Norme Sociale Adolescenti

Studiu privind normele sociale
care influenţează
comportamentele de risc
ale adolescenţilor din România
2014
RAPORT
Elaborat de:
Fundaţia Romanian Angel Appeal
Pentru:
UNICEF România
Bucureşti
Iunie 2015
1
Conţinutul acestei publicaţii reprezintă punctul de vedere al autorilor şi nu ne-
apărat al Reprezentanţei UNICEF în România.
Autori:
Fidelie Kalambayi, Dr., sociolog, Fundaţia Romanian Angel Appeal (coordo-
natorul studiului)
Alexandru Toth, sociolog, Fundaţia Romanian Angel Appeal (coordonatorul
cercetării cantitative)
Gabriel Jderu, Conf. univ. dr., sociolog, Universitatea din Bucureşti, Faculta-
tea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Anamaria Papahagi, psiholog, Fundaţia Romanian Angel Appeal
Claudia Câmpeanu, Lect. univ. dr., antropolog, Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Coordonatori UNICEF:
Raluca Zaharia – Ofiţer Comunicare pentru Dezvoltare
Gina Apolzan – Specialist Dezvoltarea Adolescenţilor şi Tinerilor
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Studiu privind normele sociale care influenţează comportamentele
de risc ale adolescenţilor din România 2014 ; UNICEF România,
Fundaţia Romanian Angel Appeal / Fidelie Kalambayi, Alexandru
Toth, Gabriel Jderu, ... ; coord. din partea UNICEF România: Raluca
Zaharia, Gina Apolzan. - Buzău : Alpha MDN, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-973-139-317-9
I. Kalambayi, Fidelie Ndomba

II. Toth, Alexandru
III. Jderu, Gabriel
IV. Zaharia, Raluca (coord.)
V. Apolzan, Gina (coord.)
316-053.6
159.922.8
Copyright poză copertă

© UNICEF România/ Fotografie Braşov
Editura ALPHA MDN

ISBN 978-973-139-317-9
2
CUPRINS
LISTĂ TABELE............................................................................................... 5
LISTĂ ACRONIME ........................................................................................ 8
SUMMARY ...................................................................................................... 11
REZUMAT ....................................................................................................... 17
1. CONTEXT ŞI SCOP................................................................................ 23
2. METODOLOGIE .................................................................................... 25
2.1. Cercetarea calitativă.......................................................................... 27
2.2. Cercetarea cantitativă........................................................................ 29
2.3. Limitele cercetării ............................................................................. 32
2.4. Aspecte etice ..................................................................................... 34
REZULTATELE CERCETĂRII.................................................................... 36
3. FUMATUL ............................................................................................... 36
3.1. Context.............................................................................................. 36
3.2. Rezultatele cercetării......................................................................... 38
3.3. Concluzii........................................................................................... 55
4. CONSUMUL DE ALCOOL.................................................................... 56
4.1. Context.............................................................................................. 56
4.3. Concluzii........................................................................................... 85
5. CONSUMUL DE DROGURI.................................................................. 88
5.1. Context.............................................................................................. 88
5.3. Concluzii........................................................................................... 106
6. DEBUTUL VIEŢII SEXUALE............................................................... 107
6.1. Context.............................................................................................. 107
6.3. Concluzii........................................................................................... 137
7. FACTORI PSIHOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ
COMPORTAMENTELE DE RISC ............................................................... 139
7.1. Factori favorizanţi ai consumului de tutun, alcool, droguri .............. 139
7.2. Factori protectivi împotriva consumului de tutun, alcool, droguri.... 140
7.3. Factori favorizanţi ai debutului timpuriu al vieţii sexuale ................ 141
7.4. Factori protectivi împotriva debutului timpuriu al vieţii sexuale...... 142
8. CONCLUZII............................................................................................. 143
8.1. Generale............................................................................................ 143
8.2. Despre fumat..................................................................................... 145
8.3. Despre consumul de alcool ............................................................... 146
3
8.4. Despre consumul de droguri ............................................................. 147
8.5. Despre debutul vieţii sexuale ............................................................ 147
9. RECOMANDĂRI .................................................................................... 149
9.1. Generale............................................................................................ 149
9.2. Specifice ........................................................................................... 151
10. INDICATORI........................................................................................... 153
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 155
ANEXE.............................................................................................................. 158
4
LISTĂ TABELE
Tabelul 1: Distribuţia pe oraşe a interviurilor cu adolescenţi ................................ 27
Tabelul 2: Structura grupurilor de semeni participante la discuţiile de grup ......... 28
Tabelul 3: Mărimea eşantioanelor din fiecare oraş ................................................ 30
Tabelul 4: Marjele de eroare statistică în funcţie de volumul eşantionului şi
proporţia observată în eşantion ............................................................................... 31
Tabelul 5: Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul copiilor de 10-13 ani ...... 38
Tabelul 6: Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul adolescenţilor de
14-18 ani................................................................................................................. 38
Tabelul 7: Cunoşti copii de vârsta ta care fumează? (copii 10-13 ani) .................. 40
Tabelul 8: Percepţia asupra gradului de răspândire a fumatului în rândul prietenilor
şi în rândul adolescenţilor de aceeaşi vârstă ........................................................... 41
Tabelul 9: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări?
(adolescenţi 14-18 ani) ........................................................................................... 43
Tabelul 10: După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la
vârsta ta? (10-13 ani) .............................................................................................. 44
Tabelul 11: După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară
la vârsta ta? (14-18 ani) .......................................................................................... 45
Tabelul 12: Cât de probabil este să fumezi o ţigară în următoarele şase luni?
(copii 10-13 ani) ..................................................................................................... 45
Tabelul 13: Indiferent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi
ţigări în următoarele şase luni? (adolescenţi 14-18 ani).......................................... 46
Tabelul 14: Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este „cool” pentru
un băiat de vârsta mea să fumeze (adolescenţi 14-18 ani) ...................................... 46
o fată de vârsta mea să fumeze (adolescenţi 14-18 ani).......................................... 47
Tabelul 16: Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care fumează? (10-13 ani)...... 49
Tabelul 17: Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi
tu despre fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? (14-18 ani).............. 49
Tabelul 18: Ce crezi că ar face cel mai bun prieten al tău/cea mai bună prietenă a ta
dacă ar afla că ai început să fumezi? (copii 10-13 ani) ........................................... 50
Tabelul 19: Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? (adolescenţi 14-18 ani)..........51
Tabelul 20: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi
normative despre fumat .......................................................................................... 53
5
Tabelul 21: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă
intenţia de a fuma în următoarele şase luni............................................................. 54
Tabelul 22: Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul copiilor de
10-13 ani................................................................................................................. 59
Tabelul 23: Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul adolescenţilor
14-18 ani................................................................................................................. 59
Tabelul 24: Gândeşte-te la prima dată când ai consumat alcool. Care dintre
următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul tău? (adolescenţi 14-18 ani) ............ 62
Tabelul 25: Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi
alcoolice? (adolescenţi 14-18 ani) .......................................................................... 64
Tabelul 26: Cât de probabil este să consumi băuturi alcoolice în următoarele şase
luni? (adolescenţi 14-18 ani)................................................................................... 65
Tabelul 27: Cunoşti copii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice?
(copii 10-13 ani) ..................................................................................................... 68
Tabelul 28: Credinţe empirice despre răspândirea consumului de alcool în rândul
adolescenţilor de 14-18 ani..................................................................................... 68
Tabelul 29: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool?
(adolescenţi 14-18 ani) ........................................................................................... 70
Tabelul 30: Credinţe normative despre consumul ocazional sau frecvent de alcool
(adolescenţi 14-18 ani) ........................................................................................... 72
Tabelul 31: Convingeri despre avantajele şi riscurile consumului de alcool (În ce
măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de
alcool?) (adolescenţi 14-18 ani).............................................................................. 72
Tabelul 32: Evaluarea auto-controlului în ce priveşte consumul de alcool în diferite
situaţii (adolescenţi 14-18 ani)................................................................................ 73
Tabelul 33: Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice?
(10-13 ani) .............................................................................................................. 77
Tabelul 34: Convingeri normative despre consumul de alcool în rândul
Tabelul 35: Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi ocazional
băuturi alcoolice? (adolescenţi 14-18 ani) .............................................................. 80
Tabelul 36: Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat
băuturi alcoolice? (adolescenţi 14-18 ani) .............................................................. 80
Tabelul 37: Câţi dintre prietenii/cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa? Este „cool”
pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi 14-18 ani) ...................... 81
o fată de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi 14-18 ani) ..................................... 81
6
normative despre consumul de alcool..................................................................... 82
intenţia de a consuma băuturi alcoolice în următoarele şase luni ........................... 84
Tabelul 41: Indicatori ai prevalenţei consumului de droguri în rândul adolescenţilor
de 14-18 ani ............................................................................................................ 91
Tabelul 42: Consumul de marijuana şi alte droguri de-a lungul vieţii în rândul
Tabelul 43: Ţi-a oferit sau ţi-a propus cineva vreodată să fumezi marijuana sau
să iei alte droguri? (copii 10-13 ani) ....................................................................... 93
Tabelul 44: Ai consumat vreodată marijuana sau alte droguri? (copii 10-13 ani) . 93
Tabelul 45: Cunoşti copii de vârsta ta care consumă marijuana sau alte droguri?
(copii 10-13 ani) ..................................................................................................... 94
Tabelul 46: Credinţe empirice legate de răspândirea consumului de droguri în
rândul adolescenţilor de 14-18 ani.......................................................................... 95
Tabelul 47: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi
marijuana sau alte droguri? (adolescenţi 14-18 ani) ............................................... 96
normative despre consumul de marijuana............................................................... 103
normative despre consumul de alte droguri ............................................................ 104
intenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni .......................................... 105
Tabelul 51: Indicatori privind debutul vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de
14-18 ani................................................................................................................. 109
Tabelul 52: Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ultimele 12 luni?
(adolescenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală) .................................... 110
Tabelul 53: Persoana/persoanele cu care ai făcut sex până acum a/au fost…?
(adolescenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală) .................................... 111
Tabelul 54: Cât de des ai folosit prezervativul (tu sau partenerul tău) în ultimele
12 luni? (adolescenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală) ...................... 121
Tabelul 55: Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul
adolescenţilor de 14-18 ani (eşantion băieţi) .......................................................... 122
Tabelul 56: Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul
adolescenţilor de 14-18 ani (eşantion fete) ............................................................. 123
Tabelul 57: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început
deja viaţa sexuală? (adolescenţi 14-18 ani) ............................................................ 125
7
Tabelul 58: Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală?
(adolescenţi 14-18 ani) ........................................................................................... 126
Tabelul 59: Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul
unui băiat? (eşantion băieţi 14-18 ani).................................................................... 129
Tabelul 60: Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul
unei fete? (eşantion fete 14-18 ani)......................................................................... 130
Tabelul 61: Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul băieţilor
de 14-18 ani ............................................................................................................ 131
Tabelul 62: Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul fetelor
de 14-18 ani ............................................................................................................ 132
Tabelul 63: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de credinţele empirice şi normative
referitoare la debutul vieţii sexuale......................................................................... 134
Tabelul 64: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia
de a face sex în următoarele şase luni, la băieţi ...................................................... 135
Tabelul 65: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia
de a face sex în următoarele şase luni, la fete ......................................................... 136
LISTĂ ACRONIME
CPECA Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog
CURS Centrul de Sociologie Urbană şi Regională
DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
EU-DAP EUropean Drug addiction prevention trial project
INS Institutul Naţional de Statistică
ISE Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean
N Număr
NR Non-răspunsuri
NŞ Nu ştiu
ONG Organizaţie nonguvernamentală
PSU Primary Sampling Unit (unitate primară de selecţie)
RAA Fundaţia Romanian Angel Appeal
SNPP Substanţe noi cu proprietăţi psihoactive
UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
8
Suntem recunoscători adolescenţilor, părinţilor şi profesioniştilor din
oraşele Bucureşti, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca şi Constanţa, care au accep-
tat să răspundă la întrebările echipei de cercetare.
Mulţumim cadrelor didactice din cele peste 200 de şcoli şi licee incluse
în studiu şi inspectoratelor şcolare judeţene din Bucureşti, Bacău, Iaşi,
Cluj şi Constanţa care au aprobat şi facilitat accesul echipei de cerceta-
re în aceste unităţi şcolare.
Nu în ultimul rând, mulţumim tuturor colaboratorilor noştri, operatori de

interviu, care au colectat datele cantitative prezentate în studiu.
9
10
SUMMARY
Background
The present report shows the results of a study on social norms that impact risk
behaviours among Romanian adolescents. The study was conducted between
May 2014 and February 2015 by the Romanian Angel Appeal Foundation for
UNICEF Romania.
The study aimed to identify the social norms that determine adolescents to adopt
and maintain the following behaviours: alcohol and tobacco use, drug use, and
early sexual debut. The research targeted adolescents aged 10-18 living in the
following five towns: Iaşi, Bacău, Timişoara, Constanţa and Bucharest.
The purpose of the study is to support the design of specific interventions and
policy recommendations for adolescents, addressing their risk behaviour-driven
vulnerabilities in an integrated manner.
Objectives and methodology

The study had the following objectives:
y To identify and analyze the social norms that affect adolescents aged 10
to 18, boys and girls, with respect to the following behaviours: alcohol
and tobacco use, drug use, and early sexual debut (before the age of
16);
y To make evidence-based recommendations for efficient and effective
strategies, including communication tools and channels, to address
priority social norms affecting adolescents with respect to the above-
mentioned behaviours;
y To make recommendations on adequate indicators for measuring the
impact of the above-mentioned strategies.
In order to explore the social norms, we employed the perspective proposed by

Cristina Bicchieri (2006), according to which compliance with social norms is
the result of an individual’s empirical and normative expectations – in other
words, compliance is the result of what the individual thinks that other
individuals do and what the individual thinks that other individuals expect from
him/her. Moreover, the alteration of the two types of expectations may lead to
11
the dramatic alteration of the individual’s behaviour. Taking this perspective,
the operational model used to explore the respondents’ empirical and normative
expectations involves answering to the following set of questions:
y Empirical expectations: What are the respondent’s habitual practices?
/ What are the habitual practices of the others around him/her? / What
do the others think that the respondent does?
y Normative expectations: What does the respondent think that he/she
ought to do? / What does the respondent think that the others ought to
do? / What do the others think that the respondent ought to do?
The methodological approach to this study involved the use of mixed qualitative
and quantitative research methods, so as to ensure the collected data is
complementary and confer the study a high degree of validity. During the first
stage of the study, we collected data by conducting focus-groups and in-depth
interviews with three categories of respondents: adolescents aged 10 to 18,
parents of adolescents, and key community stakeholders considered relevant to
the issues of adolescents from vulnerable groups. As such, we conducted 30
interviews and 6 focus groups with adolescents, 2 focus groups with parents and
another 3 with key community stakeholders. During the second stage of the
study, we conducted a survey using a standardized questionnaire applied to a
sample population of 1870 pupils enrolled in lower secondary schools and high
schools in the 5 towns selected to participate in the study.
Main findings and conclusions

The four behaviours that form the subject matter of this study belong to a
category of risk behaviours which are adopted and developed by adolescents in
close relation to the psychological and social changes that are specific of
adolescence and in connection with the characteristics of the social environment
in which the adolescent’s socialization and social development occur. These
behaviours are part of a social learning process and become gradually
internalized in the teenager’s social self (Becker, 1953; Matza, 1969).
The prevalence of smoking among children aged 14 to 18 in all the selected

towns was found to be very high. More than half of these children reported
having tried smoking at least once, the highest rate being recorded in the capital
city (66%), while the lowest rate was found in Iaşi (53%). 50% to 55% of them
reported smoking at least once during the past 30 days. The prevalence of
smoking among children aged 10 to 13 varies between 2% and 7% across the
surveyed towns.
12
Regardless of the town of residence, most of the adolescents in the study
indicated “more than half” and “all of them” when answering the question
“How many people your age do you think smoke cigarettes?”, which suggests
the existence of a favourable environment for teenagers to defy the tobacco
smoking ban.
Among the 14 to 18-year olds, the average age for trying to smoke or drink
alcohol for the first time was found to be around 13-14 years, an age when
teenagers start to strongly feel the need to be independent and do things that are
usually forbidden to children.
Alcohol is considered harmful for one’s health by most of the respondents,

regardless of the age group they belong to and of whether alcohol use is
included or not in their behaviours. However, among the adolescent respondents
aged 14 to 18, the study found that trying to drink alcohol was not regarded as
contrary to the norms, the occasional use of alcohol was partly disapproved,
while the frequent use was rejected by the majority.
When asked about their peers’ opinion on alcohol consumption, adolescent

respondents indicated they regarded their peers to be more inclined to support
prohibited behaviours than they themselves were. Friends are perceived by
respondents as moderately disapproving of alcohol use, while parents are seen
to strongly disapprove of alcohol use. A significant percentage of the
respondents (17% in Constanţa - 32% in Bucharest) believed their parents did
not mind their occasional and moderate use of alcohol.
In the case of teenagers, friends and peer groups strongly influence how
frequently and how much alcohol they use. The data gathered in this study show
that usually, in a friends group, there is a consensus with regard to the frequency
of alcohol use, such that anyone who defies the rule draws the immediate
reaction of the group members who wish to preserve group uniformity. The
culture of the group may or may not favour the use of alcohol among its
members, depending on the type of activities they get involved in.
Most of the adolescents covered by the study, regardless of the town they live
in, reported either that they could not determine how many of their friends or
peers used drugs, or that, in their opinion, none of these people used drugs. The
respondents’ ability to estimate the number of drug users was even poorer when
asked about the use of drugs other than marijuana. This particular finding
deserves further inquiry in order to identify its causes: Is it the low-level
exposure of adolescents to drug use? Is it the lack of knowledge about the types
of drugs and their effects? Are teenagers afraid to talk about this subject
because they are aware that drug use is illegal in Romania? Are there other
13
reasons? If the data allow it, we recommend a comparative analysis of this as-
pect among the respondents who reported never having tried using drugs versus
those who reported having tried or having drug users in their group of friends.
The majority of the respondents have formed personal beliefs that favour the
rejection of drug use. Nevertheless, their attitudes towards the subject are in fact
quite divided and vary along a continuum that ranges from negative (rejection)
to positive (acceptance).
With regard to the timing of sexual debut, the attitudes and beliefs of the
adolescents included in the study largely mirror the attitude of the general
population, except for those who have already become sexually active.
According to the interviewed adolescents, sexual debut should occur when an
individual is grown-up and able to be accountable for the consequences of
his/her sexual relationships – e.g. a pregnancy. Qualitative data suggested that
for some adolescents maturity comes at 18. On the other hand, the quantitative
research presented a different image: respondents believe that boys should have
sex at 16-17 years old, while girls should wait until 18-19. However, the
perceived norm is different than the practice: the actual sexual debut comes
earlier for boys (14-15 years) as well as for girls (15-16 years).
In terms of the practical context in which sexual debut occurs, taking the
opportunity to do it prevailed over planning for it first. The teens interviewed
indicated that their sexual debut had happened on the occasion of rather special
events, in the absence of an adult and sometimes in an alcohol drinking context
(e.g. birthday parties, trips, the chance to use private rooms). This aspect is
significant, especially in correlation to the low rate of contraceptive use. On the
other hand, talking to the partner about the opportunity of having sex before
having it was found to be a practice in many cases, especially for girls that had
been having a relationship.
For the teenagers in the study, the reference group with the highest impact is
their friends group. Friends’ practices and attitudes appear to affect (or at least
to be associated to) the timing of the respondents’ sexual debut.
Surprisingly enough, it isn’t parents whom adolescents regard as a significant

partner of discussion or a relevant source of information, but rather friends and
media. Both parents and children constantly avoid having open and honest
discussions about sexuality and, in the end, such talks are limited to the
pregnancy risk. Boys are taught that they are free to do whatever they want to as
long as their partners do not get pregnant, while girls are taught that the female
body is like a city “under assault” that they must safeguard, though they are not
told much about safety measures (except for the choice of abstinence).
14
The education system provides pupils with few opportunities to discuss and
obtain information about sexuality, and the rare occasions when this does
happen are not taken seriously by adolescents. Despite the fact that schools have
the necessary infrastructure to provide adequate information and that many of
the adolescent respondents indicated they needed to talk to an adult about sex
and sexuality, the education system plays a minor role or rather no role in
teaching sex education to adolescents. As already mentioned, adolescents seem
to obtain their information (frequently under the form of pornography or
anecdotal information) from the media (especially through websites and online
games), via their friends.
Recommendations
There appears to be a need for alternative strategies of communication with
adolescents, given that the information collected from the teen respondents
participating in this study minimizes the effectiveness of the prevention
programmes that focus on “terrorism in health issues”, in other words,
programmes that place the accent on the negative health consequences of
underage smoking and drinking. The same applies to the discourses that have a
moralizing approach designed with the same objective.
Prevention strategies should aim to break the correlation between adolescence-

related behaviours and tobacco/alcohol use, and make these practices to be
regarded as undesirable. The non-desirability of these practices should be built
in opposition to the values promoted by the formative period of adolescence:
independence, experimenting, authenticity, disposition, being “cool”, being
calm. The message should be delivered by same generation role models because
they are part of the key reference group that matters to teenagers. Some of the
adolescents have already described their peers who abuse alcohol as “pathetic”,
“lacking dignity”, “having no control”. Management of self-image in
adolescence is highly sensitive to all the negative factors that can make the in-
dividual look bad in his/her social circle.
y Creating and implementing programmes aimed at developing child and ado-

lescent emotional intelligence throughout the schooling years – Such
programmes could be implemented by schools, as well as by non-governmental
organizations in partnership with the local School Inspectorates. This type of
programmes could prevent problem alcohol use and provide tools for emotional
self-management for the adolescents going through difficult times.
y Creating continuous training programmes for school professionals – The aim

of such training sessions would be to develop the teaching staff’s ability to
screen for problem alcohol use and psychological vulnerability (likely to lead to
15
excessive alcohol consumption) among the adolescents they work with. School
professionals would also receive information about how to refer a case either to
the government service network (the general directorates for social assistance
and child protection, the public social assistance service, etc.) or to non-
governmental and other providers for free of charge psychological assistance.
This type of programme could be implemented by the local School
Inspectorates or outsourced to private providers of training services.
y Creating services that provide opportunities for adolescents to spend their

leisure time – Non-governmental organizations working with children and
adolescents could design educational services that help adolescents develop
their sense of responsibility and capacity to exercise judgement, or services
meant to build socialization environments around various issues in order to
support the adolescent identification process and guide it from an adaptive per-
spective.
y Creating intervention services with the aim to quickly identify, counsel and
refer parents/tutors with problem alcohol use to specialized services – These
types of interventions could be delivered within the offices of general
practitioners, in hospitals, by the social service system (providers of either gene-
ral or specialized services – e.g. for vulnerable groups or for the poor) or early
childhood education bodies.
Among the most frequently reported personal beliefs was an addiction hierarchy
where drug use (regardless of the type of drug and frequency of use) is more
harmful than tobacco and alcohol addiction. Although such a belief may be pro-
tective against drug use debut, it may also facilitate the initiation and
continuation of alcohol and tobacco use among adolescents. It is therefore
necessary to have interventions that help rectify this belief.
Adolescents will continue to relate to their close friends group, using it as a

support system and information provider. It is our recommendation to create an
information and support system that would supplement and guide the existing
one, with the following objectives:
1. to increase adolescents’ knowledge about the human body, sexuality,
contraception, mutual respect in relationships and particularly self-
respect;
2. to increase parents’ knowledge about the human body, sexuality,
contraception, mutual respect in relationships and particularly self-
respect; to increase awareness of the positive influence they may have
on the adolescents in their care.
16
REZUMAT
Context
Acest raport prezintă rezultatele studiului privind normele sociale care influen-
ţează comportamentele de risc ale adolescenţilor din România, care a fost reali-
zat de Fundaţia Romanian Angel Appeal la cererea UNICEF România în
perioada mai 2014-februarie 2015.
Studiul şi-a propus identificarea normelor sociale care influenţează adoptarea şi

menţinerea de către adolescenţi a următoarelor comportamente: consumul de
alcool şi tutun, consumul de droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale. Cerce-
tarea a vizat adolescenţi cu vârste între 10 şi 18 ani care locuiesc în oraşele Iaşi,
Bacău, Timişoara, Constanţa şi Bucureşti.
Scopul studiului este acela de a fundamenta dezvoltarea unor intervenţii şi ela-

borarea unor recomandări de politici destinate adolescenţilor, care să abordeze
într-un mod integrat vulnerabilităţile ce derivă din aceste comportamente de risc
la adolescenţi.
Obiective şi metodologie
Studiul a avut următoarele obiective:
y Identificarea şi analizarea normelor sociale care influenţează adolescen-
ţii cu vârste cuprinse între 10-18 ani, băieţi şi fete, din perspectiva ur-
mătoarelor comportamente: consumul de alcool şi tutun, consumul de
droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale (înainte de vârsta de 16 ani);
y Formularea de recomandări bazate pe dovezi pentru crearea unor strate-
gii eficace şi eficiente, inclusiv a unor instrumente şi canale de comuni-
care care să vizeze cele mai importante norme sociale ce influenţează
adolescenţii din perspectiva comportamentelor menţionate;
y Formularea de recomandări privind indicatorii potriviţi pentru măsura-
rea impactului acestor strategii.
Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina

Bicchieri (2006), conform căreia respectarea normelor sociale este o rezultantă
a aşteptărilor empirice şi normative ale individului – adică ce crede individul că
fac ceilalţi şi ce crede că ceilalţi aşteaptă de la el. În plus, modificarea celor do-
uă tipuri de aşteptări poate duce la modificarea dramatică a comportamentului
17
individului. Din această perspectivă, modelul operaţional utilizat pentru explo-
rarea aşteptărilor empirice şi normative ale subiecţilor presupune răspunsul la
următorul set de întrebări:
y Aşteptări empirice: Care sunt practicile respondentului? / Care sunt
practicile celorlalţi? / Ce cred ceilalţi că face respondentul?
y Aşteptări normative: Ce crede respondentul că ar trebui să facă? / Ce
crede respondentul că ceilalţi ar trebui să facă? / Ce cred ceilalţi că ar
trebui să facă respondentul?
Abordarea metodologică pe care s-a bazat acest studiu a implicat utilizarea unui
mix de metode de cercetare cantitativă şi calitativă menite să asigure comple-
mentaritatea datelor culese şi să ofere studiului un nivel ridicat de validitate.
Într-o primă etapă, au fost culese date prin realizarea de focus grupuri şi intervi-
uri în profunzime cu trei categorii de persoane: adolescenţi cu vârsta între 10 şi
18 ani, părinţi de adolescenţi, şi actori cheie din comunitate, relevanţi pentru
problematica adolescenţilor din grupuri vulnerabile. Au fost realizate 30 de in-
terviuri şi 6 focus grupuri cu adolescenţi, 2 focus grupuri cu părinţi şi alte trei cu
actori cheie din comunitate. În cea de-a doua etapă, a fost realizată o anchetă pe
bază de chestionar standardizat pe un eşantion de 1870 elevi din şcoli gimnazia-
le şi licee din cele 5 oraşe.
Principalele rezultate şi concluzii

Comportamentele de risc, în sfera cărora intră cele patru comportamente anali-
zate în acest studiu, se însuşesc şi se dezvoltă în strânsă legătură cu transformă-
rile psihosociale specifice vârstei adolescenţei şi cu trăsăturile mediului social în
care interacţionează şi se dezvoltă social adolescentul. Acestea sunt supuse unui
proces de învăţare socială şi ajung treptat să fie incorporate în structura sinelui
social al adolescentului (Becker, 1953; Matza, 1969).
Per total oraşe, în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, se poate
constata o prevalenţă foarte ridicată a fumatului. Astfel, peste jumătate dintre
copiii cu aceste vârste au declarat că au încercat să fumeze cel puţin o dată, pe
primul loc aflându-se capitala (66%), iar pe ultimul loc, oraşul Iaşi (53%). Din-
tre aceştia, între 50% şi 55% au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile. În
rândul copiilor de 10-13 ani, prevalenţa fumatului se situează între 2% şi 7% la
nivelul oraşelor analizate.
Indiferent de oraş, majoritatea adolescenţilor au plasat răspunsurile la întrebarea

Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că fumează? în categoriile „mai mult de jumă-
tate” şi „toţi”, ceea ce sugerează existenţa unui climat favorabil încălcării inter-
dicţiei fumatului.
18
În cazul adolescenţilor care au, în prezent, între 14 şi 18 ani, vârsta medie la
care au încercat prima dată să fumeze sau să consume băuturi alcoolice este si-
tuată în intervalul 13-14 ani, vârstă la care începe să se manifeste acut nevoia de
independenţă, de a face lucruri care, în mod normal, le sunt interzise copiilor.
Majoritatea respondenţilor, indiferent de grup, de vârstă sau de prezenţa în re-

pertoriul de comportamente al celui de consum, consideră alcoolul ca fiind dis-
tructiv pentru sănătate. Totuşi, la adolescenţii respondenţi din categoria de
vârstă 14-18 ani, experimentarea consumului de alcool nu este considerată în
afara normei, consumul ocazional este relativ blamat, însă consumul frecvent
este respins de majoritate.
Când trebuie să aprecieze opinia celor de aceeaşi vârstă faţă de consumul de

alcool, adolescenţii îi consideră mai înclinaţi spre susţinerea comportamentelor
prohibite decât sunt ei înşişi, opinia lor fiind mai moderată când se evaluează
credinţele prietenilor lor şi foarte dezaprobatoare faţă de alcool, când se deter-
mină atitudinea părinţilor. Un procent important (Constanţa 17% - Bucureşti
32%) consideră că părinţii sunt de acord cu consumul ocazional şi moderat de
alcool.
Grupul de prieteni are o influenţă determinantă în alegerea frecvenţei şi cantită-

ţii consumului de alcool. Datele colectate arată că, de obicei, există un consens
asupra regularităţii consumului de alcool, adolescenţii care sfidează regula ani-
mând reacţiile membrilor prin care se încearcă uniformizarea. Cultura grupului,
prin specificul activităţilor în care se implică membrii săi, poate susţine sau nu
consumul de alcool.
Adolescenţii din oraşele incluse în studiu, în majoritatea lor, declară fie că nu

pot aprecia câţi prieteni sau semeni consumă droguri, fie că, după părerea lor,
nici unul nu consumă droguri. Capacitatea de a estima numărul celor care con-
sumă droguri este cu atât mai scăzută cu cât este vorba despre alte droguri decât
marijuana. Acest rezultat trebuie analizat suplimentar, pentru a stabili sursele
lui: nivelul scăzut de expunere a adolescenţilor la consumul de droguri? lipsa de
cunoştinţe despre tipurile de droguri şi efectele lor? conştiinţa caracterului ilegal
al consumului de droguri în România şi teama de a vorbi despre acest subiect?
Alte cauze? De asemenea, dacă datele permit, ar fi recomandată analiza diferen-
ţiată a acestui aspect în rândul celor care nu au experimentat droguri, compara-
tiv cu cei care au experimentat sau declară că au în cercul de prieteni persoane
care consumă substanţe stupefiante.
Majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe care favorizează respingerea

consumului de droguri. Cu toate acestea, atitudinile lor faţă de acest subiect sunt
19
mult mai fragmentate, variind pe un continuum de la negativ (respingere) la po-
zitiv (acceptare).
Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului

vieţii sexuale reflectă în mare măsură atitudinile populaţiei, cu excepţia cazuri-
lor în care viaţa sexuală a fost deja începută. Adolescenţii intervievaţi sunt de
părere că viaţa sexuală ar trebui începută atunci când persoana este matură şi
poate să îşi asume consecinţele unei relaţii sexuale – sarcina. . În cercetarea ca-
litativă unii adolescenţi au asociat acest moment cu vârsta majoratului; cu toate
acestea, întrebaţi în cercetarea cantitativă despre “cea mai potrivită vârstă pentru
debutul vieţii sexuale”, adolescenţii au indicat în medie 16-17 ani pentru băieţi
şi 18-19 pentru fete. Norma percepută este însă diferită de practică, debutul
efectiv înregistrându-se la 14-15 ani în cazul băieţilor şi la 15-16 ani în cazul
fetelor.
Contextul practic al începerii vieţii sexuale este unul de oportunitate şi mai pu-
ţin de planificare. Adolescenţii intervievaţi au indicat faptul că începerea vieţii
sexuale s-a produs în momente mai speciale marcate de lipsa adulţilor şi, uneori,
de consumul de alcool (zile de naştere, excursii, accesul la spaţii private). Acest
lucru este semnificativ, mai ales dacă îl corelăm cu răspândirea redusă a mijloa-
celor contraceptive. În acelaşi timp, posibilitatea actului sexual este ceva ce este
în multe cazuri discutat înainte şi apare în contextul unei relaţii, mai ales pentru
fete.
Grupul de referinţă cel mai important este cel al prietenilor, iar practica şi atitu-
dinile prietenilor par să influenţeze (sau cel puţin să se coreleze cu) momentul
debutului vieţii sexuale.
Surprinzător, părinţii nu sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă

importantă de informaţii, ci mai degrabă prietenii şi media. Şi părinţii, şi copiii
evită în mod sistematic discuţiile deschise şi oneste despre sexualitate, iar cele
care au loc se rezumă, în final, la pericolul sarcinii. Băieţii învaţă că pot face ce
doresc atâta timp cât nu lasă o fată însărcinată, iar fetele învaţă că propriul corp
este ceva care se află sub asalt şi trebuie păzit, fără informaţii precise despre
cum ar putea face asta (în afara abstinenţei).
Şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare şi nici acelea nu sunt

luate în serios de către adolescenţi. În ciuda faptului că în şcoli există o infras-
tructură pentru informare şi că mulţi dintre adolescenţi au indicat nevoia de a
discuta cu o persoană mai în vârstă despre sex şi sexualitate, şcoala joacă un rol
minor, aproape inexistent în educaţia sexuală a adolescenţilor. Din nou, infor-
maţia (adeseori sub formă de pornografie sau pseudo-informaţii) pare să ajungă
la adolescenţi dinspre media (în special website-uri şi jocuri), via prieteni.
20
Recomandări
Având în vedere relatările respondenţilor adolescenţi care minimizează eficaci-
tatea programelor de prevenţie al căror focus e „terorismul despre sănătate”, mai
precis accentul pus pe consecinţele negative ale fumatului sau consumului de
alcool asupra stării de sănătate, ca şi discursul, cu obiectiv similar, care are tentă
moralizatoare, apare necesitatea unor strategii diferite de comunicare cu acest
grup.
Strategiile pentru prevenţie ar trebui să-şi fixeze drept scop ruperea corelaţiei
dintre comportamentele asociate cu această perioadă şi fumat/consum de alcool,
adăugându-le acestora din urmă o valenţă negativă, indezirabilă. Indezirabi-
litatea ar trebui să se construiască prin contrast cu valorile promovate de această
perioadă formativă – independenţă, experimentare, autenticitate, temperament
„cool”, imperturbabil. Mesajul ar trebui livrat de persoane etalon din aceeaşi
generaţie, ştiindu-se faptul că acesta este grupul de referinţă esenţial. Deja o
parte dintre adolescenţi îi consideră pe cei care exagerează cu consumul de al-
cool ca fiind „penibili”, „fără demnitate”, „fără control”. În perioada adolescen-
ţei, managementul imaginii de sine este foarte sensibil la toţi factorii care ar
putea influenţa negativ imaginea socială a adolescentului.
y Dezvoltarea şi implementarea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emo-

ţionale la copii şi adolescenţi pe toată perioada de şcolarizare – Aceste programe
ar putea fi implementate în şcoli, dar şi în cadrul organizaţiilor neguvernamentale,
care ar putea colabora cu inspectoratele şcolare. Acest tip de programe ar pre-
veni consumul problematic de alcool, putând oferi instrumente de gestionare
afectivă pentru cei care traversează perioade dificile.
y Dezvoltarea unor programe de formare continuă dedicate personalului didactic

– Scopul acestor cursuri ar fi dezvoltarea de abilităţi necesare pentru recunoaş-
terea semnelor de consum problematic de alcool şi de fragilitate psihică la ado-
lescenţi (care poate determina apariţia consumului excesiv de alcool). De
asemenea, personalul didactic ar putea fi informat despre procedura de referire
către reţeaua de servicii gratuite de asistare psihologică din mediul guvernamen-
tal (direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului, serviciul public de asis-
tenţă socială etc.) sau nonguvernamental, precum şi către alţi furnizori. Acest tip
de program ar putea fi implementat prin inspectoratele şcolare sau externalizat,
în baza unei colaborări cu furnizorii de cursuri din mediul privat.
y Dezvoltarea de servicii de petrecere a timpului liber dedicate adolescenţilor –

Mediul nonguvernamental care are în sfera de activităţi lucrul cu copii şi ado-
lescenţi ar putea concepe servicii cu scop educativ, care să sprijine dezvoltarea
responsabilităţii şi a spiritului critic, sau construi medii de socializare pe tema-
21
tici diferite, care să ajute procesul de identificare şi să îl ghideze într-o manieră
adaptativă.
y Dezvoltarea unor intervenţii de identificare rapidă, consiliere şi referire către

servicii specializate a părinţilor/tutorilor care prezintă consum problematic de
alcool – Aceste intervenţii pot fi dezvoltate în cadrul cabinetelor de medicină
generală, spitalelor, serviciilor sociale generale sau specializate (de exemplu,
cele destinate grupurilor vulnerabile, persoanelor sărace), pe lângă structuri de
educaţie timpurie.
Una dintre cele mai frecvente credinţe raportate de respondenţi este aceea a unei
ierarhii a adicţiilor, în care consumul de droguri (de orice tip şi cu orice frecven-
ţă) este mai nociv decât adicţia de tutun şi alcool. Această credinţă, deşi poate fi
protectivă împotriva debutului consumului de droguri, poate facilita iniţierea şi
continuarea consumului de alcool şi de tutun în rândul adolescenţilor. Sunt ne-
cesare intervenţii care să ajute la corectarea acestei credinţe.
Adolescenţii vor continua să se raporteze la grupul imediat de prieteni şi să îl

folosească ca sistem de sprijin şi informare. Recomandările noastre au în vedere
crearea unui sistem de informare şi suport care să suplimenteze şi să orienteze
sistemul existent, având ca obiective:
1. creşterea, în rândul adolescenţilor, a gradului de cunoştinţe despre cor-
pul uman, sexualitate, metode contraceptive, relaţii bazate pe respect
reciproc şi mai ales respect faţă de propria persoană;
2. creşterea, în rândul părinţilor, a gradului de cunoştinţe despre corpul
uman, sexualitate, metode contraceptive, relaţii bazate pe respect reci-
proc şi mai ales respect faţă de propria persoană; conştientizarea rolului
pozitiv pe care ei l-ar putea avea asupra adolescenţilor aflaţi în grija lor.
22
1. CONTEXT ŞI SCOP
În 2013, UNICEF România în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi

Regională (CURS) şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei au realizat studiul „Situ-
aţia adolescenţilor din România”, o cercetare care a atras atenţia asupra nivelu-
lui de vulnerabilitate a adolescenţilor (10-18 ani) la comportamente de risc
precum fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri şi debutul timpuriu
al vieţii sexuale. Studiul a urmărit măsurarea prevalenţei comportamentelor de
interes şi identificarea determinanţilor sociali ai acestor comportamente.
Conform raportului, 42% dintre adolescenţii intervievaţi au declarat că au con-

sumat băuturi alcoolice cel puţin o dată în viaţă, iar cca 1 din 5 au fumat ţigări
(tutun) cel puţin o dată. Ambele practici sunt şi mai frecvente în rândul băieţilor
(comparativ cu fetele), al adolescenţilor din mediul urban (comparativ cu cei din
mediul rural) şi al celor cu vârsta de peste 14 ani (comparativ cu cei de vârstă
mai mică). Prevalenţa consumului de droguri până la vârsta majoratului este de
3,8%1, fiind de cca două ori mai mare în rândul adolescenţilor trecuţi de 14 ani
(comparativ cu cei sub 14 ani). La data realizării studiului UNICEF (2013),
aproape 1 din 5 băieţi şi 1 din 10 fete îşi începuseră viaţa sexuală, proporţia lor
ajungând şi la 25% în rândul celor de peste 14 ani. Un adolescent activ sexual
avusese, în medie, 2,3 parteneri până la data interviului.
Alături de factori de nivel structural precum legislaţie, accesul la servicii, situa-

ţia financiară, acceptare, discriminare etc., autorii studiului UNICEF au identifi-
cat normele sociale ca fapte sociale ce pot facilita sau descuraja dezvoltarea
anumitor practici în rândul adolescenţilor.
Abordarea normelor sociale (engl. social norms approach) (Berkowitz, 2004),

una dintre abordările moderne din aria prevenirii şi reducerii comportamentelor
de risc, atribuie normelor sociale un rol central în procesul de însuşire al acestor
practici. Normele sociale sunt percepţii şi credinţe despre ceea ce apreciem că
reprezintă comportamente <<normale>> la cei din jurul nostru. Asumpţia prin-
cipală în această abordare este că atitudinile şi comportamentele noastre se mo-
difică sub influenţa percepţiilor incorecte pe care le avem despre ceea ce fac şi
ceea ce cred cei din grupul nostru de semeni; mai mult, atunci când vorbim des-
pre comportamente de risc, avem tendinţa să supraestimăm frecvenţa acestora în
rândul semenilor, fapt care ne încurajează fie să le iniţiem, fie să le păstrăm.
1
Procentul de adolescenţi care declară că au consumat vreodată droguri, indiferent de
tipul de drog.
23
Pornind de la acest cadru, prezentul studiu urmăreşte să răspundă la câteva în-
trebări: Care sunt normele sociale despre care adolescenţii din România cred că
guvernează practicarea comportamentelor de risc? Cum influenţează aceste per-
cepţii modul în care adolescenţii se raportează la propriile lor comportamente de
risc? Ce strategii pot fi adoptate pentru corectarea sau modificarea percepţiilor
pe care adolescenţii le au despre normele sociale identificate?
Raportul de faţă prezintă mai întâi metodologia de cercetare şi atrage atenţia

asupra limitelor cercetării. Apoi, în capitole separate pentru fiecare comporta-
ment de risc, descrie contextul actual al practicilor în rândul adolescenţilor ro-
mâni şi identifică percepţiile respondenţilor asupra normelor sociale care
conduc la adoptarea sau practicarea comportamentelor. Raportul se încheie cu
un capitol de concluzii şi recomandări, urmat de anexe (instrumentele de colec-
tare a datelor utilizate de echipa de cercetare).
24
2. METODOLOGIE
Obiectivele specifice ale studiului privind normele sociale care influenţează

comportamentele de risc în rândul adolescenţilor au fost:
- Identificarea şi analizarea normelor sociale care influenţează adolescen-
ţii cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani, băieţi şi fete, din perspectiva
următoarelor comportamente: consumul de alcool şi tutun, consumul de
droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale (înainte de vârsta de 16 ani);
- Formularea de recomandări bazate pe dovezi pentru crearea unor strate-
gii eficace şi eficiente, inclusiv a unor instrumente şi canale de comuni-
care care să vizeze cele mai importante norme sociale ce influenţează
adolescenţii din perspectiva comportamentelor menţionate;
- Formularea de recomandări privind indicatori potriviţi pentru măsurarea
impactului acestor strategii.
Rezultatele prezentate în acest raport constituie o bază pentru Componenta de

Adolescenţi şi Tineri a Programului UNICEF România, în vederea dezvoltării
de intervenţii şi elaborării unor recomandări de politici destinate adolescenţilor.
Studiul a fost realizat în 5 oraşe mari din România: Bucureşti, Bacău, Cluj-
Napoca, Constanţa şi Iaşi, acestea reprezentând localităţile în care UNICEF
România a iniţiat deja, împreună cu partenerii locali, dezvoltarea unor proiecte
de servicii care se adresează adolescenţilor.
Demersul nostru de cercetare a fost mai degrabă unul confirmatoriu-explicativ

şi nu atât unul de tip exploratoriu, având în vedere că există o serie de modele
teoretice care au fost deja testate în alte ţări şi care şi-au dovedit validitatea în
explicarea comportamentelor de risc la adolescenţi. Principalul model teoretic
de la care vom porni este cel al Teoriei Comportamentului Planificat (Theory of
Planned Behavior2) care ia în calcul influenţele atât ale factorilor psihologici
subiectivi (atitudini şi percepţii), cât şi ale normelor sociale asupra intenţiei de a
realiza un anumit comportament. Intenţia este considerată ca fiind principalul
determinant al comportamentului real. Schematic, acest model poate fi repre-
zentat astfel:
2
Ajzen, I., Fishbein, M. (1980). Understanding Attitudes and Predicting Social Behav-
ior. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
25
Convingeri com- Atitudini faţă de
portamentale comportament
Intenţia de a realiza
Convingeri Norme subiective sau nu comporta-
mentul Comportament
normative
Percepţia asupra
Convingeri despre
controlului com-
control
portamental
Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina

Bicchieri (2006)3, conform căreia respectarea normelor sociale este o rezultantă
a aşteptărilor empirice şi normative ale individului – adică ce crede individul că
fac ceilalţi şi ce crede că ceilalţi aşteaptă de la el. În plus, modificarea celor do-
uă tipuri de aşteptări poate duce la modificarea dramatică a comportamentului
individului. Din această perspectivă, modelul operaţional utilizat pentru explo-
rarea aşteptărilor empirice şi normative ale subiecţilor presupune răspunsul la
următorul set de întrebări:
y Aşteptări empirice: Care sunt practicile respondentului? / Care sunt
practicile celorlalţi? / Ce cred ceilalţi că face respondentul?
y Aşteptări normative: Ce crede respondentul că ar trebui să facă? / Ce
crede respondentul că ceilalţi ar trebui să facă? / Ce cred ceilalţi că ar
trebui să facă respondentul?
Pornind de la cerinţele din termenii de referinţă, abordarea metodologică pe care

s-a bazat acest studiu a implicat utilizarea unui mix de metode de cercetare can-
titativă şi calitativă, menite să asigure complementaritatea datelor culese şi să
ofere studiului un nivel ridicat de validitate. Într-o primă etapă, au fost culese
date prin realizarea de focus grupuri şi interviuri în profunzime cu trei categorii
de persoane: adolescenţi cu vârsta între 10 şi 18 ani, părinţi de adolescenţi, şi
actori cheie din comunitate, relevanţi pentru problematica adolescenţilor din
grupuri vulnerabile. În cea de-a doua etapă, a fost realizată o anchetă pe bază de
chestionar standardizat, pe un eşantion de elevi din şcoli gimnaziale şi licee din
cele 5 oraşe. Vom detalia în cele ce urmează metodologia de culegere a datelor
pentru fiecare dintre cele două etape.
3
Bicchieri, C. (2006). The Grammar of Society: The Nature and Dynamics of Social
Norms. New York: Cambridge University Press.
26
2.1. Cercetarea calitativă
În această primă etapă a cercetării au fost realizate 30 de interviuri în profunzi-
me cu adolescenţi, 6 discuţii de grup cu grupuri de semeni (peer groups), 2 fo-
cus grupuri cu părinţi de adolescenţi şi 3 focus grupuri cu actori cheie din
comunitate.
Interviurile în profunzime s-au concentrat, pe de o parte, asupra percepţiei

influenţei normelor sociale generale şi de grup asupra vieţii adolescenţilor, iar
pe de altă parte, asupra practicilor relevante pentru comportamentele de risc
studiate. Dat fiind caracterul sensibil al temelor care au fost abordate, am consi-
derat că metoda interviului în profunzime poate oferi un grad ridicat de flexibili-
tate, asigurând cercetătorului o libertate sporită în adecvarea întrebărilor la
situaţie şi la respondent şi asigurând, totodată, confortul şi intimitatea respon-
dentului.
În fiecare din cele 5 oraşe au fost realizate între 5 şi 7 interviuri cu adolescenţi,

selectaţi în funcţie de un mix de criterii: sex, vârstă, etnie, vârsta la debutul vie-
ţii sexuale, practicarea comportamentelor analizate – fumat, consum de alcool şi
consum de droguri. Structura loturilor de adolescenţi intervievaţi este prezentată
în tabelul 1.
Tabelul 1. Distribuţia pe oraşe a interviurilor cu adolescenţi
Oraş Băieţi Fete

