VALORILEăLIMIT ăALEăPARAMETRILOR DE

PROIECTARE A TRASEULUI.ăCOMPARA IEăÎNTRE EN

13803ă IăINSTRUC IAăNR. 314

Ciobanu Constantin1,ăGafi oi Marius-Andrei2, Gonea Elena1,

Nicolaescu Florentina2, Moisescu Victoria1, SterieăR zvan1,ăTac Sorina Ana1

Abstract

Acest articol realizează o prezentare a valorilor limită pentru parametrii de

proiectare a traseului așa cum sunt ei definiți în EN 13803. Se realizează de asemenea
și o analiză comparativă între EN 13803 și Instrucția 314, a valorilor limită pentru
lungimea curbei progresive, a regulilor de poziționare reciprocă a aparatelor de cale și
a razei minime pentru curbele circulare cu sau fără racordări progresive.

1. Generalit ţi

Proiectarea traseului unei căi ferate implică găsirea unor soluţii care să se
adapteze cât mai bine situaţiei din teren, soluţii care în acelaşi timp să fie şi
rezonabile economic, atât din punct de vedere al investiţiei cât şi al cheltuielilor de
exploatare. Traseul proiectat trebuie însă, în primul rând, să asigure circulaţia în
condiţii de siguranţă a vehiculelor feroviare un timp cât mai îndelungat. