Componentele calculatorului (procesorul, memoria, dispozitivele periferice) sunt conectate intre ele prin

intermediul placii de baza. Un periferic se conecteaza la placa de baza (si indirect la procesor) prin intermediul
unor conectori specializati, numiti porturi. Fiecare port respecta un anumit standard de conectare.

Exista mai multe asemenea standarde, placile de baza putandu-le implementa pe toate sau numai o parte
dintre ele. Principalele standarde de conectare sunt:

•           Portul paralel;

•           Portul serial;

•           USB;

•           IDE;

•           FireWire (IEEE-1394);

•           SCSI .

 Portul paralel

Portul paralel permite transmiterea catre periferic a cate unui octet de date intr-o operatie de
transfer. Semnalele definite de acest standard sunt transmise pe 3 tipuri de linii:

 liniile de date, care permit transmiterea octetului de date de la procesor catre periferic;
 liniile de control, prin care procesorul transmite anumite comenzi catre periferic, permitand
desfasurarea transferului in bune conditii;
 liniile de stare, prin care perifericul transmite procesorului informatii despre starea sa curenta.

Un port paralel  are opt linii pentru transmiterea simultana a tuturor bitilor care alcatuiesc un octet de date.
Aceasta interfata este rapida si a fost in mod traditional folosita pentru imprimante.

Singura problema in cazul portului paralel o reprezinta cablul, care nu poate fi realizat la orice lungime fara
amplificarea semnalului, deoarece apar erori de date.

Principalele tipuri de porturi paralele care se folosesc in sistemele actuale sunt:

 Unidirectional (4 biti);
 Bidirectional (8 biti);
 Port paralel imbunatatit (Enhanced Parallel Port - EPP) ;
 Port cu capacitati imbunatatite (Enhanced Capabilities Port - ECP)

Transferul prin portul paralel este reglementat de standardul IEEE-1284  care defineste:

 5 moduri de operare pentru transferul paralel al datelor;
 protocolul de comunicatie;
 interfata mecanica (cabluri si conectori);
 interfata electrica (emitatoare, receptoare, impedante).

Standardul  IEEE-1284  defineste  comunicatia  paralela  bidirectionala  de  mare  viteza  intre c

alculatorul PC si periferice externe.

Viteza la care este posibil transferul in acest standard
este  de  50  pana  la  100  de  ori  mai  mare  decat  in  modul  paralel  definitinitial  pentru  un
calculator  PC,  fara  a  pierde  compatibilitatea  cu  modul  initial.  Standardul  IEEE-1284  nu reglementeaza 
decatsemnalele (stabileste temporizari si relatii intre semnale).

Nu contine specificatii  legate  de  natura  datelor  vehiculate  sau  de  sistemul  de  control  care  elaboreaza
semnalele.
Portul paralel standard (SPP), asa cum este implementat in PC, consta intr-un conector cu 17 linii de semnal
si 8 linii de masa. Liniile de semnal sunt clasifiacte in 3 categorii:

         linii de control (4);
         linii de stare    (5);
         linii de date      (8).

Moduri de transfer

Standardul IEEE-1284 defineste 5 moduri de transferare a datelor.

Fiecare mod face posibil  transferul  inainte  (forward;  de la PC la periferic), inapoi (reverse; de la periferic la

PC)  saubidirectional  (doar  in  regim  half-duplex).

Toate porturile pot realiza legaturi bidirectionale folosind modurile compatibil sau

nibble. Modul   byte   poate   fi   utilizat   doar in   25%   din   porturile   paralele existente   (porturile
calculatoarelor PS/2).

Portul unidirectional (4 biti)  a fost utilizat la transmiterea informatiilor de la un calculator la un dispozitiv, de

exemplu o imprimanta.

Natura unidirectionala a portului paralel original de PC este compatibila cu principla sa functie, de transmitere a
datelor catre imprimanta.

Totusi, existau situatii cand era necesara existenta unui port bidirectional (de exemplu, cand se astepta
primirea unui raspuns de la o imprimanta), lucru care nu era usor de obtinut in cazul porturilor unidirectionale.

Aceste porturi pot functiona ca iesiri de 8 biti si ca intrare de 4 biti (tetrada).

Porturile de 4 biti sunt capabile de rate efective de transfer de aproximativ 40-60 K/s, cu dispozitive tipice, si
pot fi aduse pana la 140 K/s cu ajutorul catorva trucuri de proiectare.
Portul paralel bidirectional (8 biti)  se gaseste in mod curent in sistemele compatibile PC. Acest model a fost
realizat prin definirea catorva dintre pinii nefolositi anterior din conectorul portului paralel si definirea unui bit
de stare care sa indice directia in care circula informatiile prin canal.

