Teoria generala a dreptului

PRINCIPIILE DREPTULUI

Profesor coordonator: Student: Zamfir Violeta

Lect.univ.dr. Dinu Ene Cornelia Beatrice Anul I, grupa 2

Facultatea de Drept
 PRINCIPIILE DREPTULUI

1. NOTIUNEA PRINCIPIILOR
FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

Principiile de drept sunt ideile conducatoare ale continutului

tuturor normelor juridice. Acestea au atat un
rol constuctiv, cat si unul valorizator pentru sistemul de
drept. Rolul constructiv al principiilor dreptului este
reprezentat de relatia specifica momentului creerii dreptului-
moment marcat atat de influenta traditiei cat si a
inovatiei. Traditia, din punct de vedere al tehnicii juridice
propune vechile sale modele, urmare a unui proces de
acumulare, iar inovatia tinde sa impuna alte modele, specifice
necesitatilor momentului in care se realizeaza reglementarea.
In acest sens 'principiile generale ale unui sistem constituie
ansamblul propozitiilor directoare carora le sunt subordonate
atat structura cat si dezvoltarea sistemului'[1].
Cuvantul principiu vine de la latinescul principium, care
semnifica inceput, avand si sensul de element fundamental.
Un principiu se prezenta sub diferite forme: axiome, deductii,
dar in mod deosebit ca o generalizare de fapte experimentale.
Atunci cand generalizarea acopera totalitatea acestor fapte
experimentale, ne aflam in prezenta unui principiu general.
Existenta unor principii directoare se impune ca fiind
necesara.
Principiile generale ale dreptului imbratiseaza un numar mare
de cazuri concrete, acestea rezumand fie aprecierile
individuale ale relatiilor juridice, fie elementele lor de drept.
Rolul principiilor de drept este subliniat in primul rand in
relatia specifica procesului de creatie legislativa. Legiuitorul
are in vedere principiile generale in momentul in care
construieste solutii juridice care sa satisfaca necesitatile de
viata. Principiile de drept contribuie insa in mod hotarator si
la cunoasterea unui sistem juridic.

In acest referat vom vorbi despre principiul echitatii si

justitiei.
Principiul echitatii si justitiei

Acest principiu pune in prim plan problema existentei unor

prescriptii fundamentale preexistente, ce rezulta din ratiune
sau dintr-o ordine supraindividuala, avand ca scop oferirea
unei sigurante a vietii sociale. Intre acestea se numara si
echitatea si justitia. Cuvantul echitate vine de la
latinescul aequitas, care semnifica:dreptate,nepartinire,
potrivire, cumpatare.
Justitia este reprezentata de acea stare ideala a societatii,
realizabila prin asigurarea pentru fIecare individ in parte si
pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor lor
legitime.
Justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a
celor mai importante relatii sociale, deoarece ea reprezinta
virtutea morala fundamentala ce are ca scop asigurarea
armoniei si pacii sociale alaturi de regulile religioase, morale
si juridice.
In acceptiunea poporului roman justitia se bazeaza pe
principiul moral al dreptatii, acesta asezand la baza justitiei
acel honeste vivere (a trai cinstit).
Morala crestina influenteaza continutul ideii de justitie.
Crestinismul construieste o intreaga teorie teologica bazata pe
justitia divina, plecand de la categoriile de ‘bine’ ‘pacat’ si de
la idealismul lui Platon.
Sfantul Augustin si Toma d'Aquino fac distinctie intre legea
divina, legea naturii si legea omeneasca. Exista o ierarhie a
legilor; in varful piramidei se plaseaza legile eterne, divine,
care dau continut legilor naturii, la baza piramidei stand
legile omenesti (dreptul pozitiv).

In concluzie, aceasta enumerare si analiza a principiilor

generale ale dreptului, subliniaza faptul ca o buna cunoastere
a unui sistem juridic nu poate sa nu porneasca de la
examinarea modului in care ideile conducatoare (principiile)
sunt reflectate in acel sistem. Aceasta este explicatia faptului
ca in epoca noastra atat practicienii, cat si teoreticienii
dreptului manifesta un interes crescut pentru principiile de
drept. Acest interes este remarcat atat in ce priveste normele
si institutiile dreptului intern, cat si in domeniul dreptului
international contemporan.
Bibliografie
[1] H. Buche, La nature des principes generaux du droit,
Revue de Droit international et de Droit compare,  2, 1962, p.
56. Bergel, op.cit., p. 85-105; I. Dogaru, op.cit., p. 113-
122; Gh. Lupu, Gh. Avornic, op.cit., p. 99-107; I.
Craiovan, op.cit., p. 126-133; Gh. Mihai, R. Motica, op.cit.,
p. 113-136; P.C. Vlahide, Repetitia principiilor dreptului
civil, vol.l, Europa Nova, 1994; Cr.  Ionescu, Principii
fundamentale ale democratiei constitutionale, Lumina Lex,
1997, p. 5-15; Ph. S. James, Introductlon to English
Law,  London, 1972, p. 5; D. Popescu, A. Nastase, Sistemul
principiilor dreptului international, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1996, p. 13-20; R. Miga-Besteliu, Drept
international public, Ed. AII, 1997, p. 68-74 etc
Popa Nicolae – Teoria generala a dreptului- Editura Actami
Bucuresti