1) Tratatul de instituire a Comunității Europene a 2) Tratatul de instituire a Comunității Economice 3) Tratatul de instituire a Comunității Europene a

Cărbunelui și Oțelului (Tratatul de la Paris) Europene (Tratatele de la Roma) Energiei Atomice (Tratatele de la Roma)

Data semnării: 18 aprilie 1951. Data semnării: 25 martie 1957 Semnat la: Bruxelles (Belgia) la 8 aprilie 1965

Data intrării în vigoare: 25 iulie 1952 Data intrării în vigoare: 1 ianuarie 1958 Intrare în vigoare: 1 iulie 1967

Data expirării: 23 iulie 2002

Tratatul de a CEEA avea ca obiectiv să contribuie la Tratatului de fuziune” potrivit căruia are loc
stabilirea condiţiilor necesare formării şi dezvoltării unificarea organelor comunitare principale ale celor
Tratatul prevedea că o parte din suveranitatea
rapide a energiilor nucleare, creşterii nivelului de trei comunități, urmând ca noile organe să fie:
statelor membre(Franţa, R.F.Germania, Italia, Belgia,
trai în statele membre şi dezvoltării schimburilor cu Parlamentul European (rebotezat în 30.03.1962 din
Olanda şi Luxemburg) în domeniul celor două
alte ţări. Adunarea Parlamentară Europeană), Comisia
industrii a fost delegată unei Înalte Autorități
Europeană, Consiliul Ministerial și Curtea de Justiție.
pentru o perioadă de 50 de ani, a instituit o piață
comună pentru cărbune și oțel prin interzicerea
Tratatul privind instituirea Comunităţii Economice
taxelor de import și export și a măsurilor cu efect
Europene (CEE) care a reunit șase țări (Belgia,
echivalent, precum și a restricțiilor cantitative
Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos),
asupra circulației acestor produse, și a interzis
pentru a acționa în vederea integrării și a creșterii
discriminarea între producătorii, între cumpărători
economice prin intermediul comerțului.
sau între consumatori.

Acesta a creat o piață comună bazată pe libera

Pentru realizarea scopurilor CECO au fost create
patru instituții:
• Înaltă Autoritate, compusă din 9 persoane
independente numite de către guverne (a câte doi
din cele mai mari state) și care urma a fi instituția
executivă de bază cu dreptul de adopta decizii și
responsabilitatea pentru implementarea tratatului.
circulație a: bunurilor; persoanelor; serviciilor;
capitalurilor.
CEEA
Aceste două comunităţi nou create se bazau pe o
structură instituţionalizată similară celei din cadrul
CECO, respectiv aveau tot patru organe cu
aproximativ aceleaşi atribuţii, deşi existau unele
• Adunare parlamentară cu funcții de control,
compusă din delegați aleși de către parlamentele
naționale respective în fața căreia Înaltă Autoritate
este răspunzătoare pentru aplicarea tratatului.
• Consiliul Special de Miniștri, compus din câte un
reprezentant al guvernelor statelor membre, având
drept scop armonizarea acțiunilor Înaltei Autorități
și a guvernelor cu dreptul de vot consultativ în
luarea unor decizii și aprobarea altor.
• Curtea de Justiție, compusă din nouă judecători
care ar interpreta și aplica clauzele tratatului și ar
asigura respectarea acestuia.
4) Tratatul de instituire a unui Consiliu unic şi a unei
Comisii unice ale Comunităților Europene (Tratatul de
fuziune)
Semnat la: Luxemburg (Luxemburg) la 22 aprilie 1970.
Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1971.
Prin acest tratat, Comunitățile au obținut o autonomie
financiară, statele membre din nou refuzând de la
unele atribute de suveranitate, în speță la dreptul
exclusiv de a percepe taxe și impozite, respectiv de a
repartiza venituri astfel obținute
diferenţe atât ca denumire, cât şi cu privire la
conţinutul atribuţiilor, respectiv cele ale Înaltei
Autorităţi a CECO, care au fost deplasate înspre
Consiliul miniştrilor în cazul ultimelor două.
1. Consiliul de Miniștri
2. Comisia
3. Adunarea Parlamentară.
4. Curtea de Justiție
În 1957 prin “Convenția relativă privind organele
comunitare comune ” cele trei comunități au
dobândit două organe comune: Curtea de Justiție și
Parlamentul.
5) Actul Unic European 6) Tratatul de la Maastricht
Semnat la: Luxemburg (Luxemburg) la 17 februarie Semnat la: Maastricht (Țările de Jos) la 7 februarie 1992
1986 şi la Haga (Țările de Jos) la 28 februarie 1986.
Intrare în vigoare: 1 noiembrie 1993
Intrare în vigoare: 1 iulie 1987
Tratatul de la Maastricht creează Uniunea Europeană.
AUE a fixat obiectivul pieţei interne.
Acesta cuprinde trei componente separate (așa-numiții
Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost piloni):
extinse asupra unor noi domenii de activitate cum
-Comunitățile Europene;
ar fi cercetarea, politica socială sau protecţia

