EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

SECTIUNEA I

NOTIUNEA DE EFECTE ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Efectele actului juridic civil constau in drepturile subiective si obligatiile civile

corelative care se nasc, se modifica sau se sting prin incheierea actului juridic civil,
alcatuind continutul raportului j 111h76b uridic civil stabilit intre parti 30. Sunt
reglementate de art. 969-985 C. civ. si in alte acte normative cu prevederi speciale
referitoare la efectele altor contracte civile31.

Determinarea efectelor actului juridic civil presupune stabilirea drepturilor civile

subiective si a obligatiilor civile corelative, create, modificate sau stinse prin actul juridic
civil32. Operatiunea de determinare a efectelor actului juridic civil se realizeaza prin
dovedirea si interpretarea actului juridic civil, ultima fiind necesara pentru a califica
actul juridic sau pentru a determina intelesul clauzelor actului juridic.

Calificarea actului juridic presupune incadrarea lui intr-o anumita categorie, in functie
de care se determina regimul juridic aplicabil actului respectiv. Astfel, daca actul juridic
este numit (tipic), va fi guvernat de regulile expres prevazute de lege pentru actul juridic
respectiv, iar daca actul juridic este nenumit (atipic), vor fi incidente normele generale
aplicabile obligatiilor civile.

Atunci cand efectele unui act juridic nu sunt suficient de clare, pe langa operatiunea
de calificare este necesara si stabilirea intelesului unor clauze ale acestuia. Interpretarea
actului juridic civil este supusa regulilor prevazute de art. 970 alin. 2 C. civ. si de art.
977-985 C. civ.:

- efectele actului juridic sunt cele avute in vedere la incheierea sa, dar si cele pe care
echitatea, obiceiul sau legea le confera obligatiei;

- actul juridic va fi interpretat in functie de vointa reala a partilor si nu dupa sensul

literal al termenilor;

- atunci cand o clauza poate primi doua intelesuri, ea se va interpreta in sensul in care
poate avea un efect si nu in sensul in care nu ar produce nici unul;

- termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste

mai mult cu natura contractului;

- dispozitiile indoielnice se interpreteaza potrivit obiceiului locului unde s-a incheiat

actul juridic;
3
3
3
 - clauzele obisnuite ale unui act juridic se subinteleg, chiar daca nu sunt prevazute in
mod expres in cadrul actului juridic;

- clauzele unui act juridic se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia dintre
ele intelesul care rezulta din actul intreg;

- cand exista indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga;

- conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora partile si-au propus a contracta,
oricat de generali ar fi termenii in care s-a incheiat;

- atunci cand se da un exemplu pentru explicarea efectelor unui act juridic, nu se

poate sustine ca efectele au fost restranse la cele din exemplul folosit.

Principiile care guverneaza efectele actului juridic civil ne arata fata de cine, cum si
in ce conditii se produc aceste efecte si sunt urmatoarele:

1. principiul relativitatii efectelor actului juridic civil;

2. principiul fortei obligatorii a actului juridic civil;

3. principiul irevocabilitatii actului juridic civil.

SECTIUNEA II

PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL

Acest principiu raspunde la intrebarea fata de cine se produc efectele actului juridic
civil si este consacrat de dispozitiile art. 973 C. civ., potrivit carora conventiile n-au efect
decat intre partile contractante, si de cele ale art. 969 alin. 1 C. civ., conform carora
conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil reprezinta regula potrivit

careia actul juridic produce efecte numai fata de autorul (autorii) lui33. Stabilirea
unui raport juridic creeaza pentru creditor posibilitatea de a-si exercita drepturile si
genereaza pentru debitor obligatii pe care trebuie sa le indeplineasca. Persoanele care nu
au participat la incheierea actului juridic nu pot exercita drepturi si nici nu pot executa
obligatii, fiind straine de actul incheiat34.