10-11 12-13 14-15 16-17 10-11 12-13 14-15 16-17
ani ani ani ani ani ani ani ani Total
Bucureşti 1* 1 1 1 2 6
Cluj-
Napoca 1* 2 1 2 1 7
Constanţa 1 1 1* 1 1 1 6
Iaşi 1 2 1* 1 1 6
Bacău 1 1 1 1 1 5
Total 2 2 5 6 2 4 4 5 30
Notă: interviurile marcate cu * au fost realizate cu adolescenţi de etnie romă
Discuţiile de grup de semeni ne-au permis să observăm interacţiunea din ca-

drul unor grupuri reale de prieteni şi modul în care adolescenţii definesc şi ne-
gociază normele sociale de grup. Au fost realizate în total 6 astfel de discuţii de
grup, câte una în fiecare oraş şi, suplimentar, o discuţie de grup cu adolescenţi
de etnie romă în Bucureşti. La discuţiile de grup au participat între 4 şi 8 ado-
lescenţi, iar structura fiecărui grup este prezentată în tabelul 2.
27
Tabelul 2. Structura grupurilor de semeni participante la discuţiile de grup
Oraş Vârsta Nr. participanţi Nr. participanţi
participanţilor fete
Bucureşti 13-15 ani 5 1
Bucureşti 16-17 ani 5 2
(adolescenţi romi)
Bacău 16-17 ani 8 7
Cluj-Napoca 14-15 ani 6 2
Constanţa 15-17 ani 7 3
Iaşi 13-16 ani 4 4
Recrutarea adolescenţilor a fost făcută prin intermediul unor operatori de inter-

viu şi ai unor actori cheie din comunitate (consilieri psihopedagogici din şcoli
şi/sau reprezentanţi ai unor organizaţii non-guvernamentale (ONG) care se ocu-
pă de adolescenţi din grupuri vulnerabile). Selecţia s-a făcut în baza răspunsuri-
lor adolescenţilor la un formular de recrutare, urmărindu-se criteriile enumerate
anterior. Pentru participarea la interviuri şi discuţiile de grup, adolescenţii au
fost recompensaţi, după terminarea interviurilor, cu vouchere cadou în valoare
de 30 de lei (aprox. 7 Euro).
Focus-grupurile cu părinţi şi actori cheie din comunitate s-au concentrat

asupra explorării percepţiilor şi experienţelor personale în legătură cu compor-
tamentele de risc în rândul adolescenţilor. Au fost realizate în total 5 focus gru-
puri, astfel:
y 2 focus grupuri cu părinţi de adolescenţi cu vârste între 10 şi 17 ani, în
Bucureşti şi Bacău. Grupul de la Bucureşti a fost compus din 8 părinţi,
din care 3 taţi, iar la cel de la Bacău au participat 6 părinţi, din care 2
taţi.
y 3 focus grupuri în Cluj-Napoca, Constanţa şi Iaşi, cu reprezentanţi ai
serviciilor şi instituţiilor din judeţ cu rol în prevenirea şi reducerea
comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor.
Grupurile de actori cheie au inclus în componenţa lor următoarele categorii de

persoane: directori de şcoală, consilieri şcolari, reprezentanţi ai Direcţiei Gene-
rale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), medici, reprezen-
tanţi ai Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA),
poliţişti şi reprezentanţi ai unor ONG-uri. În grupul de la Cluj-Napoca au fost
10 participanţi, la Constanţa 6, iar la Iaşi au participat 4 persoane.
28
2.2. Cercetarea cantitativă
Componenta de cercetare cantitativă a studiului privind influenţa normelor soci-
ale asupra comportamentelor de risc a constat într-o anchetă pe bază de chestio-
nar standardizat, realizată pe un eşantion final total de 1870 de elevi din clasele
V-XII. Dat fiind caracterul sensibil al temelor abordate prin chestionar şi necesi-
tatea de a putea asigura confidenţialitatea răspunsurilor adolescenţilor, culege-
rea datelor s-a făcut prin chestionare auto-completate de către elevi, în sistem
„extemporal”, fiind asistaţi pe parcursul completării de operatorii de teren ai
Fundaţiei Romanian Angel Appeal. După ce completa chestionarul, elevul îl
introducea într-un plic pe care îl sigila şi apoi îl returna administratorului de
chestionare, astfel încât răspunsurile să rămână în totalitate anonime şi confi-
denţiale.
În Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, ancheta s-a desfăşurat în şcoli gimna-

ziale şi licee, cu acordul Inspectoratelor Şcolare şi al conducerilor unităţilor de
învăţământ. În Constanţa, unde Fundaţia nu a primit acordul Inspectoratului
Şcolar Judeţean de a realiza ancheta în unităţile de învăţământ, selecţia şi recru-
tarea respondenţilor s-a făcut prin metoda drumului aleatoriu, la domiciliul
acestora, iar completarea chestionarelor s-a realizat la sediul Fundaţiei Alături
de Voi – Filiala Constanţa. Dat fiind că participarea la studiu implica deplasarea
la sediul fundaţiei, adolescenţii din Constanţa au fost recompensaţi cu bonuri
cadou în valoare de 20 de lei.
Eşantionul proiectat iniţial pentru Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, de tip

probabilist, bi-stadial, a avut un volum total de 2400 de elevi, câte 600 din fie-
care dintre cele patru oraşe, astfel încât să putem obţine în final un eşantion de
minim 360 de elevi din fiecare oraş, la o rată de răspuns estimată de 60%. În
primul stadiu, din fiecare oraş au fost selectate aleatoriu câte 40 de unităţi pri-
mare de selecţie (PSU), reprezentând clustere virtuale de câte 15 elevi. Cadrele
de eşantionare au fost construite pe baza listelor cu reţeaua de unităţi şcolare şi
cifrele de şcolarizare pentru anul şcolar 2014-2015, care ne-au fost furnizate de
Inspectoratele Şcolare Judeţene şi de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucu-
reşti. Selecţia elevilor s-a realizat din 129 de unităţi de învăţământ gimnazial şi
liceal pe baza listelor cu elevi din clasele V-VIII şi/sau IX-XII, puse la dispozi-
ţie de conducerile unităţilor. În aceste patru oraşe, culegerea datelor s-a realizat
în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, iar în Constanţa, chestionarele au
fost completate în perioada ianuarie-februarie 2015.
Procesul de culegere a datelor a fost influenţat de o serie de factori care au de-

terminat readaptarea planificării iniţiale în sensul prelungirii perioadei de cule-
gere a datelor şi chiar a modificării modalităţii de culegere a datelor în cazul
Municipiului Constanţa. Au existat întârzieri semnificative în ce priveşte obţine-
29
rea acordurilor din partea Inspectoratelor Şcolare, precum şi a datelor necesare
pentru proiectarea eşantioanelor, astfel încât culegerea datelor a început cu ma-
re întârziere şi nu a putut fi finalizată înaintea vacanţei de iarnă, aşa cum era
iniţial planificat. În Constanţa, am fost nevoiţi să anulăm culegerea datelor din
unităţile de învăţământ şi să elaborăm o nouă metodă de culegere după ce In-
spectoratul a revocat acordul iniţial. Totodată, am întâmpinat o serie de proble-
me la nivelul anumitor unităţi de învăţământ, pornind de la lipsa de solicitudine
a personalului în rezolvarea problemelor organizatorice şi până la refuzul total
de a participa la studiu.
Participarea copiilor la studiu s-a făcut doar cu consimţământul unuia dintre

părinţi sau al tutorelui legal. Acest fapt, alături de disponibilitatea pentru coope-
rare a conducerii unităţilor de învăţământ, reprezintă principalii doi factori care
au afectat rata de răspuns la această anchetă. În total, au fost colectate 1942 de
chestionare din care 1870 au fost validate şi introduse în analiză. Criteriul pen-
tru validarea unui chestionar a fost ca elevul să fi răspuns la cel puţin 65% din-
tre întrebările din chestionar.
În tabelul următor sunt prezentate volumele eşantioanelor realizate pentru fieca-

re oraş.
Tabelul 3. Mărimea eşantioanelor din fiecare oraş

Oraş Volum Volum Volum eşantion final
eşantion eşantion (chestionare valide)
proiectat realizat Total 10-13 ani 14-18 ani
Bucureşti 600 399 396 132 264

Bacău 600 518 502 116 386
Cluj- 600 440 429 114 315
Napoca
Iaşi 600 376 354 97 257
Constanţa 200 209 189 49 140
Chestionarul utilizat în această anchetă s-a aplicat diferenţiat în funcţie de vârsta

respondentului. Pentru adolescenţii cu vârsta sub 14 ani, întrebările referitoare
la comportamentele de risc au fost formulate într-o manieră mai puţin directă şi
într-un limbaj adecvat capacităţii lor de înţelegere, în timp ce pentru cei cu vâr-
sta peste 14 ani, chestionarul a inclus întrebări mult mai detaliate referitoare la
comportamentele respondentului şi grupurilor lui de referinţă. Astfel, analiza
răspunsurilor s-a făcut diferenţiat la nivelul fiecărui oraş pentru două categorii
de adolescenţi: 10-13 ani şi 14-18 ani.
30
Rezultatele prezentate în acest raport au fost obţinute prin ponderarea datelor în
funcţie de sex şi nivel de învăţământ (gimnazial şi liceal), pornind de la datele
statistice furnizate de Inspectoratele Şcolare şi de Institutul Naţional de Statisti-
că (INS). Trebuie menţionat că rezultatele sunt reprezentative pentru populaţiile
de adolescenţi care urmează o formă de învăţământ din fiecare din cele 5 oraşe
şi că ele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii populaţii de adolescenţi.
Rezultatele unei anchete pe bază de sondaj sunt valide doar între limitele unei
marje statistice determinate de procesul de eşantionare. Această marjă variază în
funcţie de trei factori: 1. Mărimea eşantionului (sau subeşantionului pe care se
face o analiză) – mai mulţi respondenţi înseamnă o marjă mai mică; 2. Rezulta-
tul în sine (de exemplu, proporţia sau valoarea medie observată în eşantion) –
rezultate mai apropiate de 50% înseamnă marje mai mari; 3. Nivelul de încrede-
re – cu cât suntem mai riguroşi, cu atât marja va fi mai mare.
De exemplu, pentru un rezultat de 50%, obţinut la o întrebare la care au răspuns

toţi cei 502 respondenţi din Bacău, eroarea de eşantionare este de +/-4%, la un
nivel de încredere de 95%. Generalizând la nivelul întregii populaţii de elevi cu
vârste între 10 şi 18 ani din Bacău, putem afirma că rezultatul se situează între
46% şi 54%.
În tabelul de mai jos, prezentăm marjele de eroare în funcţie de diferite volume

ale eşantioanelor şi diferite proporţii observate în eşantion, calculate la un nivel
de încredere de 95%.
Tabelul 4. Marjele de eroare statistică în funcţie de volumul eşantionului şi propor-

ţia observată în eşantion
Rezultate observate în eşantion
10 15 20 25 30 35 40 45 50
Volum eşantion 5% % % % % % % % % %
N=500 1.9 2.6 3.1 3.5 3.8 4.0 4.2 4.3 4.4 4.4
N=400 2.1 2.9 3.5 3.9 4.2 4.5 4.7 4.8 4.9 4.9
N=300 2.5 3.4 4.0 4.5 4.9 5.2 5.4 5.5 5.6 5.7
N=200 3.0 4.2 4.9 5.5 6.0 6.4 6.6 6.8 6.9 6.9
N=100 4.3 5.9 7.0 7.8 8.5 9.0 9.3 9.6 9.8 9.8
N=50 6.0 8.3 9.9 11.1 12.0 12.7 13.2 13.6 13.8 13.9
31
2.3. Limitele cercetării
Procesul de recrutare a copiilor pentru interviurile individuale a fost îngreunat
de faptul că tema de cercetare este legată de comportamentele de risc, în mod
special debutul timpuriu al vieţii sexuale. Astfel, fie părinţii refuzau să îşi expu-
nă copiii la un astfel de subiect, fie copiii nu voiau sa răspundă la acest tip de
întrebări, neavând încredere în condiţia de confidenţialitate a informaţiilor.
În mod special, a fost dificil să recrutăm adolescenţii de etnie romă. Pe de o par-

te, dificultatea a constat în faptul că aceştia nu se declară ca aparţinând acestei
etnii, cel mai probabil datorită stigmei asociate cu acest statut. Pe de altă parte,
au existat cazuri în care copiii locuiau cu persoane care nu erau tutorii lor legali,
aceştia din urmă fiind fie plecaţi din ţară, fie rezidenţi într-una din localităţile
rurale limitrofe, dar în situaţie de analfabetism. În ambele circumstanţe, nu se
întruneau condiţiile pentru acordarea consimţământului pentru interviu.
O limită în desfăşurarea interviurilor individuale a fost atitudinea circum-

spectă a adolescenţilor de vârste mici (10-13 ani) faţă de întrebările operatorului
de interviu şi ale moderatorului de focus grup cu privire la comportamentele de
risc. La începutul discuţiei, ei erau tentaţi să ofere răspunsuri pe care le perce-
peau ca fiind acceptabile social; ulterior, după ce începeau să se simtă mai con-
fortabil, observând că nu primesc feedback negativ, unii formulau opinii total
opuse faţă de cele formulate la început. Astfel, într-unul din interviuri, respon-
dentul la început a negat că a încercat să fumeze, ulterior a menţionat că totuşi a
fumat odată, pentru ca spre final să mărturisească faptul că „odată” se referă de
fapt la o scurtă perioadă de fumat aproape zilnic, perioadă care s-a încheiat
atunci când a fost descoperit de părinţi.
În ceea ce priveşte focus-grupurile, într-unul care avea în componenţă băieţi cu

vârsta de 13-15 ani, în încercarea de a impresiona colegii de „gaşcă”, răspunsu-
rile nu au reflectat, câteodată, experienţa reală, ci au încercat să corespundă unei
prezentări de sine ideale, conform culturii de grup (lipsă de respect pentru auto-
ritate sau adulţi / lipsă de claritate în exprimare / răspunsuri incomplete, neaten-
ţie, discuţii cu prietenii în afara subiectelor focus-grupului, condescendenţă,
glume licenţioase; exacerbarea frecvenţei anumitor comportamente şi intensită-
ţii utilizării lor, minimizarea influenţei părinţilor).
De asemenea, teama de a fi considerat „necorespunzător”, asociată nevoii de

apartenenţă la grup, a împiedicat obţinerea unor răspunsuri sincere legate de
debutul vieţii sexuale sau, în general, despre sexualitate. De exemplu, într-un
focus grup cu adolescenţi de etnie romă, băieţii au explicat consecinţele pierde-
rii virginităţii, respectiv considerarea fetelor care trec prin această experienţă ca
„pierzând ceva preţios, esenţial” şi schimbarea statutului lor în „fete uşoare”.
32
Una dintre fetele din grup a protestat faţă de vârsta considerată potrivită pentru
începerea vieţii sexuale de către băieţi şi, ulterior reacţiei lor, prin care era „acu-
zată” că a trecut prin această experienţă, a participat mai puţin la interacţiunea
de grup pe această temă.
Limitele cercetării cantitative pot fi grupate în două categorii: pe de o parte, li-

mite inerente designului de cercetare folosit, iar pe de altă parte, limite introduse
de dificultăţile practice de culegere a datelor, cu care ne-am confruntat.
Dintre limitele impuse de metodologia de cercetare utilizată, cele mai importan-

te sunt următoarele:
y Eşantioanele sunt reprezentative doar pentru adolescenţii cu vârste în-
tre 10 şi 18 ani care urmează o formă de învăţământ şi, prin urmare, re-
zultatele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii populaţii de adolescenţi
din cele 5 oraşe. Grupurile vulnerabile de adolescenţi care au abando-
nat şcoala nu sunt reprezentate în vreun fel în cercetarea cantitativă.
y Caracteristicile populaţiei studiate au făcut necesară utilizarea unor in-
strumente diferite de colectare a datelor pentru adolescenţii cu vârste
sub 13 ani şi pentru cei peste 14 ani, astfel încât analiza s-a făcut pe
eşantioane relativ mici, care au o putere statistică limitată în a distinge
anumite diferenţe semnificative între diverse subeşantioane din analiză.
y Abordarea celor patru comportamente de risc într-un singur chestionar,
într-o manieră destul de detaliată conformă cu modelul teoretic, a im-
pus renunţarea la studierea altor factori care ar putea influenţa aceste
comportamente. Aici avem în vedere mai ales influenţa media şi în
special a internetului şi reţelelor de social media asupra percepţiilor,
atitudinilor şi practicilor adolescenţilor, aspecte care, din păcate, din
raţiuni practice, nu au putut fi abordate în cercetarea cantitativă.
y Ca în orice cercetare bazată pe un instrument standardizat prin care se
încearcă descrierea şi explicarea unor comportamente umane, asupra
cărora acţionează o multitudine de factori individuali şi sociali, şi în
acest caz am fost nevoiţi să operăm intenţionat cu anumite reducţii.
Astfel, comportamentele individuale au fost analizate mai mult prin
prisma debutului lor (adoptării lor de către adolescenţi) şi nu atât prin
prisma comportamentului actual. Frecvenţa sau intensitatea comporta-
mentelor/practicilor actuale ale adolescenţilor au fost puţin acoperite
prin cercetarea cantitativă, însă rezultatele din cercetarea calitativă vin
să suplinească această lipsă.
Cele mai importante limite introduse de dificultăţile practice de culegere a date-

lor din teren sunt legate de refuzurile de a participa la cercetare atât din partea
33
unor unităţi şcolare, cât şi din partea adolescenţilor. Ambele tipuri de refuzuri
pot afecta reprezentativitatea eşantioanelor prin faptul că este posibil ca anumite
categorii de adolescenţi să fie sub-reprezentate. Un caz special îl reprezintă
eşantionul pentru municipiul Constanţa, unde culegerea datelor s-a făcut diferit
faţă de celelalte patru oraşe. Modul de culegere a datelor a determinat, de
exemplu, o sub-reprezentare semnificativă a adolescentelor din Constanţa în
eşantion (cel mai probabil părinţii de fete au fost într-o măsură mult mai mică
dispuşi să-şi lase copiii să vină la sediul fundaţiei unde s-au completat chestio-
narele). Totodată, volumele subeşantioanelor pe care s-au făcut analize la nive-
lul adolescenţilor din Constanţa, sunt mult mai mici decât în celelalte oraşe,
astfel încât şi erorile sunt probabil mult mai mari. Acest fapt explică anumite
diferenţe între adolescenţii din Constanţa şi ceilalţi, astfel încât situaţia aparent
„excepţională” a adolescenţilor din Constanţa în legătură cu anumite compor-
tamente trebuie tratată cu multă precauţie.
În ciuda tuturor limitelor menţionate, consistenţa internă foarte ridicată a datelor

cantitative, precum şi complementaritatea cu datele calitative, ne oferă suficien-
te argumente să considerăm că rezultatele acestei cercetări reflectă în mod valid
comportamentele de risc ale elevilor adolescenţi din cele cinci oraşe şi normele
sociale care le influenţează.
2.4. Aspecte etice

În luna iunie 2014, echipa de cercetare a primit aviz favorabil pentru metodolo-
gia de cercetare din partea Comisiei de Etică din cadrul Facultăţii de Sociologie
şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti).
Participarea tuturor subiecţilor la studiu s-a făcut pe bază de consimţă-

mânt informat. Au participat la studiu doar adolescenţii din populaţia eşantio-
nată, care acceptau să răspundă la întrebări şi prezentau operatorului de interviu
un formular de consimţământ semnat de un părinte sau de un tutore legal. For-
mularul dezvoltat de echipa de cercetare era însoţit de o scrisoare de informare,
care prezenta părinţilor obiectivele studiului şi modul de colectare a datelor.
Echipa de cercetare a respectat drepturile respondenţilor la confidenţialita-

tea răspunsurilor. Toate discuţiile au fost consemnate (marcate în chestionare
sau înregistrate în format audio, în cazul interviurilor calitative), însă doar cu
acordul verbal al respondenţilor. Transcrierea interviurilor calitative s-a efectuat
cu anonimizarea respondenţilor (de exemplu, respondentul Popescu Ionuţ devi-
ne P.I.). Părinţii sau educatorii respondenţilor nu au avut acces la răspunsurile
individuale ale adolescenţilor.
34
În linie cu ghidul de etică în cercetare al UNICEF, au fost recompensaţi cu
vouchere cadou în valoare de 30 lei (cca 7 EUR) adolescenţii care au participat
la interviurile individuale şi de grup. Voucherele puteau fi utilizate doar pentru
achiziţionarea de produse de îmbrăcăminte şi accesorii vestimentare. Valoarea
voucher-ului reprezintă cca 4% din valoarea netă a salariului minim pe econo-
mie, o sumă considerată de echipa de cercetare suficient de mare încât să fie
considerată de un adolescent drept o recompensă şi suficient de mică încât să nu
constituie, pentru majoritatea respondenţilor, principalul motiv de participare.
35
REZULTATELE CERCETĂRII
3. FUMATUL
3.1. Context
Fumatul în rândul adolescenţilor se referă la o serie de practici de consum însu-
şite de către aceştia, aflate în strânsă legătură cu trasformările psihosociale spe-
cifice vârstei şi, de asemenea, cu trăsăturile mediului social în care
interacţionează şi se dezvoltă social adolescenţii. Riscurile pe care le implică
practicarea fumatului de către adolescenţi sunt legate atât de consecinţele fuma-
tului timpuriu asupra sănătăţii, cât şi de faptul că încălcarea interdicţiei fumatu-
lui de către copii şi adolescenţi îi predispune pe aceştia şi la încălcarea altor
interdicţii, cu consecinţe grave în planul sănătăţii şi în cel social (de exemplu,
consumul de droguri).
3.1.1. Practici privind fumatul în rândul adolescenţilor
Datele raportului „Situaţia adolescenţilor din România” (2013), realizat de Cen-

trul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) şi Institutul de Ştiinţe ale Edu-
caţiei (ISE), sub egida UNICEF România, sugerează următoarele pattern-uri de
consum în ceea ce priveşte fumatul în rândul adolescenţilor din România:
y Debutul fumatului expune adolescenţii şi la dobândirea/adoptarea altor
comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri. Potrivit acestui
studiu, toţi adolescenţii identificaţi drept consumatori de droguri au în-
ceput să fumeze la o vârstă medie de 12 ani, declarând că au fumat cel
puţin o dată în viaţă.
y 23% din totalul adolescenţilor investigaţi au declarat că au fumat cel
puţin o dată în viaţă. De asemenea, se constată diferenţe majore în ceea
ce priveşte fumatul, în funcţie de vârstă, sex şi mediu de rezidenţă. Ast-
fel, proporţia adolescenţilor cu vârste mai mari de 14 ani este de 33%,
în comparaţie cu 6% a celor cu vârste mai mici. În cazul băieţilor,
această proporţie este de 32%, faţă de 16% în cazul fetelor. Incidenţa
fumatului este semnificativ mai mare în mediul urban – 28%, faţă de
mediul rural – 19%.
y În ciuda existenţei în România a unui cadru legislativ care reglemen-
tează expunerea adolescenţilor la comportamente de risc precum fuma-
tul sau consumul de alcool, există probleme serioase în ceea ce priveşte
stabilirea sancţiunilor corespunzătoare nerespectării obligaţiilor legale
36
privitoare la comercializarea alcoolului şi a tutunului pentru persoanele
cu vârste sub 18 ani sau a fumatului în locuri publice.
Sursa: Situaţia adolescenţilor din România (CURS, ISE, UNICEF
România, 2013)
3.1.2. Norme sociale privind consumul de tutun
Fumatul, ca şi alte comportamente de risc, reprezintă o practică socială supusă

unui proces de normativizare. Astfel, din perspectiva teoriilor carierei (Becker,
1953; Matza, 1969), comportamentele de risc se dezvoltă în cadrul unui proces
de învăţare socială şi ajung treptat să fie înglobate în structura sinelui social al
copilului şi adolescentului. Potrivit teoriei carierei deviante avansate de David
Matza (1969), dobândirea/adoptarea comportamentului de a fuma şi înglobarea
acestuia în structura sinelui social urmează trei faze principale: formarea afini-
tăţii pentru a fuma, afilierea la categoria adolescenţilor fumători şi autodefini-
rea socială prin fumat. Ceea ce ne interesează în acest studiu sunt, în primul
rând, primele două faze, cele mai importante, deoarece anticipează menţinerea
adolescentului în zona comportamentelor de risc, în viitor, ca adult.
Mai mult, atât afinitatea, cât şi afilierea reprezintă etape ale comportamentului
de risc la apariţia cărora contribuie, pe de o parte, factori interacţionali ce ţin de
legăturile pe care copiii şi adolescenţii le stabilesc cu ceilalţi şi de modul în care
aceste interacţiuni sunt internalizate, iar, pe de altă parte, de factori structurali
care ţin de caracteristicile normative ale mediului social în care interacţionează
aceştia. Astfel, în primul rând, este important să surprindem, pe de o parte, sem-
nificaţiile investite de adolescenţi în aceste comportamente (ce fac eu, ce fac
ceilalţi, ce cred ceilalţi că fac eu), percepţia legată de condiţiile normative speci-
fice adolescentului (ce ar trebui să fac eu), comparaţia cu ceilalţi, care devine un
factor important de autodefinire, un reper extern în raport cu care adolescenţii
îşi calibrează comportamentele (ce fac ceilalţi asemănători mie) şi percepţia
referitoare la ceea ce este permis sau nu celor din categoria de vârstă din care
fac parte (ce ar trebui să facă ceilalţi). De asemenea, este necesar să analizăm
contextele normative în care acţionează adolescenţii, deoarece acestea devin
bază pentru adoptarea fumatului ca practică socială de risc – în principal, medi-
ul familial, mediul şcolar şi mai ales, grupul de prieteni.
Aşa cum vom argumenta în continuare, ambele categorii de factori (interacţio-

nali şi structurali), în conjuncţie, au o mare influenţă asupra debutului fumatu-
lui, asupra formării afinităţii pentru consumul de ţigări şi asupra iniţierii sinelui
social de fumător prin afilierea la categoria socială de consumatori de ţigări.
37
3.2. Rezultatele cercetării
3.2.1. Vârsta şi contextul debutului
În cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, care au experimentat consu-

mul de ţigări, vârsta medie la prima experinţă legată de fumat se situează în interva-
lul 11-13 ani (vezi tabelul 5). Pentru categoria de adolescenţi (14-18 ani), vârsta
medie a primelor experienţe legate de fumat este de aproximativ 13 ani. Adolescen-
tele cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani din Bucureşti şi Cluj-Napoca par să se aba-
tă de la trend-ul vârstei medii a debutului, în cazul acestora vârsta medie a primelor
experienţe cu ţigările fiind plasată în jurul vârstei de 14 ani (vezi tabelul 6).
Tabelul 5. Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul copiilor de 10-13 ani

Cluj-
Bucureşti Bacău Iaşi Constanţa
Napoca
N 132 116 114 97 49
% copii care au încercat să
8% 11% 15% 20% 11%
fumeze cel puţin o dată
% copii care au fumat cel
3% 6% 5% 14% 4%
puţin o ţigară întreagă
Vârsta medie la care au
fumat prima dată o ţigară 12,0 10,8 11,8 11,3 13,0
întreagă
% copii care au fumat cel
puţin o dată în ultimele 30 2% 2% 2% 7% 4%
de zile
Tabelul 6. Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul adolescenţilor de 14-18 ani

Cluj-
Napoca
N 264 386 315 257 140
% copii care au încercat
66% 65% 64% 53% 57%
să fumeze cel puţin o dată
% băieţi care au încercat
67% 66% 62% 59% 53%
să fumeze cel puţin o dată
% fete care au încercat să
66% 64% 65% 48% 64%
fumeze cel puţin o dată
Total - Vârsta medie la
care au fumat prima dată 13,9 13,3 13,5 13,4 13,2
o ţigară întreagă
Băieţi - Vârsta medie la
38
Fete - Vârsta medie la
% adolescenţi care au
fumat cel puţin o dată în 51% 52% 51% 55% 55%
ultimele 30 de zile
3.2.2. Credinţe empirice privind fumatul
a. „Ce fac eu?”
În ceea ce priveşte indicatorii prevalenţei fumatului, situaţia în rândul copiilor

cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani este următoarea: în cazul oraşelor Iaşi –
20% şi Cluj-Napoca – 15%, se întregistrează o prevalenţă ridicată, comparativ
cu celelalte trei oraşe, pe indicatorul copii care au încercat să fumeze cel puţin o
dată; oraşul Iaşi, cu 7%, pare să aibă o prevalenţă ridicată, comparativ cu cele-
lalte oraşe cuprinse în eşantion, şi pe indicatorul copii care au fumat cel puţin o
dată în ultimele 30 de zile (vezi tabelul 5).
Per total oraşe, în rândul adolescenţilor de 14-18 ani, se poate constata o preva-
lenţă foarte ridicată a fumatului. Astfel, peste jumătate dintre copiii cu aceste
vârste au declarat că au încercat să fumeze cel puţin o dată. Valori mai ridicate
pe acest indicator se înregistrează în trei oraşe: Bucureşti – 66%, Bacău – 65%
şi Cluj-Napoca – 63%. Şi în cazul celorlalte două oraşe se înregistrează procen-
te ridicate, însă mai mici decât cele constatate în primele trei oraşe (Constanţa –
57% şi Iaşi – 53%). De asemenea, indicatorul de prevalenţă a fumatului, con-
stând din procentul adolescenţilor care au fumat cel puţin o dată în ultimele 30
de zile, evidenţiază aceeaşi tendinţă – mai mult de jumătate dintre adolescenţi
au declarat că au fumat în ultimele 30 de zile. Valori mai ridicate pe acest indi-
cator se observă în cazul oraşelor Constanţa şi Iaşi, ambele cu câte 55%.
De asemenea, se constată diferenţe semnificative în funcţie de sexe, pentru de-

butul fumatului (copiii care au încercat să fumeze cel puţin o dată) în cazul ora-
şelor Iaşi şi Constanţa. Astfel, în Iaşi, băieţii în mai mare măsură decât fetele
(59% – băieţi şi 48% – fete) au încercat să fumeze cel puţin o dată. În Constan-
ţa, situaţia este diferită: fetele, în mai mare măsură decât băieţii, au încercat să
fumeze cel puţin o dată (64% – fete şi 53% – băieţi).
b. „Ce fac ceilalţi?”
Expunerea directă la un comportament indezirabil, mai ales în lipsa unor sancţi-

uni sociale semnificative din punct de vedere al costurilor sociale, se constituie
într-un factor semnificativ în adoptarea unui astfel de comportament. Aşadar,
contactul direct cu alţi copii şi adolescenţi care au început să fumeze reprezintă
39
un factor interacţional foarte important pentru dezvoltarea afinităţii copiilor şi
adolescenţilor faţă de consumul de ţigări. Datele cantitative sugerează existenţa
unui contact ridicat al copiilor (10-13 ani) cu fumatul în rândul grupului de
egali. Astfel, dintre aceştia, per total eşantion, mai mult de jumătate cunosc cel
puţin un alt copil de vârsta lor care fumează (procente cumulate formate din
categoriile de răspuns, „da, mulţi”, „da, câţiva” şi „da, unul singur”: Bucureşti –
55%, Bacău – 63%, Cluj-Napoca – 66%, Iaşi – 76%, Constanţa – 47%; vezi
tabelul 7). Cei mai expuşi dintre copii par să fie cei din Iaşi, Cluj-Napoca şi Ba-
cău, iar cei mai puţin expuşi, cei din Bucureşti şi Constanţa (vezi tabelul 7).
Tabelul 7. Cunoşti copii de vârsta ta care fumează? (copii 10-13 ani)

Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Da, mulţi 11 10 13 26 10
Da, câţiva 29 38 42 38 33
Da, unul singur 15 15 11 12 4
Nu, niciunul 44 37 34 23 53
NR 1 1 1
Total 100 100 100 100 100
Unul dintre costurile importante ale încălcării normelor sociale este cel legat de
imaginea de sine. Este cunoscut faptul că, în general, în viaţa cotidiană, indivizii
tind să dezvolte o imagine favorabilă despre ei înşişi, fapt sugerat atât de teoria
identităţii sociale a lui Henri Tajfel (1978), cât şi de teoria prezentării sinelui a
lui Erving Goffman (1959/2003). Privită în cheia acestor teorii, încălcarea inter-
dicţiei fumatului de către copii şi adolescenţi este un act deviant ce se soldează
cu costuri în ceea ce priveşte identitatea socială a adolescenţilor şi imaginea lor
de sine. Mai concret, încălcarea acestei interdicţii de către copii şi adolescenţi îi
plasează pe aceştia în starea de disonanţă cognitivă, care, la nivel psihologic, se
exprimă într-o stare psihologică negativă. Această stare este efectul comparării
unui comportament sancţionat social, în cazul de faţă, fumatul, cu imaginea
despre sine (Aronson, 1992), care, aşa cum susţine Henri Tajfel (1978), tinde ca
pentru majoritatea indivizilor să fie una pozitivă.
Aceasta înseamnă că, dacă adolescenţii percep că o normă socială – interdicţia

fumatului – este deseori încălcată, presiunea socială asupra imaginii lor de sine,
în eventualitatea încălcării interdicţiei, oricât de discreditant este acest fapt, este
una mai redusă decât în situaţia în care încălcarea normei ar fi percepută ca
având un grad scăzut de răspândire. Raportat la cazul de faţă, faptul că, indife-
rent de oraş, majoritatea adolescenţilor au plasat răspunsurile la întrebarea Câţi
dintre cei de vârsta ta crezi că fumează? în categoriile „mai mult de jumătate”
40
şi „toţi” (vezi tabelul 8), sugerează existenţa unui climat favorabil încălcării in-
terdicţiei fumatului.
Tabelul 8. Percepţia asupra gradului de răspândire a fumatului în rândul prieteni-

lor şi în rândul adolescenţilor de aceeaşi vârstă
Mai puţin Mai mult
Nici Cam Nu
de de Toţi NR
unul jumătate ştiu
jumătate jumătate
Câţi dintre Bucureşti 19% 28% 18% 21% 10% 1% 3%
prietenii tăi Bacău 17% 27% 16% 26% 8% 0% 6%
fumează ţi- Cluj-
gări? 17% 29% 15% 24% 6% 0% 8%
Napoca
Iaşi 19% 30% 16% 23% 7% 5%
Constanţa 9% 21% 11% 24% 24% 2% 8%
cei de vârsta Bacău 4% 11% 20% 45% 8% 1% 12%
ta crezi că
fumează? Cluj-
5% 12% 26% 42% 6% 1% 9%
Napoca
Iaşi 5% 14% 26% 41% 3% 11%
Constanţa 6% 10% 12% 32% 17% 4% 19%
De asemenea, un alt fapt care întăreşte această idee este că, indiferent de oraşe,
în procente cumulate, aproximativ o treime dintre adolescenţi îşi plasează răs-
punsurile la întrebarea Câţi dintre prietenii tăi fumează? în categoriile „mai
mult de jumătate” şi „toţi”. Astfel, cu cât adolescenţii au mai mulţi prieteni care
fumează, cu atât creşte probabilitatea ca ei să devină interesaţi de comportamen-
tul de a fuma. Acestă tendinţă este generată atât de proximitatea cu comporta-
mentul (factori structurali), cât şi de costul scăzut pe care îl implică încălcarea
interdicţiei fumatului împreună cu prietenii, în ceea ce priveşte imaginea de si-
ne. Altfel spus, în situaţia în care adolescenţii încalcă interdicţia fumatului fiind
conştienţi că această normă este adesea încălcată de către cei de vârsta lor, diso-
nanţa cognitivă determinată de fumat este mult mai redusă. Pusă în termenii
teoriei disonanţei cognitive dezvoltate de către Elliot Aronson, această judecată
poate fi exprimată astfel: dacă ceilalţi adolescenţi pe care subiecţii îi cunosc şi
despre care ştiu că sunt oameni buni (prietenii) încalcă o normă (interdicţia
fumatului), pot şi ei să o încalce, deoarece acest comportament nu îi transformă
neapărat în nişte oameni răi în faţa prietenilor. Prin urmare, în termenii teoriei
carierei deviante formulate de David Matza (1969), existenţa în cercul de apro-
piaţi a unor prieteni fumători este, probabil, unul dintre cei mai importanţi fac-
tori ai formării afinităţii adolescenţilor pentru comportamentul de a fuma.
41
Existenţa unei puternice expuneri a elevilor la fumat în societate este sugerată şi
de datele calitative. Mulţi dintre copiii care fumează au în familie fumători, deci
sunt expuşi de mici la acest comportament de risc. De asemenea, percepţia asu-
pra incidenţei ridicate a fumatului în rândul categoriei de vârstă din care fac par-
te favorizează debutul acestui comportament. Aşadar, aşa cum am prezentat mai
sus, cu cât un comportament este perceput ca fiind foarte răspândit, chiar dacă
este sancţionat social, cu atât se creează impresia că realizarea lui implică cos-
turi sociale scăzute. Acest fenomen psihosocial se explică prin faptul că frec-
venţa încălcării unei norme o plasează pe aceasta în zona „devianţei tolerate”
(Boncu, 2000), neutralizându-se astfel sentimentele morale determinate de în-
călcarea ei. Din acest punct de vedere, fumatul în cazul adolescenţilor se înca-
drează în această categorie de comportamente deviante tolerate. Mulţi dintre
adolescenţi percep că majoritatea celor de vârsta lor fumează. Iar, în unele ca-
zuri, în cadrul grupurilor de egali, chiar comportamentul de a fuma tinde să fie
perceput drept normă. Iată mai jos un astfel de exemplu:
OPERATOR INTERVIU: La tine în clasă câţi fumează? 17 din 30,

ai zis.
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Băieţi şi fete. Mai mult băieţi, mai mult
fete?
RESPONDENT: Mai mult băieţi, aproape toţi.
OPERATOR INTERVIU: Aproape toţi fumează?
RESPONDENT: Aproape toţi.
OPERATOR INTERVIU: Câţi băieţi sunt?
RESPONDENT: În jur de 10, 11. (R.I., băiat, 17 ani, Iaşi)
De asemenea, petrecerile adolescenţilor reprezintă ocazii sociale ce construiesc

statutul de comportament deviant tolerat în cazul consumului de ţigări. Chiar
dacă mulţi dintre adolescenţi nu percep că fumatul este acceptabil în astfel de
situaţii, le descriu, totuşi, ca pe nişte momente în care „ceilalţi” se angajează în
astfel de comportamente:
OPERATOR INTERVIU: Am înţeles, dar aşa, în general, tu ce pă-

rere ai? De exemplu, la o petrecere, dacă fumează o ţigară?
RESPONDENT: Nu, n-aş fuma nici la o petrecere sau aşa. Majori-
tatea zic „E, fumez o ţigară şi după aia gata!”. Dar, a doua zi, „Da,
mai dă-mi şi mie o ţigară!”. Şi aşa a început majoritatea să se apu-
ce. (A., fată, 14 ani, Constanţa)
Se poate constata o relativă toleranţă în şcoală, în legătură cu fumatul. Deşi şco-

lile au interdicţii clare în acest sens, în multe dintre ele sancţiunile au doar ca-
racter simbolic, constând în mustrări verbale sau ameninţări. Probabil acest fapt
se petrece mai ales în şcolile unde incidenţa fumatului este la un nivel foarte
42
ridicat. Profesorii sunt conştienţi de fenomen, cunosc locurile în care se fumea-
ză, dar, probabil, sunt depăşiţi de dimensiunea fenomenului.
RESPONDENT: La şcoală tot dau ameninţări că ,,dacă vă prin-

dem cu fumatul...”, aşa dau la toată şcoala.
OPERATOR INTERVIU: Serios? Adică sunt mulţi fumători?
RESPONDENT: Deci sunt două locuri cam de trei ori cât camera
asta, două locuri, dar vreau să spun că alea sunt pline de oameni.
Deci n-ai loc să mişti din mâini. […] Avem trei corpuri în liceu şi
după un amfiteatru, undeva, e un colţ, acolo e cel mai popular şi
cel mai vizibil în acelaşi timp, că acolo e camera fix pe ei, dar nu-
şi dau seama şi mai e un loc… undeva după, noi avem un fel de
clădire mai veche şi acolo are un colţ ca un fel de L. (I., băiat, 14
ani, Constanţa)
c. „Ce cred ceilalţi că fac eu?”
Părinţii reprezintă instanţe importante de control şi sancţiune în ceea ce priveşte

formarea afinităţii pentru ţigări. În cazul fumatului, se poate constata o mare
intoleranţă a părinţilor la comportamentele de debut, mai mare decât în cazul
alcoolului, însă uşurinţa gestionării culiselor legate de fumat facilitează continu-
area practicii, odată ce debutul a fost făcut şi prelungeşte momentul când mem-
brii familiei află despre acest comportament. Astfel, un pachet de ţigări poate fi
uşor de ascuns de ochii părinţilor. În interviurile calitative, unii adolescenţi au
povestit că le este relativ la îndemână să ascundă pachetul de ţigări în casă şi,
deşi ei sunt fumători, părinţii încă nu au aflat acest fapt. De asemenea, fumătorii
dezvoltă comportamente de ascundere a practicii prin gestionarea mirosului de
ţigară: merg la toaletă imediat ce intră în casă, pentru a se spăla pe dinţi şi pen-
tru a-şi schimba hainele; folosesc gumă de mestecat sau alte produse mentolate
cumpărate de la farmacie.
Datele cantitative întăresc această constatare obţinută din investigaţia calitativă.

Astfel, aproape jumătate dintre adolescenţii interogaţi plasează răspunsurile în
categoria „Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu fumez”, la întrebarea Părinţii
tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări? (vezi tabelul 9).
Tabelul 9. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări?
(adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Părinţii mei ştiu că eu
18 13 13 13 22
fumez
Părinţii mei nu ştiu, dar 8 13 11 8 11
43
cred că eu fumez
Părinţii mei nu ştiu şi
nici nu cred că eu fu- 46 46 47 49 24
mez
NR 11 8 10 11 12
Nu ştiu ce cred părinţii
16 20 19 20 31
mei
Nu e cazul / Nu am pă-
1 0 1
rinţi
Total 100 100 100 100 100
3.2.3. Credinţe normative privind fumatul
a. „Ce cred că ar trebui să fac eu?”
Interdicţia fumatului, exprimată în conştientizarea faptului că respectivul com-

portament de a consuma ţigări este unul indezirabil, este puternic prezentă la
copiii cu vârste de 10-14 ani. Aceasta se exprimă în faptul că imensa majoritate
a subiecţilor cu aceste vârste (procente cuprinse între 93%, în cazul oraşului Iaşi
şi 100%, în cazul oraşului Constanţa) consideră că nu este în regulă să încerce
să fumeze la vârsta lor.
Tabelul 10. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la
vârsta ta? (10-13 ani)
% Bucureşti Bacău Cluj-Napoca Iaşi Constanţa
N 132 116 114 97 49
Da 4 2 4 5
Nu 95 97 96 93 100
NR 1 2 2
Total 100 100 100 100 100
Conştientizarea acestei interdicţii este mult mai puţin prezentă în cazul adoles-
cenţilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani. Astfel, doar aproape jumătate din-
tre adolescenţii investigaţi apreciază că a încerca să fumeze sigur nu este în
regulă pentru persoane de vârsta lor. Există, totuşi, unele diferenţe pe oraşe, în
ceea ce priveşte conştientizarea acestei norme sociale. Astfel, interdicţia fuma-
tului pare să fie mai conştientizată în cazul subiecţilor din orasul Iaşi (53%), în
raport cu subiecţii proveniţi din celelalte patru oraşe. De asemenea, cea mai scă-
zută conştientizare a normei legate de fumat pare să se înregistreze în oraşul
Constanţa (37%). Din acest punct de vedere, oraşele Bucureşti (48%), Bacău
(48%) şi Cluj-Napoca (46%) se plasează la niveluri ridicate, fără diferenţe sem-
nificative între ele.
44
Tabelul 11. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la
vârsta ta? (14-18 ani)
Cu siguranţă Probabil Probabil Nu
Sigur nu NR
da că da că nu ştiu
Bucureşti 4% 20% 22% 48% 1% 5%
Bacău 6% 17% 20% 48% 1% 8%
Cluj-
7% 19% 19% 46% 1% 9%
Napoca
Iaşi 3% 18% 19% 53% 0% 7%
Constanţa 9% 17% 21% 37% 4% 13%
Aceste constatări sunt susţinute şi de datele cantitative furnizate de indicatorul

intenţia de a fuma o ţigară în următoarele şase luni. Cum era de aşteptat, aceas-
tă intenţie este mult mai scăzută în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi
13 ani, comparativ cu adolescenţii cu vârste între 14 şi 18 ani. Există, însă, câte-
va diferenţe pe oraşe. Astfel, pe categoria de vârstă 10-13 ani, 70% dintre copiii
din Iaşi au declarat „cu siguranţă nu voi fuma”, la diferenţă semnificativă faţă
de celelalte oraşe (80% – Constanţa, iar restul de oraşe cu câte 82%). De ase-
menea, tot în Iaşi, la această întrebare, 15% dintre copii au declarat „probabil nu
voi fuma”, la diferenţă mare faţă de celelalte oraşe (9% – Bacău, 8% – Constan-
ţa, 7% – Bucureşti şi 5% – Cluj-Napoca).
Tabelul 12. Cât de probabil este să fumezi o ţigară în următoarele şase luni? (copii
10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Cu siguranţă nu voi
82 82 82 70 80
fuma
Probabil nu voi fuma 7 9 5 15 8
Probabil voi fuma 2 1 3 6
Cu siguranţă voi
1 2 2 2 5
fuma
Nu ştiu 7 5 7 7 8
NR 1 1 1 2
Total 100 100 100 100 100
În cazul categoriei de vârstă 14-18 ani, un potenţial ridicat în ceea ce priveşte

intenţia de a fuma se constată în oraşul Constanţa. Astfel, la întrebarea Indife-
rent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi ţigări în ur-
mătoarele şase luni?, în cazul acestui oraş, doar 29% dintre adolescenţi au
declarat „cu siguranţă nu voi fuma”, la mare diferenţă faţă de celelalte oraşe
(47% – Bacău, 49% – Bucureşti şi Cluj-Napoca, 55% – Iaşi).
45
Tabelul 13. Indiferent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi
ţigări în următoarele şase luni? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Cu siguranţă voi
11 13 15 11 19
fuma
Probabil voi fuma 19 16 14 14 18
Probabil nu voi
12 11 12 13 13
fuma
Cu siguranţă nu voi
49 47 49 55 29
fuma
NR 2 4 2 1 6
Nu ştiu 6 8 8 5 16
Total 100 100 100 100 100
Indicatorii care măsoară valorizarea socială a comportamentului de a fuma ex-

primă existenţa unui context simbolic, la nivelul percepţiei adolescenţilor, ce
poate favoriza afilierea la categoria socială a fumătorilor. Astfel, pentru toate
cele cinci oraşe, fetele – în mai mare măsură decât băieţii – percep că „mulţi ” şi
„aproape toţi” adolescenţii consideră că pentru un băiat de vârsta lor este „cool”
să fumeze.
Tabelul 14. Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este „cool” pentru
un băiat de vârsta mea să fumeze (adolescenţi 14-18 ani)
Aproape
Niciunul Câţiva Mulţi Cumulat NR Nu ştiu
toţi
Bucureşti Băiat 22% 25% 35% 8% 43% 1% 10%
Fată 8% 36% 29% 17% 46% 11%
Total 15% 30% 32% 13% 44% 0% 10%
Bacău Băiat 20% 36% 18% 12% 30% 1% 13%
Fată 14% 30% 34% 9% 43% 1% 13%
Total 17% 33% 26% 11% 36% 1% 13%
Cluj-
Băiat 19% 29% 28% 6% 34%
Napoca 2% 16%
Fată 11% 31% 36% 13% 48% 1% 8%
Total 15% 30% 32% 9% 41% 1% 12%
Iaşi Băiat 23% 30% 27% 9% 36% 1% 10%
Fată 15% 31% 29% 16% 45% 2% 7%
Total 19% 31% 28% 12% 40% 2% 9%
Constanţa Băiat 36% 23% 16% 6% 22% 3% 16%
Fată 9% 17% 26% 15% 41% 33%
Total 26% 21% 20% 9% 29% 2% 23%
46
De asemenea, pentru patru din cinci oraşe (Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi şi Constan-
ţa), fetele, în mai mare măsură decât băieţii, apreciază că pentru o fată de vârsta
lor este considerat „cool” comportamentul de a fuma (procente cumulate pentru
categoriile de răspuns „mulţi” şi „aproape toţi”). Excepţie face oraşul Bucureşti,
unde nu există diferenţe între băieţi şi fete în acest sens.
o fată de vârsta mea să fumeze (adolescenţi 14-18 ani)
Aproape
Niciunul Câţiva Mulţi Cumulat Total NR Nu ştiu
toţi
Bucureşti Băiat 24% 23% 28% 7% 35% 82% 4% 14%
Fată 16% 40% 27% 8% 35% 91% 9%
Total 20% 32% 28% 8% 35% 87% 2% 11%
Bacău Băiat 27% 28% 14% 7% 21% 77% 4% 19%
Fată 20% 31% 27% 7% 34% 85% 1% 14%
Total 24% 30% 21% 7% 28% 81% 3% 16%
Cluj-
Băiat 20% 28% 27% 3% 29% 77%
Napoca 1% 22%
Fată 17% 33% 29% 10% 39% 89% 11%
Total 18% 31% 28% 6% 34% 83% 0% 17%
Iaşi Băiat 29% 24% 29% 6% 35% 87% 6% 7%
Fată 21% 32% 29% 12% 41% 94% 6%
Total 25% 28% 29% 9% 38% 91% 3% 7%
Constanţa Băiat 34% 21% 13% 3% 16% 71% 6% 23%
Fată 5% 38% 24% 9% 33% 76% 5% 18%
Total 23% 28% 17% 6% 23% 73% 6% 21%
Comportamentele de risc, în general, trebuie analizate în interdependenţă. Ast-

fel, fumatul se asociază şi cu alte comportamente care eludează normele sociale,
dar care pot fi percepute drept „cool” de către membrii grupului de egali. În
acest sens, unul dintre subiecţii incluşi în ancheta calitativă a făcut o tipologie
interesantă a adolescenţilor. Astfel, o categorie o reprezintă „şmecherii”. Aceş-
tia sunt cei mai tentaţi să încalce normele sociale, în general, prezentând mai
multe dintre comportamentele de risc, printre care şi fumatul. Adolescenţii din
această categorie sunt orientaţi spre a ieşi în evidenţă. „Tocilarii” sunt confor-
mişti, învaţă bine, dar îi tratează de sus pe cei din a treia categorie, cea a „nor-
malilor”. Iată cum descrie subiectul aceste categorii de adolescenţi:
OPERATOR INTERVIU: A, dar chiar. Spune-mi un pic despre ei.