Aceste porturi pot fi atat intrari, cat si iesiri de 8 biti, folosind cele opt linii standard de date, si sunt mult mai
rapide decat porturile de 4 biti atunci cand sunt utilizate cu dispozitive externe.

Porturile de 8 biti sunt capabile de viteze cuprinse intre 80-300 K/s, in functie de viteza dispozitivului atasat, de
calitatea driverului si de caracteristicile electrice ale portului.

Portul paralel imbunatatit (EPP)  functioneaza practic la viteza magistralei ISA si asigura o crestere de 10 ori a
ratei de transfer fata de un port paralel conventional.

Modul EPP a fost conceput in special pentru periferice cu porturi paralele, precum adaptoarele de retea,
unitatile de disc si unitatile de banda.

Portul cu capacitati imbunatatite (ECP) (Enhanced Capabilities Port),   este un port paralel de mare viteza, care
necesita o logica hard speciala si nu a fost conceput sa accepte perifericele cu porturi paralele ale PC-urilor
portabile, avand rolul sa asigure o atasare necostisitoare a unei imprimante foarte performanta.

Mai mult, modul ECP necesita folosirea unui canal DMA, spre deosebire de EPP, situatie care poate cauza
conflicte suparatoare cu alte dispozitive care folosesc transferul DMA. Cele mai multe dintre sistemele noi sunt
livrate cu porturi ECP care suporta rate mari de transfer. In majoritatea cazurilor, porturile ECP pot fi
transformate in EPP sau in porturi paralele unidirectionale prin intermediul sistemului BIOS. Totusi, pentru cea
mai buna rata de transfer este recomandabil ca portul sa fie configurat in modul ECP.

3. Porturile seriale

Spre deosebire de portul paralel, in cazul portului serial exista o singura linie de date, deci se poate transmite
un singur bit la un moment dat.

Din acest motiv si datorita modului mai sofisticat de gestionare a comunicatiei, viteza interfetei seriale este
sensibil mai mica decat cea a interfetei paralele.

Portul serial a fost proiectat de la inceput pentru comunicatii bidirectionale.

Portul serial este folosit in general pentru conectarea unor periferice relativ lente, cum ar fi mouse-ul, modemul
etc.

Interfata seriala este asincrona,   intrucat permite transmiterea caracterelor la orice interval de timp, fara  nici o
sincronizare sau semnal de ceas si a fost proiectata ca un port de comunicatie de la sistem la sistem.

Fiecare caracter transmis prin intermediul unei conexiuni seriale este incadrat de un semnal standard de
inceput si de sfarsit. Un singur bit 0, denumit bit de start,  precede fiecare caracter, informand sistemul
receptor ca urmatorii 8 biti constituie un octet de date. Dupa fiecare caracter urmeaza unul sau doi biti de
stop, semnaland terminarea caracterului transmis.

La capatul receptor al liniei de comunicatie caracterele sunt recunoscute dupa semnalele de start si de stop, nu
dupa momentul in care sosesc. Interfata asincrona este orientata pe caracter si are o supraincarcare de
aproximativ 20% pentru informatiile suplimentare necesare identificarii fiecarui caracter.

Termenul serial  se refera la date transmise pe un singur fir, bitii plasandu-se intr-o serie pe masura ce sunt
transmisi.

Aproape toate placile de baza moderne au incorporat un cip Super I/E, care furnizeaza placii de baza unul sau
doua porturi seriale, facand sa nu mai fie necesara o placa de interfata suplimentara. Sistemele mai vechi au in
mod normal porturile seriale pe o placa. Modemurile interne incorporeaza un port serial, ca parte a circuitului
de modem. Figura 2 prezinta conectorul standard cu 9 pini folosit de majoritatea porturilor seriale externe.
Figura 3 prezinta versiunea originala cu 25 de pini. Porturile seriale se pot conecta la o gama larga de
dispozitive: modemuri, plottere, imprimante, alte calculatoare, cititoare de cod de bare, cantare, circuite de
control al dispozitivelor.

                    

                                                                              

                                                                                  

                                                                                                       

Circuitul UART (Universal Asynchronous Receiver/ Transmitter) controleaza complet procesul de transformare a
datelor nativ paralele din PC in format serial, si ulterior, reconverteste datele seriale in format paralel.             

