Slide-ul 11

Finanţarea inovării din fonduri proprii- presupune alocarea de resurse din

veniturile realizate de firmă.
Finanţarea proceselor de inovare ale organizaţiilor din fonduri atrase- În această
categorie sunt incluse: creditele bancare, capitalul de risc, business angels,
granturile şi proiectele finanţate din fonduri naţionale şi europene.
Capitalul de risc (Venture Capital) – reprezintă fonduri de dezvoltare investite
în companii aflate într-o fază emergentă pe piaţă, cu risc ridicat şi potenţial mare
de dezvoltare.
Business angels – este denumirea consacrată a investitorilor care dispun de
resurse financiare personale semnificative şi de experienţă în management, şi care
acordă sprijin financiar proiectelor mici. Business angels sunt foşti antreprenori sau
manageri interesaţi să investească în iniţierea unor afaceri inovatoare.
Grantul este o formă de finanţare nerambursabilă pe care o instituţie o acordă
pentru a sprijini o anumită direcţie de dezvoltare.

Slide-ul 12

Un proiect de inovare cuprinde cinci secvenţe: iniţierea, concepţia/ studiul

preliminar, proiectarea/ elaborarea soluţiilor, implementarea şi încheierea (Fig.5).
În cazul ciclurilor complexe de cercetare-dezvoltare-inovare, fiecare dintre aceste
secvenţe poate fi definită ca proiect, cu obiective, termene şi resurse proprii.

Slide-ul 13

Materializarea procesului de inovare în cadrul organizaţiilor este extrem de

diversă, în raport cu formele şi obiectivele inovării . În continuare se prezintă a
spectele relevante ale inovării tehnice, care se referă la concepţia, dezvoltarea şi
implementarea produselor şi tehnologiilor noi (Fig.6.2).
1) Concepţia- Are ca obiectiv găsirea unor idei de produse noi sau îmbunătăţite,
destinate pieţei actuale sau unor pieţe noi.
2) Etapa de dezvoltare- Se referă la proiectarea produsului şi a tehnologiilor de
fabricaţie. Scopul acestei etape este stabilirea soluţiilor constructive şi tehnologice
care să permită realizarea obiectivelor din tema de proiectare.
3) Implementarea soluţiilor- Ultima etapă este cea de aplicare a rezultatelor
procesului de dezvoltare şi constă în crearea sistemului de fabricaţie care să facă
posibilă realizarea noului produs
Slide-ul 15

1. Pregatirea
Acest prim stadiu necesita concentrarea atentiei asupra caracteristicilor,
dinamicii si factorilor de influenta din aria de afaceri in care compania doreste sa
faca inovare: care este scopul inovarii; ce competitori fac ceva in directia inovarii
pe zona analizata; ce rezultate se doreste a fi obtinute.
2. Generarea
Odata ce ati cercetat si inteles contextul in care doriti sa faceti inovare, puteti
incepe sa veniti cu ideile care se potrivesc cu elementele pe care le-ati descoperit in
faza anterioara si care sunt intr-adevar relevante pentru context.
3. Incubarea
Dupa ce ati dezvoltat cateva optiuni, ganditi-va la ele si acordati-va timp pentru
a le procesa si a va face o idee mai clara despre acestea, despre utilitatea lor si
modul in care le-ati putea integra in procesul de inovare.
4. Evaluarea
In aceasta faza, evaluati optiunile create din mai multe perspective obiective. O
abordare recomandata ar fi sa utilizati directiile identificate in faza de pregatire.  In
acest fel, va puteti indeplini scopul de a va incadra rezultatul inovarii in contextul
actual si puteti oferi clientilor si tuturor partilor interesate ceea ce au nevoie.
5. Implementarea
Reprezinta stadiul procesului de inovare cu cele mai multe provocari, incepand
de la cooperarea cu colegii, clientii, furnizorii si toate partile implicate, pana la
transformarea unei idei bune in ceva care sa functioneze spre beneficiul tuturor.

Slide-ul 16

Într-un studiu recent autorii identifică cinci tipuri de colaborare, cu referire la

inovare. Primul tip, colaborarea internă, se referă la participarea la inovare a mai
multor entităţi, persoane sau compartimente din cadrul organizaţiei. Este necesară
totodată interacţiunea cu persoane sau entităţi din afara organizaţiei, cel mai
important tip de colaborare externă fiind colaborarea cu clienţii. Al treilea tip se
referă la reţele care includ furnizorii şi alţi parteneri de pe lanţul valorii.
Colaborarea la inovare include, de asemenea, participarea la generarea de idei a
oricărei firme sau altă parte interesată (colaborarea deschisă). Ultima categorie are
în vedere colaborarea concentrată pe problemele mediului şi integrează structuri şi
reprezentanţi ai comunităţii şi alte structuri de protecţie a mediului.

Slide-ul 17
Managementul ideii: implică generarea, acceptarea, evaluarea și selectarea ideilor
noi. Pentru ase asigura un flux continuu de idei, este important să existe un proces
de managementului ideii sistematic, care acoperă domeniile următoarele:
-generare de idei (specifice sau generale)
-frecvența de colectare a ideilor, evaluarea și selecția lor
-sursele de idei ar putea fi interne (de exemplu, creativitate) sau externe (achiziții
de informații strategice, cooperarea, etc.)
-aspectele legate de dreptul de proprietate intelectuală cu privire la ideile noi și
creatorii acestora trebuie să fie stabilite înainte ca schimbul de idei în cadrul
organizației să aibă loc; protecția ideilor (proprietatea) trebuie să fie transparentă și
fixată în domeniile în care capitalul intelectual potențial reprezintă o valoare mare,
este necesară anticiparea problemei.
-evaluarea ideilor, metodele și criteriile de selecție