Distanţa între axele liniilor de cale ferată

Distanţele minime între axele liniilor vecine, din staţii sau din linie curentă, se stabilesc
ţinându-se seama de spaţiul şi dimensiunile gabaritului de liberă trecere , a celui de încărcare şi
de destinaţia liniilor. Gabaritele nu trebuie să fie tangente, între ele fiind lăsat un spaţiu necesar
pentru circulaţia călătorilor sau a personalului de serviciu.
Ţinându-se seama de aceste principii pentru distanţele între axele a două linii paralele ţi
în aliniament s-au stabilit următoarele principii:
1. Distanţa minimă între axele liniilor duble sau între axele a două linii simple
vecine, în linie curentă şi în aliniament, trebuie să fie de 4000 mm. Pentru liniile modernizate sau
nou construite distanţa trebuie să fie , de regulă, de minim 4200 mm.
2. La liniile triple- linie dublă vecină cu o linie simplă- şi cvadruple, distanţa dintre
axele liniei a doua şi a treia, în aliniament, trebuie să fie de cel puţin 5000 mm.
3. În staţii distanţa minimă dintre axele liniilor vecine, în aliniament, trebuie să fie
de 4750 mm.
4. În cazul în care se construiesc peroane, distanţa dintre axele liniilor vecine trebuie
să fie de :
- Minimum 9000 mm în staţiile cu trafic mai mare de 250 de călători pentru 24 de
ore, pentru a obţine un peron de 5850 mm, în vederea construirii de treceri
subterane;
- Minimum 6200 mm în staţiile cu trafic mai mic de 25 de călători pe 24 de ore.
În staţiile situate pe cale dublă, între liniile directe nu se construiesc peroane.
5. Pentru liniile destinate transbordării mărfurilor dintr-un vagon în altul distanţa
minimă dintre axele liniilor respective, în aliniament, trebuie să fie de 3600 mm.
6. Distanţa minimă de la axa liniei la peretele vertical al rampei de încărcaere trebuie
să fie d ecel puţin1650 mm.
7. Distanţa dintre axele linilor vecine, când aceste linii sunt situate în curbe, atât în
staţii cât şi în linie curentă, se stabileşte în funcţie de raza şi supraînălţarea curbei, conform
actelor normative stabilite de Ministerul Transporturilor.

1.8 Gabarite

Prin gabarite se determină limitele nepericuloase ale apropierii construcţiilor, instalaţiilor