Porturi seriale de viteza foarte mare

Unii producatori de modemuri au imbunatatit si mai mult transferul serial de date prin introducerea porturilor
seriale de viteza foarte mare. Cresterea vitezei acestor porturi este obtinuta prin marirea dimensiunii bufferului.
Aceste porturi au de obicei la baza un circuit UART 16550, 16650 sau 16750, iar unele contin pe placa mai
multa memorie pentru buffer.

Placile cu mai multe parturi seriale  au pe ele de la 2 la 32 de porturi, asigura si rate mai mari de transfer,
decat cele ce pot fi obtinute de un port serial standard.

Aceste placi pot imbunatati foarte mult performantele sistemului, deoarece au un procesor dedicat pentru
controlul si manevrarea datelor seriale. Cu toate acestea, nu reprezinta cea mai buna solutie pentru aplicatiile
foarte performante.

Porturile de baza pentru comunicatie ale oricarui sistem PC sunt porturile seriale si cele paralele. Porturile
seriale au fost initial utilizate pentru dispozitive care trebuie sa comunice bidirectional cu sistemul. Astfel de
dispozitive sunt modemurile, mouse-ul, scannerele etc.

Noile standarde de porturi paralele permit acum si portului paralel sa efectueze comunicatii bidirectionale
rapide.

In ultimii ani, tendinta este de inlocuire a porturilor seriale cu standardul USB, care este mult mai flexibil si
performant.

4. Portul USB (Universal Serial Bus)

Standardul USB foloseste tot comunicatia seriala, dar a fost proiectat sa exploateze avantajele tehnologiei
moderne. Desi initial a fost destinat perifericelor lente, o data cu aparitia versiunii 0 a standardului viteza de
transfer a crescut sensibil, depasind cu mult performantele interfetelor seriala si paralela.

Practic, astazi nu exista periferice care sa nu aiba si variante cu conectare pe portul USB (de multe ori acesta
este singurul standard acceptat).

USB este standardul de magistrala periferica care va implementa in afara PC-ului caracteristica Plug-and-Play a
perifericelor de calculator.

USB  elimina necesitatea instalarii placilor de extensie in sloturi dedicate ale calculatorului si reconfigurarea
sistemului, economisind resurse importante de sistem, cum ar fi intreruperile (IRQ).

Calculatoarele personale echipate cu magistrala USB permit perifericelor de calculator sa fie configurate
automat imediat ce sunt atasate fizic, fara a fi nevoie de reinitializarea calculatorului sau de rulare a
programului de configurare.

USB este o interfata care poate transfera 12 Mbit/s (1,5 M/s) prin intermediul unei conexiuni cu 4 fire.
Magistrala accepta cel mult 127 de dispozitive si foloseste o tehnologie stea, bazata pe concentratoare de
extensie care se pot gasi in PC, in orice periferic USB sau chiar de sine statatoare, in casete.

                              

Pentru periferice cu performante reduse, precum dispozitivele de indicare si tastaturile, interfata USB are un
subcanal mai lent, de 1,5 Mbiti/s. La acest subcanal sunt conectate dispozitivele cu interfata mai lenta, ca
tastatura si mouse-ul.
Lungimea maxima a cablului dintre doua dispozitive cu viteza mare (12 Mbiti) sau dintre un dispozitiv si un
concentrator este de 5 m, daca se foloseste un cablu bifilar torsadat ecranat cu conductoare de calibru 20.

Lungimea maxima a cablului, pentru dispozitive cu viteza mica (0,5 Mb/s), daca se foloseste un cablu bifilar
netorsadat, este de trei metri. Aceste lungimi sunt mai mici daca se foloseste un conductor de calibru mai mic,
conform tabelului 4.     

Desi interfata USB nu este la fel de rapida in ceea ce priveste transferul de date ca interfetele FireWire
si SCSI, ea este mai mult decat adecvata pentru tipurile de periferice pentru care a fost proiectata.  Conectorul
USB este mic si, spre deosebire de un cablu serial sau paralel obisnuit, nu este fixat cu suruburi.

Tabelul 5 prezinta semnalele la pinii conectorului USB cu 4 fire.

                                             Tabelul 5

Pin Nume semnal Observatii Magistrala USB respecta specificatia Plug-

and-Play elaborata de Intel si permite
1 VCC Tensiune de alimentare conectarea dinamica a dispozitivelor
2 - Date periferice, fara oprirea sistemului sau
3 + Date reinitializarea lui. Cand conectam
dispozitivul, controllerul USB din PC il va
4 Masa Masa detecta si va determina si aloca automat
resursele si driverele necesare.

