METODE RADIOGRAFICE UTILIZATE

ÎN PARODONTITE MARGINALE CRONICE

Nicolae Cheptene,
Rezumat student anul V,
Analizând 100 de ortopantomograme de la pacienţii cu boala paro- Facultatea Stomatologie
dontală, cu vârste cuprinse între 31 şi 61 de ani, inclusiv 61 femei şi 39 a USMF „Nicolae
bărbaţi, s-a urmărit scopul de a evalua modificările radiografice ale substra- Testemiţanu“
tului tisular în parodontite marginale cronice în baza ortopantomografiei.
Tabloul radiologic a pus în evidenţă diferite forme de resorbţie: mixtă — în Sofia Sîrbu,
44%, orizontală — în 37% şi verticală în — 19% din cazuri. Indicele osal d.m., prof. univ.
Fuchs diferă în funcţie de gradul de gravitate a maladiei: în forma uşoară el Catedra Stomatologie
constituie 0,71, în cea medie — 0,47, în forma gravă — 0,28. Terapeutică a USMF
Cuvinte cheie:  radiografie, resorbţie, ortopantomografie. „Nicolae Testemiţanu“

Summary
RADIOLOGICAL METHODS USED IN CHRONIC MARGINAL PERI-
ODONTITIS
Were analysed 100 orthopantomograms of patients with periodontal dis-
eases, between ages of 31 to 61, including 61 women and 39 men with goal
to determine the radiological manifestations of tisular changes in chronic
marginal periodontities. The radiological interpretations determined dif-
ferent forms of tisular resorbtions: mixt form — in 44 %, horizontal form
— in 37% and vertical bone resorbtion — in 19 % of cases. Fuchs osseous
index differs in dependency of bone resorbtion level, in light forms consists
0,71; medium resorbtion level — 0,47 and high resorbtion levels — 0,28.
Key words: radiography, resorption, orthopantomgraphy

Introducere
Îmbolnăvirea ţesuturilor parodontale a fost semnalată din cele mai vechi tim-
puri, înregistrându-se pe moment printre cele mai frecvente afecţiuni, afectând,
fără deosebire de sex, populaţia tuturor continentelor. Conform datelor unor au-
tori (Безрукова И. В., 2001; Джураева Ш. Ф., 2006; Corbuz O. şi coaut., 2011;
Ciobanu S., 2012), către vârsta de 40 de ani patologiile parodonţiului marginal,
cu diferite grade de gravitate, afectează circa 100% din populaţie. După relatările
S. Teslaru şi coaut. (2006), afecţiunile parodontale lezează mai mult de o treime
din populaţia trecută de 50 de ani. Se observă o întinerire a maladiei vizate. De
exemplu, vârsta de 35-44 de ani este cea mai afectată, având o frecvenţă de 94,3%
(Богатова Т. В. şi coaut., 2010). Această tendinţă este confirmată şi de OMS. Din
punct de vedere morfologic, parodontita marginală cronică se caracterizează prin
lezarea lentă, în progresiune a elementelor de suport ale dinţilor, iar în aspect cli-
nico-radiologic — printr-o serie de simptome dominante: congestie gingivală şi
distrucţie osoasă, atât pe orizontală cât şi pe verticală, ceea ce duce la apariţia pun-
gilor parodontale, mobilitatea dinţilor şi, în final, chiar şi la expulzarea lor (Cozma
I., 2008; Ciobanu S., 2012).
Aşadar, afecţiunile parodontale, rămân actuale şi atrag atenţia prin frecvenţa
lor înaltă, prin particularităţile de evoluţie şi manifestare, prin diagnosticul, prin
sistemul de acordare a asistenţei specializate şi lipsa unor metode universale şi efi-
ciente de tratament (Ciobanu S., 2012).
Printre metodele de examen complementar al pacienţilor cu boala parodonta-
lă, examenul radiologic este prioritar. Metoda permite stabilirea prezenţei, carac-
terului şi gradului de extindere al modificărilor patologice în ţesutul osos şi, nu în
ultimul rând, a efectua un diagnostic diferenţial corect.
Deci, luând în calcul cele relatate anterior, datele clinice şi, în special cele radio-
logice, prezintă un interes vădit în cercetarea particularităţilor evoluţiei parodonti-
telor marginale cronice.
11
 Scopul studiului este evaluarea evoluţiei radiolo-
gice a parodontitelor marginale cronice şi aprecierea
indicelui osal Fuchs în diferite forme clinice ale pato-
logiei date.
