POZIȚIONAREA RECIPROCĂ A APARATELOR DE

CALE. COMPARAȚIE ÎNTRE EN 13803

ȘI INSTRUCȚIA NR. 314

Ciobanu Constantin1, Gafițoi Marius-Andrei2, Gonea Elena1,

Nicolaescu Florentina2, Moisescu Victoria1, Sterie Răzvan1, Tacă Sorina Ana1

Abstract

Acest articol realizează o prezentare a elementelor exemplelor de poziționare

reciprocă a aparatelor de cale împreună cu implicaţiile pe care au acestea asupra
lungimii staţiilor şi condiţiilor de exploatare. Se realizează de asemenea și o analiză
comparativă între EN 13803 și Instrucția 314, a valorilor limită a distanţelor necesare
pentru poziționarea reciprocă a aparatelor de cale.

1. Generalităţi

Proiectarea traseului unei căi ferate implică găsirea unor soluţii care să se
adapteze cât mai bine situaţiei din teren, soluţii care în acelaşi timp să fie şi
rezonabile economic, atât din punct de vedere al investiţiei cât şi al cheltuielilor de
exploatare. Traseul proiectat trebuie însă, în primul rând, să asigure circulaţia în
condiţii de siguranţă a vehiculelor feroviare un timp cât mai îndelungat. Iar dincolo
de acest criteriu al siguranţei, inginerul proiectant trebuie să aibă în vedere ca traseul
liniei de cale ferată să permită o deplasare a materialului rulant care să fie percepută
ca fiind confortabilă de către călători.

1
Ing proiectant SC VIOTOP SRL
2
Ing proiectant SC BAICONS SRL
 Dacă circulaţia trenurilor în aliniament nu ridică teoretic niciun fel de problemă
din punct de vedere al siguranţei şi confortului, nu acelaşi lucru se poate spune despre
circulaţia pe curbele traseului. Acestea au ca efect generarea la nivelul materialului
rulant a unor acceleraţii şi oscilaţii transversale pe care inginerul proiectant trebuie să
le limiteze ca valoare prin alegerea potrivită a diverşilor parametrii de proiectare.
Limitele diverşilor parametri de proiectare a traseului căii nu sunt însă stabilite
de către inginerul proiectant decât în cazuri excepţionale. Fiecare administraţie
feroviară şi-a stabilit în timp propriile reglementări cu privire la aceste limite ale
parametrilor de proiectare, fie pe baza experienţei proprii, obţinută prin studii şi
cercetări cu privire la siguranţa şi confortul circulaţiei feroviare, fie prin asimilarea
experienţei dobândite de celelalte administrații feroviare.
În ţara noastră principala reglementare ce stabileşte limitele parametrilor de
proiectare este Instrucţia de norme şi toleranţe pentru construcţia şi întreţinerea căii.
Linii cu ecartament normal. Instrucţia nr. 314 (numită mai departe Instrucţia 314).
Ultima reeditare a acestei instrucţii s-a realizat în ianuarie 1989. De la acest moment
şi până în prezent nu au fost elaborate în România noi reglementări care să aibă la
bază studii şi cercetări proprii cu privire la siguranţa şi confortul circulaţiei feroviare
şi corelaţia acestora cu diverşii parametri de proiectare ai traseului.
În Uniunea Europeană, necesitatea interoperabilităţii în domeniul feroviar a
impus elaborarea unui standard cu privire la parametrii de proiectare ai traseului căii
ferate, standard ce trebuie să fie respectat de toate ţările membre ale Uniunii, cel puţin
pe acele linii de cale ferată pe care este permis accesul materialului rulant comunitar.
Astfel a fost conceput standardul EN 13803 ce are două părţi:
- EN 13803-1 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii.
Ecartament 1435 şi mai mare. Partea 1: Linie obişnuită. (Linie curentă).
- EN 13803-2 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii.
Ecartament 1435 şi mai mare. Partea 2: Aparate de cale şi situaţii
comparabile de proiectare a traseului cu schimbări bruşte de curbură.
Cel de-al doilea este deja asimilat de România din decembrie 2007 sub forma
standardului SREN 13803-2.
 Primul a fost adus în forma sa finală la nivel european în 2010 şi este în curs de
adoptare în România ca SREN 13803-1.
La baza EN 13803 stă o îndelungată experienţă practică şi teoretică a mai
multor administraţii de cale ferată europene. În standard sunt precizate limitele
parametrilor de proiectare a traseului pentru viteze până la 300 km/h, atât pentru
trenuri obişnuite cât şi pentru trenuri cu cutie înclinabilă (trenuri pendulare).
Dincolo de obligativitatea alinierii la reglementările europene din domeniu,
este necesar ca bogata experienţă ce stă în spatele EN 13803 să fie avută în vedere
atât în cadrul procesului de proiectare, cât şi la realizarea pe teren, la verificarea
execuţiei, la întreţinerea liniilor de cale ferată din România.
Experienţa practică arată însă faptul că reglementările europene în domeniu
sunt în mare măsură ignorate, fiind privite ca greoaie. Acest lucru se petrece în
special din cauza stilului academic în care ele sunt elaborate. Absenţa unor abace sau
tabele, similare cu cele existente de exemplu în Instrucţia 314, face ca o comparaţie
rapidă a valorilor pentru diverşi parametri de proiectare să nu fie ceva uşor de realizat
şi de susţinut. Având în vedere acest lucru, în cele ce urmează se va realiza o
comparaţie între standardele europene EN 13803 şi instrucţia românească într-un mod
pe care autorii speră a fi clar şi uşor de înţeles.
Este de subliniat faptul că nu este posibil a se realiza într-un cadru ca cel de
faţă o analiză exhaustivă a corelaţiilor dintre EN 13803 şi Instrucţia 314 precum şi
celelalte reglementări interne cu privire la proiectarea liniilor şi staţiilor de cale
ferată.