Adică, cine sunt ăia şmecheri? Ce-nseamnă să fii şmecher?
RESPONDENT: Şmecher, adică cu freze din alea de … de… din
alea de … durează două ore s-o faci, de exemplu, vorba vine şi se
dau ei mari cocoşi, că se duc în club, că ei fac, că ei dreg, că ei au
prietenă, că ei nu ştiu ce şi mie nu-mi plac oamenii ăştia, care se
47
dau mari pentru nişte chestii nesemnificative şi de-aia le zic şme-
cheri.
(...)
OPERATOR INTERVIU: Bun. Ăştia-s tocilarii. Alţii care mai
sunt? Deci ai zis şmecherii sunt ăia cu freze.
RESPONDENT: Cu freze, cu haine, cu bănuţi, ceilalţi sunt tocila-
rii şi alţii sunt ăştia normali. Eu şi încă doi băieţi… care încercăm
să nu facem din astea, discriminări, cum s-ar spune… şi chestii din
astea. (I., băiat, 14 ani, Constanţa)
Cei mai expuşi la comportamente de risc sunt „şmecherii”, urmaţi de „normali”.

Primii au un grad mare de expunere prin natura poziţiei lor dominatoare în ca-
drul grupului, doresc să iasă în evidenţă, iar fumatul, ca şi consumul de alcool
sau comportamentul sexual, devin mijloace de a obţine şi menţine o poziţie do-
minantă în ochii celorlalţi. Pentru aceştia, fumatul este un comportament prin
care exprimă trecerea de la starea de copil la cea de „adolescent cool”, facilitând
rapid obţinerea distincţiei în cadrul grupului de prieteni, dar şi în cadrul grupu-
lui mai mare de egali (colegi de şcoală). Fumatul devine astfel un mijloc facil de
obţinere a unei anumite reputaţii sociale în cadrul grupului. „Normalii” sunt
tentaţi să încerce, dar miza lor nu este de a ieşi în evidenţă, ci de a se înţelege
bine cu ceilalţi. La aceştia, debutul fumatului se face fie din curiozitate – „să
văd cum e” – fie din nevoia de a se simţi bine alături de ceilalţi cu care stabilesc
relaţii strânse de prietenie. Pentru ei, debutul în raport cu fumatul nu înseamnă
neapărat şi continuarea comportamentului. Iată ce spune I. (14 ani, Constanţa),
adolescent ce se percepe ca făcând parte din această categorie:
OPERATOR INTERVIU: De exemplu, chiar tu mi-ai descris cum

ai încercat să fumezi la revelion, la o petrecere, la un ceva.
RESPONDENT: Da. Am încercat din pură curiozitate. Ca majori-
tatea, ca şi la şcoală cum vedeam acolo, toţi fumau, am luat şi eu
un fum. Am văzut ca nu e mare fleac şi asta e.
OPERATOR INTERVIU: Dar te mai întreb o data. Crezi că, dacă
s-ar fuma doar în cazul unor ocazii speciale - eu ştiu, sunt situaţii -
e acceptabil? E mai acceptabil lucrul ăsta?
RESPONDENT: Oarecum. Dar depinde şi de vârstă. Dacă eşti co-
pil nu prea e bine, aşa, să fumezi, dar dacă eşti mai mare, mai în
vârstă, da, e ok, cred. (I., băiat, 14 ani, Constanţa)
48
b. „Ce cred că ar trebui să facă ceilalţi?”
Tabelul 16. Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care fumează? (10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Copiii de vârsta mea nu ar
78 83 80 78 85
trebui să fumeze
Copiii de vârsta mea pot să
14 9 6 11 10
fumeze, dacă asta vor
Nu am nicio părere 7 7 14 10 5
NR 1 2 1
Total 100 100 100 100 100
În mod evident, cea mai răspândită credinţă normativă în rândul copiilor de 10-
13 ani este aceea că fumatul nu este un comportament acceptabil pentru copii.
Marea majoritate a răspunsurilor la întrebarea Ce părere ai despre copiii de vâr-
sta ta care fumează? se grupează în cadrul variantei de răspuns „Copiii de vâr-
sta mea nu ar trebui să fumeze”. Cel mai scăzut procent pentru această variantă
de răspuns se înregistrează la Bucureşti şi Iaşi (78%), iar cel mai ridicat, la Con-
stanţa (85%) (vezi tabelul anterior). Aceste răspunsuri evidenţiază faptul că
norma interdicţiei fumatului este încă puternică pentru această categorie de vâr-
stă. Cu toate acestea, 14% dintre subiecţii din Bucureşti au considerat că fuma-
tul este permis copiilor dacă acesţia îşi doresc să fumeze, la diferenţă mare faţă
de situaţia întâlnită în celelalte oraşe (vezi tabelul 16).
Tabelul 17. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce
crezi tu despre fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? (14-18 ani)
Fumatul Fumatul zilnic este
Fumatul nu este
ocazional este în în regulă dacă asta Nu
niciodată un NR
regulă, dar nu şi îşi doreşte o ştiu
lucru bun
fumatul zilnic persoană să facă
Bucureşti 66% 16% 9% 3% 5%
Bacău 74% 12% 8% 3% 3%
Cluj-
76% 13% 7% 2% 3%
Napoca
Iaşi 76% 10% 8% 3% 3%
Constanţa 62% 15% 11% 4% 8%
De asemenea, aceeaşi tendinţă de a considera fumatul drept un comportament

indezirabil în rândul grupului de egali se manifestă şi în cazul categoriei adoles-
cenţilor. Astfel, marea majoritate a răspunsurilor la întrebarea Care dintre ur-
mătoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre fumat în
49
cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? se concentrează în cadrul variantei
de răspuns „Fumatul nu este niciodată un lucru bun” (peste 60%, pentru toate
oraşele). Această tendinţă este mai vizibilă în cazul oraşelor Iaşi (76%), Cluj-
Napoca (76%) şi Bacău (74%). Pentru oraşele Constanţa (62%) şi Bucureşti
(66%), această tendinţă este sensibil mai scăzută în raport cu celelalte trei oraşe.
Această situaţie exprimă o toleranţă mai ridicată faţă de încălcarea interdicţiei
fumatului în cazul oraşelor Constanţa şi Bucureşti (vezi tabelul 17).
c. „Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu?”
Grupul de prieteni reprezintă pentru copii şi adolescenţi un etalon foarte impor-

tant pentru formarea afinităţii faţă de consumul de ţigări deoarece, în ciuda fap-
tului că familia şi şcoala reprezintă instanţe de control ce sancţionează acest
compotament de risc, în cadrul acestor grupuri de egali comportamentul de a
fuma nu atrage după sine sancţiuni semnificative. Astfel, mai mult de jumătate
dintre copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani consideră că, în eventualitatea
că prietenul/prietena cel/cea mai bun(ă) ar afla că fumează, ar spune că nu e bi-
ne să fumeze, dar ar continua să fie prieteni. Acest tip de răspuns sugerează, pe
de o parte, faptul că subiecţii percep că ceilalţi cred că fumatul este un compor-
tament indezirabil, iar, pe de altă parte, percep că încălcarea interdicţiei fumatu-
lui nu le-ar periclita relaţiile sociale cu prietenii apropiaţi. O astfel de percepţie
este întâlnită în toate oraşele, cu excepţia oraşului Iaşi, în cazul căruia procentul
este mai mic de 50%, însă, totuşi, are o valoare ridicată (47%) (vezi tabelul 18).
Tabelul 18. Ce crezi că ar face cel mai bun prieten al tău/cea mai bună prietenă a
ta dacă ar afla că ai început să fumezi? (copii 10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Cred că l-ar deranja/ar deran-
ja-o foarte mult şi nu ar mai fi 18 25 17 25 25
prieten(ă) cu mine
Mi-ar spune că nu e bine să
fumez, dar ar continua să fim 57 62 50 47 65
prieteni
Nu cred că ar conta pentru
prietenia noastră dacă aş fuma 8 4 7 11
sau nu
Nu ştiu 16 9 25 15 10
NR 1 2
Total 100 100 100 100 100
În cazul adolescenţilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, răspunsurile la în-

trebarea Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? sugerează relativa tole-
50
ranţă ce caracterizează fumatul în rândul adolescenţilor. Astfel, aproximativ o
treime dintre adolescenţi percep că fumatul reprezintă o aşteptare din partea pri-
etenilor (procente cumulate pentru răspunsurile „cu siguranţă da” şi „probabil că
da”), pentru oraşele Bucureşti (30%) şi Bacău (30%). O proporţie mai ridicată
se constată în oraşul Constanţa (38%), iar una mai scăzută în oraşele Cluj-
Napoca (24%) şi Iaşi (28%) (vezi tabelul 19).
Tabelul 19. Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Cu siguranţă da 13 10 10 6 16
Probabil că da 17 20 14 22 22
Probabil că nu 22 17 17 17 12
Sigur nu 40 41 48 46 29
NR 1 1 3 7
Nu ştiu 7 11 7 9 14
Total 100 100 100 100 100
Fumatul este un comportament de risc relativ uşor de gestionat de către elevi,

atât în raport cu părinţii, cât şi în raport cu profesorii. Aceasta deoarece nu pro-
duce modificări de conştiinţă, ca în cazul alcoolului, iar accesul la ţigări este
foarte facil şi expunerea la acest comportament în societate este foarte ridicată.
De asemenea, comportamentul de a fuma nu este atât de legat în mentalul colec-
tiv de o situaţie specială, cum este alcoolul (petrecere, eveniment), iar această
reprezentare îl face să intre uşor în practicile cotidiene. De exemplu, chiar dacă
există interdicţii legate de fumat în instituţii, s-au definit, concomitent, formal şi
informal, locuri speciale pentru fumat. În acelaşi timp, în legătură cu consumul
de alcool, societatea este mult mai restrictivă. Acest din urmă tip de consum
este incompatibil, de exemplu, cu activităţile legate de muncă, ţinând în mod
special de viaţa privată a persoanei sau de practicile de timp liber. Astfel, în ca-
zul fumatului, graniţele între ceea ce este public şi ceea ce este privat sunt difu-
ze, în timp ce, în cazul consumului de alcool, aceste graniţe sunt mai
pronunţate. Drept consecinţă, în mod evident, societatea este mult mai tolerantă
în legătură cu fumatul asociat activităţilor din sfera publică în care sunt impli-
caţi indivizii, decât cu consumul de alcool.
La vârsta de 13-14 ani, începe să se manifeste acut nevoia de independenţă, de a

face lucruri care în mod normal le sunt interzise copiilor. Unii dintre adolescenţi
au exprimat această nevoie direct, încă de la primele interacţiuni din cadrul in-
terviurilor, deoarece exprimarea independenţei reprezintă, pentru această cate-
gorie de vârstă, o strategie de prezentare a sinelui: „[…]mă cheamă Ana, 14 ani.
51
Îmi place să desenez, să citesc […]. Îmi place să fac ce n-am voie (A., fată, 14
ani, Constanţa). Pentru A. (14 ani, Constanţa), referinţa acestei independenţe
este reprezentată în primul rând de părinţi: „[…]Să fac ceva ce nu mă lasă părinţii
să fac, dar cu limită”. Interdicţia de a fuma este una dintre primele reguli legate de
un comportament de risc pe care adolescenţii le încalcă, cu toate că în mintea lor
este prezentă ideea de risc. Există, însă, o puternică tentaţie de a încălca această
normă şi ea se exprimă în tentaţia de „a încerca”. Aceasta este determinată, pro-
babil, mai degrabă de nevoia de independenţă, decât de curiozitate şi exprimă tre-
cerea adolescentului la un alt nivel al statutului de individ autonom:
OPERATOR INTERVIU: Dar dă-mi un exemplu.

RESPONDENT: Am încercat o dată să fumez.
OPERATOR INTERVIU: Aşa.
RESPONDENT: Şi după aia m-am lăsat. Adică am fumat o singu-
ră dată şi după aia, gata.
OPERATOR INTERVIU: Aşa, şi o singură dată ai fumat şi gata?
[…] Sau ai avut mai multe încercări?
RESPONDENT: Am avut un pic mai multe încercări, după aia am
fumat o dată şi m-am lăsat. Am zis că n-are rost să-mi risc sănăta-
tea, doar vreau să încerc. (A., fată, 14 ani, Constanţa)
Această tentaţie este cu atât mai mare, cu cât instanţele de control reprezentate
de familie sunt mai slabe. Ana are mama plecată la muncă în Italia de aproxima-
tiv 10 ani şi locuieşte împreună cu tatăl şi fratele ei. În aceste condiţii, grupul de
prieteni devine grup de suport, atât din punct de vedere afectiv, cât şi din punct
de vedere al tentaţiei de a încălca normele sociale, în general. Gaşca de prieteni
devine spaţiul de manifestare liberă a independenţei:
OPERATOR INTERVIU: Altceva ce mai înseamnă prietenia pen-

tru tine?... Ce-ţi vine în minte, aşa, nu te gândi prea mult.
RESPONDENT: Păi... îmi place că ei mă lasă să fac orice, spre
deosebire de părinţi. Să fiu eu, adică nu să zic: „Da, tată, învăţ!”,
chiar dacă nu vreau şi ... şi mă simt bine cu ei.
OPERATOR INTERVIU: Dar a avea o gaşcă de prieteni ce în-
seamnă pentru tine?
RESPONDENT: Înseamnă să te distrezi, să îţi petreci timpul cu ei,
să faci lucruri care nu ai voie.
OPERATOR INTERVIU: Să faci lucruri care nu ai voie. Dar, de
exemplu, ce faci tu cu prietenii şi n-ai voie?
RESPONDENT: În casă n-am voie să înjur.
OPERATOR INTERVIU: Aşa, aşa.
RESPONDENT: Sau să mai audă altcineva.
RESPONDENT: Am încercat să fumez. (A., fată, 14 ani, Constanţa)
52
Aceste grupuri de adolescenţi sunt formate, în general, din 5-10 persoane şi de-
finesc un spaţiu de întâlnire şi interacţiune, care de regulă este reprezentat de un
loc retras unde adolescenţii sunt feriţi de privirile părinţilor, vecinilor, adulţilor.
Acest spaţiu le asigură o protecţie faţă de privirile celorlalţi, facilitându-le prac-
ticarea unor comportamente interzise, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool:
OPERATOR INTERVIU: Şi, bun, ce faceţi acolo când vă întâl-

niţi? De ce aveţi nevoie, aşa, de locul vostru?
RESPONDENT: Ca să fim singuri, să facem ce vrem. Să nu ne ju-
dece cineva că, de exemplu, unul bea sau unul fumează şi uite câţi
ani are... (A., fată, 14 ani, Constanţa).
Astfel, „gaşca” face mai uşor de suportat stresul şi disonanţa determinate de

încălcarea normelor, prin faptul că în grupul de prieteni lipseşte judecata socială
asociată eludării normelor şi, implicit, anulează sentimentele morale precum
ruşinea şi vinovăţia, exprimate prin lipsa „regretelor”.
3.2.4. Prevalenţa normei sociale a fumatului
Grupând populaţia de adolescenţi investigată în funcţie de cele două tipuri de

convingeri – empirice şi normative – rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe, fu-
matul are un caracter de normă socială pentru aproximativ 23% dintre adoles-
cenţi. În medie, 42% dintre adolescenţi resping fumatul, în timp ce, pentru circa
27% dintre cei intervievaţi, acest comportament este o practică individuală.
Tabelul 20. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi nor-

mative despre fumat
Resping Practică Normă
Neclasificabili
comportamentul individuală socială
Bucureşti 41% 29% 23% 7%
Bacău 41% 27% 25% 7%
Cluj-
47% 23% 23% 7%
Napoca
Iaşi 44% 29% 19% 7%
Constanţa 31% 28% 25% 16%
Total 42% 27% 23% 8%
Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind
ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după
modelul Cristinei Bicchieri.
53
3.2.5. Predictori ai intenţiei comportamentale de a fuma în următoarele şase luni
Conform modelului oferit de teoria comportamentului planificat, intenţia de a reali-

za un anumit comportament este un predictor foarte bun pentru comportament în
sine. Analiza multivariată asupra factorilor care influenţează intenţia adolescenţilor
de 14-18 ani de a fuma în următoarele şase luni relevă că aceasta depinde în primul
rând de eficacitatea de sine în ce priveşte abţinerea de la a fuma şi de intensitatea
normelor empirice şi sociale referitoare la fumat. Indiferent dacă sunt sau nu fumă-
tori, o eficacitate de sine ridicată duce la o diminuare a intenţiei de a fuma. În
schimb, presiunea normelor empirice şi sociale din grupul de prieteni duce la o
creştere a intenţiei de a fuma. Factorii de status social (vârstă, sex, situaţie familială)
sau care ţin de percepţia riscurilor şi avantajelor acestui comportament au, în gene-
ral, o influenţă limitată asupra intenţiei de a fuma. În cazul adolescenţilor nefumă-
tori, creşterea în vârstă are o influenţă descrescătoare asupra intenţiei de a fuma, dar
slabă ca intensitate. Aceeaşi influenţă asupra intenţiei de a fuma o are şi faptul că
tatăl unui adolescent nefumător este fumător. Altfel spus, dacă ţinem sub control
ceilalţi factori, modelul parental al tatălui fumător acţionează ca un inhibitor al in-
tenţiei de a fuma la adolescentul nefumător. În cazul adolescenţilor fumători, inten-
ţia de a fuma în următoarele 30 de zile se asociază direct cu nivelul de educaţie al
părinţilor şi cu gradul de implicare a adolescentului în activităţi extraşcolare.
Tabelul 21. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă in-
tenţia de a fuma în următoarele şase luni
Adolescenţi care nu Adolescenţi care
Predictori au fumat în ultimele au fumat în ultimele
30 de zile 30 de zile
Beta p Beta p
Gradul de conştientizare a riscurilor
0.008 0.797 -0.034 0.521
fumatului
Percepţia asupra avantajelor fumatului 0.002 0.957 0.066 0.220
Eficacitatea de sine în ce priveşte
-0.314 0.000 -0.358 0.000
rezistenţa la a fuma
Intensitatea normei empirice a fumatului 0.309 0.000 0.194 0.001
Intensitatea normei sociale a fumatului 0.194 0.000 0.121 0.030
Părinţii ştiu că fumează 0.083 0.010 0.051 0.355
Vârsta respondentului -0.063 0.043 -0.069 0.149
Nivel educaţie părinţi 0.045 0.176 0.103 0.048
Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii -0.027 0.400 -0.051 0.299
Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un
0.039 0.221 -0.048 0.335
părinte migrant
Indicator timp petrecut împreună cu
-0.002 0.950 -0.049 0.387
părinţii
54
Adolescenţi care nu Adolescenţi care
Predictori au fumat în ultimele au fumat în ultimele
30 de zile 30 de zile
Beta p Beta p
Lipsă control din partea mamei 0.062 0.098 0.018 0.756
Lipsă control din partea tatălui -0.064 0.090 0.072 0.224
Mama fumează (1 da, 0 nu) 0.019 0.561 0.078 0.114
Tata fumează (1 da, 0 nu) -0.066 0.047 0.036 0.458
Implicare în activităţi extraşcolare -0.013 0.701 0.124 0.018
Este băiat (1 da, 0 nu) -0.036 0.281 0.043 0.392
Situaţie conflictuală în familie 0.008 0.831 -0.054 0.338
2
R 0.43 0.39
N 646 304
Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt
marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa 1.
3.3. Concluzii
Deşi fumatul este considerat un comportament indezirabil social de către copii
şi adolescenţi, încălcarea interdicţiei fumatului este posibilă ca efect al unui
proces de învăţare socială ce debutează cu formarea afinităţii pentru consumul
de tigări, urmat de procesul de afiliere la categoria de egali care şi-au însuşit un
astfel de comportament.
Afinitatea pentru consumul de ţigări este, la rândul ei, determinată, pe de o parte, de

existenţa unui contact direct frecvent cu un astfel de comportament în viaţa socială
iar, pe de altă parte, de existenţa percepţiei că acest comportament este unul răspân-
dit în cadrul grupului de egali. Cu alte cuvinte, dacă o normă socială, în cazul de
faţă interdicţia fumatului, este percepută ca fiind în mod frecvent încălcată, acest
fapt creează adolescenţilor percepţia că încălcarea de către ei înşişi a acestei norme
nu reprezintă un fapt atât de discreditant. Astfel, odată realizat debutul, există o pro-
babilitate ridicată ca acest comportament de risc să fie continuat.
De asemenea, formarea afinităţii pentru acest comportament de risc este poten-

ţată şi de percepţia unor costuri scăzute în ceea ce priveşte consecinţele sociale
ale încălcării interdicţiei de a fuma. În acest sens, copiii şi adolescenţii în cazul
cărora debutul fumatului s-a produs se expun la un risc scăzut în ceea ce priveş-
te imaginea de sine. Astfel, cei care fumează nu se expun dezaprobării din par-
tea celorlalţi adolescenţi. Prin urmare, pentru copii, dar mai ales pentru
adolescenţi, fumatul reprezintă un fenomen de „devianţă tolerată”.
55
4. CONSUMUL DE ALCOOL
4.1. Context
4.1.1. Studii despre consumul de alcool la adolescenţii din România
Datele existente în România despre consumul de alcool la adolescenţi sunt la-

cunare, informaţiile consistente provenind majoritar din studiile internaţionale.
Dacă ar fi să prezentăm un profil de ţară privind consumul de alcool per capita,
rezultatele raportului WHO „European Status Report on Alcohol and Health
2010” arată că, în perioada 2003-2005, în România, consumul total mediu anual
la adulţi (categorie definită ca „persoane de peste 15 ani”) este de 15,3 litri de
alcool pur pe cap de locuitor faţă de 12,2 litri de alcool pur în ţările europene.
În cazul adolescenţilor, cel mai recent studiu ESPAD – Proiectul European de

Cercetare în Şcoli privind Consumul de Alcool şi alte Droguri4, care a luat în
considerare adolescenţii născuţi în 1995, arată că patru din cinci adolescenţi de
16 ani au raportat că au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă, valoare cu 8
procente mai mică decât media europeană (87%).
Prin contrast, un raport OECD, „Health at a Glance: Europe 2012”

(http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-glance-
europe-2012_9789264183896-en), situează adolescenţii români de peste 15 ani
pe locul trei în ceea ce priveşte consumul de alcool pe cap de locuitor în Europa.
Potrivit acestuia, 47% dintre adolescenţii băieţi de 15 ani şi peste au fost în stare
de ebrietate cel puţin de două ori până la momentul studiului. Această cercetare
remarcă o diferenţă mare între sexe în Croaţia, Ungaria, Lituania şi România, cu
rate de abuz de alcool cu cel puţin 10% mai mari la băieţi decât la fete (Româ-
nia – 18%).
În 2008, cercetătorii Universităţii Twente din Olanda şi cei din cadrul Facultăţii
de Teologie Ortodoxă din Piteşti, Departamentul de Asistenţă Socială, au reali-
zat un studiu privind accesul copiilor şi tinerilor la alcool, precum şi atitudinile
şi cunoştinţele elevilor si părinţilor referitoare la consumul de alcool. Dintre
tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 19 ani, 88% au susţinut că au consumat al-
cool măcar o dată în viaţa lor. Aproximativ jumătate dintre băieţii consumatori
de alcool au raportat că debutul acestui comportament a avut loc înainte de 13
ani.
4
Raportul ESPAD 2011 disponibil la:
http://www.espad.org/uploads/espad_reports/2011/the_2011_espad_report_full_2012_1
0_29.pdf
56
Un studiu naţional relevant este „Situaţia adolescenţilor din România” 2013,
realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională şi Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei, sub egida UNICEF. Potrivit datelor cercetării despre consumul de
alcool, adolescenţii care au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă au 42 punc-
te procentuale, incidenţa şi prevalenţa consumului fiind mai ridicate în rândul
adolescenţilor cu vârste mai mari. Astfel, peste jumătate dintre adolescenţii cu
vârsta de 14 ani au consumat alcool, pe când cei sub această vârstă au băut doar
în procent de 21%. Cantitatea raportată medie consumată de băieţi în ultimele
30 zile a fost de 513 mililitri, faţă de 204 mililitri, în cazul fetelor.
4.1.2. Norme sociale şi consumul de alcool
Abordarea teoretică privind normele sociale a fost iniţial dezvoltată în sistemul

academic american, focusul recent incorporând nu doar normele descriptive, ci
şi pe cele injonctive. Odată cu teoria normelor sociale a fost descris şi fenome-
nul „ignoranţei pluraliste” (Miller, McFarland, 1991), prin care indivizii percep
incorect atitudinile şi comportamentele celor din aceeaşi generaţie sau ale altor
membri ai comunităţii, ca fiind diferite de ale lor.
Aceste erori de percepţie se referă şi la comportamente de risc, care sunt de obi-

cei supraevaluate, iar persoanele îşi modifică comportamentul ca să se adapteze
la norma socială percepută (Prentice, Miller, 1993). Perkins (1999) a observat
cum studenţii aproape mereu supraestimau frecvenţa şi cantitatea de alcool con-
sumată de colegii lor. Percepţiile eronate facilitează consumul de alcool şi sunt
folosite ca argument de către consumatorii problematici de alcool. Studiile arată
că erorile de percepţie (cum ar fi, de exemplu, „consensul fals” – credinţa că
persoanele care au acelaşi comportament cu al tău sunt în majoritate, când de
fapt sunt în minoritate) au mai multă influenţă asupra consumatorilor problema-
tici de alcool decât asupra altor tipuri de băutori (Page, Scanlan & Gilbert,
1999).
Intervenţiile bazate pe această teorie pornesc de la premisa că rectificarea aces-

tor erori de percepţie va conduce la corectarea comportamentelor problematice
şi va încuraja comportamentele sănătoase. Moreira, Smith şi Foxtroft (2009) au
studiat efectul unei astfel de abordări şi eficacitatea unor metode diverse. Rezul-
tatele au arătat că cel mai mare succes, cu relevanţă pe termen scurt (până în 3
luni), îl au intervenţiile care utilizează internetul şi computerul, precum şi sesiu-
nile individuale faţă-în-faţă. Performanţa a fost raportată în cazul problemelor
legate de consumul de alcool, frecvenţa şi cantitatea de alcool consumată, con-
sumul excesiv ocazional de alcool şi normele privind consumul de alcool. Efici-
enţa a fost mai scăzută când s-au folosit sesiunile de grup faţă-în-faţă, iar
intervenţiile pe bază de e-mail şi feedback de grup nu au fost diferite ca impact
faţă de intervenţia de control.
57
Urmărind efectele intervenţiilor bazate pe normele sociale, Berkowitz (2004)
observă că, pe măsură ce se schimbă percepţiile eronate, încep să se modifice şi
comportamentele de risc. Pentru o schimbare mai stabilă, Berkowitz sugerează
o abordare pe mai multe nivele, care să fie parte din cultura comunităţii, mesajul
fiind livrat concomitent prin mai multe canale.
McAlaney (2010), analizând strategiile de comunicare în domeniul educaţiei

pentru sănătate care pornesc de la teoria normelor sociale, sugerează ca fiind
eficient să se utilizeze sintagme precum „cei mai mulţi studenţi nu beau alcool
(procent)” sau, pentru comportamente protective, „cei mai mulţi studenţi (pro-
cent) nu se urcă în maşină cu persoane care au consumat alcool”. În plus,
McAlaney a constatat că folosirea imaginilor şocante este contraproductivă pen-
tru că eclipsează mesajul normativ. El recomandă mesaje clare şi imagini atră-
gătoare, fără să fie exagerate.

În datele colectate prin cercetarea calitativă, se face distincţia între comporta-

mentul de degustare şi cel de consum. Astfel, copiii intră pentru prima dată în
contact cu alcoolul când „gustă” bere sau vin, de obicei în prezenţa unui mem-
bru al familiei. Acest tip de comportament mai poate apărea sporadic până la
vârsta de 14 ani, când se face trecerea spre cel de consum. Odată cu schimbările
psihice asociate acestei perioade, intervine dorinţa de explorare a comportamen-
telor percepute ca fiind interesante de către cei de aceeaşi vârstă (favorizându-se
atitudinea grupului de prieteni) sau interzise de către adulţii cu autoritate din
viaţa adolescentului.
Rezultatele cercetării cantitative arată că, în cazul copiilor care în prezent au

între 10 şi 13 ani, debutul consumului de băuturi alcoolice s-a produs în jurul
vârstei de 10-11 ani. Ponderea copiilor din categoria 10-13 ani care au consumat
cel puţin o dată băuturi alcoolice până la momentul chestionării (exceptând „de-
gustarea” ocazionată de un eveniment) este, de exemplu, în Bacău, de 25%
(vezi tabelul 22).
58
Tabelul 22. Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul copiilor de 10-
13 ani
Cluj-
Napoca
N 132 116 114 97 49
% copii care au consu-
mat vreodată băuturi
alcoolice, chiar dacă o
singură dată, exceptând
ocaziile în care au luat o 25% 25% 37% 32% 6%
înghiţitură sau două la o
reuniune familială, un
eveniment sau o sărbă-
toare religioasă
Vârsta medie când au
consumat o băutură alco- 10.7 10.7 10.6 10.5 11.0
olică prima dată
% copii care au consu-
mat cel puţin o dată bău-
6% 8% 4% 12% 2%
turi alcoolice în ultimele
30 de zile
În cazul copiilor care sunt în prezent în categoria 14-18 ani, consumul de bău-
turi alcoolice s-a produs prima dată în jurul vârstei de 13-14 ani. Diferenţa între
sexe este inexistentă în Bucureşti şi Iaşi (în jurul vârstei de 13 ani), uşoară în
Cluj-Napoca şi Constanţa (băieţi – în jurul vârstei de 13 ani, fete – în jurul vâr-
stei de 14 ani) sau mai pregnantă în Bacău (băieţi – 11,8 ani, fete – 13,6 ani).
Există însă şi procente importante de adolescenţi între 14 şi 18 ani care au con-
sumat prima dată alcool înainte de a împlini 13 ani, procentul cel mai mare fiind
în Bacău (37%) (vezi tabelul 23).
Tabelul 23. Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul adolescenţilor

de 14-18 ani
Cluj-
Napoca
N 264 386 315 257 140
% copii care au consumat
cel puţin o dată în viaţă
alcool (exceptând ocaziile
în care au luat doar o în-
69% 67% 69% 60% 54%
ghiţitură sau două la o
reuniune familială, un
eveniment sau o sărbătoa-
re religioasă)
% băieţi care au consu- 78% 74% 75% 72% 56%
59
mat cel puţin o dată în
viaţă alcool
% fete care au consumat
cel puţin o dată în viaţă 60% 60% 62% 48% 49%
alcool
Total - Vârsta medie
când au consumat alcool 13.4 12.6 13.5 13.1 14.0
prima dată
Băieţi - Vârsta medie
când au consumat alcool 13.1 11.8 13.2 13.0 13.8
prima dată
Fete - Vârsta medie când
au consumat alcool pri- 13.6 13.6 14.2 13.0 14.6
ma dată
% adolescenţi care au
consumat alcool cel puţin
47% 54% 56% 50% 29%
o dată în ultimele 30 de
zile
Contextul iniţierii, în cazul „degustării”, apare fie la ocazii în care adulţii sărbă-
toresc un anumit eveniment, fie în alte contexte în care e facilitat de membrii
familiei:
OPERATOR INTERVIU: Ai mai încercat şi altceva decât bere?

RESPONDENT: Am încercat vin. […] Vin care îţi dă... vinul care
îţi redă sânge...
OPERATOR INTERVIU: Ce vin e ăsta care îţi redă sânge?
RESPONDENT: Vinul roşu, nu mai ştiu cum se numeşte.
OPERATOR INTERVIU: Şi când ai avut tu ocazia să bei vin din
ăsta?
RESPONDENT: Nu ştiu. La bunici, acum câteva luni.
OPERATOR INTERVIU: Şi cât ai băut?
RESPONDENT: Un pahar. Atât.
OPERATOR INTERVIU: Dar a fost prima oară când ai băut vin
sau mai băuseşi?
RESPONDENT: Am mai băut cândva. Acum foarte mult timp.
(R.C., băiat, 10 ani, Bacău)
Următorul moment important de consum presupune de cele mai multe ori imita-
rea unor prieteni care deja au acest comportament, mai ales când refuzul de a
bea este perceput ca motiv de excludere din grup sau de pierdere a unui anumit
statut. De obicei, grupul de prieteni se întâlneşte şi îşi petrece timpul într-un loc
retras, în care există puţine şanse să fie deranjaţi de cei care ar putea obiecta faţă
de manifestarea comportamentelor de risc.
60
RESPONDENT: Ca să fim singuri, să facem ce vrem. Să nu ne ju-
dece cineva că, de exemplu, unul bea sau unul fumează şi uite câţi
ani are... (A, fată, 14 ani, Constanţa)
Împrejurări favorabile debutului mai pot fi: accesul la alcool (de exemplu, când
unul dintre părinţi lasă nesupravegheate sticlele cu băutură), petreceri sau diferi-
te tipuri de reuniuni (cum ar fi taberele) unde se consumă alcool.
Prima experienţă este de obicei neplăcută (gustul vinului fiind considerat prea
acru sau al berii prea amar), la această vârstă, copiii preferând aroma dulce. Unii
dintre respondenţi afirmă că e un motiv suficient ca să nu mai încerce, alţii, care
resimt mai acut presiunea grupului, perseverează:
OPERATOR INTERVIU: Ce te-a făcut să continui să bei alcool,

deşi mi-ai spus că are un gust acru?
RESPONDENT: Da, mă îndeamnă prietenii. „Hai că e bun, hai că
e bun” şi mă iau după ei. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău)
Uneori, prima încercare coincide cu prima stare de intoxicaţie cu alcool. Ame-

ţeala, lipsa de control şi senzaţia de rău din zilele următoare pot să acţioneze ca
motivatori suficienţi pentru a nu mai repeta acest comportament:
RESPONDENT (fată, Bacău): Eu, prima dată când am încercat,

eram mică, 7-8 ani, şi am băut un pahar sau o cană de bere şi când
m-am ridicat, deja eram ameţită şi am zis că nu mai beau niciodată.
(Focus grup adolescenţi, mixt, 16-17 ani, Bacău)
Datele din cercetarea cantitativă despre contextul facilitator al debutului, ce vi-

zează copiii de 14-18 ani, reflectă ca fiind cele mai frecvente următoarele situa-
ţii: momente în care aceştia doresc să bea alcool ca modalitate de a obţine
plăcerea (de exemplu, Cluj-Napoca 60% ), o petrecere (Cluj-Napoca 46%) sau
cu un grup de prieteni (Cluj-Napoca 52%). Alte situaţii facilitatoare sunt pre-
zenţa într-un bar/restaurant/discotecă/club, curiozitatea, nevoia de apartenenţă,
weekend-ul sau lipsa de supraveghere. Concomitent, prezenţa părinţilor este un
factor important de înlesnire a debutului (Cluj-Napoca 20%). Utilizarea lui cu
funcţia de reglator emoţional apare şi în momentele de depresie (Cluj-Napoca
6%) sau de anxietate (Cluj-Napoca 7%), valorile foarte relevante fiind cele care
reflectă dorinţa de a simţi plăcere (Cluj-Napoca 60%) (vezi tabelul 24).
61
Tabelul 24. Gândeşte-te la prima dată când ai consumat alcool. Care dintre urmă-
toarele afirmaţii sunt adevărate în cazul tău? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% (răspuns multiplu) Bucureşti Bacău Napoca Iaşi Constanţa
N (cei care au consumat vre-
178 253 215 152 75
odată alcool)
...Am vrut să mă distrez, să mă
46 49 60 48 34
simt bine
...Eram cu un grup mic de
36 42 52 43 38
prieteni
...Eram la o petrecere 43 38 46 24 42
...Eram cu un grup mare de
33 34 28 20 39
prieteni
...Eram curios ce simţi când
29 28 38 46 13
bei
...Era o seară/noapte din
27 24 36 25 33
weekend
...Eram într-un bar / restaurant
31 27 36 22 24
/ discotecă / club
...Eram cu (unul din) părinţii
33 26 20 24 11
mei
...Eram acasă la mine sau la un
21 22 16 21 25
prieten, când părinţii lipseau
...Am vrut să mă port sau să
11 17 11 6 27
mă simt mai matur
...Eram într-o excursie/tabără 11 16 16 19 5
...Voiam să fiu ca ceilalţi din
grup sau să mă simt parte din 18 12 16 13 5
grup
...Eram plictisit 10 11 8 12 20
...Eram singur 6 20 8 10 9
...Eram într-un spaţiu public
6 11 11 15 8
(pe stradă, parc)
...Eram trist sau deprimat 9 12 6 9 5
...Voiam să impresionez pe
8 7 6 3 13
cineva
...Eram nervos sau agitat 6 10 7 7 3
...Eram la şcoală 2 8 4 3 8
...NR 5 4 4 2 9
4.2.2. Credinţe empirice privind consumul de alcool
a. „Ce fac eu?”
La început, adolescentul experimentează gustul, dar, treptat, scopul consumului

de alcool poate deveni starea modificată a conştiinţei, respectiv schimbarea
62
comportamentului social: relaxarea, euforia, veselia nejustificată şi lejeritatea în
exprimare, sociabilitatea. Adolescenţii beau împreună cu prietenii fie într-o lo-
caţie în aer liber, unde se strâng bani la comun, fie, atunci când au peste 15 ani,
în baruri sau cluburi, chiar dacă, din punct de vedere legal, ar trebui să fie impo-
sibilă această practică. Frecvenţa depinde de programul extraşcolar şi de banii
disponibili.
Mai mult decât atât, există, conform relatărilor adolescenţilor, categorii de gru-
puri în care se consumă alcool mai mult decât în altele, cum ar fi cele în care se
ascultă muzica rock, precum şi grupuri care, prin caracterul lor, nu încurajează
consumul de alcool, de exemplu, echipe sportive (unde menţinerea unei stări de
sănătate optime este esenţială pentru performanţă).
Perioadele de consum excesiv ocazional intervin cel mai adesea din curiozitate
sau nevoia de experimentare. Ulterior, sunt amintite cu umor şi fără blam:
RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Şi când eram mai mică mai luam
câte o guriţă de la părinţi, când stăteam la masă, dar anul trecut m-
am îmbătat prima dată.
MODERATOARE: Da? Te-ai îmbătat de la bere?
RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Da, dar de atunci [...]
MODERATOARE: G., stai să ne spună C.
ALT RESPONDENT: Până când ai venit în ziua aceea beată afară şi
toată lumea râdea de tine. [râsete]
MODERATOARE: Dar câtă bere ai băut, C.?
RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): O sticlă de 2l.
ALT RESPONDENT: Singură.
MODERATOARE: Singură?
RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Şi au venit fetele la mine. Ştiu
că erau Andreea şi încă două fete şi nu ştiu cum m-au păcălit: mai
era puţină bere şi m-a ţinut Andreea în bucătărie şi fetele s-au dus şi
au aruncat-o în WC.
MODERATOARE: Dar cum de te-ai gândit să bei o sticlă de 2l de
bere?
RESPONDENT (R.N.C., fată, 13 ani): Singură.
RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Am zis că...
PARTICIPANTĂ (G.P.C., fată, 16 ani): Şi nu ne-ai chemat şi pe
noi. [râde] (Focus grup, adolescente 13-16 ani, Iaşi)
Consumul excesiv frecvent poate avea ca factori favorizanţi conflicte relaţiona-

le, situaţii care impun succes academic, deci în contexte emoţionale care impli-
că furie, anxietate, tristeţe. Deşi, uneori, alcoolul este utilizat pentru efectul lui
antidepresiv, unii adolescenţi observă că poate avea exact efectul invers, accen-
tuând starea negativă:
63
OPERATOR INTERVIU: Ok. Ai trăit vreodată vreo experienţă
neplăcută legată de alcool?
RESPONDENT: Da. Am avut o perioadă un pic mai dificilă la
sfârşitul clasei a opta şi, dacă beam mult, adică chiar foarte mult,
intram într-o stare foarte proastă, adică deveneam foarte, foarte
tristă. Şi... da, nu era tocmai plăcut. (I.A., fată, 15 ani, Bucureşti)
Drumul spre consumul problematic poate fi stopat de către părinţii care sesizea-
ză o schimbare comportamentală şi iau măsuri de soluţionare a problemei care
stă la baza acestui comportament.
În studiul cantitativ, copiii de 10-13 ani apreciază că, în ultimele 30 de zile, au

consumat mai puţin alcool (Iaşi – 12%), faţă de adolescenţii de 14-18 ani (Iaşi –
56%). În ceea ce priveşte consumul cel puţin o dată în viaţă de alcool, există o
diferenţă notabilă între fete şi băieţi (de exemplu, în Bucureşti, 78% pentru bă-
ieţi şi 60% pentru fete).
În evaluarea probabilităţii consumului de alcool în viitor, pentru copiii de 10-13

ani procentele cele mai consistente se concentrează în situaţia de abstinenţă (de
exemplu, în Bacău – 72%), existând şi certitudinea consumului, însă în procente
reduse (Bacău 5%).
Referitor la consumul personal de alcool din ultimele 30 zile, pentru copiii de

14-18 ani se remarcă procente ridicate care indică abstinenţă (de exemplu, în
Bucureşti – 27%) sau consum redus, cu mai puţin de 2 zile de consum (Bucu-
reşti – 14%), dar şi valori care arată peste 10 zile de consum (Bucureşti – 10%).
Tabelul 25. Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi al-
coolice? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
<= 2 14 16 15 11 6
3-4 9 7 10 8 5
5-9 8 9 7 7 4
10+ 10 10 10 8 7
NR 2 4 2 3 8
Nu am consumat alcool
27 21 25 23 25
în ultimele 30 zile
Nu am consumat alcool
31 33 31 40 46
vreodată
Total 100 100 100 100 100
64
În estimarea experienţelor viitoare de consum (următoarele şase luni), unii ado-
lescenţi de 14-18 ani presupun că există o probabilitate mare să bea (Bucureşti –
31%) şi, aproape la egalitate, există alţii care consideră cert faptul că nu vor bea
(Bucureşti – 28%). Cu toate că există această probabilitate mai mare de consum,
adolescenţii se aşteaptă că mai degrabă se vor abţine în situaţii facilitatoare de
consum (50%). Cei mai mulţi adolescenţi apreciază alcoolul ca fiind nociv,
având în principal efecte negative asociate, fără a considera că e nici „cool”,
nici „urât” să consumi alcool.
Tabelul 26. Cât de probabil este să consumi băuturi alcoolice în următoarele şase
luni? (adolescenţi 14-18 ani)
% Bucureşti Bacău Cluj-Napoca Iaşi Constanţa
N 264 386 315 257 140
Cu siguranţă
13 11 15 9 9
voi bea
Probabil voi
31 30 33 31 11
bea
Probabil nu
19 18 16 18 23
voi bea
Cu siguranţă
28 31 28 32 34
nu voi bea
NR 2 2 2 2 4
Nu ştiu 7 9 6 7 19
Total 100 100 100 100 100
4.2.3. Grupul/grupurile de referinţă
Rezultatele cercetării calitative arată că principalul grup de referinţă care are

influenţă în decizia de a consuma alcool sunt părinţii, pentru copiii de 10-13 ani,
iar, pentru adolescenţii de 14-18 ani, prietenii şi cei de aceeaşi vârstă. În plus, în
unele cazuri, părinţii au o contribuţie majoră în comportamentele iniţiale de ex-
perimentare cu acest comportament, chiar dacă, ulterior, pot susţine o atitudine
anti-alcool:
RESPONDENT: Adică tata mai bea o gură de vin şi îmi mai dă şi

mie, de exemplu, jumătate de pahar de bere, de un sfert de vin cu
apă după aia. Adică să fim cu toţii aproape la fel, gen. (I.A, băiat,
14 ani, Constanţa)
La baza acestui comportament, care poate părea şocant, stau convingeri de ge-
nul: alcoolul „pune sângele în mişcare” sau, în general, este bun pentru sănătate
– care, ulterior, sunt preluate de copii.
65
Alte medii par a contribui la construcţia normei sociale despre alcool, cum ar fi
televiziunea, care prezintă ştiri, filme artistice sau documentare despre efectele
negative ale alcoolului. Acestea au impact atât prin faptul că situaţiile prezentate
sunt de obicei cazuri extreme, în care comportamentul afişat este unul dezapro-
bat social (de exemplu, agresivitate verbală, fizică, comportamente indecente),
cât şi prin faptul că sunt pedepsite legal:
OPERATOR INTERVIU: Ai văzut la televizor vreun film despre

alcool?
RESPONDENT: Da, am văzut la ştiri.
OPERATOR INTERVIU: Erau ştiri pozitive sau negative?
RESPONDENT: Mai mult negative. S-au luat la bătaie din cauza
băuturii, chestii de-astea. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău)
Un alt mediu informativ despre alcool, mai precis despre cum poate fi evitată
starea de ebrietate sau despre remedii anti-mahmureală, este internetul:
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Mi se pare că cel mai bun re-

mediu, când eşti beat, este să bei zeamă de la varză.
RESPONDENT (băiat, B., 13 ani): De ce?
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Am găsit pe net.
MODERATOR: Scrie pe net chestia asta?
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da.
RESPONDENT (băiat, C., 14 ani): Dar nu scrie şi de ce?
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): [...] scrie. [râsete] (Focus grup
adolescenţi, mixt, 13-15 ani, Bucureşti)
De asemenea, mediile sociale online, cum ar fi platforma Facebook, oferă in-
formaţii despre comportamentul celor de aceeaşi vârstă:
OPERATOR INTERVIU: Deci ai zis că unii sunt mai… ?

