Tema 4

Organizații economice și guvernanță corporatistă

1. O veche zicală spune: ,,Frate-frate, dar brînza-i pe bani !’’. În aceste condiții, de
ce nu semnezi niciodată un contract cu prietenii de la care te împrumuți, uneori, de
bani ? De cîte pagini A4 crezi că ai avea nevoie pentru ca un asemenea să nu fie
incomplet ?
Contractul are la bază limitrea unui risc posibil, în cazul prietenilor noi nu
încheiem un contract cu ei din cauza că noi avem o oarecare încredere în aceste
persoane și noi credem că încheierea unui contract cu ei nu este necesar, iar în
cazul persoanelor necunoscute situația este inversă noi încheiem contract cu
persoanele nuecunoscute ca să limităm un anumit risc, ca de exemplu reîntoarcerea
sumei de bani la un termen de timp stabilit în contract. Contractul practic
întotdeauna va fi incomplet și nu este cauza în numărul de foi A4 ci în volumul de
informație ca de exmplu într-o speță o persoană poate sa dețină mai multă
informație iar în altă speță altă persoană poate se dețină mai multă informație față
de cealaltă persoană.
2. Care este metoda de organizare a producției alternativă firmei ? Dați un exemplu
și explicați de ce această metodă are, totuși, o relevanță aplicată relativ redusă.
Metoda de organizare a producției alternativă firmei este contractarea prin piață, o
coordonare orizontală a pieței. În acest caz proprietarii de reusurse negociază între
ei și își evaluează contribuțiile, pe baza sistemului prețurilor. Vorbim de agenți
independenți care dau naștere la o rețea de contracte, de exemplu, organizarea
producției de creioane, în această situație unul dintre proprietarii de resurse va tăia
și va șlefui lemnul, altul va fixa minele de cărbune, altul va monta gumele de șters.
Fiecare metodă de organizare a producției implică costuri, în cazul contractării prin
piață, ne lovim de costurile de tranzacție, ca urmare a utilizării sistemului de
prețuri, iar în cazul firmei vorbim de costurile de organizare datorate coordonării
ierarhice a acțiunilor. Contractarea prin piață este mai puțin aplicată datorită
faptului că în carul firmei, rolul prețurilor se suspendă, alocarea resurselor se
realizează datorită deciziilor agentului central, firmele se bazează pe munca în
echipă ce reprezintă o metodă eficientă atît timp cît costurile de organizare nu sunt
superioare costurilor de tranzacție datorate utilizării sistemului de prețuri.
3. Funcționarea sistemului economic socialist era, deseori, caracterizată prin
sintagma: ,,Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim’’. De aici
imposibilitatea calculului economic în socialism ?
Imposibilitatea calculului economic decurge din inexistenșa prorpietății private și a
instituției monedei, ca baze ale existenței pieței și prețurilor. Imposibilitatea
calculului economic în socialism reprezintă o consecință a abolirii pieței, a
prețurilor ceea ce transformă organizarea economică în haos. Abolirea proprietății
private asupra mijloacelor de producție a echivalat cu desființarea pieței și a
prețurilor de piață, de aici constă imposibilitatea calculului economic și alocării
raționale a resurselor. Misses a demonstrat că mai presus de problema
stimultentelor, planificatorul central este lipsit de posibilitatea determinării ex-ante
a structurii de producție, problema constă în specificarea mecanismului prin care
un consiliu central de planificare poate să cunoască ce producții trebuie realizate,
în ce cantități și unde să fie distribuite.
4. Cum poate fi explicată dimensiunea firmei ? Utilizați în argumentație conceptele
de ,,costuri de organizare’’ și ,,costuri de tranzacție’’.
Problema dimensiunii firmei este redată prin termenii calculului economic, firma
este foarte importantă în sistemul economic atîta timp cît, în interiorul firmei,
organizarea tranzacțiilor se realizaează la costuri mai mici decît cele implicate în
organizarea lor pe piață, prin intermediul mecanismului prețurilor, costurile de
organizare sunt mai mici decît costurile de tranzacție. Limitarea dimensiunii firmei
va apărea în momentul în care costurile implicate și organizarea unei noi tranzacții
în interiorul firmei vor depăși costurile realizării aceleiași tranzacții pe piață,
costurile de organizarea vor fi mai mari decît costurile de tranzacție. Această
abordare sugerează că există un nivel optim al planificării organizaționale,
deoarece firma își va putea continua existența atît timp cît va prezenta o formă de
organizare mai ieftină decît mecanismul pieței.
5. Care este funcția socială a profitului și falimentului ? Considerați că
funcționarea mecanismului instituțional al falimentului este benefică ? De ce în
socialism nu existau întreprinderi care să și falimenteze ?
