d e a decât două dungi de catifea întunecată | r
scânteia ca îocul. A c e s t a era modul lui „Gi-Wing" de a-şf
arăta v e s e l i a .
Niciodată în viaţa ei nu râsese deschis. Lumea o ere-:
dea năucă şi idioată, dar tânăra-i stăpână ştia că era o mină;
de inteligenţă adâncă, cu atât mai de v a l o a r e cu cât n i m e n i
nu bănuia bogăţia ascunsă sub supraîaţă. Uneori, la rare*
intervale, un chinez care-şi zicea fratele femeii, v e n e a s ' ( |
v a d ă . A p r o a p e întotdeauna v e n e a noaptea, şi pleca spre ziuă.
Când v e n i s e el la început „ G i - W i n g ' spusese celor,
două surori că era fratelei ei, un mic negustor ambulant»
 Dulcea Bambu primise informaţiile privitoare la rudenia
şi ocupaţia bărbatului cu toată încrederea şi'i ură bun v e ­
nit, dar Micul P o r u m b e l de Pădure întoarse î n jos colţurile
buzelor trandafirii şi lăsă o mică gungureală să,-i iasă din
gât. Ea ştia şi „ G i Wing" ştia că ea ştie şi această taină era
o legătură între e l e !
Numai odată în viaţa ei Micul Porumbel de Pădure
făcu un pas greşit. Un tânăr veni, nu tânărul ordinar plin
de suspine şi lacrimi şi cântece de dragoste, ci un tânăr fur­
tunos care credea în putere şi — pentru un anotimp Micul
Porumbel de P ă d u r e îşi găsi stăpânul. Era un lucru pe care'l
ţinu ascuns.
Intr'o zi v e n i la Dulcea B a m b u cu o p o v e s t e minunată.
Fusese, spunea ea, în câmpurile de orez, în zori de zi şi, pe
când rătăcia pe acolo, auzi un mic ţipăt, aşa de ciudat, încât
se opri, ascultând şi lumea întreagă părea liniştită. Şi, um­
blând mai mult, prin orezul crescut, simţi inima neliniştită.
Htunci se opri şi privi înprejur până când uşorul ţipăt v e n i
iar, un ţipăt ce era BCU aşa
Cluj /de
Central
slabUniversity
că nu Library
putea Cluj
ajunge alte
urechi decât ale ei şi totuşi tare de ajuns spre a îneca sgo-
motele lumii. \
Ea l-ar îi auzit prin sgormotuî de armate şi urletul fur-
tunelor, căci era strigatul copilului către mamă, dar ea nu
povesti aceasta lui Dulcea Bambu. T o t ce-i spuse fu ca găsise
un copilaş pe un loc cu orez şi fiind p râsit îl luase acasă
şi Dulcea Bambu iubi pe mititel şi c r e z u orice v o r b ă .
Dar Gi Wing, servitoarea închise pleoapele până când
nimic nu se mai v ă z u , decât o linie ca o fulgerare de oţel
— şi o altă legătură se făcu între stăpână şi ea.
Intr'o dimineaţă, când toată lumea părea tânără, când
pasările cântau din revărsatul z o r i l o r şi florile din jurul ca­
sei de hârtie îşi ridicau capetele grele spre adierea uşoară
ce le mângâia petalele şi le răpea bogăţia de parfum, Gi
Wing îi făcu s e m n Micului P o r u m b e l de Pădure s'o u r m e z e
în câmp şi amândouă femeile merseră, mica creatură cafenie,
conducând p e femeia galbenă, amândouă tăcute, misterioase.
In colţul câmpului ce se'ntindea de la casa de hârtie,
acolo unde lumina soarelui de dimineaţa cădea şi încălzea
lumea, iar albinele şi fluturii sărutau florile, Dulcea Bambu
scălda un copilaş în valurile unui râu limpede, pe când bâr-
bătui, îatăl lor, sta pe iarbă fumând pacinic şi zâmbind la
fata şi la copil.
Micul Porumbel de Pădure şi Gi Wing nu râseră, ci
numai se uitară una la alta şi pentru o clipă, soarele stătu
în loc, timpul şi eternitatea concentrându-se pe faţa copilului,
surâzător.
Atunci plecară înainte, până fură departe de orice spion
— „ A venit" spuse servitoarea.
— „Sâ fie bine v e n i t ; povesteşte-mi. A m aşteptet etât -
de m u l t " gunguri Micul P o r u m b e l de Pădure.
— „Duşmanul v a e î n mâna, nu aveţi decât sa strân­
geţi degetele."
— . V o r b e ş t e , te ascult."
— „Fratele m e u ' — Gi Wing se juca cu cuvântul frate
ca un copil cu o bucată dulce pe limbă şi Micul Porumbei
de Pădure făcu semn ca cineva care înţelege, — „fratele meu
mi-a spus totul şt eu îţi spun, — aceasta e dorinţa lui — şi chiar
daca n'ar fi, ar îi acelaş lucru, eu tot ţi-aş spune". Din nou, micul
cap castaniu se BCU Cluj / Central
clatină University
cu putere Library Cluj
şi râsetul gunguritor se
ridică din frumosul gât rotund. Gi Wing continuă : „Duş­
manul casei voastre e în capul unui complot spre a face
revoluţie, fratele meu e unul din agenţii cei mai de încre­
dere. El are putere multă şi v r e a să se facă mai mare de
cât e. El trimite aproape şi departe scrisori care v o r b e s c
de revoltă şi v ă r s a r e de sânge. E un o m care pune foc
unui câmp de in şi nu aşteaptă vântul, ci-i face vânt chiar
cu manile lui.
„Şi scrisorile - - unde sunt ?"
Gi Wing, scoase un maldăr de scrisori dela piept şi le
puse în mâna întinsă a stăpânei, adăugând „Acestea
sunt scrisorile şi capul lui e î n una. V a adus ruina familiei,
sforile vieţii lui v ă sunt acum între arătător şi degetul cel
mare.