RESPONDENT: Mai aroganţi.
OPERATOR INTERVIU: Cei care beau alcool.
RESPONDENT: Am văzut pe internet, pe Facebook, pe ăsta, cu
mai mulţi prieteni de-ai mei, din ăştia mai mari care, dacă fumează
şi beau, se cred cei mai şmecheri.” (I.A, băiat, 14 ani, Constanţa)
Cei mai mulţi dintre adolescenţii respondenţi cred că majoritatea tinerilor de

aceeaşi vârstă consumă alcool. Consumul moderat şi ocazional este privit ca
normal, mai ales la vârstele care depăşesc 15-16 ani. În ceea ce priveşte consu-
mul excesiv ocazional, el poate fi desconsiderat sau nu, în funcţie de cultura
grupului de care aparţine adolescentul. Comportamentul cu control redus din
timpul stării de ebrietate poate fi considerat interesant de către cei care au nevo-
66
ie de atenţie, chiar şi negativă, devenind apoi „legende”, dovezi de curaj, de sfi-
dare a normelor şi motiv de mândrie:
MODERATOR: S-a îmbătat vreunul dintre voi? Înţeleg că tu? [...]

RESPONDENT (băiat, D., 14 ani): Vedea toate culorile. [râsete]
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Îmi plăcea să fac sport în timp
ce mă îmbătasem, dar mereu cădeam în cap. Mai ales când mă dă-
deam în leagăn.
MODERATOR: Te dădeai în leagăn în timp ce erai beat?
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da.
RESPONDENT (băiat, D., 14 ani): A dat cu capul de bordură.[...]
MODERATOR: Ţi se părea o idee bună?
RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da. Să le demonstrez că nu
sunt beat. (Focus grup adolescenţi, mixt, 13-15 ani, Bucureşti)
În acelaşi timp, consumul excesiv de alcool poate fi intens blamat:
OPERATOR INTERVIU: Dar, chiar aşa, sunt situaţii în care e ok

pentru un adolescent să consume alcool?
RESPONDENT: Da, o petrecere, un revelion, aşa micuţ, nu să cazi
pe masă, adică un pahar de bere, berea cu lămâie, ceva normal şi
moderat, nu să vii cu whisky, votcă, să bei de toate dintr-odată, să
cazi pe jos de beţie. Asta mi se pare o porcărie. Sunt tot felul de
oameni care fac chestia asta. (I.A, băiat, 14 ani, Constanţa)
În grupul de adolescenţi de etnie romă din Bucureşti, consumul excesiv de alco-

ol e asociat cu lipsa de demnitate, rezervă şi control, cei care exhibă acest tip de
comportament fiind respinşi şi etichetaţi negativ:
RESPONDENT (băiat, A., 16 ani): Pentru că este privit altfel, pen-

tru că noi, în anturajul nostru, nu permitem să acceptăm şi beţivi,
avem demnitate. (Focus grup adolescenţi de etnie romă, 15-17 ani,
Bucureşti)
În cercetarea cantitativă, majoritatea copiilor de 10-13 ani nu intră în contact cu

alţi copii de aceeaşi vârstă care consumă alcool (de exemplu, Cluj-Napoca –
52%). Totuşi, expunerea la comportamente de consum de alcool practicate de
cei de aceeaşi vârstă este relativ ridicată. Astfel, ponderea celor care cunosc câ-
ţiva copii cu vârste între 10 şi 13 ani care consumă alcool este, în Cluj-Napoca,
de 29%.
67
Tabelul 27. Cunoşti copii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice? (copii 10-13
ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Da, mulţi 7 10 11 12 3
Da, câţiva 20 22 29 34 26
Da, unul singur 8 10 8 11 3
Nu, niciunul 64 58 52 42 67
NR 1 1
Total 100 100 100 100 100
Adolescenţii de 14-18 ani cred, în proporţie de 31% în Bucureşti, că mai mult

de jumătate sau chiar toţi prietenii lor consumă în prezent alcool şi 43% dintre
cei de aceeaşi vârstă. Datele calitative indicau un consum mai extins la ceilalţi
adolescenţi, procentele crescând pe măsură ce creştea şi vârsta acestora.
Tabelul 28. Credinţe empirice despre răspândirea consumului de alcool în rândul

adolescenţilor de 14-18 ani
Mai Mai mult
Nici Cam Nu
puţin de de Toţi NR
jumătate jumătate
prietenii tăi Bacău 15% 25% 15% 19% 13% 1% 11%
consumă în Cluj-
prezent bău- 14% 23% 18% 22% 13% 1% 10%
Napoca
turi alcoolice? Iaşi 18% 23% 19% 18% 9% 1% 11%
Constanţa 22% 20% 14% 9% 17% 2% 17%
Câţi dintre cei Bucureşti 8% 15% 22% 29% 14% 1% 11%
de vârsta ta Bacău 11% 15% 19% 32% 10% 1% 13%
crezi tu că con- Cluj-
sumă băuturi Napoca 9% 13% 21% 34% 11% 1% 11%
alcoolice? Iaşi 7% 18% 24% 30% 9% 3% 10%
Constanţa 13% 13% 18% 20% 11% 4% 21%
Dintre priete- Bucureşti 38% 12% 7% 7% 22% 1% 13%
nii tăi, câţi Bacău 34% 14% 7% 11% 15% 2% 16%
cred că TU Cluj-
consumi bău- Napoca 34% 13% 9% 9% 21% 2% 12%
turi alcoolice? Iaşi 40% 13% 7% 10% 14% 4% 13%
Constanţa 31% 13% 13% 4% 15% 2% 21%
68
Părinţii şi persoanele cu putere de decizie evaluează aproximativ similar cu cei-

lalţi adolescenţi perioada în care debutează acest comportament. Pe de altă par-
te, când părinţii trebuie să determine situaţia propriilor copii, ei au tendinţa mai
degrabă de a presupune că aceştia au experimentat mai puţine comportamente
de risc decât cei de aceeaşi vârstă. Această prezumţie e susţinută de conduita
tipică a adolescentului care ascunde acest fapt, în familiile în care consumul de
alcool este interzis. De asemenea, putem presupune că dorinţa de a fi un „părin-
te bun” poate ecrana adevărul, pentru că utilizarea unui astfel de comportament
echivalează cu interpretarea că s-a eşuat în procesul de prevenţie a consumului
de alcool.
Excepţia o reprezintă cazul în care adolescenţii împărtăşesc deschis că sunt con-

sumatori şi părinţii acceptă acest fapt, mai ales dacă adolescenţii au peste 15 ani
şi în familie se susţine consumul ocazional şi moderat de alcool. Motivele pot fi
că părinţii simt că au epuizat mijloacele coercitive sau pe cele de stimulare a
comportamentului de abstinenţă sau că vor să limiteze comportamentele de as-
cundere, care ar afecta negativ relaţia părinte-copil şi ar elimina orice fel de
control pe care părintele l-ar avea asupra acestui tip de comportament. O altă
explicaţie a lipsei de insistenţă într-o atitudine de blam şi represiune în situaţia
în care însuşi părintele este consumator este că faptul că nu se simte autentic în
promovarea unui stil de viaţă sănătos.
Atunci când apreciază ce cred prietenii despre propriul comportament de con-

sum, datele cercetării cantitative arată că adolescenţii de 14-18 ani înclină spre
credinţa că nu sunt consideraţi băutori de alcool (Bucureşti – 38%). De aseme-
nea, 7% dintre adolescenţii din Bucureşti cred că mai mult de jumătate dintre
prietenii lor îi consideră consumatori de alcool, faţă de 22% care apreciază că
toţi prietenii lor au această opinie (vezi tabelul 28). De fapt, corelând răspunsu-
rile, tot în Bucureşti, 27% dintre adolescenţii de 14-18 ani nu au consumat deloc
alcool în ultimele 30 de zile şi doar 10% dintre ei au băut în mai mult de 10 zile
în această perioadă.
Adolescenţii de 14-18 ani estimează că părinţii ştiu că ei consumă alcool (Cluj-

Napoca – 34%), un procent apropiat apreciindu-i ca fiind ignoranţi în acest as-
pect (Cluj-Napoca – 29%). Există şi un număr semnificativ de adolescenţi care
nu pot evalua gradul de cunoaştere a părinţilor lor faţă de consumul propriu de
alcool, respectiv 22% în Cluj-Napoca.
69
Tabelul 29. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool?
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Părinţii mei ştiu că eu consum
35 28 34 22 23
alcool
Părinţii mei nu ştiu, dar cred
4 10 3 6 5
că eu consum alcool
Părinţii mei nu ştiu şi nici nu
29 35 29 39 27
cred că eu consum alcool
NR 12 7 11 11 14
Nu ştiu ce cred părinţii mei 19 20 22 22 30
Nu e cazul / Nu am părinţi 1 0 1
Total 100 100 100 100 100
4.2.4. Credinţe normative despre consumul de alcool
Deşi există interdicţii legale privind comercializarea de alcool către minori, res-
pondenţii nu le-au considerat ca fiind obstacole în procurarea de băuturi alcooli-
ce, susţinând că cei mai mulţi comercianţi nu respectă aceste prevederi:
RESPONDENT: Toată lumea zice că: „Nu vindem alcool minori-

lor, bla, bla…” dar, sunt semne, da. Atâta timp cât îi întind bani în
faţă, normal că-ţi dă. E logic. Aşa-i la noi. (L.P., băiat, 17 ani,
Cluj-Napoca)
Cel mai mare impediment în achiziţionarea de alcool a fost considerat cel pecu-
niar:
RESPONDENT: Nu neapărat foarte uşor, de exemplu, dacă avem

bani, facem [rost de alcool] foarte uşor, dacă n-avem bani nu prea
facem, că nu-ţi dă nimeni. (Focus grup adolescenţi de etnie romă,
15-17 ani, Bucureşti)
Banii provin din suma zilnică pe care le-o alocă părinţii (de obicei, pentru mân-
care), existând şi situaţia în care banii reprezintă recompensa pentru rezultate
bune şcolare sau provin din alte surse (de exemplu, cadouri de la rude). De obi-
cei, se cumpără bere la PET, pentru că este mai ieftină.
70
RESPONDENT: Păi, când mă simţeau sau când mă întrebau pen-
tru ce îmi trebuie bani, le ziceam că vreau să mă duc la pizza sau
aşa ceva... (C., fată, 13 ani, Cluj-Napoca)
Cei mai mulţi respondenţi au afirmat că ştiu că nu ar trebui să iniţieze acest

comportament pentru că este periculos. Aşa cum am menţionat anterior, e posi-
bil ca tocmai percepţia caracterului prohibit să fie imbold spre debutul compor-
tamentului de risc. Deşi majoritatea respondenţilor care consumă alcool
conştientizează faptul că este periculos, indiferent dacă au argumente sau nu
pentru această credinţă, ea nu pare că are o influenţă decisivă în alegerea de a
iniţia acest comportament. Pentru cei care nu preiau nediscriminativ această
credinţă, fără să-i analizeze implicaţiile, raţionamentul este că poate obstrucţio-
na procesul de dezvoltare anatomică şi că, sub influenţa consumului de alcool,
pot apărea comportamente riscante.
RESPONDENT: [Părerea mea despre cei care nu beau] E foarte

bună pentru că nu îşi pun viaţa în pericol, că, dacă beau foarte
mult, se îmbată şi poate să facă... să meargă în comă alcoolică sau,
dacă beau, pot să se sinucidă. (L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca)
Spre deosebire de respondenţii fumători care îşi dau seama că ar trebui să re-
nunţe la acest obicei, chiar dacă întâmpină dificultăţi cauzate în principal de
caracterul adictiv al fumatului (adicţie fiziologică şi psihologică), respondenţii
consumatori de alcool nu consideră că este necesară abstinenţa. Consumul oca-
zional, mai ales la petreceri, este foarte rar blamat de către aceştia. Situaţia care
este respinsă în unanimitate este cea de intoxicare frecventă, chiar şi de ebrietate
ocazională, la unii adolescenţi.
RESPONDENT: Adică bei, ok, dar să nu fii beţiv! Fiecare adoles-

cent încearcă chestiile acestea. (E., fată, 15 ani, Cluj-Napoca)
Studiul cantitativ din rândul copiilor de 10-13 ani precizează proporţia celor
care consideră în neregulă consumul de băuturi alcoolice la această vârstă, valo-
rile fiind mari (variind între 94 şi 96 de puncte procentuale).
În legătură cu normalitatea asociată experimentării, chiar şi singulare, a consu-

mului de alcool în perioada de vârstă 14-18 ani, datele cercetării cantitative sub-
liniază o tendinţă de a aproba consumul (Iaşi – 24%). Atunci când se evaluează
normalitatea consumului ocazional, în intervalul 14-18 ani descresc valorile
corespunzătoare legitimităţii consumului (Iaşi – 9%). Consumul frecvent, aşa
cum susţin şi datele calitative, este dezaprobat (Iaşi – 2%) (vezi tabelul 30).
71
Tabelul 30. Credinţe normative despre consumul ocazional sau frecvent de alcool
Cu
Probabil Probabil Sigur Nu
După părerea ta, siguranţă NR
că da că nu nu ştiu
crezi că… da
… este în regulă Bucureşti 26% 43% 11% 12% 0% 7%
să încerci măcar o Bacău 31% 36% 15% 12% 2% 5%
dată să bei alcool Cluj-
la vârsta ta? 30% 36% 15% 13% 1% 5%
Napoca
Iaşi 24% 38% 17% 13% 1% 6%
Constanţa 27% 22% 16% 22% 2% 12%
…este în regulă să Bucureşti 11% 37% 25% 19% 1% 6%
consumi băuturi Bacău 17% 28% 28% 19% 2% 6%
alcoolice ocazional Cluj-
la vârsta ta? 13% 31% 25% 23% 1% 6%
Napoca
Iaşi 9% 28% 25% 32% 1% 4%
Constanţa 15% 23% 17% 25% 4% 15%
…este în regulă să Bucureşti 2% 3% 24% 67% 0% 3%
consumi băuturi Bacău 4% 5% 17% 65% 3% 5%
alcoolice în mod Cluj-
frecvent la vârsta Napoca 3% 3% 19% 68% 1% 5%
ta? Iaşi 3% 5% 15% 71% 1% 5%
Constanţa 13% 6% 13% 47% 3% 18%
Evaluând credinţele despre alcool, cei mai mulţi respondenţi evidenţiază efecte-
le negative. De exemplu, la varianta de răspuns „consumul de alcool te face să
faci lucruri pe care le regreţi”, Cluj-Napoca are 64 de puncte procentuale. Efec-
tul „pozitiv” cel mai bine apreciat este dezinhibarea (Cluj-Napoca – 35%), func-
ţia anxiolitică susţinând datele calitative privind utilizarea alcoolului ca
instrument de gestionare afectivă.
Tabelul 31. Convingeri despre avantajele şi riscurile consumului de alcool (În ce

alcool?) (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% "acord" +"acord total" Napoca
N 264 386 315 257 140
...Consumul de alcool te face
să faci lucruri pe care pe 60% 59% 64% 64% 42%
urmă le regreţi.
...Consumul de alcool te
10% 10% 15% 9% 7%
ajută să îţi faci prieteni.
57% 55% 59% 57% 29%
să îţi pierzi cumpătul şi să
72
devii violent.
20% 25% 32% 23% 18%
ajută să uiţi de probleme.
11% 16% 17% 12% 13%
ajută în relaţia cu sexul opus.
61% 59% 56% 62% 34%
să te simţi rău.
...Consumul de alcool îmi
poate face probleme la 59% 66% 57% 65% 38%
şcoală.
36% 35% 35% 38% 24%
să fii mai dezinhibat.
...Consumul de alcool e pe-
riculos pentru că dă depen- 52% 54% 54% 53% 32%
denţă.
să te descurci mai bine la 1% 6% 4% 4% 5%
şcoală.
Per ansamblu, peste 40% dintre adolescenţii de 14-18 ani consideră că se pot
abţine de la a bea alcool în diferite situaţii facilitatoare de consum. Contextele în
care adolescenţii anticipează că le-ar fi mai greu să nu consume sunt petrecerile
(„probabil aş bea”, Bucureşti – 42%), când sunt în compania prietenilor care
beau („probabil aş bea”, Bucureşti – 29%), când li se oferă o băutură sau sunt la
un concert („probabil aş bea”, Bucureşti – 22%) (vezi tabelul 32).
Tabelul 32. Evaluarea auto-controlului în ce priveşte consumul de alcool în diferite

situaţii (adolescenţi 14-18 ani)
Cât de sigur eşti că
ai putea rezista fără
Cu Probabil Cu
să consumi băuturi Probabil Nu
siguranţă nu aş siguranţă NR
alcoolice în aş bea ştiu
aş bea bea nu aş bea
următoarele
situaţii?
...Când vezi pe alţii Bucureşti 5% 13% 21% 55% 1% 4%
că beau alcool Bacău 6% 18% 17% 49% 2% 7%
Cluj-
3% 16% 22% 53% 2% 4%
Napoca
Iaşi 3% 15% 24% 52% 1% 4%
Constanţa 14% 7% 20% 39% 2% 18%
...Când eşti cu Bucureşti 6% 29% 19% 40% 1% 5%
prieteni care beau Bacău 9% 28% 17% 36% 2% 7%
alcool Cluj-
6% 28% 21% 39% 2% 4%
Napoca
Iaşi 4% 30% 18% 43% 0% 5%
Constanţa 7% 17% 17% 37% 3% 19%
73
Cu Probabil Cu
următoarele
situaţii?
...Când eşti singur Bucureşti 2% 3% 17% 75% 1% 3%
Bacău 3% 7% 11% 67% 2% 9%
Cluj-
2% 5% 17% 71% 1% 4%
Napoca
Iaşi 2% 7% 14% 73% 0% 3%
Constanţa 3% 12% 17% 46% 2% 19%
...Când eşti nervos Bucureşti 1% 6% 13% 74% 1% 5%
sau agitat Bacău 3% 8% 12% 62% 2% 12%
Cluj-
3% 12% 14% 65% 1% 6%
Napoca
Iaşi 3% 8% 15% 69% 0% 6%
Constanţa 2% 11% 18% 46% 2% 21%
...Dacă cineva ţi-ar Bucureşti 6% 22% 22% 46% 1% 3%
oferi o băutură Bacău 9% 23% 21% 40% 1% 6%
Cluj-
5% 23% 24% 42% 1% 5%
Napoca
Iaşi 5% 24% 26% 40% 3% 3%
Constanţa 18% 12% 16% 43% 0% 12%
...Când eşti plictisit Bucureşti 2% 6% 17% 70% 1% 5%
Bacău 2% 8% 17% 63% 2% 7%
Cluj-
1% 7% 21% 67% 1% 3%
Napoca
Iaşi 2% 5% 22% 65% 2% 4%
Constanţa 6% 13% 12% 49% 2% 17%
...Când eşti la o Bucureşti 13% 42% 14% 26% 1% 3%
petrecere sau într- Bacău 16% 33% 17% 27% 2% 5%
un club Cluj-
16% 35% 18% 26% 2% 3%
Napoca
Iaşi 13% 37% 15% 29% 3% 4%
Constanţa 13% 15% 19% 37% 3% 13%
...Când ieşi de la Bucureşti 2% 3% 11% 78% 1% 5%
şcoală Bacău 2% 2% 12% 73% 3% 7%
Cluj-
2% 3% 13% 77% 2% 3%
Napoca
Iaşi 1% 3% 17% 74% 3% 3%
Constanţa 7% 5% 16% 53% 2% 17%
...Când mergi la un Bucureşti 7% 22% 16% 52% 0% 4%
concert, festival sau Bacău 8% 19% 16% 49% 1% 7%
un eveniment spor- Cluj-
tiv (ex. meci de fot- Napoca 9% 21% 17% 48% 2% 3%
bal) Iaşi 6% 21% 21% 44% 2% 6%
74
Cu Probabil Cu
următoarele
situaţii?
Constanţa 10% 14% 17% 42% 1% 15%
...Când prietenul Bucureşti 8% 24% 20% 43% 1% 4%
tău cel mai bun bea Bacău 8% 25% 16% 42% 1% 8%
Cluj-
7% 29% 17% 39% 1% 6%
Napoca
Iaşi 4% 28% 18% 42% 2% 7%
Constanţa 12% 8% 17% 45% 2% 16%
b. „Ce cred eu că ar trebui să facă ceilalţi?”
Atât adolescenţii care consumă alcool (ocazional sau frecvent), cât şi părinţii
intervievaţi consideră că acest comportament este nociv. Deşi, declarativ, părin-
ţii se disociază de atitudini care susţin consumul de alcool, practic, mulţi dintre
aceştia oferă ocazii de debut şi chiar îl facilitează. Vârsta dezirabilă pentru iniţi-
ere variază, ea polarizându-se spre sfârşitul adolescenţei, chiar 18 ani. Părinţii
afirmă că încearcă să prevină acest comportament şi sancţionează abaterile de la
regulile stabilite în familie, adolescenţii, însă, nu par că le consideră suficient de
puternice pentru a stimula schimbarea:
MODERATOR: Şi părinţii voştri ce spun despre alcool?

RESPONDENT (băiat, A., 14 ani): „Să nu bei!”
RESPONDENT (băiat, B., 13 ani): Eu mă prefac că nu aud. De
fapt, nu aud. (Focus grup adolescenţi, mixt, 13-15 ani, Bucureşti)
Există toleranţă din partea consumatorilor de alcool privind vârsta de debut, unii
pledând pentru empatie în cazul celor care traversează o situaţie dificilă în fami-
lie, cu prietenii sau în mediul educaţional. În plus, sunt şi adolescenţi care pro-
movează ideea libertăţii de decizie a fiecăruia şi a responsabilităţii privind
comportamentele proprii sau cazul celor care acordă un interes scăzut activităţi-
lor celorlalţi.
O altă perspectivă este cea a celui care nu consumă alcool şi respinge acest
comportament. În grupurile de prieteni care blamează acest comportament, de-
cizia unuia dintre membri de a începe să consume alcool (mai ales excesiv) e
urmată de încercarea de a-l determina să se dispenseze de acest obicei, conside-
rat vătămător şi chiar degradant. Cei care sunt deja integraţi într-un grup şi aleg
să consume alcool nu vor fi eliminaţi, dar, în selectarea unor membri noi, exhi-
barea acestui comportament poate fi considerată ca un argument pentru respin-
gere.
75
Cei care consumă alcool preferă să utilizeze acest comportament în prezenţa
altora care beau, evitând discordanţa:
RESPONDENT: Da, adică n-am chef tot timpul să beau. Dacă

simt că am chef să... na, să ne distrăm sau aşa, nu ştiu... pur şi sim-
plu. Şi trebuie să fim mai mulţi. Nu m-aş simţi ok să fiu cu mai
mulţi prieteni şi să fiu singura care bea. (I.A., fată, 15 ani, Bucu-
reşti)
În ceea ce priveşte blamul, el apare mai frecvent în rândul adolescenţilor necon-

sumatori sau a adulţilor. Primii îi portretizează pe consumatori ca fiind mai pu-
ţin preocupaţi de sănătatea lor, interesaţi de a construi o impresie de
dezirabilitate socială („şmecheri”) sau de a părea mai maturi. Părinţii şi factorii
de decizie învinuiesc nerespectarea regulilor din diferitele sisteme din care fac
parte adolescenţii (de exemplu, faptul că nu se aplică sancţiuni comercianţilor
care vând alcool minorilor, deşi este o contravenţie). Părinţii utilizează stiluri
educaţionale diferite (de exemplu, limitarea privilegiilor, agresivitate verbală cu
sublinierea pericolelor implicării în comportamente de risc, şantaj emoţional
etc.) atunci când doresc să prevină sau să pedepsească consumul de alcool, cei
mai mulţi sperând că funcţionează, fără a avea, însă, vreo certitudine:
RESPONDENT (G.G., mamă de băiat 12 ani): Şi, în fine, a venit,

a recunoscut că a băut bere, mi-a zis că, în fine, au fost curioşi. Şi,
mă rog, am fost puţin supărată. Am vrut să fac mai mult, dar din
nefericire, spre ruşinea mea, n-am făcut chestia asta: am vrut să mă
duc şi la magazinul care le-a dat berea, care era chiar un C. de car-
tier din acesta şi să fac un demers în privinţa asta, ei fiind nişte co-
pii de 12-13 ani care au venit să cumpere bere şi li s-a dat. În fine,
deci a recunoscut că a băut bere. Şi care să fie pedeapsa că a băut
bere? Pedeapsă pentru băut bere! Am zis: „Ok, pedeapsa pentru
băut bere este că te vei documenta asupra consecinţelor băuturii
asupra copiilor, vei face un referat pe această temă. […] Vorbesc
cu doamna dirigintă, vei merge în clasă la ora de dirigenţie şi vei
expune referatul şi le vei spune şi colegilor tăi la ce riscuri se ex-
pun dacă îţi urmează exemplul. (Focus grup părinţi de adolescenţi,
Bucureşti)
Studiul cantitativ care analizează perioada 10-13 ani sprijină datele calitative:
majoritatea (până la 72% în Bacău) manifestă intenţia de a descuraja consumul
de alcool la prietenii care ar începe să manifeste un astfel de comportament,
acesta nefiind, însă, un criteriu eliminatoriu pentru continuarea prieteniei. În
acelaşi timp, există şi procente relevante care arată comportamentul punitiv,
respectiv ruperea relaţiei de prietenie (12% în Constanţa). Procente similare
apar în anticiparea reacţiei negative a propriilor prieteni faţă de debutul consu-
mului de alcool.
76
Cercetarea cantitativă adresată copiilor de 10-13 ani susţine rezultatele celei
calitative privind respingerea consumului de alcool la această vârstă (74% în
Bucureşti şi Cluj-Napoca), existând însă şi voci care sunt de părere că este ad-
misibil consumul pentru această perioadă de vârstă (valoarea cea mai ridicată
aparţinând copiilor din Bucureşti – 16%).
Tabelul 33. Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice?
(10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Copiii de vârsta mea nu ar
74 81 74 75 85
trebui să bea alcool
Copiii de vârsta mea pot să
16 10 12 11 9
bea alcool, dacă asta vor
Nu am nicio părere 9 9 12 14 6
NR 1 1 1
Total 100 100 100 100 100
Analizând opiniile despre cât de pozitiv sau negativ este consumul de alcool, cei
mai mulţi adolescenţi de 14-18 ani consideră că este nociv (de exemplu, Cluj-
Napoca – 51%). Ei cred că cei de aceeaşi vârstă şi prietenii îl consideră mai pu-
ţin periculos (Cluj-Napoca – 28%), spre deosebire de părinţi, care sunt evaluaţi
ca desconsiderând puternic consumul de alcool (Cluj-Napoca – 60%).
În ceea ce priveşte consumul ocazional şi cu moderaţie de alcool, adolescenţii

din intervalul 14-18 ani au tendinţa să îl susţină (Cluj-Napoca – 35%),
imaginându-şi că cei de vârsta lor, inclusiv prietenii sunt şi mai suportivi (Cluj-
Napoca – 41%, respectiv – 45%), prin contrast cu percepţia opiniei despre con-
sum a părinţilor, care are valori scăzute în raport cu cele ale adolescenţilor, dar
totuşi destul de ridicate (Cluj-Napoca – 26%).
Consumul ocazional şi excesiv este mai degrabă dezapreciat, având valori mai
ridicate, însă, atunci când se evaluează opinia prietenilor şi celor de aceeaşi vâr-
stă (Cluj-Napoca: adolescenţii respondenţi – 3%, cei de aceeaşi vârstă – 12%,
prietenii – 10%, părinţii – 1%). În mod similar, consumul frecvent este discredi-
tat, punctele procentuale mai mari care indică aprecierea fiind atribuite percep-
ţiei celor de aceeaşi vârstă (Cluj-Napoca – 8%).
77
Tabelul 34. Convingeri normative despre consumul de alcool în rândul adolescenţi-
lor de 14-18 ani
Consumul ocazional şi cu modera-

Consumul de băuturi alcoolice nu
Consumul frecvent de băuturi al-

ţie de băuturi alcoolice este în re-
alcoolice chiar şi în exces este în

Consumul ocazional de băuturi
mea dacă asta îşi doreşte o per-

coolice este în regulă la vârsta
este niciodată un lucru bun la
regulă la vârsta mea

NR NŞ
gulă la vârsta mea
soană să facă
Care dintre următoarele Bucureşti vârsta mea
47% 44% 2% 0% 3% 4%
afirmaţii este cea mai apro- Bacău 52% 34% 2% 2% 5% 5%
piată de ceea ce crezi tu Cluj-
despre consumul de băuturi 51% 35% 3% 3% 3% 5%
Napoca
alcoolice în cazul copiilor/ Iaşi 57% 34% 1% 2% 4% 2%
adolescenţilor de vârsta ta? Constanţa 58% 17% 8% 2% 2% 13%
Care dintre următoarele Bucureşti 25% 42% 15% 8% 2% 9%
afirmaţii crezi că este cea Bacău 32% 37% 11% 8% 4% 8%
mai răspândită părere des- Cluj-
pre consumul de băuturi 28% 41% 12% 8% 3% 9%
Napoca
alcoolice în rândul celor de Iaşi 28% 40% 9% 12% 2% 9%
aceeaşi vârstă cu tine? Constanţa 44% 17% 12% 8% 3% 17%
afirmaţii este cea mai răs- Bacău 32% 41% 7% 8% 3% 9%
pândită părere despre con- Cluj-
sumul de băuturi alcoolice 28% 45% 10% 4% 3% 10%
Napoca
în rândul prietenilor tăi? Iaşi 31% 45% 6% 7% 1% 10%
Constanţa 43% 26% 5% 5% 3% 18%
afirmaţii se apropie cel mai Bacău 60% 23% 1% 1% 4% 10%
mult de ceea ce cred părinţii Cluj-
tăi despre consumul de bău- 60% 26% 1% 1% 3% 9%
Napoca
turi alcoolice? Iaşi 66% 20% 1% 1% 3% 9%
Constanţa 52% 17% 6% 3% 4% 17%
Cei care consumă alcool sunt conştienţi că este un comportament care este dez-
aprobat de adulţii cu autoritate din familia lor şi, în general, de societate. Aşa se
explică comportamentele asociate de evitare, ascundere, inducere în eroare. Atât
consumul de alcool, cât şi fumatul sunt privite, de cei mai mulţi dintre respon-
78
denţi, ca fiind practici distructive. Există însă percepţia că fumatul are efecte
insidioase, pe termen lung, în timp ce consumul de alcool poate genera efecte
negative imediate:
RESPONDENT: …acum cred că sunt amândouă la acelaşi nivel,

pentru că amândouă fac rău - şi băutura face rău într-o anumita
măsură, şi fumatul face rău, dar în timp fumatul ăsta, băutura face
rău pe loc. Amândouă cred că, oamenii cred că… amândouă cate-
goriile de oameni care beau şi fumează excesiv de mult au o părere
foarte proastă despre ei. (I., băiat, 14 ani, Constanţa)
Situaţiile cele mai întâlnite se împart astfel: adolescenţi ai căror părinţi sunt de
acord cu acest comportament dacă este moderat şi ocazional, ba chiar promo-
vează consumul de alcool, insistând ca adolescentul sau copilul să bea („Res-
pondent: De exemplu, maică-mea, de când eram parcă prin clasa a treia, tot
încerca să mai beau câte oleacă de vin cu ea. Şi-i ziceam: «Bă, mamă, nu-mi
place, nu-mi place, mă arde pe gât.»” - Focus grup adolescenţi 16-17 ani,
Bacău) şi adolescenţi ai căror părinţi nu sunt de acord cu acest obicei şi, de cele
mai multe ori, nici nu sunt la curent că adolescenţii îl practică.
De cele mai multe ori, când adolescenţii evaluează opinia cadrelor didactice şi a
personalului administrativ din şcoli, se apreciază că există mai degrabă o impli-
care emoţională de faţadă, decât una reală. Există clemenţă pentru acest obicei
şi profesorii „sunt înclinaţi” să-i creadă pe cei care, ocazional, manifestă simp-
tome de ebrietate sau mahmureală. Oricum, faţă de fumat, care este o practică
frecventă în cadrul şcolilor, consumul de alcool în acest context apare foarte rar.
Mai este şi cazul mai puţin întâlnit în care un profesor susţine această practică:
RESPONDENT: Noi avem un diriginte care ne lasă să bem în ex-

cursii, ne-a zis să-i spunem limita fiecăruia, în aşa manieră încât să
n-o depăşim, aşa că... dirigintele nostru ştie că bem. (Focus grup
adolescenţi, mixt, 16-17 ani, Bacău)
Adolescenţii mai degrabă iau în derâdere măsurile de restricţionare a acestui

comportament (de exemplu, ameninţarea scăderii notei la purtare pare că nu are
influenţa, în direcţia schimbării, pe care o acordă personalul educaţional), pe
când părinţii sunt impresionaţi pozitiv de orice demers suplimentar al şcolii pen-
tru a-l stopa.
În cercetarea cantitativă, când se anticipează aşteptările prietenilor, adolescenţii

de 14-18 ani consideră că aceştia au tendinţa de a aştepta de la ei consum ocazi-
onal (de exemplu, Bacău – 29%), respingându-se strict posibilitatea să fie eti-
chetat ca şi consumator frecvent (Bacău – 51%).
79
Tabelul 35. Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi ocazional bău-
turi alcoolice? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Cu siguranţă da 22% 21% 22% 19% 23%
Probabil că da 36% 29% 31% 36% 26%
Probabil că nu 12% 13% 15% 13% 11%
Sigur nu 22% 27% 24% 26% 25%
NR 1% 2% 1% 1% 3%
Nu ştiu 7% 10% 7% 6% 12%
Total 100 100 100 100 100
Tabelul 36. Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat
băuturi alcoolice? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Cu siguranţă da 3% 6% 6% 2% 13%
Probabil că da 8% 14% 8% 11% 16%
Probabil că nu 18% 15% 18% 15% 11%
Sigur nu 56% 51% 57% 59% 37%
NR 5% 4% 5% 7% 5%
Nu ştiu 9% 11% 6% 5% 19%
Total 100 100 100 100 100
Cei mai mulţi adolescenţi de 14-18 ani presupun că prietenii/cei de vârsta lor au
tendinţa să nu considere că alcoolul este „cool” (de exemplu, în Iaşi: „mulţi,
aproape toţi prietenii cred că este „cool” pentru un băiat de vârsta mea să bea
alcool” – băieţii 25%, fetele 33%); „mulţi, aproape toţi prietenii cred că este
„cool” pentru o fată de vârsta mea să bea alcool” – băieţii 22%, fetele 21%).
În mod simetric, adolescenţii de 14-18 anticipează că prietenii/cei de vârsta lor

au tendinţa să nu considere consumul de alcool ca fiind „dizgraţios/urât” (de
exemplu, în Iaşi: „mulţi, aproape toţi prietenii cred că este „dizgraţios/urât” pen-
tru un băiat de vârsta mea să bea alcool” – băieţii 21%, fetele 17%; „mulţi,
aproape toţi prietenii cred că este „dizgraţios/urât” pentru o fată de vârsta mea
să bea alcool” – băieţii 28%, fetele 31%).
Opinia despre cât de interesant sau urât este consumul de alcool la fete sau bă-
ieţi este similară, o uşoară diferenţă apărând în percepţia caracterului repulsiv al
băuturii la fete.
80
Tabelul 37. Câţi dintre prietenii/cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este „co-
ol” pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi 14-18 ani)
Aproape
Niciunul Câţiva Mulţi
toţi NR Nu ştiu Total
Bucureşti Băiat 23% 38% 23% 4% 2% 11% 100%
Fată 19% 29% 26% 11% 1% 14% 100%
Total 21% 33% 25% 8% 1% 13% 100%
Bacău Băiat 26% 29% 12% 9% 5% 19% 100%
Fată 16% 37% 23% 7% 2% 14% 100%
Total 21% 33% 18% 8% 3% 17% 100%
Cluj-
Băiat 22% 32% 21% 8%
Napoca 1% 16% 100%
Fată 17% 29% 28% 14% 1% 10% 100%
Total 20% 31% 24% 11% 1% 13% 100%
Iaşi Băiat 26% 39% 19% 6% 2% 8% 100%
Fată 22% 28% 24% 9% 4% 14% 100%
Total 24% 33% 22% 7% 3% 11% 100%
Constanţa Băiat 44% 17% 6% 9% 3% 20% 100%
Fată 4% 41% 24% 31% 100%
Total 29% 26% 13% 6% 2% 25% 100%
o fată de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi 14-18 ani)
Aproape
Niciunul Câţiva Mulţi NR Nu ştiu Total
toţi
Bucureşti Băiat 33% 33% 14% 3% 3% 13% 100%
Fată 28% 28% 20% 7% 17% 100%
Total 31% 30% 17% 5% 2% 15% 100%
Bacău Băiat 32% 25% 10% 5% 7% 21% 100%
Fată 28% 31% 21% 3% 2% 16% 100%
Total 30% 28% 16% 4% 4% 18% 100%
Cluj-
Băiat 30% 29% 14% 7%
Napoca 2% 18% 100%
Fată 24% 36% 17% 10% 2% 10% 100%
Total 27% 32% 16% 9% 2% 14% 100%
Iaşi Băiat 30% 26% 19% 3% 9% 13% 100%
Fată 28% 32% 16% 5% 1% 17% 100%
Total 29% 29% 18% 4% 5% 15% 100%
Constanţa Băiat 31% 26% 7% 6% 6% 24% 100%
Fată 20% 33% 15% 31% 100%
Total 27% 29% 10% 4% 4% 27% 100%
Conceptele religioase par a avea o influenţă redusă, cei mai mulţi respondenţi
interpretând ca lipsit de putere faptul că alcoolul este un păcat (de exemplu,
81
„niciunul de vârsta mea nu crede că să te îmbeţi este un păcat”, Bacău – 38%),
neexistând o diferenţă notabilă între sexe. Procentele la această variantă de răs-
puns sunt cele mai ridicate în Bucureşti (46%).
Aşa cum arată datele cantitative, norma socială dominantă în rândul adolescen-
ţilor este să nu consumi alcool, existând însă o categorie aparte de adolescenţi
pentru care norma socială este consumul de alcool. Ei au o pondere de 15% din
totalul adolescenţilor respondenţi (ce variază între 10% în Bucureşti şi 24% în
Constanţa), fiind în special băieţi, de 16-17 ani. Acest grup interacţionează mai
des cu grupul de prieteni, care ies frecvent în oraş, au un control parental mai
scăzut (părinţii nu ştiu cum şi cu cine îşi petrec timpul) şi au un auto-control
redus în ceea ce priveşte consumul de alcool.
4.2.5. Prevalenţa normei sociale a consumului de alcool

convingeri – empirice şi normative – rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe,
consumul de alcool are un caracter de normă socială pentru aproximativ 14%
dintre adolescenţi. În medie, 55% dintre adolescenţi resping comportamentul de
consum de alcool, în timp ce, pentru circa 20% dintre cei intervievaţi, acest
comportament este o practică individuală.

mative despre consumul de alcool
Neclasificabili
Bucureşti 57% 25% 9% 9%
Bacău 51% 18% 16% 14%
Cluj-
53% 26% 12% 9%
Napoca
Iaşi 56% 20% 11% 13%
Constanţa 61% 8% 23% 8%
Total 54% 21% 14% 11%
4.2.6. Predictori ai intenţiei de a consuma alcool în următoarele şase luni
În cazul factorilor care determină intenţia de a consuma băuturi alcoolice în

rândul adolescenţilor, analizele de regresie relevă existenţa unor similitudini,
dar şi a unor diferenţe semnificative între cei care au consumat şi cei care nu au
82
consumat alcool în ultimele 30 de zile, însă în ambele categorii de adolescenţi
principalii factori explicativi sunt eficacitatea de sine şi intensitatea normei em-
pirice. Ca şi în cazul fumatului, eficacitatea de sine determină în sens invers
intenţia de a bea alcool (creşterea eficacităţii duce la o scădere a intenţiei), în
timp ce credinţele empirice despre consumul de alcool au o influenţă directă. În
schimb, normele sociale de grup privind consumul de alcool nu acţionează sem-
nificativ asupra intenţiei de a consuma. Totodată, ţinând sub control ceilalţi fac-
tori, faptul că părinţii ştiu despre adolescent că bea alcool contribuie la creşterea
intenţiei de a consuma în următoarele şase luni.
În cazul adolescenţilor care au consumat alcool în ultimele 30 de zile, există alţi

patru predictori semnificativi ai intenţiei de consum:
- Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de alcool acţionează ca
un inhibitor al intenţiei de consum, în timp ce avantajele percepute ale
consumului de băuturi alcoolice sunt într-o relaţie directă potenţatoare a
intenţiei;
- Implicarea adolescentului în activităţi extraşcolare şi existenţa unor re-
laţii tensionate în familie acţionează amândouă în sensul descreşterii in-
tenţiei de a consuma alcool.
În cazul adolescenţilor care nu au consumat alcool în ultima lună, factorii speci-

fici care influenţează intenţia de a consuma ţin de practica consumului de alcool
în rândul părinţilor. Faptul că mama sau tatăl unui adolescent consumă în mod
regulat alcool influenţează în mod semnificativ intenţia exprimată de adoles-
cent de a bea alcool, însă în direcţii diferite: dacă mama consumă în mod regulat
alcool, acest fapt contribuie la scăderea intenţiei adolescentului, în timp ce, dacă
tatăl este consumator regulat, atunci şi adolescentul manifestă o intenţie mai
mare de a consuma alcool.
Trebuie de asemenea menţionat că variabilele de status ale adolescentului (vâr-

stă, sex, educaţia părinţilor) nu au o influenţă semnificativă asupra intenţiei de
consum de alcool, atunci când controlăm după ceilalţi factori introduşi în anali-
ză.
83
tenţia de a consuma băuturi alcoolice în următoarele şase luni
Nu a consumat A consumat alcool

alcool în ultimele în ultimele
Predictori 30 de zile 30 de zile
Beta p Beta p
Gradul de conştientizare a riscurilor consu-
0.024 0.595 -0.120 0.013
mului de alcool
Percepţia asupra avantajelor consumului de
0.022 0.635 0.125 0.009
alcool
Eficacitate de sine în ce priveşte consumul
-0.271 0.000 -0.312 0.000
de alcool
Intensitatea normei empirice a consumului
0.256 0.000 0.362 0.000
de alcool
Intensitatea normei sociale a consumului de
0.048 0.234 -0.016 0.727
alcool
Părinţii ştiu că adolescentul consumă alcool 0.189 0.000 0.134 0.004
Vârsta respondentului 0.002 0.963 -0.029 0.495
Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii 0.007 0.858 -0.067 0.115
Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte
0.009 0.811 -0.008 0.843
migrant
Indicator timp petrecut împreună cu părinţii -0.034 0.382 -0.067 0.146
Lipsă control din partea mamei 0.068 0.115 -0.060 0.239
Mama consumă regulat alcool -0.076 0.043 -0.002 0.954
Tata consumă regulat alcool 0.079 0.047 -0.020 0.631
Implicare în activităţi extraşcolare -0.029 0.435 -0.112 0.013
Este băiat (1 da, 0 nu) -0.044 0.256 0.006 0.896
Situaţie conflictuală în familie -0.016 0.695 -0.127 0.007
Constantă 0.002 0.000
R2 0.34 0.41
N 585 399
84
4.3. Concluzii
Norma socială dominantă în rândul adolescenţilor este să nu consumi alcool,
concluziile detaliate fiind următoarele:
1. Vârsta debutului – În datele colectate prin cercetarea calitativă, apare

o distincţie între comportamentul de degustare şi cel de consum, primul
realizându-se de cele mai multe ori în prezenţa unui membru al familiei.
Copiii de 10-13 ani raportează că au consumat prima dată alcool (ex-
ceptând consumul de la o reuniune familială, eveniment sau sărbătoare
religioasă) în jurul vârstei de 10-11 ani. Prin contrast, pentru adolescen-
ţii de 14-18 ani, debutul apare la vârsta de 13-14 ani. Nu există o dife-
renţă semnificativă între băieţi şi fete, băieţii începând însă un pic mai
devreme decât fetele.
2. Contextul debutului – Dacă, pentru comportamentul de „degustare”,

facilitatori par a fi părinţii, în cazul consumului efectiv, factorii favori-
zanţi predilecţi sunt petrecerile şi prezenţa unui grup de prieteni. Pre-
zenţa părinţilor este considerată factor important de înlesnire a
debutului în procente mai scăzute, dar semnificative (de exemplu, Cluj-
Napoca – 20%). Motivaţia principală care susţine decizia de a bea este
faptul că alcoolul este o modalitate prin care se obţine plăcerea.
3. Estimarea consumului de alcool în ultimele 30 de zile – Copiii de 10-

13 ani consumă mult mai puţin alcool decât cei de 14-18 ani, existând o
diferenţă notabilă între fete şi băieţi (de exemplu, în Bucureşti, 78%
pentru băieţi şi 60% pentru fete). Totuşi, când se evaluează consumul
personal de alcool, cei mai mulţi adolescenţi de 14-18 ani au mai de-
grabă o situaţie de abstinenţă – 14% (Bucureşti) consumând în mai pu-
ţin de 2 zile şi 10% având peste 10 zile de consum. În ceea priveşte
ultima experienţă de consum, pentru adolescenţii de 14-18 ani, se păs-
trează aceiaşi factori facilitatori ca la debut, mai puţin prezenţa părinţi-
lor (de exemplu, în Bacău – 11%).
4. Estimarea consumului de alcool în viitor – Copiii de 10-13 ani anti-

cipează în procente semnificative că nu vor bea în perioada următoare.
Deşi adolescenţii de 14-18 ani presupun că există o probabilitate mare
să bea în viitor (în procent de 31% în Bucureşti), cei mai mulţi (o distri-
buţie de peste 50 de puncte procentuale) dintre ei anticipează că se pot
abţine în situaţiile facilitatoare de consum. Circumstanţele în care pre-
văd că pot avea mari dificultăţi de abstinenţă sunt petrecerile („probabil
aş bea”, Bucureşti – 42%), când sunt în compania prietenilor care beau
(„probabil aş bea”, Bucureşti – 29%), când li se oferă o băutură sau sunt
la un concert („probabil aş bea”, Bucureşti – 22%).
85
5. Grupurile de referinţă – Grupul principal de referinţă e constituit din
prieteni sau cei de aceeaşi vârstă, pentru adolescenţii de 14-18 ani, şi
din părinţi, pentru copiii de 10-13 ani. Alte medii cu influenţă sunt tele-
viziunea – ştirile legate de consumul de alcool sunt majoritar negative –
şi internetul, în special mediile online de socializare, cum este
Facebook, unde unii adolescenţi îşi împărtăşesc experienţele.
6. Influenţa culturii grupului asupra frecvenţei consumului – Datele

cercetării calitative indică un consens în grup cu privire la regularitatea
consumului de alcool. Adolescenţii care sfidează norma animează reac-
ţiile membrilor prin care se încearcă uniformizarea. Cultura grupului,
prin specificul activităţilor în care se implică membrii săi, poate susţine
sau nu consumul de alcool. De exemplu, în grupurile sportive axate pe
menţinerea sănătăţii se consumă foarte rar alcool, iar în grupurile în ca-
re se ascultă muzica rock, se promovează consumul excesiv de alcool.
7. Credinţe despre normalitatea experimentării/consumului ocazional

sau frecvent – Copiii de 10-13 ani consideră că este în neregulă să con-
sume alcool la această vârstă, majoritatea (până la 72% în Bacău) mani-
festând intenţia de a descuraja consumul de alcool la prietenii care ar
începe să manifeste un astfel de comportament. La adolescenţii de peste
14 ani, există o tendinţă de a aproba experimentarea, ea scăzând pe mă-
sură ce se evaluează normalitatea consumului ocazional. Consumul
frecvent este dezaprobat (Iaşi – 2%).
8. Credinţe despre efectele alcoolului – Cei mai mulţi adolescenţi susţin

ideea că alcoolul are efecte negative. Efectul pozitiv cel mai apreciat es-
te dezinhibarea.
9. Nocivitatea alcoolului şi a tipului de consum – Majoritatea adolescen-