2. Amplasarea aparatelor de cale

Un element important în proiectarea staţiilor de cale ferată este acela referitor

la amplasarea aparatelor de cale. Pentru a obține lungimi utile ale stațiilor cât mai
mari la o lungime a stației cât mai mică este necesar ca aparatele de cale din stație să
fie amplasate la distanțe cât mai mici între ele. Din punct de vedere al aliniamentului
minim dintre aparatele de cale succesive se pot observa de asemenea diferențe între
Instrucția 314 și EN 13803-2.
În anexa B din EN 13803-2 – Amplasarea aparatelor de cale, la articolul B.7.
se indică următoarele elemente cu privire la poziționarea reciprocă a aparatelor de
cale:
Atunci când schimbătoarele simple se succed, distanţa dintre călcâiul
încrucişării şi vârful schimbătorului următor se stabilește astfel:
- între inima de încrucişare şi macazul următor să poată fi amplasate şine
intermediare de lungime rezonabilă. Acest aspect poate fi ignorat în cazul aparatelor
de cale ce se vor îngloba în calea fără joante deoarece, în acest caz, pot fi solicitate
producătorului aparatului de cale repere de rulare de lungimea dorită.
- traversele lungi din dreptul călcâiului inimii de încrucişare nu trebuie să se
suprapună cu traversele din dreptul vârfului macazului următor.