Cu scrisorile ascunse în mânecă, Micul Porumbel de-

Pădure se duse la cel mai mare dregător al Mikado-ului pe
când se afla în Oraşul Yalu, şi, el, fiind un o m înţelept,
înainte le citi şi apoi vorbi—căci el cunoştea o femeie când
o v e d e a odată şi după ce citi probele, făcu cercetări
secrete, Ia sfârşitul cărora trimise după Micul Porumbel de
Pădure: „Tatăl D-tale v a fi adus în vecha-i slujbă, căci un
duşman i-a întunecat numele, dar capul duşmanului e acum
în vârful unei prăjini la încrucişarea a patru drumuri, ca
să-1 v a d ă şi al ţii-ca el.
„Pot face ceva pentru D-tâ? flm auzit că e un copil
găsit în câmpurile de orez în zorii unei zile de vară. Pot
face ceva pentru micuţul trimis de zei?
„Lăsaţi-1 să rămâie cu sora mea; Dulcea Bambu ar muri
fără el, căci îl iubeşte caşi cum ar fi al ei", adause Micul
Porumbel de Pădure," privind în ochii de nepătruns a ma­
relui om, cu ochi tot aşa de nepătrunşi ca ai lui. „ A fost
trimis de zei în zile de sărăcie şi nenorocire. N e v o m lipi
de el în zorii bogăţiei; altfel zeii s'ar mânia, d a : „adaugă ea,
şi ochii-i fulgerară o privire în ai lui, care răspunseră cum
oţelul răspunde oţelului," dacă vre-odată întâlnesc pe tatăl
care 1-a părăsit în vremuri de jale, aş: dori ca eJ, iar nu
copilul, să nu se fi născut."
Şi marele om, care înţelegea femeile, îşi lovi bărbia
când ea plecă, îşi lovi bărbia şi murmura o rugăciune către
BCU Cluj / Central University Library Cluj
zei, ca nici un fiu de ai lui să nu se afle a fi fost tatăl co­
pilului găsit în câmpurile de orez
Din englezeşte de:
AL Bogdan.

Gânduri
Munca este pâinea nutritoare a marilor naţiuni.
Mirabeau.
•
Cel ce păzeşte vântul, nu va sămăna şi cel ce se uită la nori, nu
va secera.
Solomon.
•
Nu există nici o plăcere^pentru muncitorii fără lucru.
^ ' Shakespeare.

nBONAŢI REVISTA „CELE TREI CRIŞURI"

 D O U Ă L E G E N D E .

I.
Ş T E F A N C E L M A R E ŞI M A M A - S A .
Toţi cunoaştem l e g e n d a : Bătut, Ştefan cel Mare, vine
la castel; mamă-sa î l primeşte rece, surprinsă, poruncito­
are : D u t e l a b ă t a i e pentru ţ a r ă m o r i . . . EI
se întoarce la bătaie şi împrăştie duşmanii. Cronicarul
N e c u l c e a însemnat legenda într'o s e a m ă d e c u v i n t e ,
subt nrul 4. După Neculce, mamă-sa iar îi z i s : Pasărea în
cuibul său piere . . .
P o v e s t e a aceasta are o paralelă î n ciclul legendar a
lui T e o d o r i c , Gotul. T e o d o r i c se bătuse, la R a v e n n a cu
Odoacru. Fugind de aceasta el se opri în îaţa mamei sale,
care-i ieşise înainte şi-i strigă: „Fiul meu, singurul loc, în
care te-ai mai putea adăposti ar îi sinul mamei din care
ai eşit." Sau, latineşte, î n textul lui F r e d e g a r : , N o n e s t
u b i î u g i a s , î i l i , n i s i ut levi v e s t i m e n t a
m e a , u t i n g r e d i a s u t e r o, d e q u o n a t u s e s . "
BCU Cluj / Central University Library Cluj
T e o d o r i c se întroarse şi respinse pe duşmani.
I s v o r u l lui Fredegar este Geste Theodorici.
întâmplarea, istoricii germani o c r e d autentică. V o r b e l e
m a m e i lui T e o d o r i c trec însă drept tradiţionale-epice, drept
populare, de oarece motivul se găseşte şi în tradiţiile per­
sane, şi aiurea.
O. L. Jiriczek a cules — poate, toate — paralelele într'o
scriere îoarte interesantă, care v a s e r v i cel puţin de aici
înainte, şi ca i z v o r literar român, (Deutsche Heldensagen,
v o i . I., Strassburg, 1898. p. 135 şi următoarea.)
Din paralelele acestea reiese îondul vechi, lipsit de ori
ce poezie, al m o t i v u l u i : a fugi de duşman este ruşine; de­
zertorul trebuia batjocorit; şi încă rău. Justin povesteşte că
m a m e l e şi soţiile ieşeau în calea îugarilor, îi rugau să se
întoarcă în luptă, iar celor ce nu vroiau l e arătau obsceni­
tăţile descoperite, spunându-le că doară acolo mai are loc
un iugar.
Era un îel de a batjocori, un îel destul de ţigănesc,
dar primitiv, sălbatec, deci v e c h i de tot. Un act ruşinos la
origine, slăbit în cursul vremurilor, a d e v e n i t . . . poezia lui
Bolintineanu.
 Din ce izvor anume a ieşit legenda de Neculce: izvor
germanic, izvor oriental — cine să ştie? ,
II.
HOŢII L U I Ţ E P E S
Subt Ţepes V o d ă pungile de aur. se puteau lăsă tn
drum, că nimeni nu ie fură, de frica Domnului.
flcelaş motiv împodobeşte viaţa lui Teodoric, subt care
aurul şi argintul, lăsat pe câmp străluciau a doua zi ca şi
în ziua întâia, fără să fi ispitit pe cineva.
Motivul se găseşte şi subt alţi Domni de predilecţie ai
popoarelor: subt Frotho din legendele nordice, sub Rolio
Edwin (la Beda) etc. etc.
în vieaţa lui Ţepes, motivul a ajuns prin foile volante
ce i le-au consacrat Nemţii.
( V e z i amănuntele chestiei tot la O. L. Jiriczek, p 142.)
Eu c r e d că în amândouă cazurile româneşti avem a
face cu fragmente din influenţa germană veche asupra nea­
mului nostru. G. Bogdan~Duică.
BCU Cluj / Central University Library Cluj

Glas di vânt
Ce tăcere Glasu-i dulce
Sus pe culmi, Trece lin
Mumai vântul Ca un jalnic,
Cântă'n ulmi Trist suspin
Melancolic Chiemându-şi
Şi duios Dorul lui
Ca un flaut Prin frunzişul
Tânguios! Codrului!
Sus, la stâna
De pe deal
Ii răspunde
Şi-un caval;
Şi 'nfrăţindu-şi
Focul lor
Vânt şi fluer
Plâng de dor.
Nuşi Tulliu.
 P O L I T I C A ŞI L I T E R A T U R Ă