Principiul se intemeiaza pe caracterul volitional al actului juridic, avand la baza

manifestarea de vointa a partilor. Este firesc ca actul juridic sa produca efecte numai fata
de partile care si-au exprimat vointa de a-l incheia, altminteri ar insemna ca persoanele
care nu au participat la incheierea actului juridic sa dobandeasca calitatea de debitor sau
de creditor, fara voia lor. De asemenea, principiul in discutie este fundamentat si pe ideea
de libertate individuala a persoanei, care ar fi infranta daca s-ar admite solutia contrara.

3
3
 Pentru a intelege acest principiu este necesara clarificarea notiunilor de parti, terti,
avanzi-cauza, opozabilitate si inopozabilitate.

Partile sunt autorii unui act juridic incheiat personal sau prin reprezentare. Prin
parte se desemneaza atat autorul unui act juridic unilateral, cat si una din partile unui act
juridic bilateral sau multilateral. O parte nu presupune intotdeauna o singura persoana, ci
in componenta ei pot intra mai multe persoane fizice sau juridice care au acelasi interes
(ex.: doi soti, reprezentand o parte – cumparatorul, achizitioneaza un apartament de la alti
doi soti, reprezentand cealalta parte - vanzatorul).

Tertii sunt persoanele care nu au participat la incheierea unui act juridic, nici
personal si nici prin reprezentare, fiind straine fata de actul juridic incheiat.

Avanzii-cauza sunt persoanele care, desi nu au participat la incheierea actului

juridic, suporta unele efecte ale acestuia, datorita legaturii juridice cu partile actului
juridic. Sunt avanzi-cauza succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular
(notiuni deja studiate) si creditorii chirografari. Creditorii chirografari reprezinta
categoria creditorilor obisnuiti, care nu beneficiaza de o garantie reala (gaj, ipoteca,
privilegiu) pentru realizarea dreptului lor de creanta, ci au un drept de gaj general asupra
bunurilor debitorului lor. Ei pot interveni in actele incheiate de debitor in frauda lor, prin
care acesta fie isi micsoreaza activul, fie isi mareste pasivul. Astfel, art. 974 C. civ.
consacra actiunea oblica (subrogatorie) prin care, in numele debitorului lor, creditorii
chirografari pot exercita drepturi sau actiuni pe care debitorul pasiv nu le exercita,
conservandu-i astfel patrimoniul. Art. 975 C. civ. consacra actiunea pauliana
(revocatorie), prin care, in numele lor personal, creditorii chirografari pot ataca actele
viclene ale debitorului, savarsite in frauda drepturilor lor. De asemenea, creditorii
chirografari pot exercita actiunea in declararea simulatiei. Conform art. 1175 C. civ.,
actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile
contractante si succesorii lor universali, nu in contra altor persoane.

Prin opozabilitatea unui act juridic se intelege dreptul partilor de a invoca existenta
si efectele actului juridic incheiat fata de terti si obligatia tertilor de a respecta actul
juridic si efectele sale.

Prin inopozabilitatea unui act juridic se intelege lipsa dreptului partilor de a impune
actul juridic incheiat si efectele sale tertelor persoane.

Exista exceptii de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil, cand

actul juridic produce efecte si fata de persoane care nu au participat la incheierea actului
juridic. Acestea pot fi impartite in doua categorii:

a. exceptii reale, care constau in aceea ca, prin manifestarea de vointa a partilor, actul
juridic produce efecte si fata de o persoana straina de actul juridic respectiv, care nu a
participat nici personal si nici prin reprezentant la incheierea acestuia.
 Exceptia reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic este stipulatia
pentru altul (contractul in folosul unei terte persoane), nereglementata de Codul civil,
ci numai aplicatii ale acesteia, precum renta viagera (art. 1642 C. civ.) si donatia cu
sarcini (art. 828 C. civ.). Stipulatia pentru altul este acel act juridic bilateral prin care o
parte (stipulantul) convine cu cealalta parte (promitentul) ca aceasta sa execute o
prestatie in favoarea unei terte persoane (tertul beneficiar), care nu a participat la
incheierea actului juridic nici direct si nici prin reprezentant (ex.: asigurarile facultative
in favoarea unei terte persoane).

b. exceptii aparente:

1. avanzii-cauza;

2. reprezentarea - acel procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita

reprezentant incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita
reprezentat, astfel incat actul juridic incheiat isi produce efectele direct in persoana
reprezentatului.