ţilor evaluează alcoolul ca fiind nociv (de exemplu, Cluj-Napoca –
51%), însă îşi imaginează că prietenii şi cei de aceeaşi vârstă îl conside-
ră mai puţin periculos şi că părinţii sunt cei care îl consideră cel mai dă-
unător pentru sănătate.
Adolescenţilor de 14-18 ani li se pare că este mai degrabă acceptabil

consumul ocazional şi cu moderaţie, atribuind un suport crescut din par-
tea prietenilor şi celor de aceeaşi vârstă, şi scăzut, când se evaluează
opinia părinţilor. Consumul ocazional şi excesiv e mai degrabă respins,
păstrându-se credinţa că prietenii şi cei de aceeaşi vârstă îl discreditează
mai puţin şi părinţii mai mult.
10. Aprecierea aşteptărilor prietenilor faţă de consumul personal –

Adolescenţii de 14-18 ani au tendinţa de a se aştepta să fie consideraţi
86
consumatori ocazionali (de exemplu, Bacău – 29%), dar nu frecvenţi
(Bacău – 51%).
11. Caracterul „cool” sau „dizgraţios/urât” al consumului de alcool –

Fetele şi băieţii de 14-18 ani au valori sub 50% atunci când evaluează
opinia prietenilor privind caracterul „cool” sau „urât” al consumului de
alcool, cu procente similare în cazul ambelor sexe.
12. Influenţa conceptelor religioase – Religia are o influenţă redusă în an-

samblul motivelor privind consumul de alcool (de exemplu, „niciunul
de vârsta mea nu crede că să te îmbeţi este un păcat”, Bacău – 38%).
13. Reglare emoţională – Alcoolul este utilizat ca instrument de reglare

emoţională de către adolescenţii de 14-18 ani, fiind preponderent o mo-
dalitate de a obţine plăcerea (Cluj-Napoca – 60%), efectul său pozitiv
cel mai apreciat fiind dezinhibarea (Cluj-Napoca – 30%). Tot ca in-
strument de gestionare emoţională pare a fi întrebuinţat şi când apar
emoţiile negative disfuncţionale – depresie (Cluj-Napoca – 6%), anxie-
tate (Cluj-Napoca 7%).
14. Consum problematic de alcool – Există o categorie de adolescenţi, cu

vârsta de 16-17 ani, în majoritatea lor băieţi (de exemplu, în Bucureşti,
15% din totalul adolescenţilor respondenţi), pentru care este o normă
consumul de alcool. Aceştia interacţionează mai des cu grupul de prie-
teni, părinţii îi controlează mai puţin şi, în acelaşi timp, au un auto-
control mai redus când consumă alcool.
87
5. CONSUMUL DE DROGURI
5.1. Context
„Consum de droguri” este o noţiune care face referire la modele diferite de uti-
lizare a acestora, variind de la consumul experimental, la consumul regulat şi
dependent. Riscurile asociate acestui comportament variază în funcţie de modul
de consum, de tipul drogului, de frecvenţa utilizării acestuia.
5.1.1. Practici privind consumul de droguri
Raportul „Situaţia adolescenţilor din România” (2013) realizat de CURS şi ISE,

sub egida UNICEF România, reprezintă cea mai recentă şi detaliată sursă de
informaţii despre răspândirea şi caracteristicile consumului de droguri în rândul
adolescenţilor români.
y 3,8% dintre adolescenţii din România cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani

au consumat cel puţin o dată în viaţă un drog. Prevalenţa la nivel naţional a
consumului de-a lungul vieţii este mai ridicată în grupa de vârstă 14-18 ani
(5,4%) şi este de aproape două ori mai mare în rândul adolescenţilor din
aceeaşi categorie de vârstă din mediul urban.
y Vârsta medie de debut al consumului de substanţe este, indiferent de tipul
de drog utilizat, mai scăzută în rândul băieţilor (comparativ cu fetele) şi al
tinerilor din mediul urban (comparativ cu cei din mediul rural).
y Cel mai consumat drog este canabis (2,3%), urmat în aceeaşi proporţie (1%)
de Ecstasy, SNPP, somnifere, sedative, substanţe halucinogene, inhalanţi.
y Utilizarea drogurilor în funcţie de tipul lor nu este distribuită în mod egal
între diferitele categorii de adolescenţi: fetele consumă mai degrabă medi-
camente fără prescripţie (sedative, antidepresive, somnifere), iar băieţii –
droguri „tari”.
y Nici un adolescent cu vârsta sub 14 ani şi nici unul din mediul rural nu a
declarat că şi-ar fi injectat vreodată droguri. 0,3% dintre adolescenţii din
oraşe au declarat, însă, că şi-au injectat droguri.
Sursa: Situaţia adolescenţilor din România (CURS, ISE, UNICEF România,
2013).
Pentru a înţelege semnificaţia datelor prezentate în analiza următoare este nece-

sar să luăm în considerare şi caracteristicile ofertei de droguri în România. Con-
form ultimului raport al Agenţiei Naţionale Antidrog (2014), marijuana este cel
mai „popular” drog în România din punct de vedere al extinderii şi al cantităţii
88
aflate pe piaţă, canabisul reprezentând 44% din întreaga cantitate de droguri
confiscate în 2013.
Creşterea interesului, în ultima decadă, pentru droguri sintetice a fost resimţită

mai acut în perioada 2011-2013, în 2013 materializându-se prin capturarea a cca
27000 comprimate (pastile), comparativ cu aproape 13000 comprimate în 2012.
Droguri precum SNPP (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive), deşi înregis-
trează din 2012 un trend descrescător de comercializare, sunt încă disponibile pe
piaţă. În 2013, au fost raportate 20 de judeţe pe harta consumului de SNPP, iar
capturi semnificative au fost înregistrate în special în regiunea Moldovei (jude-
ţele Neamţ şi Vrancea), în Oltenia (jud. Olt) şi în Transilvania (jud. Braşov).
Deşi au fost încadrate ca substanţe de risc încă din 2011, la nivelul limbajului
comun populaţia încă se referă la ele utilizând sintagma „droguri legale” sau
„legale”5, aşa cum au devenit cunoscute înainte de a fi reglementate.
Judeţul Iaşi înregistrează cel mai mare număr de cazuri de hipnotice şi sedative
şi un număr mediu de opiacee şi SNPP, iar judeţul Cluj – cel mai mare număr
de cazuri de admiteri la tratament pentru consum de canabis. Zonele cu cele mai
mari prevalenţe de consum (reflectate prin numărul de cazuri de solicitări de
tratament înregistrate) sunt reprezentate de marile centre universitare şi de jude-
ţe de graniţă: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu-Mureş, Timişoara şi
Constanţa.
Disponibilitatea drogurilor în România, dar şi interesul pentru acestea se reflec-

tă şi în preţul lor, aflat în continuă scădere. Exceptând cocaina, al cărei preţ ră-
mâne constant şi cel mai ridicat de pe piaţă, pentru toate celelalte droguri
preţurile la vânzarea cu amănuntul în 2013 au scăzut cu valori cuprinse între 5%
şi 36%.
5.1.2. Norme sociale privind consumul de droguri
Intervenţiile de prevenire şi reducere a consumului de substanţe, bazate pe prin-

cipii de influenţă socială, în special pe corectarea credinţelor normative (engl.
social norms interventions), s-au dovedit eficiente în diminuarea ratelor de con-
sum şi a atitudinilor pozitive faţă de aceste practici. Principala asumpţie a aces-
tei abordări este aceea că atitudinile şi comportamentele indivizilor sunt
influenţate de modul în care ei percep (uneori eronat) atitudinile şi practicile
semenilor – de obicei „semenii” fiind grupuri de referinţă precum prietenii, cei
din aceeaşi generaţie, cei de acelaşi sex sau statut social etc. Astfel, comporta-
5
Din 2011, aceste substanţe intră sub incidenţa Legii nr. 194/2011 privind combaterea
operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele pre-
văzute de acte normative în vigoare.
89
mentele şi atitudinile indivizilor pot fi prezise de normele sociale pe care ei le
percep ca fiind adoptate de semenii lor (Berkowitz, 2004).
Studii internaţionale arată că adolescenţii au tendinţa de a atribui semenilor ati-

tudini pozitive faţă de consumul de substanţe (inclusiv de droguri) şi de a supra-
evalua consumul în rândul acestora. Această practică, spun cercetătorii, creşte
riscul de iniţiere sau continuare a practicilor de risc, mai ales atunci când este
vorba despre consumul de droguri şi de alcool (Arbour-Nicitopoulos et al.,
2010; Pishke et al., 2012; Bewick et al., 2013).
Până în prezent, în România nu s-au realizat studii care să exploreze credinţele

şi practicile personale ale adolescenţilor legate de consumul de droguri şi nici
distanţa dintre acestea şi cele percepute ca fiind acceptate şi predominante în
rândul semenilor. De asemenea, nu au fost realizate intervenţii bazate pe corec-
tarea normelor sociale în scopul prevenirii debutului consumului de droguri sau
al reducerii acestuia.

Pentru adolescenţii de 14-18 ani care au experimentat droguri (indiferent de tip),

vârsta medie la prima experienţă a fost plasată în intervalul 15-16 ani. Însă, pen-
tru fetele din Cluj-Napoca şi pentru băieţii din Constanţa, prima experienţă de
consum de marijuana a avut loc cu aproape un an mai devreme decât media (la
14 ani). Şi tot între vârsta 14-15 ani a avut loc debutul consumului de „alte dro-
guri” pentru băieţii din Bacău, Cluj-Napoca şi Constanţa şi pentru fetele din Iaşi
(vezi tabelul 41).
Adolescenţii au indicat un context tipic pentru prima experienţă cu drogurile,

indiferent că este vorba despre marijuana sau despre „alte droguri”. Indiferent
de oraş, majoritatea respondenţilor au raportat că erau în compania unui grup
mic de prieteni şi deveniseră curioşi de efectele drogului. Simţeau nevoia să se
distreze, să se simtă bine şi erau la o petrecere într-o noapte de weekend. Ace-
laşi context a fost evocat în mod frecvent de către respondenţi şi atunci când au
fost rugaţi să descrie ultima dată când au consumat droguri.
90
Tabelul 41. Indicatori ai prevalenţei consumului de droguri în rândul adolescenţi-
lor de 14-18 ani
Cluj-
Napoca
N 264 386 315 257 140
% copii care au consumat cel
11% 6% 10% 9% 17%
puţin o dată în viaţă marijuana
% copii care au consumat cel
3% 5% 8% 11% 11%
puţin o dată în viaţă alte droguri
% băieţi care au consumat cel
15% 9% 15% 13% 18%
puţin o dată în viaţă marijuana
% fete care au consumat cel puţin
8% 4% 5% 5% 15%
o dată în viaţă marijuana
% băieţi care au consumat cel
4% 5% 9% 13% 15%
puţin o dată în viaţă alte droguri
% fete care au consumat cel puţin
3% 5% 6% 8% 6%
o dată în viaţă alte droguri
Total - Vârsta medie când au
15.4 15.2 15.0 15.6 15.1
consumat marijuana prima dată
Băieţi - Vârsta medie când au
15.4 15.3 15.3 15.7 14.4
Fete - Vârsta medie când au
15.5 15.1 14.0 15.4 16.0
Total - Vârsta medie când au
15.8 15.0 15.0 15.0 15.3
consumat alte droguri prima dată
Băieţi - Vârsta medie când au
15.6 14.6 14.9 15.5 14.7
Fete - Vârsta medie când au
16.0 15.4 15.4 14.1 17.0
% adolescenţi care au consumat
marijuana cel puţin o dată în 2% 1% 3% 3% 11%
ultimele 30 de zile
% adolescenţi care au consumat
alte droguri cel puţin o dată în 1% 1% 2% 3% 6%
ultimele 30 de zile
Consumul de droguri la şcoală, în special cel de marijuana şi de etnobotanice,

este menţionat doar de către adolescenţii din Constanţa, Bucureşti şi Cluj-
Napoca.
Băiat 1, Constanţa: La şcoală, clar! Cel puţin la mine la liceu se

consuma.
Băiat 2, Constanţa: Sincer, n-am întâlnit.
91
Băiat 1, Constanţa: La mine la liceu se consuma, cel puţin până
anul trecut sau acum doi ani. (Focus grup adolescenţi, mixt, 15-17
ani, Constanţa)
Trăirile pe care le raportează adolescenţii la prima experimentare cu droguri (în

special marijuana) sunt în general pozitive sau neutre. Interviurile au relevat în
mai multe situaţii că oportunitatea experienţei de iniţiere apare şi în compania
unui adult – fie că acesta este prietenul de 20 de ani al colegei de clasă sau o
rudă mai tânără.
MODERATOR: Ce vârstă aveai [când ai fumat prima dată mariju-

ana]?
PARTICIPANT (băiat, Constanţa): 15 ani. Eram în Vama Veche
cu unchiul meu. Am fost mai mulţi, inclusiv cu mătuşa mea şi cu
nişte prieteni ai lor. La un moment dat, am rămas doar eu cu un-
chiul meu, ceilalţi s-au dus în vilă. Am fost într-un grup, am băut
şi unchiul meu venise de la Bucureşti cu nişte iarbă şi atunci am
fumat prima dată.
MODERATOR: Şi cum ţi s-a părut? Cum ai descrie experienţa
aceasta?
PARTICIPANT (băiat, Constanţa): Nu ştiu. Eram foarte euforic,
foarte ameţit, nu îmi mai simţeam picioarele, nu puteam să ţin ni-
mic în mână, dar eram... eram bine. Mai bine decât când mă îmbă-
tam. (Focus grup adolescenţi, mixt, 15-17 ani, Constanţa)
5.2.2. Credinţe empirice privind consumul de droguri
a. „Ce fac eu?”
Prevalenţa consumului de droguri pe sexe respectă modelul general întâlnit, fi-

ind mai ridicată în rândul băieţilor decât al fetelor, indiferent de tipul de drog,
indiferent dacă este vorba despre consumul curent sau consumul raportat de-a
lungul vieţii (vezi tabelul 41 şi tabelul 42).
Tabelul 42. Consumul de marijuana şi alte droguri de-a lungul vieţii în rândul ado-
lescenţilor de 14-18 ani
Nu a con- A consumat A consumat A consumat şi
sumat doar doar alte marijuana, şi
niciodată marijuana droguri alte droguri NR
Bucureşti Băiat 84% 12% 1% 3%
Fată 91% 7% 1% 1%
Total 88% 9% 1% 2%
Bacău Băiat 85% 6% 3% 2% 4%
Fată 91% 2% 3% 3% 2%
Total 88% 4% 3% 2% 3%
92
Cluj- Băiat 83% 7% 1% 8% 1%
Napoca Fată 91% 1% 2% 4% 2%
Total 87% 4% 2% 6% 1%
Iaşi Băiat 80% 5% 6% 8% 2%
Fată 86% 2% 5% 2% 4%
Total 83% 4% 6% 5% 3%
Constanţa Băiat 81% 3% 15% 1%
Fată 80% 9% 6% 6%
Total 80% 6% 11% 3%
Consumul de droguri de-a lungul vieţii şi oportunitatea de a consuma droguri

sunt raportate şi în rândul adolescenţilor de 10-13 ani. Bacău este singurul oraş
în care adolescenţi din categoria analizată au declarat că au experimentat dro-
guri (2%, N=116); cu toate acestea, în toate oraşele au existat adolescenţi care
au raportat că „li s-a oferit sau li s-a propus să ia marijuana sau alte droguri”6
(Constanţa – 1%, Bucureşti – 3%, Bacău – 5%, Cluj-Napoca – 6%, Iaşi – 12%)
(vezi tabelele 43 şi 44).
Tabelul 43. Ți-a oferit sau ţi-a propus cineva vreodată să fumezi marijuana sau să
iei alte droguri? (copii 10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Da 3 6 5 12 1
Nu 96 94 94 84 99
NR 1 2 4
Total 100 100 100 100 100
Tabelul 44. Ai consumat vreodată marijuana sau alte droguri? (copii 10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Da 2
Nu 99 98 99 96 100
NR 1 1 4
Total 100 100 100 100
6
„Alte droguri” este o sintagmă care se referă la orice alte droguri în afară de marijuana.
93
În patru din cinci oraşe incluse în studiu, marijuana este principalul drog con-
sumat. Caracterul predominant al consumului de canabis pare mai evident la
Bucureşti şi Constanţa (Bucureşti – 11% marijuana, 3% alte droguri, Constanţa
– 17% marijuana, 11% alte droguri) şi mai puţin evident la Bacău şi Cluj-
Napoca (Bacău – 6% marijuana, 5% alte droguri, Cluj-Napoca – 11% marijua-
na, 8% alte droguri) (vezi tabelul 41).
Consumul de „alte droguri” (cel mai probabil SNPP şi Ecstasy) pare să predo-
mine în Iaşi la categoria de vârstă 14-18 ani (9% marijuana, 11% alte droguri),
având însă valori ridicate şi în Constanţa (11%) şi Cluj-Napoca (8%). Cel mai
scăzut procent este raportat în Bucureşti (3%) (vezi tabelul 41).
RESPONDENT: De obicei, marijuana nu prea se mai fumează

acum. // Se fumează doar shop-uri. (fată, 16 ani, Iaşi)
Băiat 1, Constanţa: La mine în cartier, cel puţin, era cartierul plin

acum doi ani.
MODERATOR: Plin de ce?
Băiat 1, Constanţa: De dealeri [de etnobotanice].
Băiat 2, Constanţa: Şi încă sunt.
Fată, Constanţa: Da.
Băiat, Constanţa: Şi îţi dau droguri cu 15 lei şi te distrugi. (Focus
grup adolescenţi, mixt, 15-17 ani, Constanţa)
Între 2% şi 6% dintre adolescenţii de 14-18 ani intervievaţi au raportat

policonsum de droguri – 2% la Bucureşti şi Bacău, 6% la Cluj-Napoca şi 5% la
Iaşi (vezi tabelul 42).
Cca 1 din 10 adolescenţi de 10-13 ani din Bucureşti, Bacău, Iaşi şi Cluj-Napoca
declară că ştiu cel puţin un adolescent de vârsta lor (din clasă, din şcoală, de la
bloc) care consumă marijuana sau alte droguri. (vezi tabelul 45.)
Tabelul 45. Cunoşti copii de vârsta ta care consumă marijuana sau alte droguri?
(copii 10-13 ani)
Cluj-
% Napoca
N 132 116 114 97 49
Da, mulţi 1 3 2 2
Da, câţiva 4 5 7 12 8
Da, unul singur 6 2 3 12
Nu, niciunul 89 90 88 69 92
94
NR 1 1 4
Total 100 100 100 100 100
Adolescenţii sunt înclinaţi să atribuie consumul de droguri în mai mare măsură

tinerilor de vârsta lor pe care nu îi cunosc şi în mai mică măsură prietenilor lor.
Astfel, 4-5% dintre adolescenţii din Bucureşti, Bacău, Iaşi şi Cluj-Napoca cred
că cel puţin jumătate dintre prietenii lor fumează marijuana. 9-11% dintre ei
cred că tinerii de vârsta lor, care nu le sunt prieteni, fumează marijuana. Sunt de
remarcat şi procentele ridicate de subiecţi care nu au putut aprecia prevalenţa
acestor practici („nu ştiu”) în grupul de prieteni sau în grupul de semeni de ace-
eaşi vârstă. După cum era de aşteptat, proporţia celor care răspundeau „nu ştiu”
era mai ridicată atunci când respondenţilor li se cerea să evalueze răspândirea
practicilor de risc în rândul grupului de semeni de vârsta lor (dar care nu le sunt
şi prieteni) şi în cazul consumului de „alte droguri” (vezi tabelul 46).
Tabelul 46. Credinţe empirice legate de răspândirea consumului de droguri în rân-

dul adolescenţilor de 14-18 ani
Mai Mai
Nici Cam Nu
puţin de mult de Toţi NR
jumătate jumătate
Câţi dintre priete- Bucureşti 64% 13% 2% 2% 1% 1% 18%
nii tăi consumă în Bacău 68% 7% 1% 2% 1% 4% 16%
prezent marijuana? Cluj-
65% 12% 2% 2% 0% 3% 17%
Napoca
Iaşi 67% 11% 1% 2% 1% 1% 17%
Constanţa 45% 8% 6% 5% 8% 4% 23%
Câţi dintre priete- Bucureşti 70% 5% 0% 0% 0% 1% 22%
nii tăi consumă Bacău 68% 5% 2% 1% 1% 4% 19%
în prezent alte Cluj-
droguri în afară 66% 11% 1% 3% 19%
Napoca
de marijuana? Iaşi 65% 12% 1% 0% 2% 19%
Constanţa 40% 12% 7% 3% 5% 4% 29%
Câţi dintre cei de Bucureşti 40% 17% 8% 2% 1% 1% 31%
vârsta ta consumă Bacău 45% 10% 4% 3% 1% 4% 32%
în prezent Cluj-
marijuana? 38% 16% 7% 2% 0% 3% 34%
Napoca
Iaşi 45% 9% 6% 5% 1% 2% 33%
Constanţa 31% 15% 8% 2% 5% 5% 33%
Câţi dintre cei de Bucureşti 44% 14% 5% 2% 0% 2% 34%
vârsta ta consumă Bacău 45% 8% 4% 3% 1% 5% 34%
în prezent alte Cluj-
droguri în afară 38% 14% 6% 2% 0% 3% 37%
Napoca
de marijuana? Iaşi 41% 13% 6% 4% 2% 33%
Constanţa 33% 9% 9% 4% 5% 6% 35%
95
Mai Mai
Nici Cam Nu
jumătate jumătate
Dintre prietenii tăi, Bucureşti 75% 3% 1% 1% 3% 2% 15%
câţi cred că TU Bacău 72% 1% 1% 1% 2% 5% 18%
consumi Cluj-
marijuana? 79% 3% 2% 1% 1% 4% 11%
Napoca
Iaşi 74% 2% 2% 1% 1% 4% 16%
Constanţa 44% 2% 6% 2% 6% 6% 33%
Dintre prietenii tăi, Bucureşti 82% 1% 0% 1% 2% 14%
câţi cred că TU Bacău 73% 1% 1% 1% 5% 18%
consumi alte Cluj-
droguri? 81% 3% 1% 1% 1% 4% 10%
Napoca
Iaşi 78% 1% 0% 0% 3% 16%
Constanţa 49% 6% 2% 1% 5% 5% 32%
Cu toate acestea, spre deosebire de datele întâlnite în Europa (Pishke et al.,

2012), adolescenţii din cele cinci oraşe analizate cred cu precădere că nici unul
dintre prietenii lor sau cei de vârsta lor nu consumă droguri sau pur şi simplu
declară că nu pot estima (vezi tabelul 46).
Majoritatea adolescenţilor (70-80%) nu au idee ce cred părinţii lor despre consumul

de droguri sau ştiu că părinţii se aşteaptă ca ei să nu consume (vezi tabelul 47).
Tabelul 47. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi mari-
juana sau alte droguri? (adolescenţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
N 264 386 315 257 140
Părinţii mei ştiu că eu
consum marijuana sau alte 2 3 2 1 5
droguri
Părinţii mei nu ştiu, dar cred
că eu consum marijuana sau 2 1 1 2 2
alte droguri
Părinţii mei nu ştiu şi nici nu
cred că eu consum marijuana 51 50 57 61 30
sau alte droguri
Nu ştiu ce cred părinţii mei 23 26 20 15 45
NR 21 20 19 20 18
Nu e cazul / Nu am părinţi 1 0 1
Total 100 100 100 100 100
96
Şi tot majoritatea se aşteaptă ca prietenii lor să nu creadă despre ei că sunt con-
sumatori de droguri (vezi tabelul 46).
Focus-grupurile realizate cu părinţi au relevat în primul rând faptul că aceştia au

tendinţa de a atribui adolescenţilor din categoria 10-13 ani un interes mai scăzut
pentru consumul de substanţe.
RESPONDENT (G.G., mamă de băiat 12 ani): Da. Cred că n-aţi

selectat bine grupul acesta, pentru că copiii noştri sunt cuminţi.
Adică şi grupul cu... Sau, mă rog, cel puţin noi aşa credem. [râsete]
(Focus grup părinţi de adolescenţi, Bucureşti)
Părinţii sunt de părere că anturajul joacă principalul rol în adoptarea comporta-

mentelor de risc, implicit a consumului de droguri. Anturajul negativ este carac-
terizat, în majoritatea situaţiilor, prin prezenta unor adolescenţi mai mari sau
tineri de peste 18 ani, prin disponibilitatea resurselor materiale (ex.: adolescenţi
care au părinţi bogaţi sau care frecventează şcoli private) şi prin control parental
redus.
MODERATOR: Dar credeţi că au acces [la droguri]?

PĂRINTE 1 (Bacău): La astea etnobotanice, da. Eu de exemplu
stau la Orizont, în P-ţa Sud, am înţeles că era unul pe colţ, undeva
între Piaţă şi Frasinului. Era în clasa a 8-a, atunci şi îmi povestea
că e o chestie pe-acolo, unde se vând etnobotanice. I-am zis, „Băi,
îţi trag vreo două”.
MODERATOR: Acum s-au desfiinţat.
PĂRINTE 1 (Bacău): Undeva tot se găsesc. O comercializare ile-
gală tot e.
PĂRINTE 2 (Bacău): Dar asta se întâmplă, zic eu, într-un grup în
care sunt posibilităţi financiare.
PĂRINTE 1 (Bacău): Da.
PĂRINTE 2 (Bacău): Şi libertate. A copilului.
(...)
PĂRINTE (Bacău): De exemplu, în grupul copilului meu, un băiat
de 13 ani, părinţi divorţaţi, mama lucrează la […], tata lucrează...
mare patron. Suge la două mame, pe româneşte. [Copilul] Are câte
70-80-100 de lei în buzunar. (Focus grup părinţi de adolescenţi,
Bacău)
În afară de anturaj, părinţii cred că atracţia adolescenţilor faţă de consumul de

droguri este alimentată de curiozitate, de dorinţa de a se simţi bine, de încerca-
rea de a depăşi probleme psihologice şi, nu în ultimul rând, de nevoia pregnantă
la această vârstă de a aparţine, de a fi integraţi, consumul de droguri putându-le
asigura intrarea „în aşa-zisul rând al lumii” (părinte, Bacău).
97
De asemenea, situaţia economică a comunităţii este percepută ca având legătură
cu disponibilitatea, mai mică sau mai mare, a unor tipuri de droguri.
MODERATOR: Dar ştiţi despre ce n-am vorbit, despre droguri din

astea […], cum ar fi heroina, cocaina sau altele. Unele sunt injec-
tabile […]...
PĂRINTE 1 (Bacău): Cred că Bacăul e un oraş sărac şi nu au ei
bani...
PĂRINTE 2 (Bacău): Cred că sunt cazuri izolate. Bucureştiul,
Iaşiul, astea.
PĂRINTE 3 (Bacău): Eu chiar nu cunosc, dintre toate cunoştinţele
pe care le am, care să fie consumator recunoscut. Poate sunt cei ca-
re au fost în afară plecaţi o perioadă cu familie, cu ceva, s-au întors
şi poate au influenţe de-acolo, dar ceilalţi zic eu că nu. (Focus grup
părinţi de adolescenţi, Bacău)
Părinţii au în general cunoştinţe insuficiente despre tipurile de droguri disponi-

bile şi despre efectele lor. La fel ca adolescenţii, consideră că fumatul şi consu-
mul de alcool sunt mai puţin periculoase decât consumul de droguri (fără să
deosebească, însă, între droguri).
PĂRINTE (Bacău): [Despre detectarea consumului de marijuana]

Printre analizele pe care le face la sânge, cereţi laboratorului să i se
facă. Eu m-am informat foarte mult aşa pe internet, de mirosit nu
miroase, doar îl vezi aşa că se uită cam în ceaţă la tine, dar atunci
dai vina c-a băut vreo bere, sau un 50 de ceva. Eu aşa văd proble-
ma.
(...)
PĂRINTE 1 (Bacău): Eu cred că dacă încearcă aşa ceva, încearcă
ori la o petrecere, ori atunci când este cât mai departe de părinţi. Şi
de obicei ei ştiu că ce este drog e periculos.
PĂRINTE 2 (Bacău): Ştiu, dar sunt tentaţi să încerce. […]
MODERATOR: De marijuana vorbiţi?
PĂRINTE 1 (Bacău): De etnobotanice, astea mai uşoare.
MODERATOR: Credeţi că sunt mai uşoare decât iarba?
PĂRINTE 1 (Bacău): Mai uşor ca şi doză, deci nu e ca la marijua-
na, de nu te mai poţi lăsa.[…] (Focus grup părinţi de adolescenţi,
Bacău)
5.2.3. Credinţe normative privind consumul de droguri
Experimentarea consumului de droguri nu este lipsită de interes pentru adoles-

cenţi, indiferent de vârstă. Între 1% (Bucureşti) şi 5% (Constanţa şi Bacău) din-
98
tre adolescenţii din categoria de vârstă 10-13 ani şi-au manifestat intenţia de a
consuma droguri în viitorul apropiat.
Mai multe variabile analizate sugerează că, în fiecare dintre cele cinci oraşe,
majoritatea adolescenţilor demonstrează că au internalizat credinţe ce favorizea-
ză respingerea consumului de droguri. Atunci când li se cere să evalueze afir-
maţii ce caracterizează această practică, respondenţii menţionează în primul
rând pericolul pe care consumul îl reprezintă în raport cu încălcarea legii şi apoi
pericolul pentru sănătate. Mai puţin de 10% dintre respondenţii din fiecare oraş
sunt de acord cu afirmaţii precum „consumul de droguri te face cool” sau „te
face să uiţi de probleme”.
Majoritatea au încredere în capacitatea lor de a rezista tentaţiei consumului de

droguri, indiferent de condiţie – fie că sunt trişti, singuri sau plictisiţi, fie că sunt
la o petrecere sau într-un grup de prieteni cu acces la droguri.
Există o toleranţă mai mare faţă de consumul de marijuana, comparativ cu con-

sumul de „alte droguri”. De exemplu, între 12% (Bacău) şi 19% (Bucureşti)
sunt de părere că „Ar trebui să încerci/să consumi marijuana măcar o dată în
viaţă”, faţă de cei care favorizează experimentarea „altor droguri” (1% în Bucu-
reşti şi Bacău, 2% în Iaşi şi 3% în Cluj-Napoca, 9% în Constanţa).
RESPONDENT: N-am încercat, dar nu mi se pare rău când văd pe

alţii că folosesc marijuana. Fiindcă este o plantă naturală. (băiat,
15 ani, Bucureşti)
RESPONDENT (I.M., băiat, 16 ani, Bacău): Şi mulţi fac prostia să

consume droguri sintetice, crezând că sunt mai puţin periculoase,
deşi e chiar invers. Drogurile sintetice, cum ar fi de exemplu, am-
fetaminele, sunt mai periculoase chiar decât dacă consumi canabis,
pentru că au în compoziţia lor mai multe substanţe toxice. Şi nici-
odată nu ştii, na, consumi marijuana, dar nu ştii ce consumi de
fapt. Urmările pot fi mult mai grave, pentru că nu există un medi-
cament, ca să zic aşa, care să contravină reacţiile. Adică, dacă con-
sumi canabis o perioadă mai lungă şi vrei să te laşi, există ajutor,
dar dacă consumi droguri sintetice, mai greu găseşti! (Focus grup
MODERATOR: Despre persoanele care fumează marijuana sau

iau alte droguri, voi ce părere aveţi?
PARTICIPANT 1 (I.A, băiat, 15 ani, Constanţa): Marijuana mie
mi se pare ok. Deci, iese din discuţie.
PARTICIPANT 2 (B.I., băiat, 16 ani, Constanţa): Marijuana, da.
Doar marijuana. Am prieteni care fumează şi mi-au zis: „Dacă fu-
99
mezi marijuana, da, dar alte droguri, nu. Nu iei orice căcat!”. (Fo-
cus grup adolescenţi, mixt, 15-17 ani, Constanţa)
Exemplele negative – rude sau prieteni a căror viaţă a fost afectată negativ de
consumul de droguri – reprezintă o sursă importantă de influenţă, cu capacitatea
de a diminua atracţia adolescenţilor pentru experimentarea drogurilor:
[Nu aş încerca să consum droguri, pentru că] Am avut rude care au

făcut asta şi n-au ajuns bine deloc. (A.A., fată, 14 ani, Bucureşti)
RESPONDENT (A.M., băiat, 16 ani, Bucureşti): Da, am văzut şi

din anturaj ce se-ntâmplă, ce rezultă din chestia aia [consumul de
droguri]. Vedem că nu rezultă ceva bine, nu facem chestia aia.
(Focus grup adolescenţi de etnie romă, 15-17 ani, Bucureşti)
RESPONDENT (G.P.C., fată, 16 ani, Iaşi): […] La mine, influenţa

este foarte grea, pentru că am avut un coleg la şcoală care fuma
droguri*, zi de zi îl vedeam spart. Prima dată am zis că vreau să
încerc şi eu. Când eram în clasa a IX-a, ziceam: „Frate, trebuie să
încerc să văd cum e!”. Dar, după aceea, când îl vedeam pe el în fi-
ecare zi că nici măcar nu putea să se ridice din bancă şi stătea ca
un prost, că mereu îl chemau profesorii în faţa clasei, ziceam: „Ga-
ta, nu!”. Şi nu am încercat niciodată să fumez droguri şi nici nu
vreau. (Focus grup adolescente, 13-16 ani, Iaşi)
*Notă: este vorba despre etnobotanice, cunoscute în Iaşi sub denumirea „shop-
uri”.
b. „Ce cred că ar trebui să facă ceilalţi?”
Credinţa normativă dominantă este că adolescenţii, indiferent de vârstă, nu ar

trebui să consume droguri. În anumite cazuri, însă, se remarcă o atitudine mai
permisivă, mai tolerantă („Consumul de droguri e în regulă la vârsta mea dacă
asta îşi doreşte o persoană să facă” şi „Este în regulă să încerci măcar o dată
droguri la vârsta mea”) atunci când adolescenţii au în vedere consumul de mari-
juana (comparativ cu „alte droguri”) şi când practica este asociată altor adoles-
cenţi, mai degrabă decât prietenilor.
În cazul adolescenţilor mai mici (10-13 ani), constatarea că un prieten/o prietenă

consumă droguri ar fi urmată de îndepărtarea de acesta/aceasta (cca 1 din 2 res-
pondenţi) sau de încercarea de a-l/o convinge să renunţe la practică (cca 1 din 3
respondenţi).
Deşi majoritatea adolescenţilor declară că nu au experimentat vreodată droguri,

atitudinile lor faţă de consum sunt mai puţin unitare („[dacă prietenii află că te
droghezi] Pentru unul eşti un ratat, pentru altul eşti un idol”, adolescent, 14 ani,
100
Cluj-Napoca). În primul rând, ele se ordonează pe un continuum negativ-
pozitiv. Cei care resping cu tărie drogurile tind să privească practica dintr-o per-
spectivă sumbră şi fatalistă: drogurile, indiferent de tip, dau dependenţă; depen-
denţa duce la violenţă, la boală, la deces, la destrămarea familiei; consumul de
droguri se asociază adesea cu grupurile infracţionale; cei care încurajează con-
sumul de droguri, inclusiv cei care îţi oferă droguri, sunt infractori sau au de a
face cu infractori. Cercetarea calitativă a relevat că, în mod tipic, susţinătorii
acestei atitudini sunt adolescenţi care declară: că nu li s-au oferit niciodată dro-
guri sau că nu ştiu de unde ar putea face rost de ele; că în anturajul lor nimeni
nu consumă droguri, dar care evocă situaţia unui prieten de familie, a unei rude
sau a unui cunoscut din oraş pentru care consumul de droguri a dus la deces, la
boală sau la încercare de suicid.
RESPONDENT (băiat, Bacău): Este diferenţă de la cer la pământ

între ţigară şi droguri. (Focus grup adolescenţi, mixt, 16-17 ani,
Bacău)
PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Nu poţi, sigur

mori de la droguri.
PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Nu, nu-i
adevărat, depinde ce droguri iei.
(Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca)
Există şi o atitudine negativă mai moderată a celor care resping consumul de

droguri din raţiuni similare (nu este bun pentru sănătate, este ilegal, dependenţa
este periculoasă). În discursul lor, aceştia tind să diferenţieze între droguri
„uşoare” (precum marijuana) şi droguri periculoase (droguri sintetice şi oricare
alte droguri), relatează poveşti despre persoane care „s-au lăsat”, sunt dispuşi să
accepte că unii adolescenţi încearcă droguri pentru că au dificultăţi în relaţia cu
părinţii sau pentru că s-au lăsat convinşi de prieteni.
RESPONDENT (I.F., băiat, 16 ani, Bacău): Unii o iau în râs şi

cred că „hai să fumăm şi noi o dată”, că o să fie starea aia de high,
de euforie, şi pe urmă-şi dau seama. Alţii condamnă pe absolut
toată lumea care consumă şi îi cataloghează, îi etichetează, uite ăş-
tia sunt nişte drogaţi. Dar sunt şi alţii care au o perspectivă pseudo-
subiectivă, adică... s-a drogat, dar probabil a avut o problemă aca-
să, dar este de apreciat că a avut o problemă şi a reuşit să treacă
peste ea. Cam astea au fost părerile pe care le-am identificat eu.
Spre capătul opus al spectrului se găsesc adolescenţii care, deşi recunosc norma
generală care respinge consumul de droguri de orice fel („nu e bun”, „este mai
bine să nu te droghezi”, „poţi să mori de la ele” etc.), au o atitudine relativ tole-
101
rantă faţă de consum: consideră că fiecare este responsabil pentru propriile ale-
geri în viaţă, că este specific tinerilor să se simtă tentaţi să încerce lucruri inter-
zise, că nu toate drogurile sunt la fel de periculoase şi că există vârste şi condiţii
potrivite pentru a experimenta consumul de substanţe stupefiante.
MODERATOR: Dar tu ai spus că ai consumat Terminator din ăsta

odată.
PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Da.
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Deci depinde
de cantitate... dar dacă iei deja la pastile, de acolo mori.
PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Gândiţi-vă că
o pastilă e cam atât, pastila aia are 15 grame, să consumi 15 grame
şi într-un suc.
MODERATOR: Dar există o cantitate care ar fi ok să o consume
un adolescent?
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): 1 gram sau
2, dar nu mai mult.
PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): În orice ţară
în care e legal, n-ai voie să consumi mai mult de 1 gram pe zi.
MODERATOR: 1 gram de Terminator din ăsta?
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Da, 1 gram
pe zi, n-ai voie să consumi mai mult. Ăsta se cumpără din maga-
zin, în Spania, în Elveţia, nu mai ştiu în ce ţări şi nu oricine şi-l
cumpără.
MODERATOR: Dar cine are voie să-l cumpere?
PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Trebuie să-ţi
faci nişte analize, să se vadă că eşti dependent şi nu te poţi lăsa şi
îţi dă în fiecare lună primăria un carneţel şi tu, dacă eşti drogat,
arăţi carneţelul ăla la poliţie.
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Nu ştiu, cred
că în Elveţia, nu ştiu exact în ce ţară, are voie să dea unei singure
persoane 2 grame pe zi, nu, 1 gram.
(Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca)
RESPONDENT (băiat, Constanţa): E o diferenţă între a fuma [ma-

rijuana] ocazional, cum a făcut el şi a fuma ca drogaţii care fumea-
ză zi de zi şi fumează, ca sparţii, cine-ştie-ce rahaturi. (Focus grup
adolescenţi, mixt, 15-17 ani, Constanţa)
Adolescenţii (în special cei care declară că au avut expunere redusă la consumul
de droguri) vorbesc despre o ierarhie a gravităţii adicţiilor, adicţia de droguri
fiind de departe mai periculoasă decât cea de ţigări sau de alcool.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): În afară de faptul că [drogu-

rile] sunt ilegale, de ţigări te mai laşi, de alcool te mai laşi. (Focus
grup adolescenţi, mixt, 16-17 ani, Bacău)
102
MODERATOR: …dar părinţii sau profesorii [ce spun despre con-
sumul de droguri]?
PARTICIPANT 1 (adolescent Bacău): A, nici să n-audă de asta.
PARTICIPANT 2 (adolescent Bacău): Dacă de alcool şi ţigări sunt
mai permisivi, cu droguri deja se pune problema altfel.
PARTICIPANT 1 (adolescent Bacău): Ilegalitate! (Focus grup
RESPONDENT (adolescent, Constanţa): Țigara este acceptabilă,

alcoolul este acceptabil, dar drogurile – în niciun caz! (Focus grup
adolescenţi, mixt, 15-17 ani, Constanţa)
Majoritatea respondenţilor (80-90%) identifică respingerea consumului de dro-

guri ca aşteptare normativă dominantă atât în grupul de prieteni, cât şi în rândul
celor de aceeaşi vârstă. Cu toate acestea, între 1% şi 7% dintre respondenţii din
toate cele cinci oraşe cred că prietenii lor ar încuraja consumul de droguri, în
special consumul de marijuana.
5.2.4. Prevalenţa normei sociale a consumului de marijuana şi alte droguri

convingeri – empirice şi normative – rezultă că pe ansamblul celor 5 oraşe, con-
sumul de marijuana are un caracter de normă socială pentru aproximativ 6%
dintre adolescenţi. În medie, 72% dintre adolescenţi resping consumul de mari-
juana, în timp ce pentru circa 12% dintre cei intervievaţi acest comportament
reprezintă o practică individuală.

mative despre consumul de marijuana
Neclasificabili
Bucureşti 74% 11% 6% 9%
Bacău 74% 11% 3% 12%
Cluj-Napoca 75% 11% 6% 8%
Iaşi 75% 11% 5% 10%
Constanţa 49% 26% 13% 12%
Total 72% 12% 6% 10%
103
În cazul consumului de alte droguri, pe ansamblu, acest comportament apare ca
o practică normată social pentru circa 4% dintre adolescenţi, în timp ce aproape
75% dintre cei investigaţi resping acest comportament, iar pentru 12% consu-
mul de droguri este o practică individuală.

mative despre consumul de alte droguri
Neclasificabili
Bucureşti 78% 13% 2% 8%
Bacău 75% 11% 2% 11%
Cluj-
78% 9% 4% 9%
Napoca
Iaşi 74% 12% 5% 9%
Constanţa 56% 23% 9% 12%
Total 74% 12% 4% 10%
5.2.5. Predictori ai intenţiei de a consuma marijuana sau alte droguri
Ca şi în cazul intenţiei de a fuma şi de a consuma alcool, factorii explicativi ai

intenţiei de a consuma droguri (inclusiv marijuana) sunt în principal eficacitatea
de sine şi credinţele empirice şi normative ale adolescenţilor.
În cazul celor care nu au luat droguri în ultimul an, intenţia de a consuma în urmă-
toarele şase luni este influenţată direct de norma empirică şi cea socială de grup în
ce priveşte consumul de marijuana. Altfel spus, cu cât practica consumului de
marijuana este mai răspândită în rândul grupului de prieteni şi cu cât convingerile
normative legate de consumul de marijuana sunt mai puternice, cu atât şi intenţia
exprimată de adolescent este mai mare. Eficacitatea de sine, împreună cu convin-
gerile empirice legate de consumul de alte droguri decât marijuana influenţează în
sens descrescător intenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni. Intenţia
mai este determinată pozitiv de percepţia avantajelor consumului de droguri, dar
şi de lipsa controlului parental exercitat de mame.
În cazul consumatorilor de droguri (cei care au fumat marijuana sau au luat alte
droguri în ultimul an), nu există decât trei predictori semnificativi ai intenţiei de
a consuma în următoarele şase luni. Principalii factori care acţionează direct, în
sens pozitiv, asupra intenţiei sunt intensitatea normei sociale legate de consu-
mul de marijuana şi avantajele percepute ale consumului de droguri. Cu cât
aceste două variabile sunt mai mari, cu atât şi intenţia adolescentului este mai
104
mare. Eficacitatea de sine este singurul predictor semnificativ care acţionează în
sens negativ asupra intenţiei de consum de droguri.
tenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni
Nu a consumat A consumat
marijuana sau marijuana sau
droguri în ultimul an droguri în ultimul an
Beta p Beta p
Gradul de conştientizare a riscurilor con-
0.023 0.466 -0.041 0.665
sumului de droguri
Percepţia asupra avantajelor consumului de
0.087 0.006 0.270 0.004
droguri
Eficacitate de sine în ce priveşte consumul
-0.166 0.000 -0.220 0.047
de droguri
Norma empirică - consum de marijuana 0.207 0.000 0.171 0.109
Norma socială - consum de marijuana 0.169 0.001 0.414 0.002
Norma empirică - consum de alte droguri -0.142 0.000 -0.016 0.890
Norma socială - consum de alte droguri 0.047 0.306 -0.151 0.237
Părinţii ştiu că eu consum droguri 0.044 0.136 -0.158 0.086
Vârsta respondentului 0.010 0.731 0.038 0.667
Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii 0.015 0.617 -0.084 0.449
Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părin-
-0.013 0.681 0.024 0.772
te migrant
Indicator timp petrecut împreună cu
0.020 0.538 0.046 0.658
părinţii
Lipsă control din partea tatălui 0.010 0.779 -0.068 0.527
Cineva din familie a consumat/consumă
0.053 0.079 0.156 0.083
droguri
Este băiat (1 da, 0 nu) 0.039 0.233 0.040 0.663
R2 0.23 0.55
N 929 93
105
5.3. Concluzii
Majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe ce favorizează respingerea consu-
mului de droguri (ex.: drogurile sunt periculoase pentru sănătate, consumul de droguri
îţi afectează imaginea socială etc.). În plus, cei mai mulţi adolescenţi au declarat fie că
nu pot aprecia câţi dintre semenii lor consumă droguri, fie nici unul nu o face.
Deşi credinţele normative ale celor mai mulţi respondenţi descurajează consu-
mul de droguri, printre aceştia se găsesc şi adolescenţi care manifestă atitudini
tolerante faţă de droguri şi de consumatori, alimentate de credinţa că fiecare
decide pentru sine în viaţă.
Norma empirică internalizată de adolescenţi pare să fie aceea că „puţini adoles-
cenţi consumă droguri”, dublată de o capacitate redusă de a aprecia prevalenţa
consumului de droguri (mai ales altele decât marijuana) în rândul semenilor.
Mai multe explicaţii sunt posibile pentru această situaţie: respondenţii nu au
cunoştinţe (suficiente) despre subiect şi nu pot aprecia prevalenţa comportamen-
tului; respondenţii conştientizează că este un comportament ilicit şi evită să facă
aprecieri despre el; prevalenţa reală a practicii este atât de redusă, încât mulţi
adolescenţi nu au în grupul de colegi, cunoscuţi sau prieteni persoane care con-
sumă droguri; există o conştiinţă puternică a caracterului ilicit al consumului de
droguri, astfel încât adolescenţii care consumă se feresc să o arate celorlalţi.
Aceste aspecte ar trebui studiate într-o cercetare separată.
Analizând intenţia de a consuma marijuana în următoarele 6 luni la cei care au
consumat marijuana sau alte droguri în ultimul an şi la cei care n-au făcut-o,
rezultatele au indicat următoarele:
- Pentru cei iniţiaţi în consum, probabilitatea de a manifesta intenţia este
mai mare la cei care văd avantaje în consumul de droguri (ex.: îţi oferă
plăcere) şi identifică o normă care face din consumul de marijuana o
practică tolerată în grupul lor de referinţă. Dacă, însă, adolescenţii simt
că pot face faţă tentaţiei de a consuma marijuana, atunci scade probabi-
litatea de a formula intenţia de consum.
- În cazul celor care nu au experimentat consumul de droguri, intenţia de
consum este prezisă de percepţia unor avantaje asociate cu practica, de
credinţa că practica este răspândită între cei de vârsta lor şi totodată că
este considerată normală.
Marijuana este principalul drog consumat de adolescenţii (14-18 ani) din Bucu-
reşti, Constanţa, Bacău şi Cluj-Napoca. În Iaşi, consumul de marijuana este
aproape la fel de frecvent ca cel de „alte droguri” (cel mai probabil SNPP şi
Ecstasy), acesta din urmă apărând ca cel mai răspândit. Cel mai scăzut procent
de „alte droguri” a fost raportat în Bucureşti.
106
6. DEBUTUL VIEŢII SEXUALE
6.1. Context
Datele cele mai recente şi mai de încredere vin din ultimul studiu realizat de
UNICEF în România, conform căruia 15% dintre adolescenţii din România şi-
au început viaţa sexuală şi vârsta medie a primului contact sexual este de 15 ani
şi jumătate (Abraham et al., 2013). Conform Codului Penal din 2014, articolul
220, actul sexual cu o persoană sub 16 ani constituie infracţiune, însă actele se-
xuale între minori nu cad sub incidenţa legii penale (conform Convenţiei de la
Lanzarote din 2007).
Aceste date trebuie privite, totuşi, într-un context în care sarcina la adolescente
este destul de răspândită, iar sarcina, şi mai ales naşterea, funcţionează ca un
impediment în continuarea studiilor pentru tinerele fete (Mureşan, 2014). Con-
form datelor publicate de Institutul Naţional de Sănătate Publică (Cristea et al.,
2013) şi care nu includ sarcinile şi avorturile din clinicile private, în 2012 au
fost depistate 619 sarcini la fete sub 15 ani şi 12073 de sarcini la fete între 15 şi
19 ani, constituind 9,8% din totalul sarcinilor depistate în România în acel an.
Raportul arată că numărul şi ponderea gravidelor sub 15 ani a crescut faţă de
anii precedenţi, în ciuda semnalelor de alarmă, şi leagă această tendinţă de lipsa
educaţiei sexuale în şcoli. Sarcinile la fetele sub 15 ani sunt considerate sarcini
de risc ridicat şi necesită o monitorizare atentă. În acelaşi an, au fost înregistrate
un număr de 476 de întreruperi de sarcină la fete sub 15 ani şi 7547 la fete cu
vârste între 15 şi 19 ani, în total constituind 9,1% din totalul întreruperilor de
sarcină înregistrate în acel an. Raportul subliniază că şi în cazul femeilor foarte
tinere, recurgerea la avort este posibil să indice faptul că accesul la servicii de
planificare familială şi mijloace contraceptive este „ori inegal, ori ineficient”
(Cristea et al., 2013:26), reflectând un raport al ONU care arată că adolescentele
în general folosesc mai puţin mijloacele contraceptive decât adulţii, chiar şi aco-
lo unde acestea sunt totuşi disponibile (UNFPA, 2010).
Situaţia educaţiei sexuale formale, prin instituţiile de învăţământ, lasă mult de

dorit şi ea se realizează fie punctual, prin eforturile individuale ale unor cadre
didactice sau prin programe ale unor ONG-uri, fie prin câteva lecţii în cadrul
orelor de „Educaţie pentru Sănătate”, o materie opţională. Ministerul Educaţiei
nu dispune de date care să reflecte gradul de acoperire al acestor lecţii şi opor-
tunităţi educaţionale. În acelaşi timp, orele de educaţie sexuală au devenit un
teren de luptă ideologică între doi poli ai societăţii civile: pe de-o parte, organi-
zaţii care se ocupă de drepturi civile, drepturi sexuale şi reproductive, iar pe de
altă parte, asociaţii în general cu caracter religios.
107
Datele referitoare la determinanţii debutului vieţii sociale în contextul României
sunt limitate. Din studii efectuate în alte contexte, reiese că factorii individuali
şi cei care ţin de şcoală tind să fie mai importanţi decât compoziţia familiei sau
statutul socio-economic în ceea ce priveşte decizia de a avea contact sexual îna-
inte de vârsta de 16 ani (Paul et al., 2000). Vârsta partenerului este legată de
luarea deciziei de a începe viaţa sexuală: un partener/o parteneră mai în vârstă
creşte şansele debutului vieţii sexuale (Vanoss Marín et al., 2000; Ompad,
2006). De asemenea, în diferite contexte naţionale, consumul de droguri şi alco-
ol poate fi un predictor al debutului timpuriu al vieţii sexuale (Paul et al., 2000;
Pedersen et al., 2003). Comportamentul şi aşteptările prietenilor în ceea ce pri-
veşte viaţa sexuală par să aibă o influenţă semnificativă: şansele unui debut tim-
puriu cresc în rândul adolescenţilor care au prieteni care deja au avut o
experienţă sexuală şi în rândul celor care credeau că vor câştiga respectul prie-
tenilor dacă îşi începeau viaţa sexuală (Sieving et al., 2006). Credinţa că cei de
aceeaşi vârstă şi-au început deja viaţa sexuală a fost identificată de mai multe
studii ca un predictor al intenţiei de a începe viaţa sexuală, al debutului vieţii
sexuale şi continuării vieţii sexuale (Buhi şi Goodson, 2007). Acelaşi articol a
identificat, în literatura publicată, concluzia că un alt factor de risc, cu putere de
predicţie, este timpul petrecut singur acasă (creşterea activităţii sexuale şi iniţie-
rea timpurie a activităţii sexuale). De asemenea, factori cu caracter protector au
fost implicarea părinţilor şi percepţia că părinţii ar dezaproba activitatea sexuală
(Buhi şi Goodson, 2007).
Tendinţa de scădere a vârstei primului contact sexual poate fi legată şi de

schimbarea gradului de acceptare, în societate sau în proximitatea adolescenţi-
lor, a activităţii sexuale timpurii (Paul et al., 2000).
Intervenţiile din spaţiul românesc în ceea ce priveşte viaţa sexuală a adolescen-

ţilor au fost până acum sporadice, punctuale şi necoordonate. În contextul lipsei
unei educaţii sexuale formale, iniţiativele au constat în activităţi ale unor orga-
nizaţii neguvernamentale care au programe specifice de educaţie sexuală şi re-
productivă (de exemplu, Fundaţia Tineri pentru Tineri, Asociaţia pentru
Libertate şi Egalitate de Gen, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală,
Asociaţia Română Anti-SIDA etc.) şi ale unor organizaţii religioase al căror
focus îl constituie promovarea abstinenţei şi combaterea avortului (Asociaţia
Pro-Vita, diferite asociaţii creştine pentru tineri). Aceste organizaţii oferă şi re-
surse informative online, sub formă de website-uri. De asemenea, remarcăm
apariţia unei pagini web dedicate educaţiei sexuale, Sexul vs. Barza, însă este
neclar care este gradul său de utilizare şi răspândire.
Un raport din 2006 arată că educaţia sexuală formală, inclusă în curricula şcola-
ră, nu duce la o creştere a comportamentului sexual de risc. Dimpotrivă, treceri
în revistă sistematice ale literaturii disponibile au arătat că educaţia sexuală în
108
şcoli duce la creşterea conştientizării riscurilor şi a strategiilor de diminuare a
lor, la creşterea eficacităţii personale şi la intenţia de a adopta comportamente
mai responsabile şi, mai ales, la întârzierea debutului vieţii sexuale. Strategiile
recomandate au fost cele largi, complexe, care au inclus comunicarea prin mass
media şi tehnici de marketing social (Wellings et al., 2006).

6.2.1. Prevalenţa
Datele cantitative arată că în jur de o treime din adolescenţii din eşantion şi-au
început viaţa sexuală, diferenţele între oraşe fiind mici. Totuşi, la limita infe-
rioară se situează Iaşi (27%) şi Bacău (30%), iar la limita superioară, Constanţa
(35%).
Diferenţe mai mari am observat între băieţi şi fete. Dacă, în funcţie de oraş, în-
tre 34% şi 47% dintre băieţi şi-au început viaţa sexuală, procentele pentru fete
sunt semnificativ mai scăzute: între 15% şi 29%. Este interesant că diferenţele
dintre genuri sunt mai mici în Cluj-Napoca (37% din băieţi, faţă de 29% din
fete) şi mai mari în Constanţa şi Bucureşti (47% din băieţi pentru ambele şi
15%, respectiv 18% din fete).
Tabelul 51. Indicatori privind debutul vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de 14-
18 ani
Cluj-
Napoca
N 264 386 315 257 140
% adolescenţi care şi-au
32% 30% 33% 27% 35%
început viaţa sexuală
% băieţi care şi-au început
47% 43% 37% 34% 47%
viaţa sexuală
% fete care şi-au început
18% 18% 29% 19% 15%
viaţa sexuală
Băieţi - Vârsta medie la
14.8 14.5 14.8 15.2 14.0
debutul vieţii sexuale
Fete - Vârsta medie la
16.2 15.9 16.0 15.5 16.0
Majoritatea celor care şi-au început viaţa sexuală (între 51% în Bacău şi 68% în
Bucureşti) au avut doar un partener în ultimele 12 luni, cu diferenţe semnificati-
ve între băieţi şi fete: proporţia fetelor care au avut doar un partener este cu 30%
mai mare decât în cazul băieţilor. Un număr îngrijorător (mai mare, din nou, în
cazul băieţilor) dintre adolescenţi au avut contacte sexuale cu patru sau mai
109
mulţi parteneri în ultimele 12 luni: 6% în Iaşi (limita inferioară) şi 20% în Ba-
cău (limita superioară). Datele pentru Constanţa ies cu totul din tipar: doar 20%
au avut doar un partener în ultimele luni şi 43% au avut patru sau mai mulţi.
Tabelul 52. Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ultimele 12 luni? (adoles-
cenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală)
1 2 3 4 sau mai
NR Total
partener parteneri parteneri mulţi
Bucureşti Băiat [N=60] 58% 8% 12% 15% 7% 100%
Fată [N=25] 92% 8% 100%
Total
68% 8% 8% 11% 5% 100%
[N=85]
Bacău Băiat [N=89] 42% 12% 10% 26% 11% 100%
Fată [N=40] 72% 14% 6% 6% 3% 100%
Total
51% 13% 9% 20% 9% 100%
[N=129]
Cluj-
Băiat [N=61] 48% 10% 16% 21% 5% 100%
Napoca
Fată [N=46] 72% 26% 2% 100%
Total
59% 17% 10% 12% 3% 100%
[N=107]
Iaşi Băiat [N=48] 50% 16% 14% 9% 11% 100%
Fată [N=28] 80% 20% 100%
Total
61% 17% 9% 6% 7% 100%
[N=76]
Constanţa Băiat [N=44] 12% 20% 2% 44% 22% 100%
Fată [N=8] 63% 38% 100%
Total
20% 16% 2% 43% 18% 100%
[N=52]
Comportamentul declarat al adolescenţilor chestionaţi este cu precădere hetero-

sexual, însă nu în totalitate (între 4 şi 12% au spus că au făcut sex cu persoane
de acelaşi sex). În Bucureşti, 8% dintre fete au declarat că au făcut sex doar cu
alte fete şi 4% atât cu fete, cât şi cu băieţi. În Bacău, 6% dintre fete au făcut sex
doar cu alte fete, iar în Cluj-Napoca şi în Iaşi 2%, respectiv 4% dintre fete au
declarat că au făcut sex atât cu fete, cât şi cu băieţi. În ceea ce priveşte băieţii, în
Cluj-Napoca, 2% au declarat că au făcut sex doar cu alţi băieţi, în Iaşi şi cu fete,
şi cu băieţi, iar în Constanţa, 5% doar cu băieţi şi 2% cu fete şi cu băieţi.
110
Tabelul 53. Persoana/persoanele cu care ai făcut sex până acum a/au fost…? (ado-
lescenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală)
Şi fete,
Doar fete Doar băieţi NR Total
şi băieţi
Băiat
100% 100%
Bucureşti [N=60]
Fată
8% 88% 4% 100%
[N=25]
Total
74% 25% 1% 100%
[N=85]
Băiat
98% 2% 100%
Bacău [N=89]
Fată
6% 91% 3% 100%
[N=40]
Total
70% 27% 3% 100%
[N=129]
Cluj- Băiat
98% 2% 100%
Napoca [N=61]
Fată
96% 2% 2% 100%
[N=46]
Total
55% 43% 1% 1% 100%
[N=107]
Băiat
95% 5% 100%
Iaşi [N=48]
Fată
92% 4% 4% 100%
[N=28]
Total
61% 33% 5% 2% 100%
[N=76]
Băiat
90% 5% 2% 2% 100%
Constanţa [N=44]
Fată [N=8] 100% 100%
Total
76% 20% 2% 2% 100%
[N=52]
a. Vârsta debutului vieţii sexuale
Din datele cantitative reiese că vârsta primului contact sexual a avut loc pentru
acesti adolescenţi între 14 si 16 ani, vârsta băieţilor fiind mai mică decât a fete-
lor: pentru băieţi, vârstele sunt cuprinse între 14 şi 15,2 ani, iar pentru fete –
între 15,5 şi 16,2 ani.
111
b. Contextul debutului vieţii sexuale
Pentru unii, dar nu majoritatea, dintre cei intervievaţi, contextul în care şi-au
început viaţa sexuală implică, nesurprinzător, consumul de alcool:
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani): Da, prima dată, am fost la

ea acasă şi ne-am îmbătat. Şi după aia am ştiut că am făcut-o că fa-
ta era trează, dar eu nu mai eram treaz. (Focus grup adolescenţi,
mixt, Cluj-Napoca)
Un alt context e dat de petreceri (fără menţiunea consumului de alcool, deşi e

posibil), însă legat mai mult de ocazia împlinirii unei vârste (14, 15 ani).
Din datele cantitative reiese că, pentru 14%-17% dintre băieţii din oraşele în
care au fost folosite chestionare, contextul primului act sexual a implicat şi al-
cool, iar pentru fete, între 0% si 9%, cu excepţia Constanţei, unde alcoolul a fost
consumat de 33% din fete. Cifrele în ceea ce priveşte drogurile sunt şi mai mici,
între 3 şi 7% pentru băieţi, din nou cu o extremă ce necesită cercetări suplimen-
tare, 67% pentru fete.
Din interviuri, începutul vieţii sexuale pare să fie mai mult legat de experimen-
tare sau de parcurgerea unui fel de rit al trecerii, mai ales pentru băieţi, şi mai
puţin de un moment anume, de dovedire a unui angajament, în cadrul unei rela-
ţii. Momentele sunt atât planificate, cât şi neplanificate (de obicei, diferit pentru
cei doi parteneri). Din prelucrarea chestionarelor reiese, însă, că, pentru aproxi-
mativ jumătate din fete şi aproximativ o cincime din băieţi, primul contact se-
xual a avut loc în contextul unei relaţii mai lungi de 6 luni, iar pentru
aproximativ 60% din fete şi aproximativ o treime din băieţi, acest prim contact a
avut loc după o discuţie despre acest lucru. Aceasta sugerează că, în general,
primul contact sexual este mai puţin spontan şi făcut după o oarecare cântărire,
iar decizia implică evaluarea acestui pas în contextul unei relaţii şi o discuţie cu
partenerul. Este interesant de remarcat că, pentru fete, ar putea să fie o decizie
mai degrabă cerebrală: mai puţin de 19% au declarat că erau foarte dornice de
sex, pe când procentul băieţilor este mult mai mare, 36-37%. Constanţa, din
nou, prezintă proporţii care ies din acest tipar (doar 33% dintre fete se aflau într-
o relaţie de peste 6 ani şi nici una nu a discutat despre posibilitatea de a face sex
cu partenerul înainte ca actul sexual să aibă loc, iar 33% erau foarte dornice de
sex).
Cei intervievaţi au povestit, de asemenea, despre colegi, prieteni sau alţi adoles-
cenţi din mediul lor care şi-au început viaţa sexuală. Cele mai multe exemple se
refereau la fete, iar contextul era unul de presiune mai mult sau puţin directă de
a face sex pentru a rămâne într-o relaţie. Scenariul pare să se repete: o fată face
sex la cererea băiatului, după aceea, el o părăseşte.
112
OPERATOR INTERVIU: Dar în mediul în care trăieşti tu, ai aflat
de fete care au fost forţate sau presate să aibă relaţii sexuale?
RESPONDENT: Da, şi păcălite de prieteni, am mai auzit cazuri.
OPERATOR INTERVIU: Adică, ce-nseamnă păcălite?
RESPONDENT: Adică o săptămână, două se dau bine pe lângă ele
şi dup-aia le propun să facă şi dacă ele refuză, le păcălesc, adică...
OPERATOR INTERVIU: Cum adică?
RESPONDENT: Adică le zic că o să fie bine, că el nu e genul de
băiat care să fie cum sunt alţi băieţi şi după câteva săptămâni le
trag ţeapă.
OPERATOR INTERVIU: Le părăsesc, sau cum?
RESPONDENT: Da. Le lasă şi gravide, pe unele.
OPERATOR INTERVIU: Cunoşti astfel de cazuri?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Şi ce fac fetele care rămân gravide, păs-
trează copilul sau fac avort?
RESPONDENT: Păstrează, dar îl dau la centru.
OPERATOR INTERVIU: Cât de multe situaţii de genul ăsta ştii?
RESPONDENT: Doar o persoană. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău)
RESPONDENT: Şi asta fac băieţii: „Nu-mi dai sex, gata, ai li-

ber!”. (E., fată, 13 ani, Cluj-Napoca)
RESPONDENT: Mai sunt cazuri în care îţi începi viaţa sexuală cu

o persoană şi dup-aia te părăseşte şi dup-aia se laudă cu tine.
OPERATOR INTERVIU: Se laudă cu ce s-a întâmplat.
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Cunoşti astfel de cazuri?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Şi cum se simt fetele, sau cum reacţio-
nează fetele cărora li s-a întâmplat asta?
RESPONDENT: Se simt prost, aiurea. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău)
Nesurprinzător, în loc ca adolescenţii să simtă compasiune faţă de aceste fete

sau să li se trezească un spirit justiţiar, ei condamnă sau pun sub semnul ridico-
lului deciziile astfel luate, fetele fiind considerate proaste şi responsabile pentru
propriile probleme.
c. Semnificaţia socială a debutului vieţii sexuale
OPERATOR INTERVIU: Ce consideri ca fiind sex?

RESPONDENT: Un pas foarte important dintr-o relaţie. Nu neapă-
rat să ai prietenă cu beneficii. Aia e total altceva, aia nu e ok.
OPERATOR INTERVIU: Ăla nu e sex?
113
RESPONDENT: E curvă. Aia e pentru plăcere, dar în momentul
când ai o prietenă şi începi să ţii mult la ea, chiar dacă e numai o
iubită, mai sunt şi altele. E un pas foarte, foarte important într-o re-
laţie, mai ales dacă ea vrea, acuma no, băieţii sunt care-s şi foarte
curajoşi şi mândri şi hai şi automat zice pa, deci da e o prostie…ca
să zic aşa. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca)
Cea mai evidentă concluzie ar putea fi legată de diferenţele de gen în semnifica-

ţia socială a debutului vieţii sexuale. Fetele sunt privite negativ, ca fiind com-
promise, uşoare, cu consecinţe majore pentru reputaţia şi uneori chiar siguranţa
lor. Începutul vieţii sexuale – cel puţin din ceea ce ne-au comunicat respondenţii
– nu înseamnă independenţă, autonomie, control asupra propriei sexualităţi şi
asupra propriului corp. A începe viaţa sexuală este, pentru o adolescentă supusă
presiunilor semenilor, un joc din care nu are decât de pierdut. Ruşinea, nevoia
de a se ascunde, relaţia negativă cu propriul corp – pe care îl vede ca fiind un
obiect destinat altcuiva – începe în această perioadă, prin experienţe directe şi
prin poveşti despre colege şi prietene. Plăcerea, de partea fetei, este rareori o
posibilitate, iar atunci când constituie un focus, este condamnată.
OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre adolescenţii care şi-

au început viaţa sexuală?
RESPONDENT: Trebuia să aştepte. Adică au toată viaţa să facă
sex. Le trebuie acum?!
OPERATOR INTERVIU: Ce părere crezi că au ceilalţi oameni
despre ei? Ceilalţi, adică familie, profesori, prieteni.
RESPONDENT: Îi cataloghează, gen „curvă”. Pentru băieţi... Lor
nu le face nimic. Pur şi simplu, li se spune: „Să nu mi-o aduci cu
burta la gură!”. (E., fată, 13 ani, Cluj-Napoca)
RESPONDENT: Pentru că am stat de vorbă cu ei, i-am cunoscut şi

majoritatea, majoritatea ştiu. Adică ceva de genul „Uite-o, mă, pe
aia care şi-a început viaţa sexuală. Ce...” [râde]
OPERATOR INTERVIU: Adică cum vorbesc despre ea?
RESPONDENT: Nu e tratată bine, nu mai are respect. […]
OPERATOR INTERVIU: Fete, la fete te referi.
RESPONDENT: Da. La băiat e altceva, părerea mea. Dar ca fată,
să-ţi începi viaţa sexuală atât de devreme nu-i ok. Cel puţin pentru
mine, persoana aia valorează nimic. (A., fată, 14 ani, Constanţa)
OPERATOR INTERVIU: În realitate se întâmplă diferit puţin.

Adică voiam să te întreb, fetele uneori sunt văzute uşoare?
RESPONDENT: Da, da, asta da. Asta e corect. Era şi un fel de
glumă [pufneşte] care a ieşit printre...Dacă vreţi, v-o zic.
OPERATOR INTERVIU: Da, da.
RESPONDENT: Era o fată şi se duce la băiat „De ce, voi băieţii,
când vă culcaţi cu multe fete sunteţi consideraţi cool, iar noi fetele
114
suntem considerate târfe?”. Se gândeşte el şi spune „Păi, fii atentă!
Imaginează-ţi un lacăt care ar putea fi deschis de mai multe chei.
Ar fi un lacăt de rahat, nu?”. „Da”. „Eh, acuma imaginează-ţi o
cheie care ar putea deschide orice lacăt din lume. Nu ar fi o cheie
briliantă?” (V.O.P., băiat, 17 ani, Bacău)
Diferenţele de gen devin clare şi în ceea ce priveşte caracterul public sau privat
al informaţiei că un adolescent şi-a început viaţa sexuală. Respondenţii au indi-
cat, în mod uniform, faptul că fetele tind să păstreze această informaţie secretă,
privată, pe când băieţii sunt mult mai înclinaţi să o facă publică. Pentru fete, a se
afla că şi-au început viaţa sexuală poate fi un motiv de ruşine, de compromitere,
în timp ce pentru băieţi, ar putea fi un motiv de mândrie, de dovedire a populari-
tăţii şi a bărbăţiei.
RESPONDENT: Cred că băieţii povestesc mai mult despre asta.

Fetele o ţin mai intim. Eventual la prietene mai povestesc, în
rest...Băieţii se laudă, ca un fel de colecţie de diplome. Medalii.
(V.O.P., băiat, 17 ani, Bacău)
MODERATOR: Deci băieţii povestesc. Şi fetele povestesc?

PARTICIPANT 1 (adolescent, Bacău): Fetele, nu cred.
PARTICIPANT 2 (adolescent, Bacău): În general, nu. Doar prie-
tenelor foarte apropiate, cred.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Dar băieţii, când se
strâng...Cu ţigara nu, doar berea. Am observat că la astfel de sub-
iecte nu se fumează, doar se bea.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Bănuiesc că cei care-o fac
tind să folosească nişte superlative...
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Exact. Este un cerc vicios,
dacă cineva o face, se cheamă masculul alfa, apoi cineva vrea să-i
ia locul şi face şi el. Şi deja sunt 2 masculi alfa şi mai trebuie să
vină a treia persoană şi până la urmă se ajunge ca un întreg grup să
o facă, doar pentru că cineva a bravat, aşa, în faţa tuturor.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): De obicei, la noi, la băieţi, se
spune că au făcut. Nu povestesc ceea ce se întâmplă în timpul lui.
Doar că au făcut.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): „A fost fantastic”, „fata a
fost frumoasă”, „da, a fost bună”. (Focus grup adolescenţi, mixt,
16-17 ani, Bacău)
Mai mult decât atât, pentru fete, informaţia că şi-au început viaţa sexuală le poa-
te expune la atenţie nedorită din partea colegilor băieţi sau chiar violenţă.
115
RESPONDENT: Că sunt curve, că… Adică, dacă află o persoană
despre tine că ai început viaţa sexuală, mai ales că eşti fată, nu mai
ai cum să mai scapi. Adică, te jignesc, te fac în toate felurile, te iau
la bătaie.
OPERATOR INTERVIU: Da? Au fost cazuri?
RESPONDENT: Da. Eram cu un grup de prieteni, altul, nu… Aşa,
şi ştiam despre o fată care era de vârsta mea care şi-a început via-
ţa…
OPERATOR INTERVIU: Da, intimă, da.
RESPONDENT: Sexuală.
RESPONDENT: Aşa, şi un prieten de-al meu s-a dus la ea şi a în-
ceput să o facă în toate felurile, să o jignească şi la un moment dat
i-a chemat şi pe ceilalţi şi i-a zis dacă vrea o partidă şi cu el. Şi a
zis că nu. Şi după aia au început să o jignească, să o bată, să-i tragă
hainele. [râde] (A., fată, 14 ani, Constanţa)
În cazul majorităţii respondenţilor care indicau această diferenţă de gen în ceea

ce priveşte semnificaţia socială a începerii vieţii sexuale, o făceau necritic,
însuşindu-şi fără a chestiona sau respinge accepţiuni generale din societate. În
cazul unuia dintre focus grupuri (mixt, adolescenţi mai în vârstă), discuţia a in-
dicat faptul că acesta nu este cazul pentru toţi şi că atitudinea critică faţă de aş-
teptări (care funcţionează în ceea ce priveşte vârsta de debut) poate fi extinsă şi
în ceea ce priveşte interpretarea diferenţelor de gen.
PARTICIPANT 1 (adolescent, Bacău): De exemplu, la o anumită

vârstă, faptul că un băiat şi-a început viaţa sexuală poate să fie chi-
ar un motiv de laudă.
PARTICIPANT 2 (adolescent, Bacău): Da.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Că „uite bă, ăsta are gagică”
şi chestii de-astea.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Da, pentru un băiat, dar pen-
tru o fată, cade în extrema cealaltă.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Eu nu-nţeleg de ce în socie-
tatea asta, un băiat care-şi începe viaţa sexuală devine gentleman,
nu ştiu cum să-i spun...
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Macho, şmecher.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Macho, şi o fată care-şi în-
cepe viaţa sexuală, e curvă. Eu nu-nţeleg de ce, mi se pare acelaşi
lucru. Într-adevăr, fetele pot să aibă alte consecinţe...
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Asta se-ntâmplă şi când e
vorba de înşelat în cuplu, adică bărbaţii au voie să-nşele, femeile
nu. Societatea incriminează femeile. (Focus grup, mixt, 16-17 ani,
Bacău)
116
d. Surse de informaţii sau sprijin
Din nou, ne-a fost dificil să trasăm concluzii clare şi reguli stricte care să expli-
ce care sunt sursele de informaţii şi de sprijin/consultare preferate pentru ado-
lescenţii care fie au început viaţa sexuală, fie sunt interesaţi de subiect.
Persoanele de referinţă preferate şi implicate în discuţii despre viaţa sexuală

sunt, cum era de aşteptat, mai degrabă prietenii apropiaţi, mai ales în cazul fete-
lor. Totuşi, unii adolescenţi au indicat dorinţa de a discuta despre sex cu o per-
soană mai în vârstă/mai experimentată, în unele cazuri părinţii sau
prieteni/cunoştinţe mai în vârstă (20-25 ani).
În general, adolescenţii ascund de părinţi faptul că au început viaţa sexuală sau

fac cunoscut acest lucru doar dacă deja există discuţii în acest sens. Unul dintre
adolescenţi a indicat explicit că ar prefera să fie întrebat şi consideră că este da-
toria părinţilor să facă acest lucru, şi nu datoria lui să îi informeze.
Unele discuţii despre sex cu părinţii există, însă unii adolescenţi, mai ales cei
mai tineri, au indicat faptul că nu doresc să aibă aceste discuţii, se simt incon-
fortabil. Părinţii par să se simtă la fel de inconfortabil, iar adolescenţii dintr-un
focus grup au relatat cu umor cum părinţii lor încearcă să ducă aceste discuţii
indirect, prin metafore, pilde, şi referinţe la reportaje de la televizor.
OPERATOR INTERVIU: Şi cum afli ce este?

RESPONDENT: Părinţi.
OPERATOR INTERVIU: De la părinţi?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Ok. Tu ai vorbit cu părinţii? Mi-ai spus
că nu ai vorbit cu părinţii despre asta.
RESPONDENT: Dar se mai aude aşa ceva. Mai trag şi eu cu ochi-
ul.
OPERATOR INTERVIU: Unde se mai aude?
RESPONDENT: Adică acasă aud. Adică părinţii stau într-o came-
ră cu uşa închisă, iar eu mai trag cu ochiul, să aud ce spun. (R.C.,
băiat, 10 ani, Bacău)
Pentru fete, educaţia sexuala din partea părinţilor înseamnă, în general, avertis-
mente despre pericolul sarcinii şi necesitatea de a „avea grijă” de ele. Nu am
întâlnit indicaţii că există abordări pozitive ale sexului, în sensul că actul sexual
este normalizat în anumite condiţii în care fata poate să controleze ceea ce se
întâmplă. Lecţia este, de obicei, de a se păzi şi a se păstra.
117
OPERATOR INTERVIU: Ce ţi-au zis?
RESPONDENT: E, că eu sunt fată şi ar trebui să am grijă de mine,
să nu fac aşa ceva la vârsta asta că nu e normal. […]
OPERATOR INTERVIU: Dar ţi-au spus măcar cum să te protejezi
sau ceva?
RESPONDENT: [oftează] ştiu cum, dar ei nu mi-au zis cum. [râ-
de] Ei nu mi-au spus despre acest lucru că nu i-am lăsat, am vrut să
evit acest subiect pentru că nu-mi place să vorbesc cu părinţii des-
pre aceste lucruri. (A., fată, 14 ani, Constanţa)
Doar câţiva adolescenţi au menţionat ceea ce ar putea constitui ore de educaţie

sexuală, care, în general, sunt scurte şi, de fapt, sărace în informaţii. Unele din-
tre aceste ore vin chiar din partea profesorilor de religie, întâmpinate cu mai
multă sau mai puţină seriozitate de către elevi.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Am avut o discuţie dintr-asta

odată şi a deviat total de la ora de religie, şi profesoara era acolo să
ne spună că de fapt nu-i bine, şi noi eram, „dar de ce, doamnă?”.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Sunt discuţii tabu şi ăsta e un
prim fapt pentru care se-ntâmplă chestiile astea, pentru că nu sunt
discuţii.
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Da, şi majoritatea nu vor să
deschidă subiectul ăsta, pentru că...încep să râdă, în faţă critică lu-
crul ăsta, dar în spate nu e chiar aşa. (Focus grup, mixt, 16-17 ani,
Bacău)
OPERATOR INTERVIU: Da, dar la şcoală v-a explicat cineva să

vă protejaţi? Despre viaţa sexuală, ceva? Unde? Când?
RESPONDENT: Da, acum doi ani. La ora de religie.
OPERATOR INTERVIU: Într-a VIII-a?
RESPONDENT: Într-a VII-a.
OPERATOR INTERVIU: Aşa. Şi ce v-a spus?
RESPONDENT: A încurcat o profesoară de religie clasele şi în loc
să le povestească celor mai mari, ne-a povestit nouă. Ne-a povestit
cum să se protejeze fetele şi nu ştiu ce. Ne-a arătat cum arată copiii
în burtă. Ne-a povestit cum a rămas însărcinată şi copilul ei murise
în burtă […] (I., băiat, 14 ani, Constanţa)
Nu surprinzător, sursele de informaţii cele mai bogate şi mai la îndemână vin

din folosirea media – atât internet, cât şi jocuri şi comunicare electronică. Copiii
sunt expuşi, că vor, că nu vor, unor imagini pornografice (au fost menţionate
doar femei sexualizate), pot căuta orice informaţie doresc pe internet şi schim-
bă, prin intermediul reţelelor de socializare sau al grupurilor de discuţie sau joc,
tot felul de materiale cu conţinut sexual.
118
RESPONDENT: Există internet, logic, toţi băieţii, toate fetele se
uită, sunt site-uri. Mii de site-uri. Netul e cel mai bun învăţător, lo-
gic, da, a fost ok. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca)
RESPONDENT: Am doar wi-fi şi cu el mă joc, mai caut alte jo-

curi.
OPERATOR INTERVIU: Ok.
RESPONDENT: Dar mai văd şi poze de astea. Cu fete care îşi ara-
tă tot felul de părţi... din alea.
OPERATOR INTERVIU: Aha. Ok. Şi cum ajungi la pozele astea?
RESPONDENT: Păi, nu ştiu. Eu tot dau până când găsesc jocul şi
după aceea tot îmi arată poze, poze, cu fete.
OPERATOR INTERVIU: Aha.
RESPONDENT: Din alea mari. (R.C., băiat, 10 ani, Bacău)
RESPONDENT: Am tot felul de colegi care-şi trimit tot felul de...

au un grup al lor, foşti colegi care-şi trimiteau poze cu tot felul de
fete, dar m-au băgat şi pe mine, dar după aia am ieşit. (I., băiat, 14
ani, Constanţa)
e. Violenţă, coerciţie
Din poveştile respondenţilor a reieşit că situaţiile în care o adolescentă este pre-

sată indirect să întreţină relaţii sexuale, de teama de a nu fi părăsită de prieten,
sunt destul de dese. Situaţiile în care coerciţia era directă şi clară, însoţită de
violenţă fizică, sunt mai rare, însă nu inexistente. Câţiva dintre respondenţi au
relatat astfel de situaţii în care s-au aflat prieteni sau cunoscuţi de-ai lor.
OPERATOR INTERVIU: Nu, ok. În cercurile tale de prieteni ştii

de cazul în care vreo persoană care a trecut printr-o situaţie a fost
forţată să aibă…?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: A fost forţată, deşi nu dorea lucrul ăsta?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Povesteşte-mi puţin despre acest caz.
RESPONDENT: O vecină din alt bloc, o cheamă I. […] şi a fost
într-un parc şi avea ceva prieteni în alt cartier şi a venit după
ea…şi a băgat-o în dubă şi a dus-o, şi după aia s-a întors acasă şi o
mers la medic cu maică-sa şi …nu o păţit nimic.
OPERATOR INTERVIU: Ce înseamnă că nu a păţit nimic, ce
anume înseamnă?
RESPONDENT: […] adică nu o urât-o.
OPERATOR INTERVIU: Avuseseră un contact sexual pe care ea
nu şi l-a dorit?
RESPONDENT: Da.
119
OPERATOR INTERVIU: Şi nu o păţit nimic înseamnă că nu o
rămas gravidă?
RESPONDENT: Da.
OPERATOR INTERVIU: Ok. Şi cum s-a încheiat povestea asta?
RESPONDENT: Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat.
OPERATOR INTERVIU: Au făcut-o nevăzută, ca şi cum...
RESPONDENT: Da. (L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca)
Pentru una dintre respondente, ameninţarea violenţei era incorporată în pericolul

începerii vieţii sexuale:
OPERATOR INTERVIU: De ce?

RESPONDENT: Pentru că pe mine mă înspăimântă. Adica îmi es-
te frică...
OPERATOR INTERVIU: Ți-e frică de ce? Ce te înspăimântă la
asta?
RESPONDENT: Păi nu ştiu....
OPERATOR INTERVIU: Ce ţi se pare aşa înspăimântător?
RESPONDENT: ....eu cred că....nu este...am văzut şi pe stradă
cum o fluiera, cum o urca în maşină şi...de asta îmi este frică.
OPERATOR INTERVIU: Ți-e frică să nu ţi se întâmple şi ţie.
RESPONDENT: Da. (I.D., fată, 10 ani, Bacău)
În general, atunci când erau întrebaţi ce părere au despre astfel de situaţii şi cum
se poziţionează, respondenţii au condamnat astfel de comportamente, fără ezita-
re şi au precizat că şi prietenii lor ar fi de aceeaşi părere. Nominal, deci, violenţa
sexuală e condamnată şi un act sexual ne-consensual este considerat nedorit şi
chiar nelegitim. Astfel de comportamente au fost patologizate şi declarate ne-
normale. Totuşi, au fost respondenţi care au sugerat că e posibil ca victima – o
fată – să fi trimis semnale greşite sau să fi provocat violenţa într-un fel sau altul.
OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai tu despre situaţii de genul

ăsta, de fete care au fost violate sau constrânse, sau de băieţi?
RESPONDENT: Cele care au fost violate au dat ele ceva semne
băieţilor.
OPERATOR INTERVIU: I-au provocat?
RESPONDENT: Da. Băieţii, dac-au văzut că i-au provocat, s-au
gândit la tot felul de posibilităţi.
OPERATOR INTERVIU: Că e disponibilă.
RESPONDENT: Da. Dar ea la momentul actual, că nu, că nu. Se-
ntâmplă tot felul de cazuri şi cu chestiile astea.
OPERATOR INTERVIU: Şi la băieţi?
RESPONDENT: Şi la băieţi e la fel. (C., băiat, 14 ani, Cluj-
Napoca)
120
f. Contracepţie, infecţii cu transmitere sexuală
Metoda contraceptivă pomenită cu precădere – în ceea ce priveşte mai ales cu-

noştinţele, dar în unele cazuri şi utilizarea – este prezervativul. Adolescenţii ştiu
că prezervativul protejează împotriva unei sarcini nedorite şi acesta este princi-
palul mod de utilizare. Infecţiile cu transmitere sexuală nu au fost menţionate
decât de câteva ori, iar în două dintre aceste cazuri, în relaţie cu posibilitatea
utilizării serviciilor unor lucrătoare sexuale.
Tabelul 54. Cât de des ai folosit prezervativul (tu sau partenerul tău) în ultimele 12
luni? (adolescenţi de 14-18 ani care şi-au început viaţa sexuală)
Nu a avut
La fiecare
relaţii sexuale
contact Ocazional Niciodată NR Total
în ultimele
sexual
12 luni
Bucureşti Băiat [N=60] 62% 22% 5% 10% 2% 100%
Fată [N=25] 56% 32% 8% 4% 100%
Total [N=85] 60% 25% 6% 7% 2% 100%
Bacău Băiat [N=89] 49% 20% 11% 8% 11% 100%
Fată [N=40] 39% 24% 17% 2% 17% 100%
Total
46% 22% 13% 6%
[N=129] 13% 100%
Cluj-
Băiat [N=61] 57% 27% 10%
Napoca 7% 100%
Fată [N=46] 61% 28% 9% 2% 100%
Total
59% 27% 9% 1%
[N=107] 4% 100%
Iaşi Băiat [N=48] 55% 25% 4% 4% 12% 100%
Fată [N=28] 44% 26% 19% 4% 7% 100%
Total [N=76] 51% 25% 9% 4% 11% 100%
Constanţa Băiat [N=44] 43% 34% 7% 5% 11% 100%
Fată [N=8] 38% 63% 100%
Total [N=52] 37% 35% 15% 4% 10% 100%
6.2.3. Credinţe empirice
a. „Ce fac eu?”
În cazul celor intervievaţi şi care au declarat explicit că şi-au început viaţa sexu-
ală, debutul vieţii sexuale se situează în jurul vârstei de 14-15-16 ani, cu câteva
excepţii notabile (un băiat care şi-a început viaţa sexuală la 10 ani, altul la 13
ani). Cu o singură excepţie, respondenţii care au declarat că şi-au început viaţa
sexuală nu ataşau ruşine sau regret începerii vieţii sexuale. Atitudinile moraliza-
toare sau mai conservatoare au fost prezente, însă, aşa cum se vede mai ales în
rândul celor care nu şi-au început încă viaţa sexuală.
121
Dintre adolescenţii care au declarat că şi-au început viaţa sexuală, în jur de ju-
mătate au avut primul contact sexual în jurul vârstei de 15-16 ani, cu diferenţe
mici între oraşe, Constanţa fiind cu 10 procente în urma celorlalte. În jur de o
cincime şi-au început viaţa sexuală în intervalul 13-14 ani, iar un procent mai
mic – la peste 17 ani.
Conform acestor date cantitative, diferenţele semnificative se observă însă între

băieţi şi fete, atât în ceea ce priveşte debutul, cât şi vârsta lui. Fetele par să îşi
înceapă viaţa sexuală mai târziu decât băieţii: 14- 15,2 ani la băieţi şi 15,5-16,2
ani la fete, cu diferenţa cea mai mare la Constanţa (2 ani) şi cea mai mică la Iaşi
(0,3 ani) (vezi tabelul 51).
Estimările celor intervievaţi în ceea ce priveşte semenii lor sunt extrem de variate
şi nu ar putea fi neapărat uniformizate într-un fel de regulă. Totuşi, cei care şi-au
început viaţa sexuală tind să facă estimari mai generoase în ceea ce priveşte pro-
porţia şi comportamentul celor care şi-au început viaţa sexuală – care pot fi, de
altfel, bazate pe o realitate obiectivă şi pe nişte determinanţi sociali şi culturali
care au favorizat debutul propriei vieţi sexuale. Datele obţinute din cercetarea
cantitativă oferă o imagine mai clară – ele sunt punctate în secţiunile de mai jos.
Din răspunsurile la chestionar, reiese că adolescenţii estimează, în general, că

mai puţini din cei din cercul lor de prieteni (atât fete, cât şi băieţi) şi-au început
viaţa sexuală decât adolescenţii de aceeaşi vârstă din ţară. Diferenţele sunt mai
mari în cazul fetelor. De exemplu, 34% din fetele din Bucureşti au spus că nici
una dintre prietenele lor nu şi-a început viaţa sexuală, însă doar 6% din fetele de
aceeaşi vârstă sunt în aceeaşi situaţie; 10% au spus că mai mult de jumătate din
prietene au avut deja contact sexual, faţă de 26% din fetele de aceeaşi vârstă.
Un număr destul de mare au declarat că nu pot face estimări, chiar şi în cazul prie-
tenilor şi al prietenelor (între 22% şi 40%, majoritatea situându-se în jur de 30%).
Tabelul 55. Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul ado-
lescenţilor de 14-18 ani (eşantion băieţi)
Mai Mai
Nici Cam Nu
jumătate jumătate
Câţi dintre priete- Bucureşti 17% 13% 17% 20% 10% 25%
nii tăi băieţi şi-au Bacău 12% 18% 11% 17% 13% 28% 1%
început deja viaţa Cluj-
sexuală? 12% 15% 12% 16% 9% 34% 2%
Napoca
Iaşi 14% 16% 18% 16% 10% 25% 2%
Constanţa 10% 7% 7% 14% 28% 26% 7%
122
Mai Mai
Nici Cam Nu
jumătate jumătate
Câte dintre priete- Bucureşti 17% 15% 14% 11% 4% 38% 1%
nele tale şi-au înce- Bacău 13% 17% 11% 15% 7% 35% 1%
put deja viaţa Cluj-
sexuală? 14% 14% 15% 12% 5% 38% 2%
Napoca
Iaşi 21% 9% 16% 16% 3% 32% 4%
Constanţa 14% 5% 10% 18% 17% 29% 6%
Câţi dintre băieţii Bucureşti 9% 11% 21% 20% 5% 33% 1%
de vârsta ta şi-au Bacău 7% 17% 11% 19% 10% 35% 2%
sexuală? 7% 16% 14% 16% 5% 40% 2%
Napoca
Iaşi 11% 12% 16% 24% 4% 31% 2%
Constanţa 7% 6% 15% 15% 17% 34% 6%
Câte dintre fetele Bucureşti 8% 16% 19% 17% 4% 36% 2%
sexuală? 8% 13% 14% 16% 5% 41% 2%
Napoca
Iaşi 13% 8% 16% 21% 3% 35% 6%
Constanţa 10% 6% 10% 17% 16% 35% 7%
Dintre prietenii tăi, Bucureşti 24% 7% 7% 11% 17% 34%
câţi cred că TU ţi- Bacău 21% 7% 11% 9% 14% 37% 1%
ai început deja via- Cluj-
ţa sexuală? 28% 10% 8% 6% 13% 32% 3%
Napoca
Iaşi 23% 14% 11% 7% 15% 28% 2%
Constanţa 13% 4% 8% 11% 20% 38% 6%
Tabelul 56. Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul ado-
lescenţilor de 14-18 ani (eşantion fete)
Mai Mai
Nici Cam Nu
jumătate jumătate
prietenii tăi băieţi Bacău 19% 12% 12% 19% 9% 29%
şi-au început deja Cluj-
viaţa sexuală? 15% 13% 15% 21% 8% 28% 1%
Napoca
Iaşi 9% 16% 14% 14% 11% 32% 4%
Constanţa 8% 14% 9% 9% 22% 32% 5%
Câte dintre Bucureşti 34% 19% 11% 10% 5% 21% 1%
prietenele tale Bacău 26% 18% 15% 14% 3% 25%
şi-au început deja Cluj-
viaţa sexuală? 19% 16% 19% 17% 6% 22% 1%
Napoca
Iaşi 15% 25% 16% 9% 4% 30% 3%
Constanţa 13% 19% 9% 19% 8% 27% 5%
123
Câţi dintre băieţii Bucureşti 6% 12% 7% 32% 10% 33% 1%
6% 11% 21% 17% 6% 39% 1%
sexuală? Napoca
Iaşi 5% 11% 15% 25% 4% 35% 4%
Constanţa 8% 14% 14% 14% 13% 32% 5%
Câte dintre fetele Bucureşti 12% 11% 19% 26% 3% 29% 2%
sexuală? 6% 10% 21% 22% 4% 36% 1%
Napoca
Iaşi 6% 13% 20% 23% 4% 33% 2%
Constanţa 8% 24% 14% 9% 5% 35% 5%
Dintre prietenii tăi, Bucureşti 59% 5% 6% 2% 5% 22% 1%
câţi cred că TU Bacău 55% 7% 5% 3% 4% 25% 2%
ţi-ai început deja Cluj-
viaţa sexuală? 42% 13% 5% 4% 7% 29% 1%
Napoca
Iaşi 48% 9% 1% 5% 8% 26% 4%
Constanţa 37% 14% 5% 37% 8%
Întrebaţi câţi dintre prietenii lor ştiu sau cred că ei şi-au început deja viaţa sexu-
ală, aproximativ o treime din fete şi din băieţi au spus că nu ştiu, indicând faptul
că totuşi această chestiune nu este una discutată deschis, nici chiar între prieteni.
În jur de un sfert dintre băieţi au spus că nici unul dintre prietenii lor nu cred că
ei şi-au început viaţa sexuală (faţă de aproximativ jumătate din fete). Peste 13%
din băieţi au spus că toţi prietenii lor cred că ei şi-au început deja viaţa sexuală,
faţă de 4-8% în cazul fetelor.
În ceea ce priveşte gradul de cunoaştere în rândul părinţilor, estimările adoles-