j
zona traverselor lungi intalnita la calcaiul aparatelor de cale
Figura 1. Zona traverselor lungi
De exemplu, pentru aparatul de cale S-60-760-1:14 lungimea j pe care se afla
traverse lungi este de 6 m. După această zonă mai sunt 3m pe care sunt amplasate
traverse cu lungime mai scurtă. Deci lungimea totală pe care se găsesc traverse
speciale la sfârșitul schimbătorului este de 9m.
Această regulă, ca la aparate de cale succesive, amplasate vârf la călcâi, să fie
respectată doar lungimea necesară pentru traversele speciale este întâlnită la
reglementările interne ale mai multor țări europene.
Atunci când două schimbătoare simple sunt faţă în faţă, se recomandă ca cele
două macazuri să fie elemente standard și între joantele de vârfurile acelor să poată
fi amplasată o șină cu lungime rezonabilă. Mai mult, se recomandă ca distanţa între
vârfurile acelor să fie conformă cerinţelor de la articolul 8.2. din EN 13803-2.
 lungime ce se determina conform
articolului 8.2. din EN 13803-2
Figura 2.
La circulația pe o linie de cale ferată, punctele în care curbura se modifică
brusc generează perturbaţii în comportamentul dinamic al vehiculului. În astfel de
cazuri se recomandă să se prevadă o lungime minimă de aliniament până la punctul
de tangenţă următor cu schimbare bruscă a curburii. Modul de calcul al acestei
lungimi minime este stabilit în EN 13803-2 articolul 8.2.
La proiectarea capetelor de stații, poziționarea reciprocă a aparatelor de cale
trebuie să țină cont de necesitatea existenței acestui aliniament intermediar.
Tabelul 1. Lungimea limită a aliniamentului intermediar între două schimbări bruște de curbură.
(conform tabel 4 din EN 13803-2)
Viteza [km/h] V≤70 70<V≤100 100<V≤200
Valoarea limită
0,20 • V 0,25 • V *) 0,30 • V *)
recomandată
Valoarea limită
0,10 • V 0,15 • V 0,20 • V
minimă
*)
Valorile indicate se aplică pentru stații noi sau, acolo unde este posibil,
pentru modernizarea stațiilor existente.
La calculul acestei lungimi, viteza V ce se ia în calcul este viteza de parcurgere
a curbei aparatului de cale, deci viteza de circulație pe linia abătută.
În Instrucția 314 modul de amplasare al aparatelor de cale este stabilit în
articolul 15.4 precum și în tabelul 16. În acest tabel sun prezentate grafic cele mai
întâlnite situații de poziționare reciprocă a aparatelor de cale și pentru acestea sunt
indicate lungimile aliniamentului intermediar minim (g).
În cele ce urmează sunt prezentate primele 7 cazuri din tabelul 16 din Instrucția
314 și apoi, pentru fiecare caz, se realizează o comparație între modul de stabilire a
lungimii aliniamentului intermediar minim conform Instrucției 314 și cel stabilit în
EN 13803-2.
2.1. Amplasarea aparatelor de cale înainte și după curbă
1.1, 1.2 1.3

Rc Rc
(CR) (CR)
RA 1/n RA 1/n

g b
g d
Rc Rc

Figura 3.
𝑉
g≥ +3 pentru liniile unde circulă trenuri de călători
5
𝑉
g≥ +3 pentru liniile unde nu circulă trenuri de călători
10

g – lungimea aliniamentului intermediar

V – viteza maximă în km/h
În cazul curbelor fără racordări se poate renunța la distanța de 3 m. Viteza de
circulație pe directă (V) este viteza admisă în curba situată înainte sau după aparatul
de cale.
R – raza curbei aparatului de cale, în m.
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h) și curbă arc de cerc cu
raza de 1500 m și curbe progresive de 210 m, distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Vmax = 160 (pentru Va = 80 km/h) conform EN 13803-2
km/h) cazurile 1.1 și 1.2 cazul 1.3
cazurile 1.1, 1.2 și 1.3
recomandat 0,25 • 80 =20 nu trebuie ca zona
distanța g 160 traverselor lungi să fie
+3 = 35
[m] 5 minim 0,15 • 80 =12 cuprinsă pe curbă.
g≥6
2.2. Schimbătoare de cale amplasate vârf la vârf de ambele părți ale unei linii

2.1 2.2
R1 R1
1/n 1/n

1/n g 1/n
b2 b1 b2 b1
R2 R2

Figura 4. Cu aliniament intermediar şi fără aliniament intermediar

2.2.1. Cu aliniament intermediar
𝑉
g≥ pentru liniile unde circulă trenuri de călători
5
𝑉
g≥ pentru liniile unde nu circulă trenuri de călători
10

V – viteza maximă a liniei în km/h.