6. Un monopolist poate deveni periculos pentru societate atunci cînd ? Alegeți și
argumentați varianta pe care o considerați corectă.
b) Vrea să-și extindă monopolul cît mai mult. Un monopolist poate deveni
periculos pentru societate în cazul în care vrea să-și extindă monopolul cît mai
mult, ca de exemplu prin absorbirea a unor companii mai mici pentru ași mări
influența pe piață sau prin activitatea sa va influența și va provoca faliment asupra
unor companii mai mici ce îi va întări doar puterea companiei monopoliste, iar
dacă compania dată va deține cea mai mare parte din piață atunci ea poate să
influențeze prețul, în sens că poate să-și impună un preț mai înalt față de prețul
echilibru, în cazul dat consumatorii vor fi cei mai afectați și vor duce pierderi
financiare.
7. Teoria economică arată că întreprinzătorul este un speculator și că dezvoltarea
economică este produsul activității antreprenoriale viabile. În aceleași timp,
speculanții sunt acuzați că determină creșterea prețurilor alimentelor precum și ale
altor produse. Care este, de fapt, adevărul ?
Procesul de piață desemnează un mecanism de realocare permanentă a drepturilor
de proprietate, în direcția celor care au cea mai bună capacitate de valorificre a
oportunităților de profit, într-un univers în care aceste oportunități nu sunt spontan
descoperite și valorificare de toată lumea. Importanța actvității antreprenoriale este
justificată tocmai prin faptul că economia este caracterizată inevitabil prin
incertitudine. Rezultatul oricărui tip de acțiune, este într-o anumită masură, incert.
Faptul că a acționa înseamnă a specula, arată că întreprinzătorul este un speculator,
o persoană dornică să-și folosească perepția asupra viitoarei stucturi economice
pentru a demara acțiuni cu sensul de a obține profit. Funcția antreprenorială constă,
în stabilitatea întrebuințării factorilor de producție. Astfel, întreprinzătorii au
calitatea de proprietari și sunt acele persoane care decid, în privința volumului și
direcțiilor de alocare a resurselor. Iar succesul sau eșecul acestora depind de
corectitudinea anticipărilor lor referitoare la configurația viitoare a pieței și la
evenimentele incerte legate de producție.
8. Polițiștii pretind că există cîțiva răufăcători care, pentru a nu putea fi prinși, se
folosesc de mașini puternice. Ca atare, toate secțiile de poliție au fost dotate cu
autoturisme Volkswagen de ultimă generație. Este această achiziție publică un
exemplu de ,,investiție’’ antreprenorială ? Cum poate fi stabilit succesul sau eșecul
acestei decizii ?
În cazul dar, să vorbim despre succes sau eșec al acestei decizii, este o cauză
anumită de ce s-a ajuns la această decizie, deoarece poliția nu poate să prindă
răufăcătorii pentru că ei dețin de mașini mai puternice decît cele ale polițiștilor, în
acest caz s-a stabilit că polițiștii vor fi dotați cu mașini mai puternice decît mașinile
cele anterioare, astfel încît problema cu răufăcătorii să se rezolve.
9. Dacă profesorul întîrzie la seminar zece minute, la ce ne putem aștepta din
partea studenților, în ipoteza în care pentru aceștia seminarul este important ?
Alegeți și argumentați varianta pe care o considerați corectă.
c) Vor continua să fie punctuali.
10. Definiți guvernanța corporatistă și arătați în ce constă problema principal-agent
în sfera economică.
Guvernanța corporatistă presupune aranjamentul instituțional care structurează
conducerea afacerilor economice prin anumite raporturi contractuale stabilite între
acționarii și managerii corporațiilor. Problema principal agent reprezintă
reflectarea relațiilor de agenție, adică a situațiilor în care un titular transferă unele
drepturi unui agent, în cadrul unui contrat formal sau informal prin care agentul se
angajează să reprezintă interesele titularului în schimbul unei anumite retribuții.
Astfel, reprezintă o relație principal-agent:
acționar – manager (DA); pacient – medic (DA); patron – salariat (DA);
soț – soție (NU); alegători – primari (DA); manager – secretară (NU); antrenor –
fotbalist (NU).
11. Care dintre următoarele este o relație principal-agent: acționar-manager,
pacient-medic, patron-salariat, soț-soție, alegători-primar, manager-secretară,
antrenor-fotbalist.
Din următoarele relații enumerate, o relație principal-agent este relația acționar-
manager.
12. Găsiți exemplul unei întreprinderi de stat pe care guvernul a abandonat-o
rigorilor pieței și care, datorită unui management defectuos, a falimentat, așa cum
se întîmplă cu firmele neperformante din sectorul privat.
13. De ce uneori, în afacerile pe care le conduc, managerii devin nesăbuiți atunci
cînd sunt răsplătiți cu o parte din profituri ? Dați cîteva exemple de oportunsim
managerial.