II

Frate Vlahufă,

T u crezi că v o i , literaţii şi artiştii, „prin cinstea, prin

căldura sincerităţii, p e care le puneţi până şi în greşelile
voastre, sunteţi mai aproape de sufletul tinerimii, şi că, de
multe ori, din umbra î n care trăiţi, v o i o puteţi călăuzi, ş'o
călăuziţi î n adevăr, mai mult chiar decât povăţuitorii şi
dascălii ei direcţi."
îmi pare rău că nu pot crede ca t i n e ; nu pot zice că
aşa este, fiindcă din nenorocire, nu e aşa, deşi aşa ar trebui
să fie. Ştiu şi eu că tinerimea care, pe băncile Universităţi­
lor, se prepară astăzi a fi mâine clasă dirigentă a naţiei, ar
trebui să-şi cultive nu numai inteligenţa prin înaltele ştiinţe,
ci şi caracterul şi sentimentele — ceeace pe româneşte se
BCU Cluj / Central University Library Cluj
spune cu un singur c u v â n t : O m e n i a - p r i n cultivarea fru­
moaselor litere ş'a artelor n o b i l e . . . Dela cele dintâi ar în­
văţa să înţeleagă şi să deslege problemele vieţii publice, la
care v o r îi chemaţi m â i n e ; iar dela cele din urmă ar învăţa
„să-şi consacre existenţa la combaterea prejudecăţilor fu­
neste, la îndepărtarea opiniilor strâmte, la luminarea spiri­
tului naţiei, la curăţirea gustului ei, inspirându-i frumoase
sentimente şi idei nobile."
D a ! aşa ar trebui să fie, ştiu şi eu. Dar, ia v e z i , aşa e ?
N u literaţii, nici artiştii, pot avea la noi v r e - o influenţă
asupra tinerimii, ci cu totul altcineva.
A c e l altcineva stăpâneşte astăzi exclusiv sufletul acestei
tinerimi, şi nu „prin cinstea şi prin căldura sincerităţii, pe
cari v o i le puneţi până şi în greşelile voastre", ci prin exal­
tarea prejudecăţilor funeste, prin coborîrea gustului, prin
avilirea minţii, inspirându-i cu metodă rece idei strâmte şi
josnice sentimente.
N u ! nu v o i , literaţii şi artiştii, v ă puteţi bucura de a fi
exercitat v r e - o influenţă asupra tinerimii din v r e m e a noastră;
nu. D e asta se poate bucura cu prisos altă seamă de oameni.
Mult o să mai meargă a ş a ? . . . Să sperăm că nu. In
orice caz, la vârsta mea, nu mai pot spera să văd şi eu
fericita prefacere.
Fii sănătos şi vesel! Kl tău vechiu
' Caragiale.

P. S. Km uitat a-ţi spune că v ă rămâne artiştilor şi

literaţilor o bucurie, şi nu minimă; inspiraţi de sigur mult
interes tineretului femenin. Femeile tinere din clasa noastră
mijlocie (acelea se înţelege, cari au gustat din roadele învă­
ţăturii) au de câtva timp o pronunţată dragoste pentru cul­
tura intelectuală românească... *
Dar, iubitul meu prieten, îmi pare rău să-ţi spun, asta
iar nu cred să ţină mult: Cum sboară de vertiginos progre­
sul modern, mâine-poimâine, şi femeile vor fi cucerit drep­
turile politice; atunci, fireşte, n'or să mai aibă nici ele vreme
de iubit inutilităţile. . Vale.