7) Tratatul de la Amsterdam de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană, a
tratatelor de instituire a Comunităților
mediului înconjurător.
Prin AUE cooperarea politică europeană dobândeşte
un suport juridic iar Consiliul European îşi
dobândeşte ancorarea formală în dreptul primar 
Parlamentului European a primit un drept de veto
cu privire la aderarea noilor state membre şi la
încheierea acordurilor cu statele asociate.
 Drepturile Parlamentului European sunt extinse în
procedura legislativă-decisională, prin crearea noilor
proceduri legislative de “cooperare” ,iar în cadrul
Consiliului a fost introdusă procedura de vot bazată
pe majoritate calificată, în unele domenii în care se
cerea anterior unanimitatea.
 A fost introdusă “procedura a comitologie”,
conform căreia Consiliul poate delega unele
competenţe Comisiei, în anumite condiţii.
 Prin AUE a fost creat un Tribunal de Prima
Instanţă care a preluat din atribuţiile Curţii de
Justiţie
8) Tratatul de la Nisa
-politică externă și de securitate comună; și
-cooperarea dintre guvernele UE în domeniul justiției și
afacerilor interne.
Printre inovațiile sale cele mai proeminente, tratatul:
-pune bazele pentru uniunea economică și monetară,
moneda unică (euro) și criteriile de utilizare a acesteia;
-oferă temeiul juridic pentru şase noi politici comune
ale UE;
-consolidează competențele Parlamentului European; și
-introduce conceptul de cetățenie europeană. 
sporirea competențelor legislative pentru Parlamentul
European;
-creșterea numărului voturilor cu majoritate atunci
când guvernele UE adoptă legislația;
-crearea unui Comitet al Regiunilor;
-aplicarea principiului subsidiarității, prin care UE va
acționa doar dacă acest lucru este mai eficient la nivelul
UE decât la cel național.
 Europene și a anumitor acte conexe.
Semnat la: Amsterdam (Țările de Jos) la 2 octombrie
1997
Intrare în vigoare: 1 mai 1999
TA a stabilit că UE este fundamentată pe principiile
libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului
şi statului de drept.
Respectarea acestor principii este, premisa
fundamentală a aderării la UE.
A fost adăugat principiul transparenţei, astfel ca în
cadrul UE, deciziile să fie adoptate “cu respectarea
deplină a principiului transparenţei şi cât mai
aproape de cetăţeni”.
Art.2 au fost adăugate noi obiective: promovarea
egalităţii între bărbaţi şi femei este menţionată
acum ca obligaţie, precum şi promovarea unui înalt
grad de competitivitate, iar promovarea unui “nivel
ridicat de protecţie şi ameliorare a calităţii
mediului”(aplicarea principiului subsidiarității) a fost
trecută ca un scop independent şi nu doar ca o
cerinţă incidentală a creşterii economice.
9) Tratatul de la Lisabona
Semnat la: Nisa (Franța) la 26 februarie 2001 Semnat la: Lisabona (Portugalia), la 13
decembrie 2007
Intrare în vigoare: 1 februarie 2003
Intrare în vigoare: 1 Decembrie 2009
Printre elementele novatorii ale Tratatului
Prin reformarea art.7 din Tratatul UE, a fost
figurează dotarea UE cu personalitate
oferită posibilitatea Consiliului ca prin
juridică deplină.
unanimitate de voturi, la propunerea
Comisiei sau a unei treimi din statele-
membre și cu avizul Parlamentului să poată
Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind
dispune suspendarea unor drepturi ale
Uniunea Europeană și pe Tratatul privind
statului care a violat grav și persistent
funcționarea Uniunii Europene. Aceste două
principiile prevăzute de art. 6.
tratate au aceeași valoare juridică.
Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și
Uniunea conferă aceeași valoare juridică
principiile prevăzute în Carta drepturilor
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
fundamentale a Uniunii Europene din 7
Europene adoptată l 12 decembrie 2007.
decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la
12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are
aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.
Uniunea se substituie Comunității Europene
și îi succedă acesteia.
2) Uniunea aderă la Convenția europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale. Competențele CEEA (EURATOM) rămîne.
Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu
sunt modificate de această aderare.
Abolirea pilonilor.
A fost modificată şi extinsă procedura codeciziei,
consolidându-se astfel rolul PE în procesul
decizional.
Puterea PE a fost în continuare întărită prin
modificarea procedurii de numire a Preşedintelui
Comisiei, prin cerinţa acordului Parlamentului.
Rolul Consiliului European a fost întărit în sensul că
acesta va putea elabora şi adopta strategii
comune.
TA a numit pe Secretarul General al Consiliului ca
“Înalt Reprezentant” al PESC, pentru a asista
preşedinţia Consiliului, care rămânea în continuare
principalul reprezentant al UE.
Scăderea numărului procedurilor de legiferare (de la
22 la 3)
Întărirea rolului Preşedintelui Comisiei (acesta va
dobândi competenţa de adopta un fel de directive
privind executarea normelor de drept UE).
3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt
garantate prin Convenția europeană pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile
constituționale comune statelor membre,
constituie principii generale ale dreptului
Uniunii.
Legat de ponderea voturilor în Consiliu,
întrebările principale au fost dacă
majoritatea calificată trebuia să includă
majoritatea statelor membre, care trebuia să
fie procentul minorotății de veto și care ar
trebui să fie în general cifrele pentru fiecare
stat membru.În final, s-a ajuns la un acord
cu privire la așa numită “triplă majoritate”
O altă modificare a fost aceea ca
președintele Comisiei și lista membrilor
acesteia să poată fi propuși și numiți în
funcție cu majoritate calificată și nu cu
unanimitate, iar atribuțiile organizatorice ale
președintelui au fost întărite.
TN a adus modificări semnificative și
sistemului Curții, competențele Tribunalului
Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută
posibilitatea statelor membre de retragere
din Uniunea Europeană.
Tratatul instituie două proceduri de revizuire
a tratatelor: procedură ordinară și
simplificată.
În premieră UE va eavea un catalog clar
privind împărțirea competențelor între state
și UE.
Uniunea instituie o uniune economică și
monetară a cărei monedă este euro.
Accentuarea principiului supremației
dreptului UE față de cel național.
Să întroduce inițiativa legislativă
cetățenească cu 1 milion de cetățeni
provenind din statele membre.
 de Primă Instanță (TPI) au fost lărgite în
mod semnificativ, dispunându-se ca el să
poată soluționa cereri pentru pronunțarea
hotărârilor preliminare în anumite condiții;
competența sa în cazul acțiunilor directe a
fost extinsă ect.
Prin TN s-a creat o bază legală pentru Eurojust,
unitatea de cooperare judiciară europeană.
O noutate a fost adusă componenței
Comitetului Economic și Social și Comitetului
Regiunilor în loc de câte 222 de membrii
vor avea 344 de membri.
Curtea de Conturi va avea 27 de membri în loc de
15.
Parlamentul dobândește putere legislativă și
bugetară alături de Consiliul.
Numărul mebrilor în Parlament a crescut la
750 plus Președintele.
Potrivit modificărilor aduse prin Tratatul de
la Lisabona noile instituțiii ale UE, vor fi:
Consiliul European,
Banca Centrală Europeană.
Funcția de președinte al Consiliului
European să transferă într-o funcție
permanentă de “Președinte al UE” cu un
mandat de doi ani și jumătate.
Începând din 2014, cu posibilitate de
amânare până în 2017 se va introduce un
nou sistem de majoritate în cadrul
Consiliului.