cenţilor sunt similare, deşi nu atât de uniforme: în mare, adolescenţii declară că
părinţii lor nu ştiu şi nu cred că ei şi-au început viaţa sexuală, din nou, cu dife-
renţe simţitoare între fete şi băieţi – procentul fetelor care au declarat acest lucru
este cu mult mai mare decât al băieţilor (diferenţe de aprox. 20 de procente).
Este interesant că, la o comparaţie între procentul celor care şi-au început viaţa
sexuală şi procentul celor care declară că părinţii lor ştiu sau cred acest lucru,
apar diferenţe semnificative, atât în rândul fetelor, cât şi al băieţilor. De exem-
plu, în Bucureşti, deşi 47% din băieţi şi 18% din fete şi-au început deja viaţa
sexuală, doar 35% dintre băieţi şi 10% dintre fete spun că părinţii lor spun sau
cred acest lucru. Aceste date sugerează, aşa cum indică şi interviurile, că ado-
lescenţii nu sunt foarte deschişi cu părinţii lor despre aceste lucruri şi încearcă
să păstreze începutul vieţii sexuale secret.
124
Tabelul 57. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început
deja viaţa sexuală? (adolescenţi 14-18 ani)
Părinţii mei Părinţii mei nu Părinţii mei nu
Nu ştiu
ştiu că eu ştiu, dar cred ştiu şi nici nu
ce cred
mi-am că mi-am cred că eu mi-am NR
părinţii
început viaţa început viaţa început viaţa
mei
sexuală sexuală sexuală
Băiat
26% 9% 23% 33%
Bucureşti [N=126] 10%
Fată
10% 50% 19%
[N=138] 18%
Total
18% 4% 37% 26%
[N=264] 14%
Băiat
13% 13% 32% 34%
Bacău [N=190] 9%
Fată
8% 5% 53% 22%
[N=196] 12%
Total
10% 9% 42% 28%
[N=386] 11%
Cluj- Băiat
19% 9% 23% 33%
Napoca [N=158] 15%
Fată
13% 8% 48% 18%
[N=156] 13%
Total
16% 8% 36% 26%
[N=315] 14%
Băiat
14% 6% 38% 29%
Iaşi [N=127] 14%
Fată
8% 5% 58% 12%
[N=130] 19%
Total
11% 6% 48% 20%
[N=257] 16%
Constanţa Băiat
26% 11% 13% 36%
[N=87] 15%
Fată
9% 6% 44% 35%
[N=53] 6%
Total
19% 9% 25% 36%
[N=140] 11%
6.2.4. Credinţe normative
La întrebarea Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi începi viaţa sexuală?,

răspunsurile arată un tipar similar în toate oraşele, cu o uşoară deviere în Con-
stanţa. În celelalte patru oraşe, procentul creşte uşor, aproape liniar, de la 5-8%
„Cu siguranţă da”, până la 31-37% „Cu siguranţă nu”. Dacă examinăm răspun-
surile pe cele două genuri, observăm că fetele tind să se aglomereze mai mult
înspre „nu” decât băieţii: fetele s-au plasat în una din variantele de „nu” în pro-
porţii de 70-77%, faţă de 13-15% în variantele de „da”, în timp ce pentru băieţi,
125
proporţiile erau de 40-43% „nu” şi, respectiv, 40-46% „da”. Cu alte cuvinte,
fetele sunt de părere că mai degrabă ele nu ar trebui să fi început viaţa sexuală
până acum, pe când în ceea ce priveşte băieţii, părerile sunt ambivalente.
Tabelul 58. Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală?
Cu siguranţă Probabil Probabil Sigur
NŞ NR Total
da că da că nu nu
Băiat
13% 33% 22% 18%
Bucureşti [N=126] 15% 0% 100%
Fată
3% 12% 26% 44%
[N=138] 15% 1% 100%
Total
8% 22% 24% 31%
[N=264] 15% 0% 100%
Băiat
16% 28% 23% 17%
Bacău [N=190] 13% 3% 100%
Fată
2% 12% 18% 57%
[N=196] 11% 1% 100%
Total
9% 20% 21% 37%
[N=386] 12% 2% 100%
Cluj- Băiat
8% 32% 19% 23%
Napoca [N=158] 17% 1% 100%
Fată
1% 12% 23% 48%
[N=156] 16% 1% 100%
Total
5% 22% 21% 35%
[N=315] 16% 1% 100%
Băiat
10% 30% 24% 19%
Iaşi [N=127] 13% 3% 100%
Fată
2% 12% 26% 51%
[N=130] 9% 2% 100%
Total
6% 21% 25% 35%
[N=257] 11% 2% 100%
Băiat
24% 25% 12% 14%
Constanţa [N=87] 17% 8% 100%
Fată [N=53] 0% 19% 19% 45% 17% 0% 100%
Total
15% 23% 14% 26%
[N=140] 17% 5% 100%
b. „Ce cred eu că ar trebui să facă ceilalţi?”
Adolescenţii intervievaţi par să se polarizeze înspre două abordări, una care lea-
gă debutul vieţii sexuale de maturitatea biologică şi cealaltă – de maturitatea
mentală, inclusiv independenţa socială şi economică. Deşi diferite, cele două
abordări aduc în prim plan dezvoltarea capacităţii reproductive (ca oferind baza
pentru posibilitatea actului sexual sau pentru pericolul actului sexual, sub forma
sarcinii nedorite). O a treia abordare – venind dinspre băieţii care şi-au început
126
deja viaţa sexuală, sau declară că şi-au început-o – este una de bravadă şi de
încurajare a trăirii clipei.
De asemenea, există diferenţe clare între aşteptările referitoare la fete şi la bă-

ieţi, diferenţe care reflectă atât norme mai largi, ale societăţii, cât şi semnificaţia
pe care înşişi adolescenţii o acordă începerii vieţii sexuale.
Părerea cea mai larg exprimată este că un adolescent ar trebui să îşi înceapă via-
ţa sexuală atunci când este pregătit şi când poate să îşi asume consecinţele unui
act sexual, când este capabil/capabilă de a duce o viaţă independentă. Adeseori,
acest moment este legat şi de momentul căsătoriei – începutul vieţii sexuale ar
trebui să apară în contextul unei relaţii serioase sau chiar al unei căsătorii.
OPERATOR INTERVIU: Când crezi că este momentul potrivit

pentru un tânăr să îşi înceapă viaţa sexuală?
RESPONDENT: Cred că atunci când îşi găseşte persoana cu care
crede că poate avea un viitor, casă, copii şi aşa mai departe, deci
cu persoana aceea […]
OPERATOR INTERVIU: N-ai putea să o găseşti şi înainte de 16 ani?
RESPONDENT: Ba da, dar, indiferent cât ai vrea şi dacă vrei ca
persoana să nu facă puşcărie, dacă află tatăl sau amândoi părinţii,
atunci trebuie să aştepţi. Sau, nu ştiu, sunt persoane ca mine care
cred că nu e normal la vârsta asta. Ăsta e răspunsul […] (C., fată,
13 ani, Cluj-Napoca)
OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre cei care şi-au înce-
put viaţa sexuală la 18 ani sau mai târziu?
RESPONDENT: Este bine dacă are loc de muncă şi reuşesc să-şi
facă o familie.
OPERATOR INTERVIU: Ok, dar ce părere crezi că au ceilalţi
oameni despre ei?
RESPONDENT: Eu cred că nu au nici o părere.
OPERATOR INTERVIU: Adică o părere rea sau bună sau nu au
nici un fel de părere?
RESPONDENT: Nu ştiu, între.
OPERATOR INTERVIU: Că nu e treaba lor, înţeleg. Care crezi că
este momentul potrivit pentru un tânăr să-şi înceapă viaţa sexuală?
RESPONDENT: Când are casa lui, când ştie că o să aibă cu ce să
întreţină pe copil şi să ştie că prietena sau iubita nu este
vagaboandă şi nu fuge şi …(L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca)
În unele cazuri, momentul începerii vieţii sexuale a fost legat de maturitatea

biologică şi mai ales de dezvoltarea capacităţii reproductive. Fetele, mai ales,
vor fi capabile să îşi înceapă viaţa sexuală „când se dezvoltă ovarele” (G.L.,
băiat, 15 ani, participant focus grup Cluj-Napoca), însă în multe cazuri, dezvol-
tarea capacităţii reproductive a fost dată drept motivaţie pentru o amânare a în-
127
ceperii vieţii sexuale pentru fete. Pericolul sarcinii, care este foarte real în ima-
ginaţia acestor copii, creează pentru mulţi o diferenţă între aşteptările pentru
băieţi şi cele pentru fete. Este interesant că referinţele la contracepţie sau avort –
ca posibile soluţii pentru ameninţarea sarcinii nedorite – au fost minime, şi mai
mult în relaţie cu educaţia sexuală formală (efectuată de către dirigin-
te/profesori), fără nicio relaţie cu practica. Nici una dintre fetele active sexual
nu au indicat folosirea de pilule contraceptive şi, în general, prezervativele au
fost destul de puţin menţionate.
MODERATOR: Dar ce părere aveţi despre cei care şi-au început

viaţa sexuală?
PARTICIPANT 1 (adolescentă, Bacău): Eu cred că trebuie să alegi
un moment în care eşti pregătit pentru consecinţe. Mai ales dacă
eşti fată. Bine, şi dacă te protejezi, nu eşti protejat 100% şi dacă
se-ntâmplă, Doamne-fereşte, să rămâi însărcinată, trebuie să te
gândeşti că de fapt, copilul ăla nu are nicio vină şi nu trebuie să-l
avortezi, nu trebuie să faci prostie după prostie. Afli că eşti însăr-
cinată şi te duci repede şi faci avort, de ce trebuie să plătească co-
pilul ăla pentru inconştienţa ta?
PARTICIPANT 2 (adolescentă, Bacău): Şi nu eşti dezvoltată din
punct de vedere fizic pentru aşa ceva, consecinţele pot fi naşpa.
OPERATOR INTERVIU: Nu ştii. Ok....Ce părere crezi că au oa-

menii despre adolescenţii care îşi încep viaţa sexuală înainte de 16
ani? Sau mai devreme de 16 ani?
RESPONDENT: Nu au o părere foarte bună.
OPERATOR INTERVIU: De ce?
RESPONDENT: Pentru că...spun că încă sunt mici şi....încă...nu
au...cum să spun?...nu au....nu că n-au voie. Nu e recomandat!
OPERATOR INTERVIU: De ce nu?
RESPONDENT: Pentru că....fetele pot rămâne însărcinate. De as-
ta. (I.D., fată, 10 ani, Bacău)
Cei care şi-au început deja viaţa sexuală tind să privească pozitiv debutul mai
timpuriu al vieţii sexuale:

au început viaţa sexuală la 16 ani sau mai devreme?
RESPONDENT: Nu am nicio părere rea. E foarte normal. Oricum
o să o facă. Decât să fie prea târziu, e bine şi vârsta asta. Ştiu şi
persoane care au 32 de ani şi n-au primit un sărut în viaţa lor.
(L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca)

au început viaţa sexuală la 16 ani sau mai devreme?
128
RESPONDENT: Mai bine mai devreme decât mai târziu, că d-aia
…
OPERATOR INTERVIU: Aşa e. (Râsete). Dar ce părere crezi că
au ceilalţi oameni despre ei?
RESPONDENT: Păi nu mai contează părerea lor atâta timp cât tu
te simţi bine. (I., fată, 15 ani, Cluj-Napoca)
MODERATOR: Ce părere aveţi voi despre adolescenţii care nu şi-

au început viaţa sexuală?
PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Proşti.
PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Aşa e bine.
Până la 18 ani, îţi trăieşti viaţa la maxim. (Focus grup adolescenţi,
mixt, Cluj-Napoca)
În ceea ce priveşte numerele (vârste exacte) indicate, nu există consistenţă şi

reguli uniforme. Singurele tendinţe pe care le-am putut observa sunt că (1) cei
tineri tind să indice o vârstă mai înaintată (18 ani, majorat, căsătorie) ca fiind
acceptabilă (confluând propriile norme cu cele sociale la care se raportează);
(2) cei care nu şi-au început viaţa sexuală tind să indice, de asemenea, o vârstă
mai înaintată ca fiind de preferat (tot în jur de 18 ani); (3) cei care şi-au început
viaţa sexuală indică vârste apropiate de vârsta propriului debut şi, mai mult decât
atât, indică diferenţe conştiente şi asumate între normele personale şi cele ale
adulţilor.
Răspunsurile la chestionare indică diferenţe foarte pronunţate între vârsta de

debut sexual pentru fete şi cea pentru băieţi. În funcţie de oraş, între 0 şi 1%
dintre cei chestionaţi spun că 15 ani sau mai puţin ar fi o vârstă potrivită pentru
fete, faţă de procente situate între 11 şi 20% pentru băieţi (diferenţele sunt între
11 şi 20 de procente). La limita superioară, adică vârsta de 18 ani şi peste, dife-
renţele sunt şi ele foarte mari, între 40 şi 52% pentru fete şi între 18 şi 33% pen-
tru băieţi (cu diferenţe de 19-24 de procente). Procentele mari de adolescenţi
care indică vârste mai înaintate ca vârste potrivite pentru debutul vieţii sexuale
confirmă impresia lăsată de interviuri, şi anume o viziune mai conservatoare.
Tabelul 59. Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în
cazul unui băiat? (eşantion băieţi 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
Eşantion băieţi, N= 126 190 158 127 87
<= 14 ani 6% 11% 8% 6% 13%
15 ani 9% 5% 6% 5% 7%
16 ani 22% 16% 11% 13% 13%
17 ani 15% 8% 8% 17% 7%
129
peste 18 ani 25% 26% 33% 24% 18%
Nu ştiu 19% 29% 31% 28% 34%
NR 4% 5% 4% 7% 8%
Total 100% 100% 100% 100% 100%
Vârsta medie 16.7 16.9 17.3 17.0 16.1
Tabelul 60. Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în
cazul unei fete? (eşantion fete 14-18 ani)
Cluj-
% Napoca
Eşantion fete, N= 138 196 156 130 53
<= 15 ani 1% 1%
16 ani 6% 3% 8% 5% 6%
17 ani 9% 8% 8% 13% 9%
peste 18 ani 47% 49% 52% 48% 40%
Nu ştiu 32% 36% 30% 30% 45%
NR 6% 4% 1% 5%
Total 100% 100% 100% 100% 100%
Vârsta medie 18.0 18.9 18.4 18.2 17.7
Întrebaţi direct ce cred despre începerea vieţii sexuale la vârsta lor, adolescenţii
au răspuns, din nou, diferit în funcţie de gen, băieţii înclinând să fie mai des-
chişi faţă de acest comportament, pe când fetele au tins să fie mai conservatoa-
re. Aproximativ 46% dintre băieţi au spus că există lucruri mai importante (faţă
de peste 70% dintre fete), în jur de 30% - că este în regulă să-şi fi început viaţa
sexuală deja (faţă de 13-16% fete), şi 6% să fi avut deja parteneri multipli (faţă
de 0-1%). Procentele din Constanţa ies puţin din tipar, cu diferenţe mai puţin
pronunţate şi cu un număr mai mare de respondenţi care au răspuns „nu ştiu”.
130
Tabelul 61. Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul băie-
ţilor de 14-18 ani
început deja viaţa se-

vârsta mea decât să-ţi
Este în regulă să-ţi fi
avut deja mai mulţi

începi viaţa sexuală
xuală la vârsta mea
Este în regulă să fi
parteneri de sex la
Există alte lucruri
mai importante la
vârsta mea
Eşantion băieţi NŞ NR
Care dintre următoare- Bucureşti 46% 30% 6% 16% 3%

le afirmaţii este cea mai Bacău 46% 30% 4% 14% 6%
apropiată de ceea ce Cluj-
crezi tu despre începe- 49% 28% 5% 14% 4%
Napoca
rea vieţii sexuale în Iaşi 46% 33% 7% 7% 7%
cazul copiilor/ adoles-
cenţilor de vârsta ta? Constanţa 28% 29% 11% 26% 6%
le afirmaţii crezi că este Bacău 34% 35% 7% 19% 5%
cea mai răspândită pă- Cluj-
rere despre începerea 24% 45% 9% 19% 3%
Napoca
vieţii sexuale în rândul Iaşi 21% 56% 8% 11% 4%
celor de aceeaşi vârstă
cu tine? Constanţa 22% 30% 6% 35% 6%
răspândită părere des- Cluj-
pre începerea vieţii 30% 40% 7% 20% 3%
Napoca
sexuale în rândul prie- Iaşi 27% 49% 8% 13% 3%
tenilor tăi?
Constanţa 27% 23% 10% 34% 6%
apropiată de ceea ce Cluj-
cred părinţii despre 55% 15% 1% 24% 4%
Napoca
începerea vieţii sexuale? Iaşi 58% 17% 3% 16% 6%
Constanţa 26% 17% 7% 36% 14%
131
Tabelul 62. Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul fete-
lor de 14-18 ani
importante la vârsta mea
deja mai mulţi parteneri

Este în regulă să-ţi fi în-
Este în regulă să fi avut

Există alte lucruri mai
decât să-ţi începi viaţa
sexuală la vârsta mea
de sex la vârsta mea

ceput deja viaţa
sexuală
Eşantion fete NŞ NR
Care dintre următoare- Bucureşti 75% 16% 7% 2%

apropiată de ceea ce Cluj-Napoca 71% 22% 6%
crezi tu despre începe-
Iaşi 74% 16% 9% 1%
rea vieţii sexuale în
cazul copiilor/ adoles- Constanţa 54% 9% 37%
cenţilor de vârsta ta?
le afirmaţii crezi că este Bacău 36% 40% 5% 18% 1%
cea mai răspândită pă- Cluj-Napoca 25% 53% 11% 11% 1%
rere despre începerea
Iaşi 16% 60% 4% 18% 2%
vieţii sexuale în rândul
celor de aceeaşi vârstă Constanţa 59% 19% 4% 19%
cu tine?
răspândită părere des- Cluj-Napoca 43% 37% 4% 16%
pre începerea vieţii
Iaşi 46% 30% 4% 19% 2%
sexuale în rândul prie-
tenilor tăi? Constanţa 37% 24% 5% 32% 4%
apropiată de ceea ce Cluj-Napoca 80% 5% 13% 1%
cred părinţii despre
Iaşi 84% 2% 9% 5%
începerea vieţii sexuale?
Constanţa 65% 9% 18% 8%
c. „Ce cred eu că ceilalţi cred că ar trebui să fac?”
Prietenii
Întrebaţi ce cred ei că prietenii lor se aşteaptă de la ei în privinţa începerii vieţii
sexuale, răspunsurile date sunt destul de echilibrat răspândite pe plaja de opţi-
uni, de la „cu siguranţă da” până la „cu siguranţă nu”. Este interesant, totuşi, că
procentele aferente opţiunilor cu „da”, însumate, sunt uşor mai ridicate decât
cele care indică comportamentul declarat (cu câteva procente), ceea ce ne face
să credem că adolescenţii de fapt simt o uşoară presiune din partea prietenilor
132
de a începe viaţa sexuală, prin aşteptările acestora. Diferenţa este mai mare în
cazul celor din Constanţa.
Părinţii
Adolescenţii, cu puţine excepţii, cred cu tărie că părinţii si adulţii din viaţa lor
sunt de părere că ar trebui să îşi înceapă viaţa sexuală după 18 ani, că o vârstă mai
fragedă aparţine copilăriei şi că au cu toţii suficient de mult timp pentru sex după
ce ajung la vârsta maturităţii. Convingerea este mai puternică când este vorba
despre fete, motivul invocat fiind, din nou, pericolul sarcinii. În ceea ce priveşte
băieţii, mai există mici excepţii în care părinţii unora i-au sfătuit să aibă grijă şi să
nu lase vreo fată însărcinată. Aceasta nu înseamnă că adolescenţii îşi însuşesc
aceste norme. Cum am menţionat mai sus, propria experienţă şi mai ales propriul
debut al vieţii sexuale creează o distanţă între normele părinţilor şi ale lor.
OPERATOR INTERVIU: Ce părere crezi că au ceilalţi oameni

despre adolescenţii care şi-au început viaţa sexuală la 16 ani sau
mai devreme?
RESPONDENT: Oamenii, în general, cred că suntem proşti. Cred
că suntem proşti, că mai avem timp. Eu consider că la 16 ani e des-
tul de ok. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca)
OPERATOR INTERVIU: Corect. Când spun ceilalţi oameni mă
refer la familie, profesori, prieteni, alte persoane pe care tu le cu-
noşti. Ce părere ai despre cei care şi-au început viaţa sexuală la 18
ani sau chiar mai târziu?
RESPONDENT: Că bine au făcut.
OPERATOR INTERVIU: Ce crezi că cred ceilalţi oameni despre ei?
RESPONDENT: Îi felicită.
OPERATOR INTERVIU: Că şi-au amânat începerea vieţii sexuale?
RESPONDENT: Da. (N.I.A., fată, 15 ani, Cluj-Napoca)
RESPONDENT: Cred că şi ei sunt mândri de persoanele acelea că,
de fete, cel puţin: „Bravo, eşti încă virgină.” (M.I.C., băiat, 15 ani,
Cluj-Napoca)
OPERATOR INTERVIU: Ce crezi că cred alţi oameni despre ei,
despre tinerii ăştia care-şi încep viaţa sexuală la 12-13-14 ani?
RESPONDENT: Că sunt nişte copii, nu ştiu ce fac, se prostesc, dar
le mai spun că suntem în sec. 21, nu mai suntem pe timpurile voas-
tre. (C., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca)
Datele cantitative confirmă în mare parte aceste concluzii, mai ales în ceea ce
priveşte diferenţele de gen. Băieţii îşi imaginează părinţii mult mai permisivi
decât fetele: între 15% şi 27% dintre băieţi au spus că părinţii lor cred că e în
regulă ca cineva de vârsta lor să-şi fi început viaţa sexuală la vârsta lor, faţă de
numai 2-9% dintre fete (din nou, datele din Constanţa ies uşor din linia celorlalte).
133
6.2.5. Prevalenţa normei sociale a debutului timpuriu al vieţii sexuale

convingeri – empirice şi normative – rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe, de-
butul timpuriu al vieţii sexuale are un caracter de normă socială pentru aproxi-
mativ 30% dintre adolescenţii băieţi şi 13% dintre fete. În medie, 57% dintre
adolescente şi 27% dintre băieţi resping debutul timpuriu al vieţii sexuale. Pen-
tru 26% dintre fete şi 35% dintre băieţi, debutul vieţii sexuale reprezintă o ale-
gere individuală, neinfluenţată de existenţa unei norme sociale specifice.
Tabelul 63. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de credinţele empirice şi normati-
ve referitoare la debutul vieţii sexuale
Neclasificabili
Băiat 27% 35% 35% 3%
Bucureşti
Fată 58% 28% 12% 2%
Băiat 28% 37% 28% 6%
Bacău
Fată 64% 20% 13% 3%
Cluj- Băiat 28% 40% 26% 6%
Napoca Fată 52% 27% 19% 2%
Băiat 34% 29% 29% 9%
Iaşi
Fată 62% 22% 11% 5%
Băiat 17% 32% 39% 11%
Constanţa
Fată 35% 52% 6% 7%
Băiat 27% 35% 30% 7%
Total
Fată 57% 26% 13% 3%
6.2.6. Predictori ai intenţiei de a face sex în următoarele 6 luni

Analiza multivariată a factorilor care determină intenţia adolescenţilor de a face
sex în următoarele şase luni relevă existenţa unor modele explicative diferite în
funcţie de gen şi începerea vieţii sexuale.
Pentru băieţii adolescenţi care nu şi-au început viaţa sexuală, principalii
predictori ai intenţiei de a face sex sunt intensitatea normei sociale privind de-
butul vieţii sexuale şi frecvenţa interacţiunilor cu prietenii. Presiunea grupului
de prieteni asupra adolescentului pare a fi singurul determinant al intenţiei aces-
tuia de a-şi începe viaţa sexuală, atunci când ţinem sub control restul variabile-
lor din model. Avantajele percepute sau riscurile asociate sexului, eficacitatea
de sine sau variabilele de status nu au nicio influenţă asupra intenţiei băieţilor
adolescenţi de a-şi face debutul sexual.
134
În cazul băieţilor care şi-au început viaţa sexuală, există doi factori care favori-
zează intenţia de a face sex în următoarele şase luni şi doi factori inhibitori. Din
prima categorie fac parte convingerile empirice legate de comportamentul sexu-
al al băieţilor adolescenţi şi faptul că părinţii ştiu că aceştia şi-au început viaţa
sexuală. În cea de-a doua categorie se includ gradul de conştientizare a riscuri-
lor asociate practicării sexului şi eficacitatea de sine, amândoi factorii acţionând
în sensul reducerii intenţiei băieţilor de a face sex. Norma socială sau variabilele
de status nu au influenţă semnificativă asupra intenţiei de a face sex în cazul
băieţilor care sunt deja activi sexual.
tenţia de a face sex în următoarele şase luni, la băieţi
Băieţi care şi-au Băieţi care nu şi-au

Predictori început viaţa sexuală început viaţa sexuală
Beta p Beta p
Gradul de conştientizare a riscurilor sexului -0.221 0.002 -0.061 0.251
Percepţia asupra avantajelor sexului 0.082 0.233 -0.054 0.307
Eficacitatea de sine în legătură cu debutul
-0.133 0.034 -0.082 0.111
vieţii sexuale
Norma empirică - comportament sexual 0.264 0.000 0.071 0.240
Norma socială - comportament sexual 0.110 0.121 0.477 0.000
Părinţii ştiu că mi-am început viaţa sexuală 0.171 0.012 -0.024 0.659
Vârsta respondentului 0.068 0.273 0.010 0.854
Nivel educaţie părinţi -0.083 0.206 0.052 0.353
Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii 0.100 0.105 0.145 0.006
0.022 0.734 -0.057 0.273
migrant
Indicator timp petrecut împreună cu părinţii -0.069 0.339 0.051 0.355
Situaţie conflictuală în familie 0.042 0.550 -0.018 0.747
R2 0.32 0.31
N 212 305
Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt mar-
caţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa 1.
135
În cazul fetelor care şi-au făcut debutul sexual, analiza multivariată a relevat un
singur predictor semnificativ al intenţiei de a face sex, acesta fiind intensitatea
normei empirice legate de comportamentul sexual. Altfel spus, cu cât practica-
rea sexului este mai răspândită în cadrul grupului de prieteni, cu atât fetele ex-
primă o intenţie mai clară de a face sex în următoarele şase luni. Influenţele
eficacitatăţii de sine, percepţiei avantajelor şi riscurilor, norma socială sau vari-
abilele de status nu acţionează semnificativ asupra intenţiei de a face sex în rân-
dul acestor fete adolescente.
În schimb, pentru fetele care nu şi-au început viaţa sexuală, modelul explicativ
al intenţiei de a face sex conţine mult mai mulţi predictori. Doi dintre aceştia
acţionează în sensul reducerii intenţiei, şi anume conştientizarea riscurilor aso-
ciate sexului şi implicarea adolescentelor în activităţi extraşcolare. Factorii care
acţionează pozitiv asupra intenţiei de a face sex ţin în primul rând de
normativitate (socială şi empirică), de vârsta fetei şi de frecvenţa interacţiunilor
cu grupul de prieteni. În cazul fetelor care încă nu şi-au început viaţa sexuală,
presiunea grupului acţionează semnificativ în sensul determinării intenţiei aces-
tora de a-şi face debutul sexual.
tenţia de a face sex în următoarele şase luni, la fete
Fete care şi-au Fete care nu şi-au
Beta p Beta p
Gradul de conştientizare a riscurilor sexului 0.078 0.519 -0.196 0.000
Percepţia asupra avantajelor sexului -0.166 0.159 0.035 0.437
Eficacitatea de sine în legătură cu debutul
-0.077 0.476 -0.013 0.762
vieţii sexuale
Norma empirică - comportament sexual 0.415 0.000 0.149 0.001
Norma socială - comportament sexual 0.204 0.174 0.360 0.000
Părinţii ştiu că mi-am început viaţa sexuală 0.076 0.472 -0.050 0.216
Vârsta respondentului -0.045 0.680 0.125 0.004
Nivel educaţie părinţi -0.108 0.364 0.033 0.450
Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii -0.042 0.727 0.103 0.013
-0.079 0.466 0.011 0.784
migrant
Indicator timp petrecut împreună cu părinţii -0.218 0.057 0.023 0.628
Lipsă control din partea mamei -0.032 0.780 0.084 0.074
Lipsă control din partea tatălui -0.019 0.873 -0.042 0.406
Implicare în activităţi extraşcolare 0.039 0.720 -0.101 0.019
136
Fete care şi-au Fete care nu şi-au
Beta p Beta p
R2 0.32 0.40
N 92 398
6.3. Concluzii
Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului
vieţii sexuale reflectă în mare măsură atitudinile populaţiei, cu excepţia cazuri-
lor în care viaţa sexuală a fost deja începută. Adolescenţii intervievaţi sunt de
părere că viaţa sexuală ar trebui începută atunci când persoana este matură şi
poate să îşi asume consecinţele unei relaţii sexuale – sarcina. Momentul indicat
este 18 ani sau chiar căsătoria. Cei care şi-au început deja viaţa sexuală recu-
nosc atitudinile societăţii, însă nu şi subscriu şi indică vârste mai scăzute (apro-
piate propriului debut) pentru începerea vieţii sexuale.
Semnificaţia începerii vieţii sexuale pentru adolescenţi reflectă, de asemenea,

valorile şi atitudinile societăţii şi este puternic genizată. Debutul vieţii sexuale
este, cum am menţionat şi mai sus, pentru băieţi, o chestiune de rit de trecere, de
experimentare şi mai puţin legată de dezvoltarea unei relaţii. Pentru fete, cel
puţin din poveştile despre terţe persoane, este legat de relaţii şi de speranţa că
relaţia va ţine mai mult timp, iar decizia de a face sex poate fi descrisă ca fiind
una de presiune. Dacă, pentru băieţi, începerea vieţii sexuale ca adolescent este
normalizată şi chiar apreciată, pentru fete este un moment care le marchează
respectabilitatea şi, chiar dacă contextul era unul de coerciţie indirectă, ele poar-
tă întreaga responsabilitate pentru această pierdere de respectabilitate. Cu mici
excepţii (fete mai în vârstă), această diferenţă nu era privită critic ci, dimpotrivă,
normalizată. De aceea, fetele în general menţin secretă informaţia că şi-au înce-
put viaţa sexuală.
Contextul practic al începerii vieţii sexuale este unul de oportunitate şi mai pu-
ţin de planificare. Adolescenţii intervievaţi au indicat faptul că începerea vieţii
sexuale s-a produs în momente mai speciale, marcate de lipsa adulţilor şi uneori
de consumul de alcool (zile de naştere, excursii, accesul la spaţii private). Acest
lucru este semnificativ, mai ales dacă îl corelăm cu răspândirea redusă a mijloa-
celor contraceptive. În acelaşi timp, posibilitatea actului sexual este ceva ce este
137
în multe cazuri discutat înainte şi apare în contextul unei relaţii, mai ales pentru
fete.
Grupul de referinţă cel mai important este cel al prietenilor, iar practica şi atitu-
dinile prietenilor par să influenţeze (sau cel puţin să se coreleze cu) momentul
debutului vieţii sexuale.
Surprinzător, părinţii nu sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă

importantă de informaţii, ci mai degrabă prietenii şi media. Şi părinţii, şi copiii
evită în mod sistematic discuţii deschise şi oneste despre sexualitate, iar cele
care au loc se rezumă, în final, la pericolul sarcinii. Băieţii învaţă că pot face ce
doresc atâta timp cât nu lasă o fată însărcinată, iar fetele învaţă că corpul lor este
ceva aflat sub asalt şi trebuie păzit, fără informaţii precise despre cum ar face
asta (în afara abstinenţei).
Şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare şi nici acelea nu sunt

luate în serios de către adolescenţi. În ciuda faptului că în şcoli există o infras-
tructură pentru informare şi că mulţi dintre adolescenţi au indicat nevoia de a
discuta cu o persoană mai în vârstă despre sex şi sexualitate, şcoala joacă un rol
minor, aproape inexistent în educaţia sexuală a adolescenţilor. Din nou, infor-
maţia (adeseori sub formă de pornografie sau pseudo-informaţii) pare să ajungă
la adolescenţi dinspre media (în special website-uri şi jocuri), via prieteni.
În concluzie, decizia de a începe viaţa sexuală şi de a o continua este luată fără

o bază informaţională, de multe ori fără planificare folositoare şi fără sprijin în
afara grupului restrâns de prieteni.
138
7. FACTORI PSIHOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ
COMPORTAMENTELE DE RISC
Cercetarea calitativă a furnizat ocazia identificării, în discursul participanţilor, a
numeroşi factori favorizanţi şi protectivi pentru practicile de risc analizate.
7.1. Factori favorizanţi ai consumului de tutun, alcool, droguri

y Comportamentul este interesant pentru grupul în care este integrat ado-
lescentul şi este practicat de majoritatea prietenilor;
y Grupul de prieteni face presiuni asupra adolescentului ca să iniţieze
acest comportament, o atitudine ambivalentă sau negativă faţă de con-
sum fiind criticată (respingerea acestui comportament fiind echivalată
cu trăsături negative de caracter, cum ar fi lipsa de curaj), sau adoles-
centul este ameninţat chiar cu pierderea prieteniei;
y Interpretarea consumului de substanţe ca fiind un instrument de reglare
emoţională. De exemplu, alcoolul sau marijuana, prin efectul anxiolitic
(în perioadele cu stres intens). Adolescentul se simte mai relaxat şi mai
sociabil, într-o etapă formativă caracterizată prin nesiguranţă şi, adese-
ori, prin anxietate socială;
y Căutarea senzaţiei de „aplatizare emoţională”, de amorţire emoţională
pentru cei care au dificultăţi de a gestiona emoţii negative intense;
y Dorinţa de a experimenta ceva interzis;
y Revoltă faţă de o atitudine restrictivă a persoanelor cu autoritate din
viaţa adolescentului sau faţă de lipsa de atenţie, interes;
y Plictiseală;
y Ritual de iniţiere în maturitate:
RESPONDENT (adolescent, Bacău): Plus că e dorinţa asta nebună

de a face să părem cât mai maturi. Adolescenţii nu mai vor să fie
adolescenţi, copiii nu mai vor să fie copii, ei vor să fie direct per-
soane mature. Evident, fără responsabilităţile care corespund matu-
rităţii, dar cu libertăţile care corespund acestei etape. (Focus grup
y Imitarea modelului parental;

y Dorinţa de a epata (prin nonconformism), de a-i impresiona pe cei din
anturaj sau o persoană anume (de exemplu, de sex opus);
139
y Disocierea de valorile unui grup (cel al adulţilor – în situaţia în care se
percepe ca negativă atitudinea acestora faţă de tutun, alcool sau droguri)
pentru a-şi dovedi apartenenţa la un altul (cel de adolescenţi), ca parte a
procesului de definire a propriei identităţi şi de exprimare a autonomiei;
y Prilej de socializare, de întărire a legăturilor de grup;
y Somnifer, pentru consumul de alcool:
RESPONDENT: De obicei, beau o bere cât să îmi fie somn. Sau,

dacă nu pot să dorm, beau. Pur şi simplu, mă duc într-un local,
comand o bere. (E., fată, 15 ani, Cluj-Napoca)
y Comportamentul din timpul stării de ebrietate, care poate fi considerat

de către alţi adolescenţi ca fiind original, nonconformist şi care aduce
un plus de atenţie şi creşte stima de sine a adolescentului;
y Utilizarea predilectă a stilurilor de coping (prin care adolescentul face
faţă problemelor şi găseşte soluţii) disfuncţionale (care pot conduce la o
rezolvare dezadaptativă, pot bloca sau agrava problema). Un exemplu
ar fi dezangajarea mentală, prin care se produce disocierea de obstaco-
lul intern. Astfel, prin starea de conştiinţă modificată care apare ca ur-
mare a intoxicării cu substanţe, situaţia dificilă poate părea
neimportantă sau poate fi dată uitării.
7.2. Factori protectivi împotriva consumului de tutun, alcool, droguri

y Un grup de prieteni cu o opinie defavorabilă consumului (excesiv) de
substanţe;
y Un exemplu foarte negativ, în familie, de dependenţă de substanţe sau
de boli cronice asociate consumului de substanţe;
y Existenţa unei persoane pe care adolescentul o alege drept model, care
nu consumă alcool, dar face parte din grupul de prieteni, dintre care cei
mai mulţi consumă alcool, tutun sau droguri;
y Interdicţia părinţilor de a consuma substanţe, cuplată cu percepţia că
aceştia se sacrifică în procesul parental (mai ales în situaţii de pauperi-
tate sau de monoparentalitate);
y Preocupare pentru viaţa sănătoasă/teama de boală;
y Dorinţa de a se controla în mediul social;
y Un program foarte aglomerat, care nu lasă timp pentru genul acesta de
activităţi;
140
y Un stil parental democrat, colaborativ, în care se utilizează comunicarea
asertivă, nu există interdicţii rigide, se argumentează deciziile şi se în-
curajează gândirea critică.
7.3. Factori favorizanţi ai debutului timpuriu al vieţii sexuale

Băieţii, în plin proces de construire a propriei identităţi, sunt sensibili la ceea ce
se promovează social (nu doar de către semenii lor – prieteni, colegi, ci şi de
adulţi) ca fiind trăsături ale masculinităţii, pe care încearcă să le imite, pentru a
nu apărea sentimentul incongruenţei de gen. Caracteristicile masculine legate de
exprimarea sexualităţii presupun debut timpuriu al vieţii sexuale, libido crescut,
frecvenţă mare a raporturilor sexuale, potenţă sexuală. Conformismul faţă de
ceea ce este perceput ca fiind normă socială privind manifestarea sexualităţii e
utilizat, de asemenea, pentru a regla procesul de auto-valorizare. Pentru cei care
au nevoie de validare exterioară, apare dorinţa de a împărtăşi celorlalţi (aproape
nediscriminativ) experimentele sexuale, exagerând anumite aspecte ale propriu-
lui comportament sau al partenerei.
Fetele primesc mesaje contradictorii: pe de o parte, că este ruşinos să îşi piardă

virginitatea, pe de altă parte, că este important să investească în relaţii. Presiu-
nea pe care o resimt din partea băieţilor pentru a-şi începe viaţa sexuală creează
un conflict interior, pentru că apare pericolul pierderii relaţiei şi beneficiilor
personale sau sociale anexate acesteia. În prima categorie, intră bunăstarea emo-
ţională care apare ca urmare a ataşamentului faţă de partener, a sentimentului de
iubire, a satisfacerii nevoii de contact fizic şi a calităţii interacţiunilor din rela-
ţie, dar şi validarea feminităţii şi atractivităţii sexuale. În cea de-a doua, mai ales
pentru fetele care îşi reglează stima de sine în funcţie de ce se proiectează în
relaţia cu ceilalţi, apare o pierdere importantă de status şi, deci, consecutiv, este
afectată imaginea de sine.
Alte situaţii sunt cele în care există relaţii sexuale pasagere, motivele invocate
fiind nevoia de a experimenta sau chiar trocul relaţional, fetele devenind dispo-
nibile sexual ca monedă de schimb pentru posibilitatea unei relaţii.
Atitudinea dispreţuitoare sau chiar violentă faţă de fetele care îşi încep viaţa
sexuală, inclusiv faţă de cele cu care au avut raporturi sexuale, îşi are originea în
opinia socială negativă despre debutul timpuriu al vieţii sexuale la adolescente.
Această percepţie descalificantă se cuplează cu cea legată de justeţea lipsei de
empatie şi de reactivitate emoţională din palierul tristeţe-ruşine-compasiune şi
încurajarea emotivităţii din zona iritare-supărare-furie la populaţia de sex mas-
culin. Genul acesta de emoţii cel mai adesea se asociază cu comportamente
agresive, care, în acelaşi timp, sunt considerate ca fiind specific masculine.
141
Există o diferenţă semnificativă în modul în care se stimulează social asocierea
actului sexual cu afectivitatea specifică ataşamentului sau iubirii romantice la
fete şi la băieţi. La băieţi, se încurajează social clivajul dintre afect şi raporturile
sexuale, prin contrast cu modul în care se percepe atitudinea fetei faţă de com-
portamentul sexual.
Alţi factori de risc, în afară de cei culturali privind rolul de gen, sunt:
y Stil parental prea autoritar sau prea lax,
y Auto-depreciere (inclusiv imagine corporală deficitară), auto-agresiune,
auto-sabotaj,
y Neglijenţă şi abuz parental (inclusiv abuz sexual),
y Crize familiale: divorţ, moartea unui membru al familiei,
y Ruperea relaţiei cu partenerul de cuplu,
y Dificultăţi în reglarea emoţională.
7.4. Factori protectivi împotriva debutului timpuriu al vieţii sexuale

y Părinţi care încurajează comunicarea, exprimarea emoţională, spiritul
critic,
y Părinţi care oferă iubire şi respect necondiţionat,
y Părinţi care oferă un model funcţional de relaţie de cuplu,
y Valorizarea romantismului – actul sexual ca expresie a unor afecte de ti-
pul iubire, simpatie, admiraţie,
y Un grup de prieteni care temporizează începerea vieţii sexuale,
y Paradoxal, relaţia proastă cu imaginea de sine corporală poate întârzia
debutul vieţii sexuale, dar se poate asocia cu depresie şi comportamente
auto-abuzive.
142
8. CONCLUZII
8.1. Generale
În rândul adolescenţilor incluşi în studiu predomină credinţele normative ca-
re descurajează iniţierea sau menţinerea comportamentelor de risc. Acestea
sunt văzute ca indezirabile, nesănătoase, reflectându-se negativ asupra imaginii
sociale a celui care le practică.
În acelaşi timp, însă, predomină percepţia conform căreia fumatul, consu-

mul de alcool şi activitatea sexuală sunt mult mai răspândite în rândul ce-
lor de vârsta lor decât sunt în realitate. Întotdeauna „ceilalţi” sunt mai
înclinaţi decât respondentul către comportamentele studiate. Adolescenţii mani-
festă însă dificultăţi în a aprecia câţi dintre semenii lor consumă droguri.
Totodată, adolescenţii au credinţa empirică (de această dată susţinută de

realitate) că probabilitatea practicării comportamentelor studiate creşte
odată cu vârsta.
Părinţii împărtăşesc şi ei credinţa empirică conform căreia copiii lor prac-

tică în mai mică măsură comportamente de risc decât cei de aceeaşi vârstă.
Grupul de prieteni joacă un rol important în iniţierea sau menţinerea prac-

ticilor de risc. Adolescenţii raportează că adoptarea comportamentelor de risc
depinde în mai mică măsură de presiunea directă a grupului de semeni (în care
cineva îi încurajează verbal să încerce un comportament de risc), şi mai degrabă
de presiunea indirectă. Aceasta exploatează dorinţa adolescenţilor de a simţi că
aparţin grupului şi mai ales că sunt în sincron cu starea generală de spirit (de
exemplu, când toată lumea se distrează sau se simte bine). Răspunsul mai redus
la presiunea directă îşi poate avea sursa în credinţa normativă larg internalizată
printre adolescenţi, conform căreia practicile de risc sunt nedorite. Cultura gru-
pului influenţează şi ea iniţierea comportamentelor de risc, frecvenţa sau moda-
litatea lor de practicare. De exemplu, în grupurile în care membrii au preocupări
sportive şi sunt interesaţi de performanţă sau de menţinerea sănătăţii, consumul
de alcool pare mai puţin răspândit şi mai puţin frecvent.
Grupul de prieteni îşi exercită influenţa nu doar prin valorizarea trăsături-

lor comune ale membrilor grupului, ci şi prin promovarea distincţiei faţă
de alte grupuri. Aşa cum arată şi alte cercetări (Killen & Rutland, 2011;
Nesdale, 2004), adolescenţii care aparţin unui grup pot discrimina alte grupuri
cu atitudini diferite faţă de practicile de risc, folosind cuvinte sau comportamen-
te derogatorii faţă de aceştia (de exemplu, pentru adolescenţii care consumă rar
143
sau moderat alcool, cei care exprimă vizibil preferinţa pentru un consum exce-
siv sunt „şmecheri”, „fără demnitate” şi, invers, cei care beau des consideră că
abstinenţii sunt „proşti sau pămpălăi”).
Prima experienţă de consum de alcool, tutun sau droguri are loc, în cele
mai multe situaţii, la o petrecere (alături de alţi adolescenţi), în compania
unor prieteni, în weekend sau în alte momente în care nu există control parental
(ex.: părinţii sunt plecaţi în concediu sau la un eveniment).
Deşi există interdicţii legale privind comercializarea de alcool şi de ţigări

către minori, adolescenţii nu le privesc ca pe obstacole reale în procurarea
acestor substanţe, relatând că cei mai mulţi comercianţi nu respectă prevederi-
le legii. Pentru cei din categoria 14-18 ani, cumpărarea de droguri (în special
marijuana şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive) este privită tot ca un act
fezabil, deşi este mai dificilă decât procurarea de alcool sau ţigări. Chiar şi cei
care nu au experimentat droguri declară că, dacă şi-ar dori, ar putea identifica
un prieten care are un prieten care are un alt prieten etc. care ştie de unde se pot
procura droguri.
Adolescenţii desconsideră şi minimizează rolul programelor educaţionale şi

de prevenire al căror focus este „terorismul despre sănătate”, mai precis un
discurs moralizator în care accentul este pus pe consecinţele negative ale practi-
cilor de risc asupra sănătăţii.
Consumul de substanţe (mai ales cel de alcool şi de ţigări) este indicat ca

sursă de reglare emoţională pentru adolescenţi (le folosesc pentru a se simţi
bine sau mai bine).
O serie de factori psihosociali încurajează/descurajează intenţia de a iniţia

sau păstra comportamentele de risc în viitorul apropiat („Cât de probabil
este ca în următoarele 6 luni să…”).
Intenţia de a fuma este prezisă de:

y norma empirică (percepţia că respectivul comportament este răspândit
în rândul semenilor)
y credinţa normativă (eu cred că ar trebui să iniţiez comportamentul şi
cred că şi ceilalţi se aşteaptă să o fac)
y faptul că părinţii ştiu că fumez
y implicarea în activităţi extraşcolare
Intenţia de a consuma băuturi alcoolice este prezisă de:

y faptul că părinţii ştiu că beau
144
y percepţia unor avantaje ale practicii (ex.: este distractiv, te simţi bine
etc.)
Intenţia de a consuma droguri este prezisă de:

Intenţia de a începe viaţa sexuală este prezisă de:

y interacţiuni frecvente cu prietenii
Există însă şi factori care scad probabilitatea manifestării intenţiei de a iniţia sau
păstra aceste practici:
y Auto-eficacitatea în raport cu rezistenţa la comportamentul de risc
(engl. self-efficacy) prezice o probabilitate scăzută a intenţiei de a ini-
ţia/păstra comportamentul.
y Percepţia unor riscuri ale practicii acţionează asupra comporta-
mentului sexual, reducând intenţia declarată de a avea contact sexual
în următoarele 6 luni în rândul băieţilor care şi-au început viaţa sexuală
şi al fetelor care nu au început-o.
y Implicarea în activităţi extraşcolare, deşi se asociază cu o probabilita-
te crescută de a declara intenţia de a fuma, se asociază cu o probabilitate
scăzută de a manifesta intenţia de a bea alcool sau de a începe viaţa se-
xuală (în cazul fetelor care nu sunt active sexual).
8.2. Despre fumat