(semnale, coloane hidraulice, stâlpi pentru linia de contact, etc) şi ale clădirilor de linie precum şi
limitele laterale ale materialului rulant. În transportul pe calea fecrată distingem următoarele
gabarite:
gabarit de liberă trecere;
gabarit de material rulant;
gabarit de construcţie;
gabarit CFR de locomotivă
 Gabaritul de liberă trecere este conturul geometric transversal limită, în plan vertical,
perpendicular pe axa longitudinală a căii, în interiorul căruia, în afară de materialul rulant, nu se
admite să pătrundă nici o parte a construcţiilor, cum sunt: poduri, tuneluri, pasaje superioare,
pasarele şi alte construcţii tehnologice sau instalaţii fixe - semnale, coloane şi altele - şi nici
materiale sau obiecte depozitate de-a lungul liniei curente sau în staţii. Gabaritul de liberă trecere
asigură circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare în deplină siguranţă fără limitarea
vitezei sau alte restricţii.
Mărfurile şi materialele descărcate sau depozitate lângă linie trebuie să fie aşezate şi
fixate în aşa fel încât să fie respectat gabaritul de liberă trecere, să nu afecteze vizibilitatea
semnalelor, funcţionarea instalaţiilor SCB, TC şi IFTE, activitatea şi securitatea personalului.
Mărfurile şi materialele lipsite de formă stabilă - piatră spartă, nisip, pământ şi altele
asemenea - se depozitează la o distanţă de cel puţin 0,8 m în aliniament şi la cel puţin 1,5 m în
curbe, faţă de ciuperca celei mai apropiate şine; înălţimea depozitului de materiale nu trebuie să
fie mai mare de 2/3 din lăţimea taluzului, iar cota piciorului taluzului trebuie să fie cel mult la
nivelul superior al traverselor.
Între şinele căii se pot depozita materiale, fără a se depăşi nivelul superior al ciupercii
şinei, lăsând un spaţiu liber între şină şi piciorul taluzului format de materialul respectiv, de cel
puţin 0,2 m.
Mărfurile şi materialele cu margini drepte care se pot aşeza în stive - lăzi, cărămizi,
cherestea şi altele asemenea - se depozitează la o distanţă de cel puţin 1,75 m în aliniament şi la
cel puţin 2,5 m în curbe, faţă de ciuperca celei mai apropiate şine; înălţimea stivei - măsurată de
la nivelul superior al ciupercii şinei - nu trebuie să depăşească 3 m.
Mărfurile şi materialele rotunde care se pot rostogoli - stâlpi, buşteni, ţevi şi altele
asemenea - se depozitează la o distanţă de cel puţin 1,75 m în aliniament şi 2,5 m în curbă, faţă
de ciuperca celei mai apropiate şine, adăugându-se la această distanţă încă o lungime egală cu
înălţimea depozitului respectiv.
Prin gabarit de construcţie se înţelege conturul transversal limită în exteriorul căruia
trebuie să fie amplasate construcţiile cu caracter permanent.
Gabaritul de material rulant reprezintă conturul geometric transversal limită aşezat în
poziţie mediană într-un plan vertical perpendicular pe axul longitudinal al materialului rulant, în
afara căruia nu trebuie să iasă vreun punct al materialului rulant sau al încărcăturii, atât în
staţionare cât şi în mişcare, în aliniament şi în curbă.
 Fig. 17 Gabarit international de vagon
Prin gabarit CFR de locomotivă se înţelege gabaritul de material rulant în interiorul
căruia trebuie să se înscrie locomotivele, tenderele, automotoarele, macaralele,drezinele,
plugurile şi trenurile de zăpadă, maşinile grele de cale şi celelalte vehicule care se află pe liniile
CFR.
 Fig. 18 Gabarit CFR de locomotivă

Reprezentarea schematică şi principiile numerotării liniilor şi schimbătoarelor de cale din

staţiile de cale ferată

Pentru ca planurile staţiilor să fie cât mai simplu şi cât mai clar redate, liniile sunt
reprezentate schematic prin axele lor. Fiecare linie trebuie să aibă un număr de ordine. De regulă
liniile staţiilor se numerotează cu cifre arabe, în ordine cronologică, începând de la linia cea mai
apropiată de clădirea de călători. Liniile directe din staţie se numerotează cu cifre romane.

Fig. 19 Reprezentarea schematică a unei staţii de cale ferată

 Nu se admite ca într-o staţie de cale ferată două linii distincte să aibă acelaşi număr. În
staţiile mari (de dispoziţie, triaj, etc) unde avem grupe de linii specializate numărul liniei este
însoţit de indicele grupei de linii din care face parte. Ex: pentru liniile din grupa de primiri a unei
staţii de triaj (Grupa A) liniile vor fi numerotate 1A, 2A, 3A, etc, iar liniile din grupa de manevră
(grupa B) vor fi numerotate 1B, 2B, 3B, etc.
Schimbătoarele de cale din Capătul X al staţiei se numerotează cu cifre impare în ordine
crescătoare începând de la schimbătorul de cale cel mai îndepărtat de axa staţiei spre clădirea de
călători. În mod similar schimbătoarele de cale din capătul Y al staţiei se numerotează cu cifre
pare, începând de la schimbătorul de cale cel mai îndepărtat de axa staţiei spre clădirea de
călători. Nu se admite ca într-o staţie de cale ferată două schimbătoare de cale distincte să aibă
acelaşi număr. În staţiile mari (de dispoziţie, triaj, etc) unde avem grupe de linii specializate
numărul schimbătorului de cale este însoţit de indicele grupei de linii din care face parte.