Viteza de circulație în abatere 𝑉𝑎 = 2,4√𝑅
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h), distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Vmax = 160 km/h) (pentru Va = 80 km/h)
160 recomandat 0,25 • 80 =20
distanța g [m] = 32
5 minim 0,15 • 80 =12
𝑉
2.2.2. Fără aliniament intermediar (g) sau cu aliniament g< și numai pentru liniile
10

unde nu circulă trenuri de călători

Viteza de circulație în abatere se reduce la 𝑉𝑎 = 1,72√𝑅 pentru R1 = R2 = R
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h), cazul de față se prezintă
astfel:
conform I314 conform EN 13803-2
Nu există limitări în privința circulației trenurilor de călători.
Nu se admite pe liniile pe care Viteza de circulație pe abătută se calculează pentru I = 50
circula trenuri de călători mm
Va = 45 km/h deci: 𝑉𝑎 = 2,06√𝑅
Va = 55 km/h
2.3. Schimbătoare de cale amplasate vârf la vârf de aceeași parte a unei linii
3.1. 3.2.

1/n R2 R1 1/n R2 R1
1/n 1/n

b2 b1 b2 g b1

Figura 5. Fără aliniament intermediar şi cu aliniament intermediar

2.3.1. Fără aliniament intermediar
Viteza de circulație în abatere se reduce la
𝑉𝑎 = 2,4√𝑅 pentru R1 = R2 = R
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h), cazul de față se prezintă
astfel:
conform I314 conform EN 13803-2
Se admite pe liniile pe care circula Nu există limitări în privința circulației trenurilor de
trenuri de călători călători. Viteza de circulație pe abătută se calculează
Va = 65 km/h pentru I = 100 mm
În acest caz nu este impusă regula ca deci: 𝑉𝑎 = 2,9√𝑅
𝑉
distanța dintre aparate să fie g ≥ 5 Va = 80 km/h

2.3.2. Cu aliniament intermediar

𝑉
g≥ pentru liniile unde circulă trenuri de călători
5
𝑉
g≥ pentru liniile unde circulă trenuri de călători
10

Viteza de circulație în abatere se reduce la

𝑉𝑎 = 2,4√𝑅 pentru R1 = R2 = R
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h), distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Vmax = 160 km/h) (pentru Va = 80 km/h)
160 recomandat 0,25 • 80 =20
distanța g [m] = 32
5 minim 0,15 • 80 =12
2.4. Schimbătoare de cale amplasate inimă la inimă pe ambele părți ale unei linii

D
1/n

1/n

b2 f2 g f1 b1

Figura 6. Cu aliniament intermediar

Cu aliniament intermediar (g)

𝐷
g= − (𝑓1 + 𝑓2)
𝑠𝑖𝑛 𝛼
D – distanța dintre linii
1
α – unghiul de deviere al aparatului de cale 𝑡𝑔𝛼 =
𝑛

Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (viteza pe abătută de 80 km/h), distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
Este neclar modul de stabilire al lui (g); Aparatele de cale se vor poziționa
practic există posibilitatea unei distanțe D astfel încât să nu există suprapunere
între linii care să ducă la suprapunerea a traverselor lungi de la călcâie. În
distanța g [m] celor două aparate de cale. plus, distanța aleasă va fi cea
În acest caz nu este impusă regula ca corespunzătoare unei lungimi
𝑉 normale de șină.
distanța dintre aparate să fie g ≥ 5
g ≥ 12

2.5. Schimbătoare de cale amplasate inimă la inimă de aceeași parte a unei linii

1:n 1:n

f2 b2 g f1 b1

Figura 7. Cu aliniament intermediar

Cu aliniament intermediar (g)
𝐷
g= − (𝑓1 + 𝑏2 )
𝑠𝑖𝑛 𝛼
Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (b2=f1=27,11 m, viteza pe abătută de 80 km/h), D= 4,75
m, distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Vmax = 160 km/h) (pentru Va = 80 km/h)
Aparatele de cale se vor amplasa astfel încât
4,75•14 - 2•27,10 = 12,3 să nu se suprapună zona traverselor lungi de la
În acest caz nu este impusă schimbătorul 1 cu vârful schimbătorului 2.
distanța g [m] regula ca distanța dintre g ≥ 9
𝑉
aparate să fie g ≥ Poate fi aplicată fără restricții valoarea
5
rezultată din calculul indicat în I314.