Frate Caragiale,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
N'am să mă împedic de amănunte orice gânduri ar
vrea să iasă de subt ele. C ă eu am zis: N o i literaţii, iar tu
răspunzându-mi, zici „ v o i literaţii" — asta n'are la urma
urmei, nici o însemnătate. Când vreau să stau de vorbă
c'un om, nu caut pricină vorbelor lui, ci-i urmăresc, răbdă­
tor şi cu luare aminte, gândul cel de temeiu — ş'a acestuia
îi răspund.
„Tu crezi că voi literaţii"... Da, eu c r e d e a noi literaţii
suntem mai aproape de sufletul tinerimii — o, mult mai
aproape! — decât „acel altcineva" care „stăpâneşte astăzi
exclusiv sufletul acestei tinerimi" — zici tu — „prin exal­
tarea prejudecăţilor funeste, prin coborîrea gustului, prin
avilirea minţii, inspirându-i cu metodă rece idei strimte şi
josnice sentimente'. Mai întâi, îţi mărturisesc în toate since­
ritatea eu pe „acel altcineva" nu-1 văd. Cineva aşa de pu­
ternic şi aşa de „cu metodă rece" voitor de rău şi făcător
de r ă u Neamului nostru? D a r ce tinerime ar fi aceea care
şi-ar lăsa sufletul pe mâna unui asemenea... sol al pieirii!
Că sunt, printre politicianii noştri, luptători cari, fără
să-şi dea seamă de marele păcat pe care-1 fac, se lăcomesc
să înroleze în tabăra lor — citeşte: Să înhame la furgoanele
opoziţiei lor — pentru scopuri de acelea cari nu scuză mij-
loaccle, cât mai multă, mai n e v i n o v a t ă şi mai gălăgioasă
tinerime — asta, cu siguranţă, d a ! In toate ţările şi'n toate
v r e m i l e , o a m e n i i . . . practici au considerat ca un premiu al
experienţei şi al priceperii lor puterea celor cari nu ştiu
încă c e să facă şi cum să umble cu ea.
Că sunt, apoi, şi în tinerimea noastră, impacienţi, gata
să strige după orice corăbier care p l e a c ă : „Ia-mă şi pe-
mine!", fără să se întrebe, o clipă măcar, unde-i v a duce
corabia, destul numai sâ-i ducă, — astă iarăş da.
Eu, însă, afară de studentul care organizează baluri şi
reprezentaţii teatrale pentru a n u m i t e . . . „scopuri filantropice',
afară de sclivisitul îndrăzneţ şi gălăgios care poartă la gât,
un ac de cravată cu portretul unui darnic şef de culoare, şi
care strigă la „Dacia" şi în Piaţa T e a t r u l u i ; „Jos trădătorii
dela g u v e r n ! . . . . mai v ă d un tânăr, - - acesta nu-i poate aşa
de rumen la fată nici aşa chipeş nici aşa bine îmbră­
cat, e un băiat sfiicios care nu prea înţelege viaţa din
ziua de azi, — se duce, cu o regularitate bătrânească, la
Universitate, BCU la Cluj / Central la
bibliotecă University Library Cluj
conîerinţile gratuite, şi pe
când jovialul său coleg, cu glas răguşit de entuziasm,
debitează un v e c h i u şi pururea nou toast la un banchet po­
litic — el, în odăiţa lui strimtă ca o celulă de închisoare,
c i t e ş t e . . . „ M o m e n t e " de Caragiale. A c o l o v e d e un furnicar
de oameni, cari, deşi în luptă unii cu alţii, se aleg din v ă l ­
măşag şi se lămuresc î n toate ale lor, întocmai ca micile
vietăţi privite prin l u p ă ; singurătatea i se animează, — pă-
reţii odăiţii lui se dau la o parte, el însuşi se simte luat în
torentul acela de vieţi, le înţelege ca şi cum le-ar trăi aevea.
Târziu, după ce s'a plimbat prin oraşele de p r o v i n c i e pline
de pitoresc, şi a stat până la sfârşit martor la palpitantele
certuri politice dintre lordăchel Gudurau şi Râul Gr6go-
rashco, după ce s'a amestecat şi el în „revoluţia" dela P l o -
eşti ş'a îost şi eî cetăţean al acelei biete republici, care „s'a
născut în dimineaţa zilei de 8 August 1870" şi „ a îost zu-
grumată în aceeaş zi p e la ceasurile patru", după ce-a petru-
cat cu atâtea îeluri de oameni, în atâtea locuri şi'n atâtea
v r e m i , v e s e l de câte-a v ă z u t ş'a auzit, supra-incărcat de im­
presii, stinge lumânarea şi se culcă.
„Dară o c h i u 'nchi s afara, î n l â u n t r u se deş­
t e a p t ă . . . " — î n suîietul lui — brazdă proaspătă de pri-
măvară — încep să g e r m i n e z e gândurile tale. El v e d e min­
ciuna şi deşărtăciunea, de ridiculâ solemnitate, a spoelii
noastre de civilizaţie v e d e lăcomia şi zorul cu cari ne înghe­
suim să înîulicâm la masa încărcată de bucate, — de colaci
şi lumânări c e par a înîâţişa pomana acestui N e a m îără no­
roc, — v e d e pe bărbosul student îmbătrânit î n lupte poli­
tice, pe trepăduşul mincinos, pe gazetarul sec şi tot aşa de
moftangiu ca şi politicianul care-1 năimeşte, v e d e pregătirea
tristă a zilei de mâine în alintăturile domnului G o e , care
nu-i întru nimic mai puţin desgustător decât corcolitul Bu-
bică, — v e d e fanfaronada ignoranţei care v r e a să treacă
drept seriozitate, a necinstei care v r e a să treacă drept iste­
ţime, ş'a cinismului care v r e a să treacă drept independenţă
— în sfârşit v e d e viaţa aşa cum e, cu părţile ei de minciună
şi de a d e v ă r , de ridicul şi de' sfâşietor, şi-şi zice, în acel
fund de conştiinţă în care darul tău de-a spune pare că a
trezit o conştiinţă n o u ă : „ V r e a u să trăesc o altă viaţă şi
v r e a u să fiu un altfel de o m decât aceia, de cari cu atâta
dreptate îşi r â dBCUe C aCluj
r a g/i aCentral
l e ! . . . "University
IşL zice,Library
şi seCluj
scutură cu
oroare la gândul c'ar putea fi şi el cutare secătură din cu­
tare categorie de oameni pecetluiţi î n eternele tale „ M o ­
mente". Eu îl v ă d pe acest tânăr tăcut, care trece e x a m e n e
strălucite, fără să s'anunţe prin gazete, şi gândeşte gânduri
frumoase, îără să le trâmbiţeze prin reviste, îl v ă d urzind
î n odăiţa lui săracă, zile mai bune, porniri mai cinstite —
o viaţă mai aşezată Neamului acestuia.
Şi nu ştiu dacă tu, în loc de a îi scriitorul pe care toţi
îl admirăm, ai îi îost ministru de culte, ş'ai îi dat o bursă
î n străinătate acestui băiat silitor, nu ştiu zău, dacă ai îi
făcut cu asta, şi cu alte asemenea generozităţi ministeriale,
un bine aşa de mare, lui şi nouă tuturora, ca acela pe care
ni l-ai făcut cu scrierile tale, şi despre cari cu drept cuvânt
se poate spune că „ e partea cea mai bună, care nu se v a
mai lua dela noi".
Subt v a l u r i l e zbuciumate ale Oceanului, pe care nici o
putere nu-1 stăpâneşte, popoare de mici vietăţi n e v ă z u t e d e
ochiul omului, zidesc încet un munte uriaş pe largi t e m e ­
lii înfipte î n îundul stâncos al genunei; mii de generaţii ră­
mân inmormântate î n clădirea la care au lucrat, pe care au
crescut-o, ş'au întărit-o cu fărâmiţa lor de viaţă, şi altele i z -
v o r ă s c mereu, şi în mii de ani, clipă de clipă legând, şi
trudă de trudă, ajung să scoată de-asupra talazurilor, ele,
şubrede făpturi de-o zi, rodul reperitor al solidarităţii lor —
o lume nouă în faţa soarelui: Insulele Madrepore.
flşa, din insondabilele adâncimi ale vieţii lui, îşi zi­
deşte un popor în taină,,cu puterele-i nevăzute, insula de
granit a unităţii lui etnice. De-desubtul vijeliilor, al vuetului
şi frământărilor de patimi cari ne desbină, se pregăteşte î n ­
cet, în tăcere, opera cea mare şi trainică a fiinţei N e a m u ­
lui nostru, — opera întreagă şi puternică, închegată din
munca cea neştiută a tuturora, şi care singură v a rămânea
în lumină şi v a v o r b i veacurilor, ce nu ne v o r mai găsi,
despre trecerea şi rostul nostru pe pământ.
Cu bine, dragul meu pietem.
Vlahuţă.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

THAIS
Sub roza ninsoare de fiori de cais
Stau singur în prada visărilor calde;
Sub rouă par frunzele rare smaralde
Iar gândul îmi zboară spre tine . . . Thais . . .

Imprăştie'n juru'mi parfum, trandafirii

Şi Pacea coboară pe raze de-argint. . .
Prin slăvile-albastre, ca ochii ce mint,
Mulţime de astre ard candele firii. . .

Şi 'n clipa aceasta de vraje, Thais,

Cu ochii la steaua trecutei iubiri,
De dragostea gurei cu buze subţiri
Sărut cu sfială . . . nu ram de cais! . . .

George Mihail-Zamfirescu.
 D E P E F R O N T U L N O S T R U

însemnări

E toarnă . . . s'au scuturat salcâmii şi cocorii s'au dus . . .

