Parametrii elastici

Supunând un cub unei tensiuni uniforme în direcția z (verticală), z, așa cum se prezintă în
figura 2.3, va rezulta o modificare a lungimii laturilor. Când deformațiile sunt foarte mici
comparativ cu dimensiunile cubului, deformațiile vor fi egale cu modificarea relativă a lungimii.

−ε x
μ=
εz

Figura 2.3 Parametrii elastici pentru tensiune uniaxială

Dacă materialulul este liniar elastic, atunci raportul tensiunii verticale, z, la deformația
verticală, z, va fi constantă, coeficientul de elasticitate sau modulul lui Young (E). Aceasta este
cunoscută ca legea lui Hooke. Raportul dintre deformația orizontală (x sau y) și deformația
verticală este de asemenea constant. Raportul va fi negativ, iar valoarea pozitivă este
cunoscută drept raportul lui Poisson (µ). Se consideră că o tensiune într-o direcție produce o
deformație proporțională cu - µ/E pe direcția perpendiculară acesteia.

O tensiune de forfecare, xz = zx, va produce o deformație la forfecare, xz = zx. Dacă
materialul este izotropic, modulul constant la forfecare, G, va fi:
τ xz
G= , (2.1.1)
2 γ xz

σ x −μ σ y −μ σ z
ε x= + + , (2.1.2)
E E E
cu repetarea ciclică a indicilor. Pentru cazul general de anizotropie E, µ și G trebuie să ia
aceeași indici cu tensiunea corespunzătoare și deformația pentru µ.

Deoarece puține materiale sunt ideal elastice, deseori este util să se împartă tensiunea
într-o componentă hidrostatică și una deviatoare.
I1() este primul invariant al tensiunii (independent de orientarea sistemului de coordonate), p
este tensiunea medie normală sau presiunea hidrostatică, iar {s} este tensorul deviator al
tensiunilor

unde oct este tensiunea octaedrică de forfecare.

Deformațiile folosite cu p și q sunt deformația volumetrică și cea deviatoare:

unde oct deformația octaedrică de forfecare.

Raportul tensiunii hidrostatice la deformația volumetrică este denumit modul volumetric, K =

p/µ. Relațiile dintre K, G, E și µ sunt:

p E q E 9 KG 3 K−2G
K= =
ε μ 3 ( 1−2 μ )
, G= 3 ε = , E= , iar μ= (2.1.9)
d 2 ( 1+ μ ) 3 K +G 6 K +2 G

Al doilea și al treilea invariant al tensiunilor este:

I 2 ( σ )=σ xx σ yy +σ yy σ zz + σ xx σ zz −τ 2xy −τ 2yz −τ 2xz =σ 1 σ 2 +σ 2 σ 3 +σ 1 σ 3 (2.1.10)

și

I 3=σ xx σ yy σ zz+ 2× τ xy τ xz τ yz −σ xx τ 2yz −σ zz τ 2xy −σ yy τ 2xz =σ 1 σ 2 σ 3 (2.1.11)