Deşi fumatul este considerat un comportament indezirabil de către copii şi ado-
lescenţi, încălcarea interdicţiei fumatului este relativ facilă, din mai multe moti-
ve: este o practică răspândită în populaţia generală; este percepută ca fiind şi
mai răspândită în rândul adolescenţilor decât este în realitate; încălcarea inter-
dicţiei este percepută ca afectând mai ales sănătatea individului şi mai puţin
imaginea lui sociala. Astfel, pentru copii şi mai ales pentru adolescenţi, fu-
matul reprezintă un fenomen de „devianţă tolerată”.
145
8.3. Despre consumul de alcool
A „gusta” băuturi alcoolice este perceput de adolescenţi ca o practică ac-
ceptabilă, care nu face rău, fiind întâlnită mai ales până la vârsta de 14 ani.
Adolescenţii au relatat cum adulţii din familie oferă copiilor şi adolescenţilor
ocazia de a bea o înghiţitură de vin, bere sau şampanie cu prilejul unei petreceri,
pentru că „vinul face sânge” (spun bunicii) sau pentru a satisface curiozitatea
copilului. Există şi situaţii în care ingestia de alcool este accidentală (ex.: atunci
când alcoolul sub formă de lichid incolor se găseşte într-un recipient în casă şi
este confundat cu apa). Astfel de experienţe pot avea loc chiar şi la vârste mult
mai mici, cum ar fi 7-8 ani.
Deşi consumul de alcool este considerat în general nociv, în categoria de vârstă

14-18 ani experimentarea practicii, consumul de alcool ocazional şi mai ales
cel de băuturi cu concentraţie redusă de alcool (ex.: berea cu gust de fructe)
sunt considerate neproblematice, spre deosebire de consumul excesiv – tot
devianţă tolerată, ca şi în cazul fumatului.
Experimentarea şi consumul ocazional de alcool sunt apreciate ca fiind ac-

ceptabile mai ales atunci când au loc în prezenţa unui adult sau cu acordul
acestuia (la o petrecere în familie, la un meci de fotbal, în casă în faţa televizo-
rului etc.).
Prevalenţa consumului de alcool creşte de cca 2-3 ori atunci când adoles-
cenţii trec din grupa de vârsta 10-13 ani în grupa 14-18 ani. Indiferent de
oraş, între 50 şi 70% dintre adolescenţii mai mari declară că au consumat cel
puţin o dată în viaţă o băutură alcoolică. Percepţia comună tuturor grupurilor
intervievate este că adolescenţii mai în vârstă consumă mai mult alcool decât
ceilalţi. Dacă luăm în considerare şi concluziile proiectului EU-DAP (The
EUropean Drug addiction prevention trial project), adolescenţii mai tineri,
raportându-se la cei mai mari ca la modele, etaloane, vor fi încurajaţi să consu-
me băuturi alcoolice, dorind să se identifice cu generaţia celor mai în vârstă.
Stilurile parentale pot influenţa consumul de alcool la adolescenţi. Stilul

parental care restricţionează puternic consumul de alcool are un efect limitat în
această direcţie, ba chiar încurajează involuntar exacerbarea comportamentului
opus. În acelaşi timp, stilul democrat prin care se argumentează atitudinea nega-
tivă faţă de consumul de alcool poate funcţiona ca un factor de protecţie, dar nu
pare a fi determinant pentru acest tip de comportament, dacă nu este aplicat
consecvent şi dacă nu este dublat de stimularea spiritului critic şi, aşa cum sus-
ţine şi J. Birdwell (2014), de satisfacerea nevoilor importante în copilăria timpu-
rie (valorizare, afecţiune, securitate).
146
Consumul excesiv de alcool la adolescenţi are o legătură cu gestionarea di-
ficilă a problemelor emoţionale. Alcoolul este utilizat ca reglator emoţional în
momentele de depresie (Constanţa 5% - Bacău 12%) sau de anxietate (Constan-
ţa 3% - Bacău 10%), cea mai influentă motivaţie de iniţiere a comportamentului
de consum (Constanţa 34%-60%), precum şi de menţinere a constanţei acestui
comportament (Iaşi 34% - Constanţa 62%) fiind dorinţa de a obţine plăcere.
Convingerile privind rolul pozitiv al consumului de alcool includ „consumul de
alcool te ajută să uiţi de probleme” (Constanţa – 18%, Iaşi – 23%, Cluj-Napoca
– 32%) şi „consumul de alcool te face să fii mai dezinhibat” (Constanţa – 24%,
Bacău, Cluj-Napoca – 35%).
Adolescenţii intervievaţi care relatau momente de consum excesiv le atribu-

iau o conotaţie paleativă, efectul alcoolului amorţind emoţiile negative dis-
funcţionale pe care nu ştiau cum să le reducă sau elimine. Acest stil de
coping dezadaptativ poate evidenţia şi o stimă de sine redusă, comportamentul
dezinhibat, care sfidează normele sociale asociate cu maturitatea, oferindu-le
posibilitatea de a se remarca, de a fi văzuţi şi admiraţi de anumite grupuri de
adolescenţi.
8.4. Despre consumul de droguri

Majoritatea adolescenţilor declară fie că nu pot aprecia câţi prieteni sau
semeni consumă droguri, fie că, după părerea lor, nici unul nu consumă
droguri. Capacitatea de a estima numărul celor care consumă droguri este cu
atât mai scăzută cu cât este vorba despre alte droguri decât marijuana.
Deşi majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe care favorizează

respingerea consumului de droguri, atitudinile lor faţă de acest subiect sunt
mult mai fragmentate, variind pe un continuum de la negativ (respingere) la
pozitiv (acceptare).
8.5. Despre debutul vieţii sexuale

Atât datele cantitative, cât şi cele rezultate din interviuri şi focus-grupuri au re-
levat câteva norme sociale la care se raportează aceşti adolescenţi:
Vârsta debutului sexual ar trebui să fie atunci când persoana este matură,
autonomă şi capabilă să îşi asume consecinţele unui contact sexual (înţelese
prin sarcină). La nivel de discurs, ideile de responsabilitate şi autonomie sunt
asociate cu atingerea vârstei de 18 ani sau cu căsătoria, cele două momente
marcând transformarea individului într-o persoană acceptabilă. Cu toate acestea,
întâlnim o percepţie genizată asupra vârstei medii considerate potrivite pentru
147
debutul vieţii sexuale. Ea depăşeşte 18 ani doar în cazul fetelor, în cazul băieţi-
lor respondenţii indicând vârsta de 16-17 ani.
Semnificaţia începerii vieţii sexuale este puternic genizată, cu consecinţe

importante pentru vârsta debutului, raportarea la experienţă şi rolul pe
care activitatea sexuală o joacă în viaţa adolescenţilor. Pentru băieţi, începe-
rea vieţii sexuale este un rit de trecere, de dovedire a bărbăţiei, un focus al
homosocialităţii şi al construirii unei solidarităţi între prieteni. Este o informaţie
care devine publică şi are valoare pozitivă. Pentru fete, începerea vieţii sexuale
nu are întotdeauna aceleaşi conotaţii pozitive. Dimpotrivă, poate fi o ruşine, o
ameninţare de a-şi vedea reputaţia compromisă. În multe relatări, începerea vie-
ţii sexuale este asociată cu sentimente de teamă şi de insecuritate. Începerea vie-
ţii sexuale în adolescenţă este ţinută în secret, mai ales de către fete şi nu este
discutată nici chiar cu prietenele.
Începerea vieţii sexuale are loc predominant în contextul unei relaţii, atât
pentru băieţi, cât şi pentru fete. Există, însă, diferenţe de gen şi sub acest as-
pect. Fetele raportează în cercetarea calitativă că, pentru ele, debutul vieţii sexu-
ale are loc adesea în contextul unor presiuni directe sau indirecte exercitate fie
de partener (care poate ameninţa că se retrage din relaţie dacă nu primeşte ceea
ce cere), fie de norma socială (promovată de părinţi, de educatori sau de mass
media) conform căreia primul contact sexual trebuie să fie rezultatul dragostei,
al unui ataşament profund faţă de partener. În spiritul acestui discurs normativ,
reţinerea fetelor de a iniţia activitatea sexuală poate fi privită de partenerii lor ca
o lipsă a dragostei.
Nu se vorbeşte despre sex cu adulţii, fie că sunt părinţi sau educatori – este
una dintre normele răspândite în rândul adolescenţilor.
Adolescenţii şi părinţii nu comunică (eficient, continuu) în ceea ce priveşte

viaţa sexuală. Ambele părţi par să evite aceste discuţii, cu mici excepţii, iar
atunci când discută, abordarea este negativă sau prohibitivă, concentrată pe ris-
cul de sarcină pe care îl reprezintă sexul neprotejat. Sexul este un subiect ruşi-
nos, delicat, în afara comunicării de zi cu zi, iar părinţii nu par pregătiţi pentru a
oferi tinerilor informaţiile necesare unei asumări responsabile a vieţii lor sexua-
le. Adolescenţii se tem ca părinţii să nu afle despre debutul lor sexual.
148
9. RECOMANDĂRI
Această secţiune prezintă o serie de recomandări generale valabile pentru pre-
venirea mai multor practici de risc şi o serie de recomandări specifice, potrivite
anumitor comportamente de risc analizate.
9.1. Generale
Dezvoltarea unor programe de prevenire a debutului timpuriu al vieţii se-
xuale şi consumului de tutun şi alcool centrate pe modificarea normelor
sociale legate de aceste practici. Astfel, se recomandă:
- Schimbarea normei empirice legate de aceste comportamente, mai
precis modificarea credinţei cum că aceste practici sunt răspândite în
rândul adolescenţilor. Adolescenţii trebuie să înveţe că aceste practici
NU sunt frecvente în rândul celor de vârsta lor.
- Modificarea credinţelor normative care fac din fumat şi din con-
sumul ne-problematic de alcool practici de devianţă tolerată şi în
rândul adolescenţilor. Schimbarea credinţelor normative se poate face
prin disocierea acestor comportamente de valori importante pentru o
persoană aflată la vârsta adolescenţei (ex.: independenţă, imagine
„cool” etc.).
- Direcţionarea intervenţiilor către grupurile cele mai vulnerabile
din perspectiva practicării comportamentelor de risc sau a intenţiei
de a iniţia comportamentele.
Evitarea campaniilor de informare şi de prevenire a riscurilor centrate pe

tehnica „terorismului despre sănătate” – adică adoptă mesaje care vorbesc
despre pericolele şi consecinţele negative ale acestor comportamente.
Ori de câte ori este posibil, mesajele de prevenire trebuie livrate de persoa-
ne etalon din aceeaşi generaţie, iar profilul acestor persoane trebuie adaptat la
caracteristicile grupului ţintă.
Intervenţiile de prevenire şi reducere a comportamentelor de risc în rândul

adolescenţilor trebuie să fie proiectate diferit, în funcţie de grupul ţintă că-
ruia i se adresează. De exemplu, sunt necesare intervenţii diferite pentru întâr-
zierea debutului fumatului şi pentru reducerea sau abandonul fumatului.
Managementul imaginii de sine este o preocupare importantă a adolescen-

ţilor, de aceea ei vor fi receptivi la mesaje care le pot creşte sau descreşte
capitalul de imagine în rândul semenilor.
149
Dezvoltarea şi implementarea unor programe de dezvoltare a inteligenţei
emoţionale la copii şi adolescenţi pe toată perioada de şcolarizare. Aceste
programe ar putea fi implementate în şcoli, dar şi în cadrul organizaţiilor negu-
vernamentale, care ar colabora cu inspectoratele şcolare. Acest tip de programe
ar preveni iniţierea practicilor de risc şi ar putea oferi instrumente de gestionare
afectivă pentru cei care traversează perioade dificile.
Dezvoltarea unor programe de formare continuă dedicate personalului di-

dactic. Scopul acestor cursuri ar fi dezvoltarea de abilităţi pentru recunoaşterea
semnelor de fragilitate psihică la adolescenţi (care poate determina angajarea în
practici de risc), precum şi a semnelor de consum problematic de substanţe (ţi-
gări, alcool, droguri). De asemenea, personalul didactic ar putea fi informat
despre procedura de referire către reţeaua de servicii de asistare psihologică gra-
tuită din mediul guvernamental (direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copi-
lului, serviciul public de asistenţă socială etc.) sau nonguvernamental, precum şi
către alţi furnizori. Acest tip de program ar putea fi implementat prin inspecto-
ratele şcolare sau externalizat, în baza unei colaborări cu furnizorii de cursuri
din mediul privat.
Dezvoltarea de servicii de petrecere a timpului liber dedicate adolescenţi-

lor. Acestea ar putea să sprijine dezvoltarea responsabilităţii şi a spiritului critic
sau să construiască medii de socializare pe tematici diferite, care să ajute proce-
sul de identificare a vulnerabilităţilor sociale şi emoţionale şi să îi ghideze în
depăşirea lor într-o manieră adaptativă.
Dezvoltarea unor intervenţii de identificare rapidă, consiliere şi referire

către servicii specializate a părinţilor/tutorilor care prezintă consum pro-
blematic de alcool sau droguri. Aceste intervenţii pot fi dezvoltate în cadrul
cabinetelor de medicină generală, spitalelor, serviciilor sociale generale sau
specializate (de exemplu, cele destinate grupurilor vulnerabile, persoanelor să-
race), pe lângă structuri de educaţie timpurie.
Una dintre cele mai frecvente credinţe raportate de respondenţi este aceea a unei
ierarhii a adicţiilor, în care consumul de droguri (de orice tip şi cu orice frecven-
ţă) este mai nociv decât adicţia de tutun şi alcool. Această credinţă, deşi poate fi
protectivă împotriva debutului consumului de droguri, poate facilita iniţierea şi
continuarea consumului de alcool şi de tutun în rândul adolescenţilor. Sunt ne-
cesare intervenţii care să ajute la corectarea acestei credinţe.
150
9.2. Specifice
Pentru descurajarea consumului de alcool în rândul adolescenţilor, sunt
necesare intervenţii de denormalizare a consumului ocazional, a experi-
mentării acestuia sau a consumului de băuturi alcoolice cu gust de fructe
(toate aceste comportamente apărând în prezent ca fiind acceptabile).
Denormalizarea se poate realiza prin punerea în contrast şi separarea acestor
practici de valorile asociate adolescenţei – independenţă, experimentare, auten-
ticitate, temperament „cool”, imperturbabil.
Dezvoltarea unei campanii de comunicare adresate populaţiei generale,

care să informeze despre efectele alcoolului la copil şi adolescent. Această
campanie ar avea drept scop prevenţia comportamentului de facilitare a debutu-
lui, corectând opiniile eronate conform cărora alcoolul ar fi un adjuvant pentru o
stare optimă de sănătate. Informaţiile ar trebui să prezinte suportul ştiinţific al
acestora, fiind livrate de reprezentanţi recunoscuţi social pentru performanţa
profesională. Complementar, ar trebui ca aceste date să fie dublate de cele refe-
ritoare la modul în care degustarea iniţială poate fi mai mult decât satisfacerea
unei curiozităţi, şi anume începutul unui comportament care poate deveni pato-
logic.
Consumul de droguri nu este un fenomen absent în categoria de vârstă 10-13

ani, deşi este semnificativ mai frecvent în categoria 14-18 ani. Acest lucru, îm-
preună cu vârsta medie de debut, sugerează că intervalul de vârstă 14-15 ani
este, într-adevăr, un punct de cotitură pentru cei mai mulţi, din punct de vedere
al adoptării practicilor de risc. Părinţii şi educatorii trebuie încurajaţi să se
informeze în legătură cu consumul de substanţe, indiferent de vârsta ado-
lescentului pe care îl au în grijă. De asemenea, au nevoie să dobândească abi-
lităţi care să-i ajute să recunoască şi să încerce să soluţioneze situaţiile critice
care apar în viaţa adolescenţilor, în special în jurul vârstei tipice de iniţiere a
consumului de droguri.
Întrucât oraşele par să aibă profiluri diferite în funcţie de predominanţa şi

popularitatea unor droguri sau a altora, măsurile de prevenire trebuie să
aibă în vedere acest aspect. Astfel, în Bucureşti sunt probabil necesare inter-
venţii centrate pe consumatorii de marijuana, pe când în celelalte oraşe ar trebui
acordată o atenţie egală (însă folosind abordări diferite), consumatorilor de ma-
rijuana şi celor de droguri sintetice.
Realizarea de studii care să identifice principalele surse care alimentează

dificultatea adolescenţilor de a evalua prevalenţa comportamentelor de risc
în grupul de semeni, mai ales a consumului de droguri. Este vorba despre un
nivel scăzut de expunere a adolescenţilor la consumul de droguri? lipsa de cu-
151
noştinţe despre tipurile de droguri şi efectele lor? conştiinţa caracterului ilegal al
consumului de droguri în România şi teama de a vorbi despre acest subiect?
Alte cauze?
Pentru întârzierea debutului vieţii sexuale, se recomandă:

- intervenţii care să încurajeze adolescenţii să se raporteze pozitiv la
norma responsabilităţii şi a autonomiei personale, asociind adoptarea
acestei norme cu practici precum contracepţia, negocierea relaţiei cu
partenerul, planificarea familială.
- Intervenţii destinate băieţilor, care să modifice norma actului sexual ca
reuşită personală în aceea a actului sexual ca reuşită relaţională.
- Intervenţii destinate fetelor, care să modifice relaţia acestora cu propriul
corp şi propria sexualitate, prin crearea unui sentiment de autonomie
personală (corporală, relaţională şi emoţională), prin de-negativizarea
sexului şi transformarea sa într-un domeniu de abordat predominant
prin raportarea la propria persoană, la propriile nevoi şi planuri.
- Intervenţii destinate adulţilor (părinţi, educatori) pentru dezvoltarea abi-
lităţilor de abordare a tematicilor sexuale în discuţiile cu adolescenţii,
pentru acumularea de cunoştinţe legate de sexualitate şi de cultura se-
xualităţii la adolescenţi.
- Dezvoltarea unor programe complexe de educaţie sexuală, eliberate de
discursuri ideologice şi adaptate vieţii şi situaţiei reale a adolescenţilor.
152
10. INDICATORI
Din perspectiva recomandărilor formulate, o strategie de prevenire şi reducere a
comportamentelor de risc analizate ar trebui să urmărească modificarea nor-
melor sociale care încurajează adoptarea şi menţinerea comportamentelor
de risc în rândul adolescenţilor în scopul:
1. Reducerii prevalenţei comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor
2. Reducerii vârstei de debut a comportamentelor de risc
Stadiul modificării normelor sociale ar putea fi măsurat utilizând indicatori pre-

cum:
y Ponderea adolescenţilor care cred că majoritatea adolescenţilor
(>50%) practică comportamentele de risc vizate. Norma va putea fi
considerată modificată dacă ponderea la finalul intervenţiei este mai re-
dusă decât la începutul ei.
y Valoarea medie a indicelui credinţei normative pentru consumul de
tutun, marijuana şi debutul vieţii sexuale. Credinţa normativă intensă
se asociază direct cu intenţia de a practica aceste comportamente. Indi-
cele va fi compus din răspunsurile la cele trei întrebări din modelul teo-
retic utilizat – Ce cred eu că ar trebui să fac? Ce cred că ar trebui să facă
ceilalţi ca mine? Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu? De exemplu, în
cazul fumatului, indicele a fost calculat utilizând itemii C7.4, C8 şi C16
din chestionarul pentru cercetarea cantitativă.
y Ponderea adolescenţilor care declară că au o eficacitate de sine ri-
dicată pentru a rezista iniţierii sau păstrării comportamentului de
risc (alcool, tutun, droguri) în anumite condiţii. Indicatorul se poate
măsura utilizând pentru fiecare comportament scale asemănătoare cu
cele dezvoltate în chestionarul din cercetarea cantitativă la întrebările
C19, D19, E19. Datele sugerează că o bună eficacitate de sine prezice o
probabilitate mai mare de a nu iniţia sau de a nu păstra comportamente-
le de risc.
Indicatorii care ar putea măsura rezultatul unei astfel de strategii sunt:

y Ponderea adolescenţilor care declară că au practicat comportament
de risc de-a lungul vieţii. Ponderea trebuie să scadă la finalul interven-
ţiei.
y Ponderea adolescenţilor care declară că au practicat comportamen-
tul de risc în ultimele 30 zile. Ponderea trebuie să scadă la finalul in-
tervenţiei.
153
y Vârsta medie a debutului comportamentului de risc vizat.Vârsta
trebuie să crească la finalul intervenţiei.
Pentru măsurarea tuturor indicatorilor de mai sus se recomandă utilizarea an-

chetei sociologice cu eşantion reprezentativ de adolescenţi cu vârsta între 10
şi 18 ani care sunt expuşi la intervenţie, astfel încât măsurarea să se realizeze
la începutul şi la finalul acesteia.
De asemenea, trebuie avut în vedere că, pentru modificarea valorilor indicatori-

lor de mai sus, sunt necesare intervenţii pe durată lungă (de exemplu, 3-5 ani).
154
BIBLIOGRAFIE
Abraham, D. (coord.) et al. (2013). Situaţia adolescenţilor din România. Raport
final. UNICEF România.
Arbour-Nicitopoulos, K.P. et al. (2010). Social Norms of Alcohol, Smoking, and
Marijuana Use Within a Canadian University Setting. Journal of American
College Health, Volume 59, Issue 3, pages 191-196.
Aronson, E. (1992). The Return of the Repressed: Dissonance Theory Makes a
Comeback. Psychological Inquiry, Volume 3, Issue 4, pages 303-311.
Ajzen, I., Fishbein, M. (1980). Understanding Attitudes and Predicting So-
cial Behavior. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
Becker, H.S. (1953). Becoming a Marihuana User. The American Journal of
Sociology, Volume 59, Issue 3, pages 235-242.
Berkowitz, A.D. (2004). The Social Norms Approach: Theory, Research and
Annotated Bibliography. Disponibil la:
http://www.alanberkowitz.com/articles/social_norms.pdf (Accesat: 25 septem-
brie 2014).
Bewick, B.M. et al. (2013). Promoting improvements in public health: Using a
Social Norms Approach to reduce use of alcohol, tobacco and other drugs.
Drugs: education, prevention and policy, Volume 20, Issue 4, pages 322-330.
Bicchieri, C. (2006). The Grammar of Society: The Nature and Dynamics of
Social Norms. New York: Cambridge University Press.
Birdwell, J., Gheorghe, D., Reynolds, L., Moraru, A. (2014). Stiluri parentale şi
influenţa asupra consumului de alcool la minori. Un raport Demos în colabora-
re cu IPP. Londra: Magdalen House.
Boncu, Ş. (2000). Devianţa tolerată. Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”.
Buhi, E.R., Goodson, P. (2007). Predictors of Adolescent Sexual Behavior and
Intention: A Theory-Guided Systematic Review. Journal of Adolescent Health,
Volume 40, Issue 1, pages 4-21.
CAN (2012). The 2011 ESPAD Report. Substance Use Among Students in 36
European Countries. Stockholm. Disponibil la:
http://www.espad.org/uploads/espad_reports/2011/the_2011_espad_report_full_
2012_10_29.pdf
Cristea, C. et al. (2013). Asistenţa gravidelor şi evidenţa întreruperii cursului
sarcinii în 2012 comparativ cu 2011. Lucrare publicată de Centrul Naţional de
155
Statistică şi Informatică în Sănătate Publică, Institutul Naţional de Sănătate Pu-
blică, Bucureşti.
Goffman, E. [1959](2003). Viaţa cotidiană ca spectacol. Bucureşti: Editura
Comunicare.ro.
Killen, M., Rutland, A. (2011). Children and Social Exclusion: Morality,
Prejudice, and Group Identity. Oxford: Wiley-Blackwell.
Matza, D. (1969). Becoming Deviant. Englehood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
McAlaney, J., Bewick, B.M., and Bauerle, J. (2010). Social Norms Guidebook:
A Guide to Implementing the Social Norms Approach in the UK. University of
Bradford, University of Leeds, Department of Health: West Yorkshire, UK.
Miller, D.T., McFarland, C. (1987). Pluralistic Ignorance: When Similarity is
Interpreted as Dissimilarity. Journal of Personality and Social Psychology, Vo-
lume 53, Issue 2, pages 298-305.
Miller, D.T., McFarland, C. (1991). When Social Comparison Goes Awry: The
Case of Pluralistic Ignorance. Chapter 11 in Suls, J and Wills, T.A (Eds), Soci-
al Comparison: Contemporary Theory and Research, Hillsdale, NJ: Lawrence
Erlbaum.
Moreira, M.T., Smith, L.A., Foxcroft, D. (2009). Social norms interventions to
reduce alcohol misuse in university or college students. Cochrane Database of
Systematic Reviews, Issue 3.
Mureşan, C. (2014). Impact of Pregnancy and Motherhood on Educational
Enrollment. Working Paper, Centre for Population Studies, Babeş Bolyai
University, Cluj-Napoca, Romania.
Nesdale, D. (2004). Social Identity Processes and Children’s Ethnic Prejudice.
In Bennett, M. & Sani, F., The Development of the Social Self (pp.219-247).
New York: Psychology Press.
OECD (2012). Health at a Glance: Europe 2012. OECD Publishing. Disponibil
la http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-
glance-europe-2012_9789264183896-en
Ompad, D.C. et al. (2006). Predictors of Early Initiation of Vaginal and Oral
Sex Among Urban Young Adults in Baltimore, Maryland. Archives of Sexual
Behavior, Volume 35, Issue 1, pages 53-65.
Page, R.M., Scanlan, A. and Gilbert, L. (1999). Relationship of the Estimation
of Binge-Drinking Among College Students and Personal Participation in Binge
Drinking: Implications for Health Education and Promotion. Health Education,
Volume 30, pages 98-103.
156
Paul, C. et al. (2000). The determinants of sexual intercourse before age 16.
Journal of Adolescent Health, Volume 27, Issue 2, pages 136-147.
Pedersen, W., Samuelsen, S.O., Wichstrom, L. (2003). Intercourse Debut Age:
Poor Resources, Problem Behavior, or Romantic Appeal? A Population-Based
Longitudinal Study. The Journal of Sex Research, Volume 40, Issue 4, pages
333-345.
Perkins, H.W., Meilman, P.W., Leichliter, J.S., Cashin, J.R., Presley, C.A.
(1999). Misperceptions of the Norms for the Frequency of Alcohol and Other
Drug Use on College Campuses. Journal of American College Health, Volume
47, Issue 6, pages 253-8.
Pishcke, C.R. et. al. (2012). A feasibility trial to examine the social norms
approach for the prevention and reduction of licit and illicit drug use in Euro-
pean University and college students. BMC Public Health, Volume 12, p. 882.
Prentice, D.A., Miller, D.T. (1993). Pluralistic Ignorance and Alcohol Use on
Campus: Some Consequences of Misperceiving the Social Norm. Journal of
Personality and Social Psychology, Volume 64, Issue 2, pages 243-56.
Prochaska, J.O., DiClemente, C.C. (1984). The Transtheoretical Approach:
Crossing Traditional Boundaries of Therapy. Homewood, IL: Dow Jones-Irwin.
Sieving, R.E. et al. (2006). Friends’ Influence on Adolescents’ First Sexual
Intercourse. Perspectives on Sexual and Reproductive Health, Volume 38, Issue
1, pages 13-19.
Tajfel, H. (1978). The social psycholoy of minorities. London: Minority Rights
Group.
The EUropean Drug addiction prevention (EU-Dap) trial project.
http://www.eudap.net/Research_home.aspx
UNFPA (2010). How Universal is Access to Reproductive Health? A review of
the evidence. New York, United Nations Population Fund.
Vanoss, Marín B. et al. (2000). Older boyfriends and girlfriends increase risk of
sexual initiation in young adolescents. Journal of Adolescent Health, Volume
27, Issue 6, pages 409-418.
Wellings et al. (2006). Sexual behaviour in context: a global perspective. The
Lancet Sexual and Reproductive Health Series, October 2006.
WHO Regional Office for Europe (2010). European Status Report on
Alcohol and Health 2010, pages 285-286. Disponibil la
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/128065/e94533.pdf
157
ANEXE
Anexa 1. Descrierea variabilelor folosite ca predictori în analizele de regresie

Variabilă Descriere
Are părinţi divorţaţi sau cel puţin Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă adolescentul are părinţi divorţaţi sau cel
un părinte migrant puţin un părinte plecat în străinătate.
Cineva din familie a consu- Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă adolescentul are pe cineva în familie ca-
mat/consumă droguri re consumă sau a consumat droguri.
Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Cât de
sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi băuturi alcoolice în următoarele situa-
ţii? 1. Când vezi pe alţii că beau alcool / 2. Când eşti cu prieteni care beau alcool / 3.
Eficacitate de sine în ce priveşte Când eşti singur / 4. Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi o băutură
consumul de alcool / 6. Când eşti plictisit / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când ieşi de la
şcoală / 9. Când mergi la un concert, festival sau un eveniment sportiv (ex. meci de
fotbal) / 10. Când prietenul tău cel mai bun bea. Scală: 1 Cu siguranţă aş bea; 2 Pro-
babil aş bea; 3 Probabil nu aş bea; 4 Cu siguranţă nu aş bea.
sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi droguri (marijuana sau altele) în ur-
mătoarele situaţii? 1. Când vezi pe alţii că fumează marijuana sau iau alte droguri /
Eficacitate de sine în ce priveşte 2. Când eşti cu prieteni care fumează marijuana sau iau alte droguri / 3. Când eşti
consumul de droguri singur / 4. Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi droguri / 6. Când
eşti plictisit / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când ieşi de la şcoală /
9. Când mergi la un concert, festival sau un eveniment sportiv (ex. meci de fotbal) /
10. Când prietenul tău cel mai bun fumează marijuana sau ia alte droguri. Scală: 1
158
Cu siguranţă aş consuma; 2 Probabil aş consuma; 3 Probabil nu aş consuma; 4 Cu
siguranţă nu aş consuma.
sigur eşti că ai putea rezista fără să fumezi ţigări în următoarele situaţii? 1. Când
vezi pe alţii fumând / 2. Când eşti cu prieteni care fumează / 3. Când eşti singur / 4.
Eficacitatea de sine în ce priveşte Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi o ţigară / 6. Când eşti plictisit
rezistenţa la a fuma / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când aştepţi pe cineva sau să intri
undeva / 9. Când eşti în pauză la şcoală sau după ce se termină orele la şcoală / 10.
Când prietenul tău cel mai bun fumează. Scală: 1 Cu siguranţă aş fuma; 2 Probabil
aş fuma; 3 Probabil nu aş fuma; 4 Cu siguranţă nu aş fuma.
uşor sau de dificil crezi că îţi va fi să amâni începerea vieţii sexuale până te simţi
Eficacitatea de sine în legătură cu
pregătit(ă)… 1. Atunci când partenerul tău/partenera ta te presează să faci sex? /
2. Atunci când majoritatea prietenilor tăi îşi vor fi început viaţa sexuală? Scală: 1
Foarte dificil; 2 Destul de dificil; 3 Destul de uşor; 4 Foarte uşor.
Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale
folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea În câte din ultimele 7 zile te-ai
Frecvenţa interacţiunilor cu priete- văzut/întâlnit cu prietenii tăi… 1 Acasă la tine sau la ei? / 2. Afară, în zona în care
nii locuiţi? / 3. (aţi ieşit) În oraş? Scală de la 0 la 7, unde 0 înseamnă niciodată, iar 7 - în
fiecare zi. Indicele KMO are valoarea 0.640, iar variaţia totală explicată de factorul
principal este de 56%.
Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce
Gradul de conştientizare a riscuri-
alcool? 1. Consumul de alcool te face să faci lucruri pe care pe urmă le regreţi / 2.
lor consumului de alcool
Consumul de alcool te face să îţi pierzi cumpătul şi să devii violent / 3. Consumul de
alcool te face să te simţi rău / 4. Consumul de alcool îmi poate face probleme la
159
şcoală / 5. Consumul de alcool e periculos pentru că dă dependenţă. Scală: 1 Dez-
acord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
Gradul de conştientizare a riscuri-
droguri? 4. Consumul de droguri este periculos pentru sănătate / 5. Persoanele care
lor consumului de droguri
consumă droguri ajung să aibă probleme cu legea. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dez-
acord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre fumat?
4. Fumatul îţi îngălbeneşte dinţii / 5. Fumatul te face să ai respiraţie urât mirositoare
Gradul de conştientizare a riscuri- / 7. Fumatul îţi afectează plămânii / 10. Fumatul le face rău şi celor din jur care nu
lor fumatului fumează / 11. Dacă fumezi mult timp poţi face cancer la plămâni sau te poţi îmbol-
năvi grav de inimă / 12. Fumatul te irită pe gât / 14. Fumatul provoacă dependenţă /
15. Persoanele care fumează pot avea dificultăţi în a face copii. Scală: 1 Dezacord
total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii? Sexul te face...? 1.
Gradul de conştientizare a riscuri- Să-ţi pierzi stima de sine / 2. Să te simţi vinovat(ă) / 3. Să capeţi o reputaţie proastă /
lor sexului 4. Să-ţi dezamăgeşti părinţii / 10. Să iei o boală cu transmitere sexuală / 11. Să rămâi
însărcinată / Să laşi o fată însărcinată / 13. Să iei note mici la şcoală. Scală:
1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
Indicator compus obţinut prin numărarea răspunsurilor adolescentului la întrebarea
Implicare în activităţi extraşcolare În prezent, ce activităţi extraşcolare desfăşori în timpul liber într-un cadru organi-
zat cum ar fi un club, asociaţie sau cerc tematic? Indicatorul ia valori de la 0 la 7.
Indicator timp petrecut împreună Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale,
cu părinţii folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea În timpul unei săptămâni
160
obişnuite, cât de des faci următoarele lucruri cu unul dintre sau cu ambii tăi pă-
rinţi? 1. Luaţi masa de seară împreună / 2. Vă uitaţi la televizor împreună / 3. Mer-
geţi la cumpărături împreună / 4. Vorbiţi despre întâmplările de peste zi / 5. Jucaţi
diverse jocuri împreună sau faceţi alte activităţi distractive în casă / 6. Faceţi sport
sau alte activităţi în aer liber / 7. Ieşiţi în oraş împreună (la restaurant, film etc.).
Scală de la 0 la 4, unde 0 înseamnă niciodată, iar 4 - în fiecare zi. Indicele KMO are
valoarea 0.868, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 50%.
Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale,
folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alcool - ce fac eu / 2. Consum de alco-
ol - ce fac alţii / 3. Consum de alcool - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile
Intensitatea normei empirice a con- au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu
sumului de alcool aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi alcoolice? / 2. Câţi
dintre prietenii tăi consumă în prezent băuturi alcoolice? şi 3. Dintre prietenii tăi,
câţi cred că TU consumi băuturi alcoolice? Indicele KMO are valoarea 0.675, iar
variaţia totală explicată de factorul principal este de 73%.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Fumat - ce fac eu / 2. Fumat - ce fac alţii / 3. Fu-
mat - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în
Intensitatea normei empirice a fu-
intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu aproximaţie, în câte din ultimele
matului
30 de zile ai fumat ţigări? / 2. Câţi dintre prietenii tăi fumează ţigări? şi 3. Dintre
prietenii tăi, câţi cred că TU fumezi? Indicele KMO are valoarea 0.666, iar variaţia
totală explicată de factorul principal este de 74%.
Intensitatea normei sociale a con- folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alcool - ce cred că ar trebui să fac /
sumului de alcool 2. Consum de alcool - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Consum de alcool - ce
cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea
161
în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. După părerea ta, crezi că este în
regulă să consumi băuturi alcoolice în mod frecvent la vârsta ta? / 2. Care dintre ur-
mătoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consumul de
băuturi alcoolice în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Crezi că prietenii
tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat băuturi alcoolice? Indicele KMO
are valoarea 0.580, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 52%.
Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale
folosind 3 variabile manifeste: 1. Fumat - ce cred că ar trebui să fac / 2. Fumat - ce
cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Fumat - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac.
Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la
Intensitatea normei sociale a fuma-
întrebările: 1. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să fumezi zilnic la vârsta ta? /
tului
2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre
fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă ca tu
să fumezi ţigări? Indicele KMO are valoarea 0.631, iar variaţia totală explicată de
factorul principal este de 54%.
folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea Cât de multe crezi că ştie cu
adevărat mama ta despre… 1. Cine sunt prietenii tăi? / 2. Cum îţi cheltuieşti banii? /
Lipsă control din partea mamei 3. Unde îţi petreci timpul după şcoală? / 4. Unde te duci seara când ieşi afară? /
5. Ce faci în timpul tău liber? Scală de la 1 la 3: 1 Cred că ştie multe; 2 Cred că ştie
puţine; 3 Nu cred că ştie nimic. Indicele KMO are valoarea 0.831, iar variaţia totală
explicată de factorul principal este de 56%.
folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea Cât de multe crezi că ştie cu
Lipsă control din partea tatălui
adevărat tatăl tău despre… 1. Cine sunt prietenii tăi? / 2. Cum îţi cheltuieşti banii? /
3. Unde îţi petreci timpul după şcoală? / 4. Unde te duci seara când ieşi afară? /
162
5. Ce faci în timpul tău liber? Scală de la 1 la 3: 1 Cred că ştie multe; 2 Cred că ştie
puţine; 3. Nu cred că ştie nimic. Indicele KMO are valoarea 0.877, iar variaţia totală
explicată de factorul principal este de 70%.
Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Care dintre următoarele
afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răs-
Mama consumă regulat alcool
puns că mama lui consumă alcool regulat, dar cu moderaţie sau consumă regulat şi
uneori mai întrece măsura.
Mama fumează (1 da, 0 nu) afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răs-
puns că mama lui fumează zilnic.
Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Ce stu-
Nivel educaţie părinţi dii au părinţii tăi? 1. Mama / 2. Tata. Scală: 8 Şcoală generală; 12 Liceu/şcoală pro-
fesională; 16 Studii superioare.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Sex - ce fac eu / 2. Sex - ce fac alţii / 3. Sex - ce
cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul
Norma empirică - comportament 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ul-
sexual timele 12 luni? 2. Câţi dintre prietenii tăi băieţi/ prietenele tale fete şi-au început de-
ja viaţa sexuală? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU ţi-ai început deja viaţa
sexuală? Indicele KMO are valoarea 0.704, iar variaţia totală explicată de factorul
principal este de 74%.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alte droguri - ce fac eu / 2. Consum de
Norma empirică - consum de alte
alte droguri - ce fac alţii / 3. Consum de alte droguri - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele
droguri
trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la în-
trebările: 1. Ai consumat vreodată / în ultimele 30 de zile / în ultimul an alte droguri
163
(etnobotanice, heroină, ecstasy, cocaină etc.)? 2. Câţi dintre prietenii tăi consumă în
prezent alte droguri în afară de marijuana? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU
consumi alte droguri? Indicele KMO are valoarea 0.632, iar variaţia totală explicată
de factorul principal este de 63%.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de marijuana - ce fac eu / 2. Consum de
marijuana - ce fac alţii / 3. Consum de marijuana - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei
Norma empirică - consum de mari- variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebări-
juana le: 1. Ai consumat vreodată / în ultimele 30 de zile / în ultimul an marijuana? 2. Câţi
dintre prietenii tăi consumă în prezent marijuana? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred
că TU consumi marijuana? Indicele KMO are valoarea 0.708, iar variaţia totală ex-
plicată de factorul principal este de 72%.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Sex - ce cred că ar trebui să fac / 2. Sex - ce cred
că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Sex - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei
variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebări-
Norma socială - comportament se- le: 1. Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală? / 2. Care
xual dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre începe-
rea vieţii sexuale în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Crezi că prietenii
tăi/cei de vârsta ta se aşteaptă de la tine să îţi fi început deja viaţa sexuală? Indicele
KMO are valoarea 0.700, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de
73%.
Norma socială - consum de alte folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alte droguri - ce cred că ar trebui să fac
droguri / 2. Consum de alte droguri - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi /3. Consum de alte
droguri - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute
164
prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările 1. După părerea ta,
crezi că: Este în regulă pentru mine să consum alte droguri la vârsta mea? / 2. Care
dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consu-
mul de alte droguri (etnobotanice, heroină, ecstasy, cocaină etc.) în cazul copii-
lor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă să consumi alte droguri?
Indicele KMO are valoarea 0.589, iar variaţia totală explicată de factorul principal
este de 51%.
folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de marijuana - ce cred că ar trebui să fac /
2. Consum de marijuana - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Consum de mariju-
ana - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin
Norma socială - consum de mariju- rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. După părerea ta, crezi că:
ana Este în regulă pentru mine să consum marijuana la vârsta mea? / 2. Care dintre ur-
mătoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consumul de
marijuana în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă
să consumi marijuana? Indicele KMO are valoarea 0.584, iar variaţia totală explicată
de factorul principal este de 56%.
Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata
Părinţii ştiu că adolescentul con-
sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei
sumă alcool
ştiu că eu consum alcool.
Părinţii ştiu că adolescentul con-
sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi droguri?, adolescentul a răspuns: Părinţii
sumă droguri
mei ştiu că eu consum droguri.
Părinţii ştiu că adolescentul fumea-
sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei ştiu că
ză
eu fumez.
165
Părinţii ştiu că adolescentul şi-a
sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început deja viaţa sexuală?, adolescentul a
început viaţa sexuală
răspuns: Părinţii mei ştiu că mi-am început viaţa sexuală.
alcool? 1. Consumul de alcool te ajută să îţi faci prieteni / 2. Consumul de alcool te
Percepţia asupra avantajelor con-
ajută să uiţi de probleme / 3. Consumul de alcool te ajută în relaţia cu sexul opus / 4.
sumului de alcool
Consumul de alcool te face să fii mai dezinhibat / 5. Consumul de alcool te face să
te descurci mai bine la şcoală. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord,
nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
Percepţia asupra avantajelor con- droguri? 1. Consumul de droguri este relaxant / 2. Consumul de droguri este distrac-
sumului de droguri tiv / 3. Consumul de droguri te face cool / 8. Consumul de droguri te ajută să uiţi de
probleme. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4
Acord; 5 Acord total.
măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre fumat? 1.
Fumatul te relaxează / 2. Prietenii te plac mai mult dacă fumezi / 3. Fumatul te face
Percepţia asupra avantajelor fuma-
să te simţi mai matur / 6. Fumatul îndepărtează timiditatea / 8. Fumatul te scoate în
tului
evidenţă / 9. Fumatul te ajută sa te integrezi în grup / 13. Fumatul reduce plictiseala.
Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord
total.
Percepţia asupra avantajelor sexu-
măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii? Sexul te face...? 5.
lui
Să te simţi mai atrăgător(oare) / 6. Să previi despărţirea de iubitul tău/iubita ta / 7.
166
Să te simţi mai apropiat de partenerul/a tău/ta / 8. Să te integrezi mai bine în grupul
de prieteni / 9. Să fii mai popular(ă)/admirat(ă) / 12. Să te bucuri cu adevărat de cor-
pul tău / 14. Să te simţi fericit(ă) / 15. Să obţii alte lucruri pe care ţi le doreşti. Scală:
1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total.
folosind ca variabile manifeste întrebările: 1. Cât de bine se înţeleg părinţii tăi? 2.
Cât de bine te înţelegi tu cu mama ta? şi 3. Cât de bine te înţelegi tu cu tatăl tău?
Situaţie conflictuală în familie
Scala: 1 Foarte bine; 2 Uneori bine, alteori mai puţin bine; 3 Nu prea bine. Indicele
KMO are valoarea 0.621, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de
56%.
afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răs-
Tatăl consumă regulat alcool
puns că tatăl lui consumă alcool regulat, dar cu moderaţie sau consumă regulat şi
uneori mai întrece măsura.
Tatăl fumează (1 da, 0 nu) afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răs-
puns că tatăl lui fumează zilnic.
167

Norme Sociale Adolescenti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Norme Sociale Adolescenti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu privind normele sociale

I. Kalambayi, Fidelie Ndomba

Copyright poză copertă

Editura ALPHA MDN

Nu în ultimul rând, mulţumim tuturor colaboratorilor noştri, operatori de

Objectives and methodology

In order to explore the social norms, we employed the perspective proposed by

Main findings and conclusions

The prevalence of smoking among children aged 14 to 18 in all the selected

Alcohol is considered harmful for one’s health by most of the respondents,

When asked about their peers’ opinion on alcohol consumption, adolescent

Surprisingly enough, it isn’t parents whom adolescents regard as a significant

Prevention strategies should aim to break the correlation between adolescence-

y Creating and implementing programmes aimed at developing child and ado-

y Creating continuous training programmes for school professionals – The aim

y Creating services that provide opportunities for adolescents to spend their

Adolescents will continue to relate to their close friends group, using it as a

Studiul şi-a propus identificarea normelor sociale care influenţează adoptarea şi

Scopul studiului este acela de a fundamenta dezvoltarea unor intervenţii şi ela-

Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina

Principalele rezultate şi concluzii

Indiferent de oraş, majoritatea adolescenţilor au plasat răspunsurile la întrebarea

Majoritatea respondenţilor, indiferent de grup, de vârstă sau de prezenţa în re-

Când trebuie să aprecieze opinia celor de aceeaşi vârstă faţă de consumul de

Grupul de prieteni are o influenţă determinantă în alegerea frecvenţei şi cantită-

Adolescenţii din oraşele incluse în studiu, în majoritatea lor, declară fie că nu

Majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe care favorizează respingerea

Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului

Surprinzător, părinţii nu sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă

Şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare şi nici acelea nu sunt

y Dezvoltarea şi implementarea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emo-

y Dezvoltarea unor programe de formare continuă dedicate personalului didactic

y Dezvoltarea de servicii de petrecere a timpului liber dedicate adolescenţilor –

y Dezvoltarea unor intervenţii de identificare rapidă, consiliere şi referire către

Adolescenţii vor continua să se raporteze la grupul imediat de prieteni şi să îl

În 2013, UNICEF România în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi

Conform raportului, 42% dintre adolescenţii intervievaţi au declarat că au con-

Alături de factori de nivel structural precum legislaţie, accesul la servicii, situa-

Abordarea normelor sociale (engl. social norms approach) (Berkowitz, 2004),

Raportul de faţă prezintă mai întâi metodologia de cercetare şi atrage atenţia

Obiectivele specifice ale studiului privind normele sociale care influenţează

Rezultatele prezentate în acest raport constituie o bază pentru Componenta de

Demersul nostru de cercetare a fost mai degrabă unul confirmatoriu-explicativ

Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina

Pornind de la cerinţele din termenii de referinţă, abordarea metodologică pe care

Interviurile în profunzime s-au concentrat, pe de o parte, asupra percepţiei

În fiecare din cele 5 oraşe au fost realizate între 5 şi 7 interviuri cu adolescenţi,

Tabelul 1. Distribuţia pe oraşe a interviurilor cu adolescenţi

Oraş Băieţi Fete

Discuţiile de grup de semeni ne-au permis să observăm interacţiunea din ca-

Recrutarea adolescenţilor a fost făcută prin intermediul unor operatori de inter-

Focus-grupurile cu părinţi şi actori cheie din comunitate s-au concentrat

Grupurile de actori cheie au inclus în componenţa lor următoarele categorii de

În Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, ancheta s-a desfăşurat în şcoli gimna-

Eşantionul proiectat iniţial pentru Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, de tip

Procesul de culegere a datelor a fost influenţat de o serie de factori care au de-

Participarea copiilor la studiu s-a făcut doar cu consimţământul unuia dintre

În tabelul următor sunt prezentate volumele eşantioanelor realizate pentru fieca-

Tabelul 3. Mărimea eşantioanelor din fiecare oraş

Bucureşti 600 399 396 132 264

Chestionarul utilizat în această anchetă s-a aplicat diferenţiat în funcţie de vârsta

De exemplu, pentru un rezultat de 50%, obţinut la o întrebare la care au răspuns

În tabelul de mai jos, prezentăm marjele de eroare în funcţie de diferite volume

Tabelul 4. Marjele de eroare statistică în funcţie de volumul eşantionului şi propor-