Materiale şi metode
În conformitate cu scopul sus formulat am studiat
tabloul radiologic al parodontitelor marginale croni-
ce, analizând 100 de ortopantomograme ale pacienţi-
lor care au solicitat asistenţă în Clinica Stomatologică
universitară a USMF „Nicolae Testemiţanu“.
Ortopantomogramele aparţineau pacienţilor cu
parodontită marginală cronică cu vârste cuprinse
între 31 şi 61 de ani, inclusiv 61 femei şi 39 bărbaţi.
Noi am fost cointeresaţi de a studia în baza ortopan-
tomogramelor starea sistemului odonto-parodontal la
persoane mai tinere.
Ortopantomogramele au fost selectate după crite-
riile patologiei ţesuturilor parodontale.
Pentru determinarea stării ţesutului osos al apofi-
zelor alveolare se foloseşte indicele osal Fuchs, care ne
permite să apreciem resorbţia ţesutului osos faţă de
lungimea rădăcinii [Рунова Г.С., 2000; B. C. Иванов,
2001; Chetruş V., 2007; Ciobanu S., 2012]. Rădăcina
dintelui se împarte convenţional în trei părţi. Nivelul
distrucţiei osoase se apreciază în raport cu aceste părţi
după sistemul de 4 puncte:
4 — dispariţia osului nu se atestă sau dintele a fost
extras în urma complicaţiilor cariei;
3 — distrucţia osului până la 1/3 din lungimea ră-
dăcinii;
2 — distrucţia osului de la 1/3 la 2/3 ale rădăcinii;
1 — distrucţia osului mai mult de 2/3 din lungi-
mea rădăcinii;
0 — distrucţia se află în afara osului sau dintele a
fost extras în urma afecţiunilor parodontale.
Se calculează suma indicilor tuturor dinţilor sau
a sextanului supus operaţiei şi se împarte la numărul
care trebuie să corespundă parodonţiului sănătos în
regiunea dinţilor examinaţi.
Dat fiind faptul că ortopantomogramele indicau
forma generalizată a parodontitelor marginale croni-
ce, cu aproximaţie am admis că preponderent dinţii au
fost extraşi în urma complicaţiilor bolii parodontale.
Am fost cointeresaţi de a studia locul iniţierii mo-
dificărilor osoase în parodontite, deoarece există mai
multe opinii referitor la problema dată; am preconizat
cercetarea formelor de resorbţie osoasă. În actualul
studiu ne-am propus ca scop estimarea datelor struc-
turale ale afecţiunilor parodontale în baza ortopanto-
mografiei, deoarece ea este cea mai răspândită metodă
de examen radiologic. În imaginea ortopantomogra-
fiei avem ambele arcade dentare în stare de ocluzie,
corpul maxilarelor, sinusurile maxilare, de asemenea,
se poate obţine şi o amplă informaţie despre starea ţe-
sutului osos spongios şi o claritate perfectă referitor la
osul alveolar în caz de leziune parodontală (Рабухина
Н. А., Аржанцев А. П.,1999; Ciobanu S., 2012). Im-
portanţa majoră a acestei metode se explică şi prin
12 faptul că la realizarea OPG, fluxul razelor Röntgen
este orientat aproape perpendicular fragmentelor
dento-alveolare ale maxilarelor, cu o mai mare preci-
zie reflectă starea sectoarelor marginale ale proceselor
alveolare şi raportul dintre septurile interalveolare şi
joncţiunea cemento-smalţiară.
Rezultate şi discuţii
După forma de manifestare a parodontitei margi-
nale cronice, ortopantomogramele au arătat procentu-
al următoarele rezultate (fig.1); deşi predomină forma
uşoară (49 %), totuşi prevaleză formele mai avansate
ale parodontitei.
21%
Formă gravă
49%
Formă uşoară
30%
Formă medie
Fig. 1. Raportul procentual dintre formele clinice ale parodontitelor
marginale cronice.
Leziunile superficiale ale parodonţiului de sus-
ţinere prezente pe ortopantomogramele analizate au
fost:
— demineralizarea difuză a osului alveolar în
6 cazuri, ceea ce denotă un început de paro-
dontită cu osteoporoză pronunţată în maxila-
re;
— demineralizarea crestei septului interdentar;
— halistereza marginală;
— craterul septal.
Demineralizarea difuză a crestei septului interden-
tar, eventual şi a zonelor mai profunde ale sale, po-
trivit unor autori survine în gingivitele de tip florid,
cu mari tulburări ale hemodinamicii, determinate
de procesul patologic inflamator gingival. Datorită
dinamicii circulatorii modificate, are loc o eliminare
masivă de calciu, demonstrată radiografic printr-o ra-
diotransparenţă neconturată, difuză a osului alveolar.