E cerul uneori plumbuit şi parcă stă să cadă; alteori albastru
şi frumos ca primăvara . . Frunzele ruginite s'au aşternut pe
uliţele satului părăsit, pe uliţele satului pustiu şi tăcu't, cu
casele dărâmate de obuze, cu giamurile sparte, cu coperişurile
căzute . . . Şi pomii cu erengile frânte, alţii frânţi dela jumă­
tate parcă, în rugămintea lor mută, cer răzbunare . . .
E toamnă . . începe uneori ploaia să se cearnă ca prin
sită măruntă şi rece. Se aşterne peste sat încet şi picurii cad
peste ruine ca nişte lacrimi , . . Şi apărătorii treji, în tranşee,
cu picioarele înglodate în noroi îi ploauă de sus cu nemiluita.
N u stiu, dar în zile de acestea ploioase, de toamnă, sunt mai
gânditori şi mai trişti ca nici-odaifă . . . O nostalgie vagă li se
cerne în suflet ii fură pe nesimţite si rămân cu ochi adânciţi
în zare . . . Se aşează câte doi, şi povestesc de-acasă . . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
— Şi aşa măi Dragnea, era frumoasă Irina ori ce s'ar
zice . . .
Şi celălalt pe gânduri şi el, trage din ţ'igare alene, răzd-
mat de spatele şan (uhu . . .
— Aşa-e . . .
— N u mă, dar eu zic că nu mai era fată ca aia să fi
căutat mult şi bine . . . Şi taică-su spunea că mi-o d ă . . - S'o
dat în vorbă ai mei ;odată şi M o ş Florea )le-a spus: N e - o m
încuscri mă Grigore, când s'o mântui rezbelu şi s'o întoarce
băia'tu cu bine . . .
Şi iar îl fură gândurile, cu ochii fixaţi într'un ungher al
tranşeii . . .
îi apare poate chipul acela frumos, de nu-1 găseai nicăerea.
îşi vede poate din nou satul pe uliţele căruia copilărise, în
care gustase bucuriile şi necazurile vieţii de altădată... Satul
Lui sfânt din Vlasca de pe malul Neajlovului, acolo unde o
bătrână o fi stând la îndoială: „Să se roage pentru sănătatea
liui, ori s ă 4 facă pomeni? . . . "
Dar fata, Irina lui, ce-o fi făcând în clipa asta? S-o fi
gândind la el, ori 1-a uitat de mult? Dar nu, nu se poate să-1
uite. Şi tresare ca dintr'un vis:
 — Păi să fi văzut măi Dragnea cum plângea la p l e c a r e . . .
îi se rupea inima . . .
Priveşte din nou prin borta trajnşeii . . . îl desparte de
inamic numai câţi-va paşi: Şiretul . . . Câţi-va paşi care sunt
un zid între ai lui; între cei pentru care îl frământă dorul zi
si noapte. Şi cum priveşte mânios peste Şiret, spre inamic, ce
luptă şi câtă furie o fi în sufletul lui! . . .
*

C e frumoase sunt uneori nopţile de Noembrie . . . Se aprind

pe boltă luminile sfielnice şi luna apare palidă şi îngheţată...
T e prind aduceri aminte din vremuri când, liniştit admirai
în tăcere nopţile astea sublime de parcă vreai să le sorbi
farmecul . . .
Stau rezemat de roata tunului. M ă fură parcă farmecul
nopţii. Rezemat într'un cot de obadă privesc în sus la lumea
aceia a stelelor plină de m i s t e r . . . O lumina arămie se cerne
fin, mtro ploaieBCUde Cluj
raze/ Central
. . . . ŞiUniversity
mă gândescLibrary
la Cluj
soldatul acela
din Vlaşca care făcea destăinuri flăcăului din satul lui. Fuse­
sem de cu ziua în prima linie de tranşee şi-i prinsesem în
discuţie. Şi nu ştiu cum, dar mă gândeam toi" la el. In noap-
tba asta î*o fi frământând ma*i tare dorul după Ir'ina lui . . .
Şi câte s'o mai fi destăinuind Iui Dragnea . . . Se vede că-i e
prieten bun. Sunt vinovat că am furat şi eu din tainele lui
sufleteşti; din tainele lui ce nu le 'rnpărtăşea decât unuia.
E linişte . . . N i c i un foc de armă măcar. Câte-va clipe
niciun sgomot . . . V i s e z şi eu la ai mei. Ce-or mai fi făcând?
Fraţii cei mici m'au şi uitat poate. Dar m a m a ? . . . Cât ornai
fi plâns de dorul meu . . . Când amplecat m'au rugat să nu-i
uit, să le mai scriu . . .
Tăcerea se strică . . . O baterie din stânga noastră trage.
O lovitură, alta, 'şi încă două . . . Se mai aude departe o
împuşcătură . . . Şi'n urmă tăcerea îşi întinde iar aripile obo­
site . . . Sergentul Aiecu e lângă mine, îşi curăţă o nuia . . .
-— Iar trag Ruşii . . .
Eu aproape că nu-i ascult. M i - e gândul departe . . . Eî
dă înainte:
— N u ştiu când o să tragem cu toţii odată, să-i pră­
pădim • • •
 Şi mă uit la el cum se mânie, cum se înflăcărează.
— Dacă O' da Dumnezeu să mai pornim odată . . . nu ştiu
ce-ar mai rămâne din ei . . . din N e m ţ i i ăştia flămânzi . . .
— Zău, Alecule ai mai vrea să pornim?
— Şi mâine aş vrea . . . S ă - i gonim odată . . . din casele
noastre pe care le-am facut cu trudă . . . să le arătăm odată
pentru totdeauna ce putem. A m lăsat şi eu pe ai mei de care,
poate- îşi bat joc, câinii . . . liftele spurcate . . .
— Lasă, Alecule că nu mai e mult până la răzbunare.
— Şi eu cred, c'o da Dumnezeu dreptate ălud care a r e . . .
a —De...
Şi mie îmi place să mă gândesc, şi sergentul nu mai con­
teneşte. Ei se roagă să mai pornim odată . . . chiar m â i n e . . .
Şi eu mă uit şi văd în el pe Românul adevărat ce nu
ştie să se sfiască de moarte şi-i în sfoare să strivească pe acela'
care i-a călcat! ţara lui, pământul! ;pe care 1-a muncit el o
BCU
viaţa, şi .care i-a Clujcodrul
furat / CentralluiUniversity
de pâine Library
. . . Cluj
*
* *
O pornesc pe câmp . . . A ş vrea să mă tot d u c . . . M i - e
frig şi mă 'nfioară felurite gânduri. O iau înainte prin bălă­
riile uscate, până dau în potecă. Merg tăcut ou mâinele în
buzunarele mantalei. Ce noapte frumoasă! Cât de senin e ce­
rul! C e dulce luminează l u n a ! . . . Departe începe să pocăne o
mitralieră . . . U n glonţ şueră prelung . . . D e odată mă
opresc. U n cântec se aude dintr'un adăpost de muniţii.

