Bulgaria (în bulgară България, pronunție bulgară: /rɛˈpublikɐ bɤ̞lˈɡarijɐ/) este o țară din Europa de Sud-

Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are
ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa.
Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai
vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[5][6][7][8]

Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost
marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar
unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca
centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396,
teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–
1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au
urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele
războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist
Bulgar a permis alegeri libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.

Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de
regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate
sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se
pe resurse disponibile local.

Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară
liberă,[9] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică,
administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a Grupului de la Craiova, a NATO și a
Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al
Națiunilor Unite.

Cuprins

1 Istorie

1.1 Preistoria și antichitatea

1.2 Primul stat bulgar

1.3 Al Doilea Imperiu Bulgar

1.4 Stăpânirea otomană

1.5 Bulgaria independentă modernă

2 Geografie

2.1 Mediu înconjurător și biodiversitate

3 Politică

3.1 Guvernarea

3.2 Sistemul legal

3.3 Împărțire administrativă

3.4 Armata și relațiile externe

4 Economie

4.1 Știință și tehnologie

4.2 Infrastructură

5 Demografie

6 Cultură

6.1 Patrimoniul mondial UNESCO

7 Note

8 Bibliografie

9 Vezi și

10 Legături externe

10.1 Oficiale

10.2 Altele

10.3 Turism

10.4 Economie

Istorie

Articol principal: Istoria Bulgariei.

Preistoria și antichitatea

Tezaurul descoperit la Panaghiuriște

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul mijlociu(d), sunt
printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei Bulgarii.[10][11][12] Cultura
Karanovo(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai multele societăți neolitice din regiune, care
practicau agricultura.[13] Cultura Varna(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată cu
inventarea metalurgiei aurului(d).[14][15] Tezaurul din necropola Varna(d), asociat acesteia, conține cele
mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani.[16][17] Tezaurul a furnizat
informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi societăți europene.[18][19][20]

Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit în Peninsula
Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n.[11][21][22] Tracii excelau la metalurgie și le-au dat
grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat tribal, nestatal.[23] Imperiul
Ahemenid persan a cucerit mare parte din Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea î.e.n. și a păstrat
controlul asupra regiunii până în anii 470 î.e.n.[24][25] Invazia a devenit un catalizator al unității tracilor,
majoritatea triburilor lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a forma regatul Odris în acel deceniu.
[23][26][27] Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341 î.e.n.,[28] atacat de celți(d)
în secolul al III-lea î.e.n.,[29] și în cele din urmă a devenit provincie a Imperiului Roman în 45 e.n.[30]

Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii Peninsule Balcanice și
creștinismul a început să se răspândească în regiune prin secolul al IV-lea.[23] Biblia gotică(d)—prima
carte într-o limbă germanică—a fost creată de episcopul got Ulfilas în nordul Bulgariei actuale pe la 381.
[31] Regiunea a intrat sub dominație bizantină după căderea Romei în 476. Bizantinii au fost însă
preocupați de războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau apăra teritoriile balcanice de
incursiuni barbare.[12] Aceasta le-a permis slavilor(d) să pătrundă în Peninsula Balcanică mai întâi ca
invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani, denumită Moesia.[32] Treptat, interiorul
peninsulei a devenit o formațiune statală a slavilor meridionali(d), care se guvernau democratic.[33][34]
Slavii i-au asimilat pe tracii parțial elenizați, romanizați și gotizați(d) din zonele rurale.[35][11][36][37][38]

Primul stat bulgar

Articol principal: Primul Imperiu Bulgar.

Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce
vin în craniul lui Nicefor I.

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată de protobulgarii
conduși de hanul Asparuh.[39] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a migrat împreună cu
mai multe triburi bulgare către cursul inferior al Dunării, Nistrului și Niprului. După 670, el și-a extins
regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni[40] și a cucerit
Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[41] Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba
oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre
o cultură de expresie slavă[42] Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici
cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în
681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe malul sudic al Dunării, a marcat începutul Primului
Imperiu Bulgar.[43]

Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut
din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu
arab al Constantinopolelui.[44] Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la
bătălia de la Pliska,[45] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul,
trecând la creștinism.[46] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând
cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a
culturii bulgare.[47]

Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit

Bulgaria după moartea lui Simeon.[46][48] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut
ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[49] Sub conducerea lui Samuil,
Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania,[50] dar
această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins armata bulgară la bătălia
de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[51] iar în 1018 bizantinii au pus capăt
Primului Imperiu Bulgar.[52]