Totodată, mai mulţi autori, inclusiv Н. А. Рабухина şi
А. П. Аржанцев (1999), menţionează că în gingivite
nu sunt modificări radiologice. Autorii menţionează
că, în os nu se exclude prezenţa modificărilor structu-
rale incipiente, însă ele nu sunt manifeste radiologic.
Conform observaţiilor noastre, demineralizarea
incipientă radiologic apare în zonele interproximale.
Evaluând iniţierea primară a procesului de demi-
neralizare, s-a constatat că distrucţia septurilor inter-
dentare, în incisivii superiori, se începe de la vârful
lor, pe când în zona molarilor — de la joncţiunea
smalţ-dentină, şi se aprofundează în direcţie verticală
spre apex.
Demineralizarea localizată a unei sau 2-3 creste
septale este caracteristică parodontitelor incipiente
sau unor gingivite asociate cu hipertrofia gingiei.
Halistereza marginală este o radiotransparenţă
centro-septală, verticală, cu contururi atenuate dese-
ori cu aspect de „şirag de mărgele“; ea se datoreşte
turgescenţei vasculare a arterelor septale în unele gin-
givite şi în parodontitele incipiente.
Craterul septal este o leziune distructivă a crestei
septului interdentar care se manifestă radiologic prin-
tr-o amputare concavă a extremităţii ocluzale a sep-
tului (fig. 2).
Fig. 2. Crater septal evidenţiat ortopantomografic.
Triangulaţia rezultă din distrucţia crestei septale
pe versantele mezial/distal, prin acţiunea proteolitică
a agenţilor microbieni infiltraţi subgingival. Radio-
grafic, se prezintă ca două transparenţe relativ sime-
trice, situate de o parte şi de alta a crestei ascuţite şi
efilate.
Parodontitele profunde se manifestă radiologic
prin distrucţii cu contururi atenuate ale septurilor in-
terdentare şi prin coborârea/urcarea spre apical a ni-
velului corticalelor externe vestibulare/orale, laminei
dura şi spongioasei în porţiunea acoperită de rădăci-
nă; deşi acoperite de rădăcina intens opacă, deseori
constatăm conturul suprapus peste rădăcină a struc-
turilor amintite mai sus. Resorbţiile septului interden-
tar sunt caracteristice pentru parodontitele marginale
cronice.
Leziunile distructive profunde ale septului inter-
dentar în parodontitele marginale pot fi orizontale şi
verticale (angulare).
Leziunile orizontale se caracterizează radiologic
prin aspectul „retezat“ al septului interdentar, în sen-
sul că nivelul său spre ocluzal este situat mult spre
apical, iar aspectul normal, cunoscut al crestei septa-
le, este înlocuit printr-o limită liniară orizontală fără
margine calcară; contururile spre coronar al septului
amputat orizontal sunt perpendiculare pe direcţia ră-
dăcinilor care mărginesc septul în cauză.
Resorbţiile orizontale indică o formă mai blândă
de parodontită cu evoluţie relativ lentă; resorbţiile pe
orizontală sunt frecvent întâlnite în formele „mixte“
de parodontită marginală, forme anatomo-clinice
descrise de Pambuccian, Gafar M. şi H. Dumitriu
(fig.3).
Fig. 3. Ortopantomogramă cu resorbţii orizontale şi verticale.
Resorbţiile verticale, angulare sunt mai grave,
profunde, ele aparţin, în special, parodontitelor ra-
pid progresive, parodontitelor juvenile şi, în gene-
ral, parodontitelor care evoluează pe fundalul unor
patologii generale. De obicei, fenomenul distructiv
bacterian evoluează spre apical de-a lungul spaţiului
periodontal, însă concomitent se constată leziuni ale
cementului şi osului alveolar: cementul este infiltrat
microbian, metabolic microbian şi uneori pe alocuri
tartric. Depunerile de tartru nu lipsesc. Lamina dură
este distrusă, spaţiul periodontal în teritoriul afectat
este compromis evident, iar spongioasa dezorganiza-
tă. Distrucţia osoasă, în parodontopatiile marginale,
are un caracter particular, determinat de punga pa-
rodontală cu conţinutul său şi cu factorii biochimici,
enzimatici emanaţi de ea.
Leziunile verticale (angulare) pe radiograme se
mai numesc defecte osoase verticale. Acestea au con-
tururi neclare, sunt mărginite de rădăcină şi sunt
profunde; în multe situaţii caracterul distructiv este
foarte accentuat. Deseori sunt însoţite de migrări ale
dinţilor, depuneri de tartru şi înclinaţii în ax (fig.4).