P a s ă r e c e treci î n z b o r
D u - m i şi svăpăiatul dor
L a căsuţa cu p r i d v o r
Spunei d r a g i i că sunt b i n e
Să nu ducă d o r de m i n e . . .

E atâta duioşie în glasul lui tremurat. Cântă neturburat

de nimeni şi eu mă căznesc să-i prind din cuvintele cântului...
Cine*o fi, mă întreb . . . îmi pare că-i caporalul acela de
prin Colentina din Bucureşti • . . Cântă înainte, de urât, la
postul lui:
 Dute pasăre, te du
Vestea lacrimi să usuce
Că pe-aco!o te poji duce
N u m a i tu!

N u ştiu ce am în seara asta de sunt aşa de neliniştit. M ă

prinde atâta nostalgie şi mi se cerne în suflet o melancolie
nelămurită . . . Dece sunt aşa de trist? . . . A ş vrea să tot
Umbkt, să obosesc şi să mă întorc târziu . . . Prea mă năpădesc
atâtea gânduri şi amintiri ca un stol de corbi . . .
M ă duc înainte, mă tot duc, şi mi-e gândul la ziua aceia
de sărbătoare când armata română se va întoarce victorioasă
pe străzile h'ucurestiului, şi va sosi flăcăul acela la Irinia lui
şi Caporalul din Colentina îa casa lui cu pridvor . . . .
St. Dobrescu.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

GRĂUNTELE
Cerul se întunecase. Zăbranicul de nouri o pornise la
goană. Straturile groase treceau repede peste olaltă,- îrecându-se
cu repezeală, iar din întrecerea aceasta îulgerile orbitoare
se descarcă să despice în două văzduhul greu ca plumbul.
Dealungul drumurilor pustii mătură furtuna, urlând în gla­
suri de amărăciune şi chin. T o t ce vietueşte se cutremură
şî caută adăpost. Strigăte de oameni, ţipete de mici sbură-
toare, trosnituri de arbori, şuer ţiuitor de frunze: spaima
unei puteri ce ameminţă vieaţa.
intre frunzele bătute de vânt stă ascuns grăuntele.
Plăpând, cu coaja v e r z i e încă, sub care se ascunde însă
sîmburele zămislirii. Vântul îsi urmează asalturile. Răpeşte
frunză după frunză. El remâne gol-golaş, ea un biet orfan.
Se sbate, îşi învârteşte desnădăjduit bobul, iar coada, ce-1
ţine, slăbeşte î n lupta uriaşă. Un puternic vârtej îl despoaie
şi de cel din urmă sprijin. Este dus cu mulţimea frunzelor
m o a r t e : tărît pe drumuri, ridicat în salturi nebune, izbit de
 pietriş. Coaja câpşorului se despică în mici aşchii: semnele
ranelor de lovituri.
Aripa vântului se loveşte de coama dâmbşorului, îrân-
gându-se cu urlet mut.Inîundat sub mormanul adunăturilor
apăsătoare grănutele pare pierit. Pe suprafaţa ochiului se
ivesc mici picuri de umezeală: sucul ranelor deschise.
Trăsnetele se descarcă, luminând pe o clipă lumea de
întuneric. Nourii abia îşi trag greutatea trenţelor lor, ajun-
gându-le rupturile aproape de pământ. O fulgerare, suliţă
de foc, străbate din înălţimile aprinse, străpungând norul
des. Lumea aşteaptă prăbuşirea. Pe urma descărcării coboară
o apăsătoare linişte. încă o clipă, şi din inima nourilor por­
neşte ploaia cu ropot, în stropi puternici şi deşi.
Ura cerului trecu. Soarele îşi deschide larg ochiul,
încălzind în lumina sa pământul. Ploaia se strecoară domol
prin veştedul înveliş, îerindu-1 de izbiturile stropilor.
Pământul moale îi tinde adăpost, îmbrăţişindu-1 tot mai
strâns, tot mai adânc. Razele străbat până la dânsul, mân-
găindu-i ranele cu căldura binefăcătoare. Şi cum razele veneau
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tot mai calde, tot mai multe, se simţeşte din nou că trăeşte,
adâncindu-se în moalele pământului, ca copilaşul în leagăn
Zilele senine se ţin lanţ. întreg dâmbşorul e cuprins
în mreaja dătătoare de vieaţă a razelor aurii. Sclipirile lor
se răsfrâng pretutindeni. Căldura pătrunde în inima dâmbşo­
rului, încălzind pământul umed. Suluri îumegătoare ţâşnesc
din sânul său şi un miros proaspăt, viguros, umple locul.
El zace în leagănul său, durduliu. Bobul este moale,
catifelat. Căldura îl gâdilă şi în interior îi se porneşte o mişcare :
locul vechiu e strâmt, prea mic: Căldura creşte şi razele se
opresc cu putere asupra sa, furnicându-i măruntaiele.
La fel cu ziua sunt şi nopţile. In locul puternicului soare,
luna învestmânta cu lumină aurie întreg întinsul îmbrăţişind
molatec: tăcerea nopţii întrerupe cântecul păsărilor, adieri
uşoare de suflu călduţ. Susufuri, pe cari abia le poţi cu­
prinde, şoptesc tainele nopţii. Mii de vieţi încep să palpite
sub vălul nopţilor acestora, în mijlocul neînţelesului firii
creatoare.
Sucul grăuntelui loveşte pereţii, Fierbe de puterea sa
mică, împiedecat în învălişul bobului strimt acum. Razele
lunei îl îmbrăţişează, momindu-1 să iasă din lăcaşul ce-1
apasă greu. Ciripitul păsărilor e puternic, adierile ademenito­
are,susurul neîncetat şi mişcător: peretele bobului se des­
face şi un mic, gingaş căpşor v e r d e , ţâşneşte frunzişul fără
vieaţă.
Iar zorile dimineţii scaldă două frunzuliţe, zîmbind în
curcubeul colorilor de raze jucăuşe.
L. Roşculeţ.