Suportul USB trebuie sa existe si in BIOS si va fi inclus in sistemele mai noi care au incorporate porturi USB.
Exista pe piata placi care permit adaugarea portului USB la sistemele care nu-l au incorporat ca standard pe
placa de baza.

O caracteristica importanta a magistralei USB este faptul ca alimenteaza toate dispozitivele atasate.
Caracteristica PnP a magistralei USB permite sistemului sa interogheze perifericele atasate despre cerintele lor
energetice si sa genereze un semnal de atentionare in cazul in care nivelurile de energie electrica disponibila
au fost depasite, aspect foarte important atunci cand magistrala USB este folosita in sisteme portabile,
deoarece puterea bateriei alocata perifericelor externe poate fi limitata. Un alt avantaj adus de specificatia USB
este identificarea automata a perifericelor, o caracteristica ce ar trebui sa simplifice mult instalarile.

De asemenea, dispozitivele USB pot fi conectate sau deconectate 'la cald', nefiind necesara oprirea
calculatorului sau reinitializarea lui de fiecare data cand vrem sa conectam sau sa deconectam un periferic.

Unul dintre avantajele majore ale unei interfete USB este faptul ca are nevoie din partea PC-ului de o singura
intrerupere. Astfel, putem conecta pana la 127 de dispozitive si acestea nu vor folosi intreruperi separate, cum
ar face daca fiecare ar fi conectat prin intermediul unei interfete separate. In cazul PC-urilor moderne care au
putine intreruperi, acest aspect al interfetei USB reprezinta un beneficiu urias si ar trebui adoptata pentru
dispozitivele de viteza mica.

5. FireWire (IEEE 1394)

Fire Wire (IEEE 1394) este o tehnologie de magistrala relativ noua, fiind rezultatul cererilor de a transfera
cantitati uriase de date din partea dispozitivelor multimedia audio si video actuale.

Este o interfata destinata perifericelor de foarte mare viteza, pentru care performantele celorlalte standarde nu
sunt suficiente. Cel mai adesea este intalnita la camere video digitale, care au de transferat volume mari de
date catre calculator.
Interfata FireWire nu este foarte raspandita, datorita pretului mai mare si faptului ca standardul USB ofera
suficienta performanta pentru majoritatea perifericelor.

Magistrala FireWire este foarte rapida, permitand transferuri cu viteze de pana la 400 M/s ,  iar in viitor si mai
mari. Cablurile dispozitivelor IEEE-1394 au sase conductoare; patru sunt utilizate pentru transmisii de date, iar
doua pentru alimentare.

Conexiunea la placa de baza se realizeaza fie printr-o interfata IEEE-1394 dedicata, fie printr-o placa adaptoare
PCI.

Aceasta magistrala a derivat din magistrala FireWire si este o parte a noului standard Serial SCSI.

Interfata1394 foloseste un cablu cu sase fire si doua perechi de linii diferentiale de ceas si de date, plus doua
linii pentru alimentare. La fel ca interfata USB, si interfata 1394 este PnP, incluzand si capacitatea de conectare
si deconectare dinamica a  componentelor, fara oprirea sistemului.

Spre deosebire de magistrala paralela SCSI, magistrala 1394 nu necesita o terminatie complicata, iar
dispozitivele conectate la magistrala pot consuma pana la 1,5 amperi.

Magistrala 1394 este realizata intr-o topologie in cascada sau ramificata si permite cel mult 63 de noduri, in
fiecare nod putandu-se conecta un lant de cel mult 16 dispozitive.

Daca nu este suficient, standardul face apel la 1023 de magistrale conectate  in punti (bridge), care pot
interconecta peste 64.000 de noduri. In plus, magistrala 1394 accepta dispozitive cu rate diferite de transfer, la
fel ca SCSI.

Tipurile de dispozitive care vor fi conectate la PC prin intermediul magistralei 1394 includ practic orice ar putea
folosi interfata SCSI, toate formele de unitati de discuri, inclusiv hard-discuri, unitati optice, de discheta, de CD-
ROM si  noile unitati DVD (Digital Video Disc), camere digitale etc.

6. Interfetele dispozitivelor de stocare

Interfata IDE, care este cea mai utilizata interfata pentru dispozitivele de stocare din sistemele moderne, a
evoluat de la o interfata numai pentru hard-disc, la una care accepta hard-discuri si multe tipuri de medii
amovibile, precum CD-ROM, CD-RW, Zip si altele.

In prezent sunt disponibile o multime de interfete de hard-disc.

Cu timpul, gama lor s-a largit, iar multe dintre vechile modele nu mai pot functiona in sisteme1e mai noi.
Principala functie a controllerului de hard-disc si a interfetei este transmiterea si receptionarea datelor la si de
la unitatea de disc.