Există posibilitatea ca managerul sa fie răsplătit proporțional cu profiturile
antreprenoriale aduse firmei prin activitatea sa. Însă managerul nu poate fi făcut
părtaș la eventualele pierderi antreprenoriale care au intervenit. Aceste pierderi
sunt suportate, în ultima instanță, de prorpietarii capitalului utilizat și nu pot fi
transferate asupra managerului. Un conportament oportunist din partea agentului
impune costuri suplimentare principalului, care întelege că e în interesul său să
monitorizeze activitatea agentului și să structureze constractul astfel încît să aibă
loc reducerea costurilor relației de agenție. Agenții profită adesea de costurile
ridicate ale monitorizării capacității și performanțelor lor și ale aplicării unui
contract și abordează un comportament oportunist, de eschivare de la obligații.
Anumite forme ale oprotunismului sunt contrate legii altele pot fi contrare unor
standarde de comportament.
14. Analizează următorul studiu de caz şi formulează concluziile desprinse: 
Revista The Economist arată că, în economiile socialiste, cum erau cele din centrul
şi estul Europei înainte de 1990, criteriul rentabilităţii lipsea cu desăvârşire. De
exemplu, rafinăriile din România au exportat produse din petrol rafinat la un preţ
cu 25$ pe tonă mai mic decât preţul plătit pentru importul ţiţeiului utilizat în
această producţie. În cazul Germaniei de Est, se constată că preţurile la care se
vând autoturismele Trabant sunt mai mici decât suma preţurilor materiilor prime.
Vânzările de metal, plastic etc. la preţurile internaţionale ar fi adus încasări mai
mari decât producţia de Trabant-uri. În acest caz, producţia a redus valoarea
materiilor prime utilizate.
În economiile socialiste, criteriul rentabilității lipsea cu desăvârșire. Lipsa
proprietății private facea imposibilă manifestarea relațiilor “de piață”, deci
formarea de prețuri pentru factorii de producție, ceea ce atragea imposibilitatea
calculului economic, de vreme cât nu se puteau forma prețuri, în baza relațiilor
comerciale între proprietari, pentru mijloacele de producție. Astfel se explică
situațiile în care producția unor bunuri în țările socialiste ignora cu desăvârșire
criteriul rentabilității comerciale, iar valoarea monetară a unor bunuri ajungea să
depășească prețurile materiilor prime utilizate pentru producerea acestora
(exemplu: prețurile la care s-au vândut autoturismele Trabant au fost mai mici
decât suma prețurilor materiilor prime).
Adevărat/Fals
1. Sindicatul reprezintă un exemplu elocvent de organizație economică. Fals
deoarece sindicatul nu este o organizație economică, ca un exemplu de
organizație economică ar fi firma.
2. Contractele sunt incomplete, deoarece nu sunt semnate de toți oamenii afectați
de derularea lor. Fals deoarece contractele sunt incomplete din cauza
incertitudinii și costurilor pe care le au de negociere și sunt implementate cu
relațiile contractuale.
3. Firma este o metodă de organizare a producției bazată pe coordonare orizontală.
Fals deoarece firma este o metodă de organizare a producției bazată pe
coordonare ierarhică.
4. Firma este o formă de organizare mai ieftină decît piața cînd costurile de
organizare sunt mai mari decît costurile de tranzacție. Fals deoarece firma
reprezintă o metodă eficientă de organizare a producției atîta timp cît costurile de
organizare nu sunt superioare costurilor de tranzacție.
5. Calculul economic este posibil în orice sistem economic în care există moneda.
Fals ca exemplu ar putea fi socialismul un sistem economic în care exista moneda,
dar calculul economic era imposibil din cauza inexistenței proprietății private
măcar că în sistemul dat exista moneda.
6. Piețele libere transformă organizarea economică în haos. Fals deoarece piețele
libere au contribuit la îmbunătățirea nivelului de trai.
7. Orice întreprinzător este manager și invers. Fals deoarece întreprinzatorul
angajează peroane care au abilitatea necesară pentru a presta unele sarcini în
cadrul firmei, cum ar fi managerul. Funcția managerială este subordonată functiei
antreprenoriale, managerul este rasplatit proporțional cu profiturile
antreprenoriale aduse firmei prin prestarea activității sale, dar acesta nu poate fi
părtaș la eventualele pierderi antreprenoriale care au intervenit. Astfel de pierderi
sunt suportate de catre întreprinzător și nu pot fi suportate de către manager.
8. Imposibilitatea calcului economic în socialism este rezultatul controlului
prețurilor. Fals deoarece imposibilitatea calcului economic în socialism a fost ca
consecință, din cauza inexistenței proprietății private.
9. Oportunismul managerial se manifestă atunci cînd angajările se fac pe ,,pile’’.
Fals deoarece oportunismul se manifestă atunci cînd managerul nu urmărește
interesele întrprinzătorului.
10. Existența pieței pentru serviciile managerilor profesioniști atenuează problema
principal-agent. Adevărat.
11. Spre deosebire de întreprinderile private, cele de stat acționează în condițiile
unor constrîngeri bugetare tari. Fals deoarece întreprinderile de stat acționează în
condițiile unor constrîngeri bugetare slabe.