NOTE
SA V O R B I M ROMÂNEŞTE. toate librăriile şi chioşcurile sunt
inundate de cărji scrise de condee
Sa v o r b i m româneşte şi mai ales,
măiastre şi de posesori ai celei mai
să citim româneşte; iată preocuparea
curate limbi. Eminescu, Alexandri,
noastră de căpetenie.
Coşbuc, Vlahută, Delavrancea, B r ă -
Dintre toate ţinuturile Ardealului,
tescu-Voineşti, Caragiale, Ion Cre­
noi cestia de aci, BCU
dinCluj / Central
Bihor, am University Library Cluj
angă, N . Qane etc. nu trebue să
rămas mai în urmă în această pri­
lipsească din casa nimănui.
vinţă. V o r b i m o românească grea
Cărţile lor să ne fie evanghelii.
care izbeşte neplăcut urechea, şi
Din scrierile lor să sorbim îagurea
a v e m accentul acela străin local,
acea de mere care este limba r o ­
care dă un ton, o nuanţă ungurească
mânească şi din ele să smulgem
bietei noastre limbi româneşti. Să
acel material din care să făurim
citim mai mult româneşte şi să că­
haina cu care să ne î m b r ă c ă m gân­
utăm când v o r b i m să înlăturăm
durile, când v r e m să le comunicăm
„mintenaşurile" legheleurile",„pros-
B

altora.
pitările", „Jugurile", „aldi irile" etc.
etc, căci ne diformează până într'a- Să citim româneşte, căci cu cât
tâta limba,încâtn'o mai recunoaştem. v o m citi mai mult, cu atât v o m
pătrunde în adevărata frumuseţe a
Că v o r b i m limba acea pe care o
acestei limbi, şi, cu cât o v o m cu­
v o r b i m , nu trebue să ne ruşinăm.
noaşte mai bine, cu atât o v o m iubi
Să fim, mândri că ne-am putut'0
mai mult, şi cu atât v o m fi mai
conserva, şi aşa cum o a v e m , î n
mândri de ea. Să nu ne luăm după
condijiunile în care am trăit atât
acei parveniji cari strigă in gură
amar de vreme. A venit insă timpul
m a r e că nu a v e m literatură. A v e m
să o plivim şi s'o curăţim de buru­
o literatură admirabilă, care poate
iană şi de neghină.
sta alături de literaturile din occident.
înainte, când căutam să ne pro­
Să citim deci Româneşte cât mai
curăm o carte de prin vechiul Regat,
mult, ca să ne formăm limba.
trebuea să aducem mari sacrificii
şi mai ales să riscăm mult; şi to­ Misa.
tuşi o făceam unii din noi. A c u m
PRESA FRANZEZĂ DESPRE
REGINA NOSTRĂ
C u ocazia interpretării baletului
Reginei, intitulat The Lily oî Liîe
C o m e d i a scrie:
„ O regină de o frumuseţe într'a-
devăr regală, care părea fericită oă
se găseşte în mijlocul Francezilor,
pe care Românii săi îi preferă tu­
turor celorlalte p o p o a r e şi care, noi
o ştim, îi întreţine în această p r e -
dilecţiune; un buchet de prinţese
de-o frumuseţe admirabilă, atât d e
i n i m o a s e încât p a r destinate a juca
acest rol într'o piesă de Shakes-
peare, strânse în jurul mamei lor,
ca trandafiri albi în jurul unui tran­
dafir roşu.
. . . U n spectacol de-o rară fru­
museţe înspirat de un spirit de
elită, pus în scenă de o femee de
geniu, ale cărei facultăţi BCU Cluj / Central
inventive
d e o originalitate esenţială nu au
îost întru nimic ştirbit de timp. Loie
Fuller, o muzică ca u n freamăt şi
una din cele mai bune orchestre
din lume, oferind în bucăţile execu-
cutate, un îel de anthologie sonoră
a epocei n o a s t r e ; totul a concurat
la succesul triumfal, la un succes,
care, dincolo de hotarele Franţei, v a
m e r g e să învioreze, inimile tuturor
acelora cari păstrează în suflet amin­
tirea v r e m u r i l o r eroice, când na­
ţiunile surori ale Europei s'au strâns
împrejurul drapelului nostru.
L a interpretarea acestui balet a u
asistat: mareşalul Petain, generalul
Malleterre principesele Callimachi,
Şutzu, ducesa de Talleyrand, m a r ­
chiza de C h a m b r u n , marele-duce de
Spain, ducesele de Y e n d o m e , R o -
han, L u y n e s , contesa de Bearn, b a ­
roana d'Hestroy, principesa B r â n -
coveanu, de C h i m a y , marchiza de
Polignac, contesa de Noailles, prin­
cipesa Ghika, Robert de Flers, L a -
hpYary, N o z i e r e , Lugne-Poe, G r e g h ,
Fouquieres Maurice Rostand, G .
Charpentier etc." G, B.
O MINUNE A ŞTIINŢEI
D u p ă telegrafia fără fir, telefonia
îără îir a îndeplinit noi minuni.
Marele ziar londonez „Daily Mail"
hotărâse să facă o încercare dintre
cele mai interesante asupra puterei
d e străbatere şi asupra emisiunei
vocei omeneşti., Pentru aceasta, in­
vită pe celebra cântăreaţă Melba să
cânte mai multe bucăţi din reperto­
riul său, la staţiunea de telefonie
fără fir Marconi, care se află situată
la Chelmsford, oraş în Essex, la o
distantă de 30chilometri d e Londra.
Posturile din întreaga Europă
fuseseră prevenite de ora la care
trebuia să înceapă concertul. Sta­
University Library eră
ţiunea receptoare Clujpentru Paris,
societatea radio-electrică, la L e -
vallois-Perret.
L a orele 19, numeroase persoane
se aflau la locul fixat, în fata apa­
ratului receptor, de o n o u ă con­
cepţie, prevăzut cu un pavilion ase­
mănător ca acele al gramofoanelor.
Se auzi deodată vocea puternică a
unui bărbat, care număra în Engle­
zeşte p â n ă la 10. strigă apoi d e trei
o r i : flllo t AII o I fl.Ho 1 şi spuse :
„Doamna Melba va începe să
cânte..
Glasul marei cântăreţe sosi ime­
diat, foarte curat, foarte clar. D n a
M e l b a cântă mai întâi o arie naţio­
nală H o m e S w e e t H o m e , apoi
î n Italieneşte aria din B o h e m a şi
în sfârşit în franţuzeşte, N y m p h e
s e t S y l v a i n s . V o c e a de bărbat
spuse din n o u : „Concertul s'a ter­
minat. A v e m nădejdea că l'ad apre­
ciaţi D u p ă câteva secunde, se reauzi
din nou spunând aceste cuvinte:
„D na M e l b a v a mai cântă poate
î n c ă o bucată . . . Staţi p e l o c . . .
V ă v o i c o m u n i c ă . . . " D u p ă o aş­
teptare de trei minute, cântăreaţa
cântă încă un cântec din repertoriul
său.
Printre diferitele o b s e r v a ţ i i făcute,
MEMENTO
L a teatrul R e g i n a M ă r i a din l o c a ­
litate a avut l o c î n seara zilei d e
29 S e p t e m b r i e o reprezentaţie dată
d e artişti unguri v e n i ţ i din Cluj.
V e n i t u r i l e acestei r e p r e z e n t a ţ i i , la când se v a stabili şi modalitatea,
care preturile d e î n t r a r e au fost
dublate, au fost destinate unui fond
pentru apariţia unei r e v i s t e „cultu­
r a l e " m a g h i a r ă . A participat foarte
mult public, deşi BCU Cluj / erau
artiştii Central
mâna a noua.
Ştiu ungurii să î n c u r a j e z e o r i - c e
m i j l o c de p r o p a g a n d ă .
In iarna trecută a a v u t loc la
U n i v e r s i t a t e a din Cluj două şedinţe
unde s'a desbătuţ, p ă r e r e a emisă:
c o n t o p i r e a v e c h e i societăţi de cul­
tură din Sibiu „ A s t r a " cu M a r e a
Reuniune „ C e l e trei Crişuri*. A u
participat la aceste şedinţe intelec­
tualii Clujului, P r o f e s o r i i u n i v e r s i ­
tari, Şefii militari şi Secfia din Cluj
a „Astrei".
A u luat cuvântul D r S e x t i l Fuş-
cariu rectorul universităţii, G e n e r a l
Petala, D r L u p a ş , P r o î . M a r i n Şte-
fănescu, Prof. D r I a c o b o v i c i , P r o ­
t o p o p dr Dăianu, I a c o b Radu şi
C o l o n e l G. B a c a l o g l u .
Comitetul central de la Sibiu, a
n D O M / I T I REVISTA . . C E L E T R E I
s'a văzut că notele g r a v e străbat cu
mai multă uşurinţă decât cele ascu­
ţite. Astfel poate, vocea bărbătească
nu ar lăsa să se piardă nici cea mai
mică inflexiune.
(Muzica.)
răspuns cu multă însufleţire la
această p r o p u n e r e şi şi-a fixat adu­
n a r e a g e n e r a l ă şi s e r b ă r i l e î n oraşul
Oradea-Mare pentru anul acesta
c o l a b o r ă r i i acestor două asociaţii
păstrându-şi fie c a r e numele,
deUniversity
Biblioteca Library M aCluj
r e i Reuniuni a „ce­
lor trei C r i ş u r i " din Strada Prinţul
C a r o l N r . 5. etajul I., s'a î m b o g ă ţ i t
simţitor. D i n t r e cărţile noi, Jinetn
să a m i n t i m cele peste 80 de vo­
l u m e trimise de A c a d e m i a R o m â n ă
din Bucureşti, din lucrările editate
de ea.
T o ţ i autorii şi editorii sunt ru­
gaţi stăruitor, a trimite din lucră­
rile l o r câte unu sau două e x e m ­
p l a r e pentru Biblioteca M a r e i Reu­
niuni. T o a t e v o l u m e l e primite, v o r
fi r e c e n z a t e şi anunţate î n r e v i s t ă .
Duminecă, î n 3 O c t o m b r i e la ora
11 va avea loc în s a l o a n e l e Prefec­
turii de Judeţ, adunarea g e n e r a l ă a
M a r e i Reuniuni „ C E L E T R E I C R I ­
Ş U R I * , u r m â n d a se face darea de
seamă şi a se discuta activitatea pe
anul trecut.
CRIŞURI"
 CELE TREI CRIŞURI
R E V I S T A DE CULTURA