3. promisiunea faptei altuia (conventia de porte-fort) - conventia prin care

promitentul se obliga fata de creditorul promisiunii sa depuna toate diligentele pentru a
determina o terta persoana sa incheie, sa adere sau sa ratifice actul juridic incheiat pe
seama sa.

4. simulatia - operatiunea juridica in virtutea careia printr-un act juridic public,

aparent, dar simulat, se creeaza o situatie juridica diferita de cea reala, stabilita prin actul
juridic secret, dar care corespunde adevarului.

Este necesar ca actul juridic aparent si actul juridic secret sa fie incheiate concomitent
sau actul juridic secret sa fie incheiat anterior actului juridic aparent. Simulatia poate
imbraca trei forme:

- actul fictiv, caz in care actul juridic aparent este incheiat doar formal, existenta sa
fiind contrazisa de actul juridic secret, numit si contrainscris (ex.: pentru a sustrage un
imobil de la urmarirea silita a creditorilor sai, debitorul vinde fictiv bunul imobil, in
realitate convenind cu cumparatorul printr-un act juridic secret ca proprietatea imobilului
nu se transmite cumparatorului);

- actul deghizat, ipoteza in care se incheie un act juridic aparent care ascunde natura
juridica adevarata a actului juridic secret, dar real (ex.: se incheie un contract de vanzare-
cumparare aparent, prin care se ascunde un contract de donatie);

- interpunerea de persoane, caz in care actul juridic public se incheie intre anumite
persoane, iar prin actul juridic secret se precizeaza adevaratele parti ale actului juridic
(ex.: printr-un act juridic aparent, o persoana doneaza un bun unei anumite persoane,
insa, prin actul juridic secret, se arata ca adevaratul donatar este o terta persoana).
 5. actiunile directe - situatiile in care o persoana, straina de actul juridic incheiat,
exercita o actiune impotriva uneia din partile actului juridic, cu care nu se afla in raporturi
juridice contractuale, in schimb se afla in raporturi contractuale cu o alta persoana, care
are astfel de raporturi juridice cu paratul. Conform art. 1488 C. civ., in materia
contractului de antrepriza, lucratorii angajati de antreprenor (terti fata de contractul de
antrepriza) au dreptul de a exercita in mod direct o actiune pentru plata drepturilor lor
impotriva clientului pentru care antreprenorul executa lucrarea, insa numai in masura in
care clientul ar fi dator antreprenorului.

Conform opiniei unor autori35, sunt, de asemenea, exceptii aparente de la principiul

relativitatii efectelor actului juridic civil cesiunea de creanta, gestiunea de afaceri, actele
juridice colective si contractul colectiv de munca.

SECTIUNEA III

PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII A ACTULUI JURIDIC CIVIL

Exprimat prin formula “contractul este legea partilor” 36, acest principiu este
consacrat de art. 969 alin. 1 C. civ., potrivit caruia conventiile legal facute au putere de
lege intre partile contractante.

Principiul fortei obligatorii reprezinta regula de drept conform careia actul juridic
incheiat cu respectarea legii se impune partii (daca actul juridic este unilateral) sau
partilor (daca actul juridic este bilateral) intocmai ca si legea.

Puterea obligatorie a actului juridic civil isi are fundamentul in necesitatea stabilitatii
si sigurantei raporturilor juridice si in obligatia morala a respectarii cuvantului dat.