Fig.4. Ortopantomogramă cu resorbţii verticale. Modificări
distructive active în structurile parodonţiului.
Repartiţia tipurilor de resorbţie în parodontite,
potrivit datelor obţinute în actualul studiu, este pre-
zentată în figura 5. Datele respective arată că mai des
(44%) se întâlnesc resorbţiile mixte, iar mai rar — cele
verticale (19 %).
50
44%
40 37%
30
20 19%
10
0
Resorbţii Resorbţii Resorbţii
orizontale verticale mixte
Fig. 5. Raportul procentual privind tipul resorbţiilor osoase.
13
 Multitudinea manifestărilor radiologice în paro- 60
52%
dontite de diferite forme şi faze de evoluţie confirmă 50
legătura intimă a distrucţiei osului cu procesul in- 40
flamator din ţesuturile parodontale. Pierderea ataşa-
30 28%
mentului dintelui şi apariţia ocluziei traumatice spo-
20%
resc procesul distructiv al osului alveolar. 20
Informaţia ortopantomografică, care denotă can- 10
tităţi mari de tartru şi multiple procese odontale şi pe-
0
riodontale, confirmă faptul că parodontita evoluează Lipsa până Lipsa a Lipsa a 7 şi mai
activ în cazurile când cavitatea bucală este într-o stare la 3 dinţi 4-6 dinţi mulţi dinţi
dezastruoasă din punct de vedere igienic. Fig. 6. Raportul procentual privind numărul dinţilor lipsă.
Analizând ortopantomogramele căpătăm o im-
presie şi despre ocluziile traumatice, în cazurile în Concluzii
care ele sunt prezente, şi respectiv despre eficacitatea 1. Ortopantomografia este cel mai răspândit pro-
masticatorie a aparatului dento-maxilar. cedeu de examen radiologic în parodontologie, motiv
pentru care în imagine avem ambele arcade dentare
Tab. 1. Valoarea medie a indicelui Fuchs în corelaţie în stare de ocluzie, ceea ce oferă posibilitatea de a ob-
cu forma clinică a parodontitei. ţine o amplă informaţie despre starea ţesutului osos al
Forma clinică a parodontitei Indicele Fuchs maxilarelor.
Parodontită forma uşoară 0,71 2. Tabloul radiologic al componentelor ţesutului
Parodontită forma medie 0,47 osos în parodontitele marginale cronice au pus în evi-
denţă diferite forme de resorbţie: mixtă — în 44% ,
Parodontită forma gravă 0,28
orizontală — în 37% şi verticală — în 19% din totalul
Aşadar, calcularea indicelui Fuchs ne dă posibili- observaţiilor.
tatea de a stabili gradul de distrucţie osoasă, eficienţa 3. Indicele osal Fuchs echivalează: pentru forma
tratamentului în dinamică, precum şi stabilizarea re- uşoară a parodontitei marginale cu 0,71, formele me-
zultatelor în timp. die şi gravă se caracterizează prin valorile 0,47 şi 0,28,
După cum denotă sursele bibliografice la temă din respectiv.
cauza afecţiunilor parodontale se extrag de 5 ori mai
mulţi dinţi decât în urma complicaţiilor tratamentu- Bibliografie:
1. Aldescu C. Radiologie pentru studenţi şi medici stomatologi.
lui endodontic. Noi am analizat datele ortopantomo- Ed. Polirom, 1998.
grafice în acest aspect şi am constatat că, deşi paci- 2. Chetruş V. Aspecte de etiologie, diagnostic şi tratament ale pa-
enţii incluşi în studiu au avut vârste între 31 şi 61 de rodontitelor marginale cronice. Ed. Chişinău-Epigraf 2007, 108
p.
ani, numărul de dinţi lipsă este relativ de mare. Datele 3. Ciobanu S. Tratamentul complex în reabilitarea pacienţilor cu
sunt prezentate în figura 6. Practic, la această catego- parodontită marginală cronică. Chişinău, 2012, 183 p.
rie de pacienţi în 28 din cazuri au fost extraşi 7 şi mai 4. Dumitriu H. T. Parodontologie. Ed. Viaţa Medicală Româneas-
mulţi dinţi. că, Bucureşti, 1998, p. 63-227.
5. Рабухина Н. А., Аржанцев А. П. Рентгендиагностика в сто-
Aşadar, din datele obţinute de noi, putem conclu- матологии. Москва, 1999, 434 c.
ziona că 100 de pacienţi au pierdut în jurul la 600 de Data prezentării: 08.04.2013.
dinţi, un număr foarte impresionant pentru pacienţii Recenzent: Gheorghe Nicolau
în vârstă de până la 61 de ani.

14