A p a r e d e doua ori

Sub Conducerea G;..

«OMHM CIOROG3VÎL 0E05GE BACSIOGLU, Dr

>: HLEXANDHO
RLE PTEANCU
Vicar Episcop*' Colonei Dir
D i r G-i
G al Iav&taitttritatui

HBOKHMENTE: Redacţie şi Administraţia:

Pe an — — - - - — 70 lai
s « s s e iun: — — - — 35 l e i
Prinţul Ca; o: No. 5.. Etajul N o . 1.

P e trei luni - - Oradea- Marc

- — 20 lei.
3 50 !<>•: Manuscrisele nu se înapoiază.

Hbonaţ'l sunt rugaţi s s - ş : a c h î i e a b o n a m listei-? prîn marcat po-.îa: ai'esa'

R d m i n i s t r n ţ î s i î n s t r a d a P r i n ţ u l C a r o ; N o . 5 A b o n a ţ i i n o ş t r i dir. B u c u r e ş t i
v o r a c h i î a s b o r j a m c ^ u ! [9Σ H?rtz l i b r a r - e d i î o r Cs*23 Y : c * o n e i 3 - B u c u r e ş t i

BCU Cluj
COL / Central
A B O R University
A T O R I .- Library Cluj

Secretar de redacţie: A l G Samătinc-anu.

I. Agârbiceanu, C Banu. N . Bârescu, G. Bogdan-Duicâ,

h, Batzana, Zaharia Bârsan. Lucian Blsga, V . Bogrea, O c t .
Beu, G. Bacaloglu, V . Bacaloglu, A l . Ciura, R. Ciorogariu,
Radu Cosnân, Th. Capi dan. R . Cotrus, G h . Ciuhandu, V .
Demetrios, I. G. Duca, Mihail Draijomirescu, Silviu Dragomir,
Dinu Dumbrava, Victor Eîtimiu, Q. Galaction. N . lorga. Emil
Isac, E. Lovînescu, I . Lupaş, A u r e l Lazar, A l . MacedonskL
M Mora, A . Nanu, Cincinal P a v e l e s c u , i. Paul. Ion Pwretz,
A!*;x. Pteancu, Pr, Gh. Pteancu. Mircea Radulescu, Radu D .
Rosetti. Radul eseu-Niger, Marin Ştefanescu. Nuşi TuîSiu

RBOM^ŢI RfV'ISTH , C c L . E T R E I CRIŞURI"