De la principiul fortei obligatorii exista o serie de exceptii:

a. situatii de restrangere a fortei obligatorii, prevazute in mod expres de lege, in

care efectele actului juridic inceteaza inainte de termen din cauza disparitiei unui element
al actului juridic respectiv:

- incetarea actului juridic incheiat intuitu personae in cazul decesului persoanei ale
carei calitati au fost avute in vedere la incheierea actului juridic (ex.: incetarea
contractului de mandat datorita decesului mandatarului);

- incetarea actului juridic ca urmare a disparitiei bunului ce face obiectul actului

juridic (ex.: incetarea contractului de locatiune datorita pieirii lucrului).

b. situatii de extindere a fortei obligatorii privesc:

3
3
 - cazul in care efectele actului juridic se prelungesc prin lege peste termenul convenit
de parti (ex.: prelungirea din 5 in 5 ani sau la alte termene a contractelor de inchiriere);

- cazul in care efectele actului juridic cu executare succesiva se prelungesc din cauza
suspendarii temporare a executarii acestuia.

c. revizuirea judiciara a efectelor actului juridic, din cauza ruperii echilibrului

dintre prestatiile partilor, ca urmare a modificarii imprejurarilor avute in vedere de parti
la incheierea actului juridic, fundamentata pe teoria impreviziunii. Partile au dreptul sa
ceara instantei de judecata revizuirea efectelor actului juridic potrivit noilor conditii, prin
micsorarea prestatiei uneia din parti sau prin majorarea prestatiei celeilalte parti.

d. posibilitatea recunoscuta de lege uneia din parti de a modifica unilateral actul

juridic (ex.: concedentul poate modifica unilateral contractul de concesiune, cu
notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul
national sau local si in cazul in care modificarea aduce un prejudiciu concesionarului,
acesta este indreptatit sa primeasca o despagubire adecvata).

SECTIUNEA IV

PRINCIPIUL IREVOCABILITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL

Acesta este consacrat in art. 969 alin. 2 C. civ., care prevede ca orice conventie se
poate revoca prin consimtamant mutual sau din cauze autorizate de lege. Principiul
irevocabilitatii actului juridic civil este acea regula potrivit careia actului juridic
bilateral sau multilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa a
unei singure parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin
manifestarea de vointa contrara a autorului sau.

De la regula irevocabilitatii actului juridic exista si exceptii, adica acele cazuri in

care actele juridice bilaterale pot fi revocate prin manifestarea de vointa a unei singure
parti, actele juridice multilaterale pot fi revocate prin vointa uneia sau mai multor parti
(dar nu a tuturor partilor), iar actele juridice unilaterale pot fi revocate prin vointa
contrara a autorului lor.

In cazul actelor juridice bilaterale sau multilaterale exista urmatoarele exceptii:

- contractul de donatie intre soti este revocabil;

- contractul de societate civila poate inceta prin manifestarea expresa de vointa a

unuia sau a mai multor asociati;

- contractul de mandat inceteaza prin revocarea mandatarului sau prin renuntarea lui
la mandat;

- contractul de depozit inceteaza la cererea deponentului,

 - contractul de inchiriere a locuintei poate fi denuntat in mod unilateral de catre
chirias.

In cazul actelor juridice unilaterale exista urmatoarele exceptii:

- testamentul, care este un act juridic revocabil;

- retractarea renuntarii la succesiune, daca nu a expirat termenul de 6 luni pentru

acceptarea succesiunii si succesiunea nu a fost acceptata intre timp de catre un alt
mostenitor;

- revocarea marturisirii, in cazul unei erori de fapt;

- revocarea ofertei de a contracta, pana in momentul ajungerii ei la destinatar;

- revocarea consimtamantului parintilor sau al parintelui pentru adoptia copilului de

catre o persoana sau familie, in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui prin inscris
autentic.

Bibliografie:

1. Apetrei I., Drept civil. Partea generala, Ed. Venus, Iasi, 2005;

2. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

3. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

4. Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti,
2002;

5. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica.
Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;

6. Ungureanu O., Manual de drept civil. Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti,
1999;

7. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica, Ed.
Ankarom, Iasi, 1998;

8. Dogaru I., Elementele dreptului civil, Ed. Sansa, Bucuresti, 1998;

9. Lupan E., Introducere in dreptul civil, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 1998;

10. Pop T., Drept civil roman. Teoria generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993;
11. Cosmovici P.M., Introducere in dreptul civil, Ed. All Beck, Bucuresti, 1993;

12. Ionascu T., Tratat de drept civil, Partea generala, vol. I, Ed. Academiei, 1967;

13. Codul civil.