2.6. Schimbătoare de cale amplasate vârf spre inimă de ambele părți ale unei
linii

f2 b2
1:n

1:n
g f1 b1

Figura 8. Cu aliniament intermediar

Cu aliniament intermediar (g)

𝑉
g≥ pentru liniile unde circulă trenuri de călători
5
𝑉
g≥ pentru liniile unde nu circulă trenuri de călători
10

V – viteza maximă a liniei în km/h.

Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (b2=f1=27,10m, viteza pe abătută de 80 km/h), D= 4,75
m, distanța g este:
 conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Vmax = 160 km/h) (pentru Va = 80 km/h)
Aparatele de cale se vor amplasa astfel încât
160 să nu se suprapună zona traverselor lungi de la
distanța g [m] = 32
5 schimbătorul 1 cu vârful schimbătorului 2.
g≥9
După cum se observă, din punct de vedere logic, cazul 6 și cazul 5 sunt
echivalente. Pentru cel de față instrucția impune o distanță minimă în funcție de
viteză, iar pentru celălalt nu.

2.7. Diagonala dintre două linii paralele realizată cu două schimbătoare de cale
de aceeași tangentă

g
D
1:n

Figura 9

Se introduce obligatoriu aliniamentul intermediar (g) pe diagonală, între cele

două schimbătoare de cale.
𝑉
g≥ pentru liniile unde circulă trenuri de călători
5
𝑉
g≥ pentru liniile unde nu circulă trenuri de călători
10

Studiu de caz:
Pentru o linie pe care circulă trenuri de călători, la care Vmax = 160 km/h,
schimbătoare S-60-760-1:14 (f=27,11 m, viteza pe abătută de 80 km/h), distanța g
este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Va = 80 km/h) (pentru Va = 80 km/h)
80 recomandat 0,25 • 80 = 20
distanța g [m] = 16
5 minim 0,15 • 80 = 12

Distanța efectivă dintre cele două aparate de cale poate fi calculată în funcție de
tangenta aparatului de cale și distanța D dintre linii.
gefectiv = D•n – 2f
Pentru D = 4,75 m gefectiv = 12,28 m
Pentru D = 5,00 m gefectiv = 15,78 m
Deci în acest caz diagonala realizată la distanța de 4,75 m între linii nu îndeplinește
condițiile impuse de Instrucția 314, fiind necesară limitarea vitezei de circulație pe
diagonală.
Realizând același calcul și pentru o diagonală formată din aparate de cale S-60-300-
1:9 (f=16,615 m, viteza pe abătută de 50 km/h), distanța g este:
conform I314 conform EN 13803-2
(pentru Va = 50 km/h) (pentru Va = 50 km/h)
50 recomandat 0,20 • 50 = 10
distanța g [m] = 10
5 minim 0,10 • 50 = 5
Pentru D = 4,75 m gefectiv = 9,5 m
Pentru D = 5,00 m gefectiv = 11,8 m
Deci nici în acest caz diagonala realizată la distanța de 4,75 m între linii nu
îndeplinește condițiile impuse de Instrucția 314, fiind necesară limitarea vitezei de
circulație pe diagonală.
În zona capetelor de stații se amplasează de regulă două diagonale de sens opus
pentru a asigura schimbarea firului de circulație înainte și după stație.