Diversele tipuri de interfata limiteaza viteza cu care datele pot fi mutate de la unitate la sistem si ofera niveluri
diferite de performanta.

In ceea ce priveste unitatile de disc, si mai ales hard-discurile, parametrul asupra caruia se concentreaza cel
mai mult atentia utilizatorilor este timpul mediu de pozitionare (average  seek time)  raportat pentru unitate,
care inseamna timpul (mediu) necesar pozitionarii capetelor de pe o pista pe alta.

Rata de transfer a datelor intre unitate si sistem este mult mai importanta decat timpul de acces, deoarece
majoritatea unitatilor de disc petrec mult mai mult timp citind si scriind informatii, decat mutand capetele.

Viteza cu care este incarcat sau citit un program sau un fisier de date este cel mai mult afectata de rata de
transfer a datelor. Operatiile specializate, ca sortarea fisierelor mari, implicand multe accesari la inregistrarile
individuale ale unui fisier (si, astfel, multe operatii de pozitionare), sunt mult ajutate de o unitate cu timp redus
de pozitionare. In aceste cazuri, performantele legate de timpul de pozitionare sunt importante. Totusi,
majoritatea operatiilor normale de incarcare si de salvare sunt afectate in principal de rata cu care datele pot fi
citite si scrise de pe si pe unitate.
Rata de transfer a datelor depinde atat de unitate, cat si de interfata.

In sistemele PC au fost folosite de-a lungul anilor cateva tipuri de interfete de hard-disc, dar in prezent toate
unitatile de disc moderne folosesc pentru conectarea la un sistem fie interfata IDE, fie SCSI.

7. Interfata IDE

Integrated Drive Electronics (IDE)  este un termen generic aplicat oricarei unitati cu un controller de disc
integrat (incorporat).

Interfata IDE este oficial denumita ATA (AT Attachment).  Termenul IDE este folosit pentru a defini orice
unitate de disc cu controller incorporat.

ATA este o interfata de tip paralel pentru conectarea discurilor hard si a unitatilor optice (CD, DVD). Originea
sa este standardul IDE, elaborat in anii '80.

De-a lungul timpului caracteristicile sale au evoluat, rata de transfer crescand spectaculos.

In ultima vreme, desi majoritatea placilor de baza inca mai sunt prevazute cu porturi ATA, acestea pierd teren
in fata standardului SATA.

In cazul unitatilor cu interfata IDE, controllerul de disc este integrat in unitate, iar acest ansamblu
unitate/controller se conecteaza de obicei la un conector de magistrala de pe placa de baza sau de pe o placa
adaptoare de magistrala.

Combinatia unitate-controller simplifica foarte mult instalarea, deoarece nu exista cabluri separate de
alimentare si de semnal intre controller si unitate.

De asemenea, dupa ce controllerul si unitatea au fost asamblate ca un intreg, numarul total de componente se
reduce, traseele de semnal sunt mai scurte, iar conexiunile electrice mult mai imune la zgomote, rezultatul fiind
un model mai sigur decat ar fi posibil utilizand un controller separat, conectat la unitate prin cabluri.

Plasarea controllerului pe unitate da unitatilor IDE avantajul sigurantei, comparativ cu interfetele cu controllere
separate.

Siguranta este marita, deoarece codarea datelor de la digital la analogic se face direct pe unitate, intr-un
mediu fara zgomot; informatiile analogice foarte sensibile la intarzieri nu trebuie sa parcurga cabluri care pot
culege zgomote si introduce intarzieri ale semnalelor.

Configuratia integrata permite marirea frecventei de ceas a codorului si a densitatii de stocare pe unitate.
Integrarea controllerului si a unitatii elibereaza proiectantii lor de respectarea regulilor stricte impuse de
standardele primelor interfete de disc. Inginerii pot proiecta implementari personalizate ale unitatii si
controllerului, deoarece nici un alt controller nu se va conecta vreodata la acea unitate. Combinatiile unitate-
controller rezultate pot oferi performante mai bune decat configuratiile cu unitate si controller independente.
Unitatile IDE sunt denumite uneori unitati cu controllere incorporate. In multe sisteme, conectorul IDE de pe
placa de baza nu este altceva decat un slot de magistrala.

Deoarece este eliminat adaptorul gazda intermediar sau controllerul separat, iar conexiunile prin cablu sunt
simplificate, unitatile IDE costa mult mai putin decat o combinatie standard de controller si unitate.

Concluzie