Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic.

El respiră oxigen
dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu
studiul peștilor se numește ihtiologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre
craniate.

Cuprins

1 Morfologie externă

2 Morfologie internă

2.1 Organe de simț

2.1.1 Văzul

2.1.2 Mirosul

2.1.3 Auzul

2.1.4 Gustul

2.1.5 Tactilitatea

2.2 Scheletul

2.3 Musculatura

2.4 Sistemul nervos

2.4.1 Sistemul nervos central

2.4.1.1 Encefalul

2.4.1.2 Măduva spinării

2.5 Sistemul circulator

2.5.1 Inima

2.6 Sistemul digestiv

2.7 Sistemul reproducător

2.8 Sistemul excretor

2.9 Aparatul respirator

3 Clasificare

3.1 Taxonomie

3.1.1 supraordin Chondrostei

3.1.2 supraordin Teleostei

3.2 Din punct de vedere al mediului

3.3 După felul scheletului

3.4 După regimul alimentar

4 Simbolistica

5 Pescuitul și creșterea peștilor

5.1 Carnea de pește[4]

6 Note

7 Bibliografie

8 Legături externe

Morfologie externă

Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit
din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală și
abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind
formate din piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene. Ele ajută peștii să se scufunde
în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale
pielii, susținuți de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a
peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului.
Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este
acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată
de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.

Morfologie internă

Organe de simț

Văzul

Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de organe anexe.
Celulele fotosensibile se găsesc în retină și recepționează lumina. Ochii nu au pleoape și au
o membrană nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape) și se poate
acomoda numai pentru o vedere în depărtare. Distanța minimă la care poate vedea este de
5m.

Mirosul

Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări și 2 săculeți dinăuntrul capului,
ce conțin câteva celule olfactive.

Auzul

Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată
din utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.
Gustul

În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor.

Tactilitatea

Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt
percepute și de mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în
cavitatea bucală, pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului.

Scheletul

Oasele craniului peștilor teleosteeni

Peștii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului și înotătoarelor.
Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței, oasele gurii, operculele. Scheletul
trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De
apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os cartilaginos
direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au
stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic
acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze
externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din
structuri osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul
centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și
musculatură.

Musculatura

Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse

de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alți mușchi sunt
cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este
umplută cu o mulțime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea
corpului.

Sistemul nervos

Sistemul nervos central

Sistemul nervos tip tubular central la pești constă din encefal și măduva spinării.

Encefalul
Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminațiile
neuronilor ce pornesc de la retină, și hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular și un
cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi
senzitivi, motori și micști.

Măduva spinării

Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii
rahidieni sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic.

Sistemul circulator

Cea mai mare deosebire a sistemului circulator la pești față de celelalte vertebrate este că
sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulația este simplă și închisă. Prin inimă
curge sânge bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge în branhii, unde
cedează dioxidul de carbon și se îmbogățește cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea
lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu
temperatura mediului).

În anul 2015 a fost descoperit pentru prima dată o specie de pește cu sânge cald - Lampris
guttatus.[2]

Inima

Inima peștilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu și un ventricul.

Sistemul digestiv

Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc. Urmează
faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă
cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este
bilobat sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele
Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab
diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați.

Sistemul reproducător

La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în
general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara
organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini,
crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură).
Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit
în ovar.
Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în
lichid lăptos (lapții), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).

Sistemul excretor

Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale
cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul
embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și
care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei
se găsește glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare
se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult –
mezonefros, nefrostomul este rudimentar și închis. Tuburile urinifere formează capsula lui
Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice
direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul
ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreție
participă și branhiile și pielea.

Aparatul respirator

Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspirație, apa pătrunde prin gură
în cavitatea branhială și scaldă branhiile. În expirație, gura se închide și apa, fiind împinsă
prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii pești (crosopterigeni și dipnoi)
sunt prezenți plămânii saciformi, cu o structură simplă și o vascularizare tipică.

Clasificare