Ti
D
Ti

g b Dxn b g b Dxn b g
L=3xg+4xb+2xDxn

Figura 10

Respectând condițiile impuse de Instrucția 314 lungimea minimă a zonei

necesare pentru amplasarea diagonalelor este:
L314 = 3•g + 4•b + 2•D•n

Ti
D
Ti

G b Dxn b b Dxn b G
L=2xG+4xb+2xDxn

Figura 11
 Respectând condițiile impuse de EN 13803-2 lungimea minimă a zonei
necesare pentru amplasarea diagonalelor este:
L13803 = 2•G + 4•b + 2•D•n
Pentru diagonale formate cu schimbătoare S-760-1:14, la distanța între linii de
5 m și viteza de circulație pe linie directă de 160 km/h cele două lungimi rezultă de:
L314 = 3•32 + 4•27,10 + 2•5•14 = 344,40 m
L13803 = 2•20 + 4•24,10 + 2•5•14 = 276,40 m
Rezultă deci o diferență de 68 m a lungimii necesare pentru amplasarea
diagonalelor calculată conform EN 13803-2 în comparație cu cea calculată conform
Instrucția 314.
Observație:
Lungimile minime indicate în EN13803-2 sunt determinate din condiția ca să
fie atenuate oscilațiile apărute la circulația pe curbă; în cazurile analizate mai sus
acest lucru se aplică pe curbele de pe liniile abătute ale aparatelor de cale.
La aparatele de cale însă o sursă importantă de oscilații o reprezintă circulația
trenului peste diversele repere ale aparatului de cale, ce influențează direct sau
limitează deplasarea osiei montate. Ghidarea osiei montate de către contrașină și
trecerea peste spațiul periculos din zona inimii sunt două astfel de zone ce generează
oscilații.
Acest fapt nu este deloc menționat în EN 13803-2, în acesta fiind analizate
doar elementele de ordin geometric ale rulării. Eliminarea acestor oscilații, sau cel
puțin diminuarea lor semnificativă, se poate face prin utilizarea schimbătoarelor de
cale cu inimă mobilă.

3. Concluzii

Poziționarea reciprocă a aparatelor de cale conform Instrucției 314 duce la o

lungime mai mare a zonei aparatelor de cale decât cea rezultată din respectarea EN
13803-2.
 Este de remarcat la Instrucția 314, tabelul 16. lipsa de consecvență în
impunerea condiției ca între două aparate de cale, oricum ar fi ele poziționate, să fie
prezent un aliniament intermediar g determinat în funcție de viteza maximă. Acest
fapt indică lipsa unui principiu unitar în stabilirea regulilor de poziționare reciprocă
a aparatelor de cale.
Aplicarea EN 13803 în cazurile analizate mai sus, este mai puțin restrictivă
decât aplicarea Instrucției 314, iar acest fapt poate ușura obținerea unor soluții
rezonabile de proiectare în situații dificile de traseu, în linie curentă sau în stații.
Pentru a se realiza alinierea reglementărilor românești la cele europene se
impune, pe lângă adoptarea formală a standardelor europene, și elaborarea unor
norme de aplicare a acestora, prezentarea lor într-un mod cât mai explicit, ușor de
înțeles și de aplicat. De asemenea este necesar ca reglementările românești ce au o
anumită vechime, în cazul acesta Instrucția 314, să fie reeditate ținând cont de
experiența europeană în domeniul feroviar. Lipsa unei corelări între aceasta și EN
13803 sau alte reglementări europene, poate duce la neîndeplinirea unor condiții de
interoperabilitate cerute sistemului feroviar românesc. De asemenea această lacună de
ordin practic face ca proiectarea unor trasee și stații noi de cale ferată să fie făcută
după condiționări ce sunt depășite la nivel european.

4. Bibliografie

[1] Instrucţia de norme şi toleranţe pentru construcţia şi întreţinerea căii. Linii cu ecartament
normal. Instrucţia nr. 314. Ianuarie 1989.
[2] EN 13803-1 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii. Ecartament 1435 şi
mai mare. Partea 1: Linie obişnuită. (Linie curentă). Iunie 2010.
[3] EN 13803-2 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii. Ecartament 1435 şi
mai mare. Partea 2: Aparate de cale şi situaţii comparabile de proiectare a traseului cu
schimbări bruşte de curbură. Decembrie 2007.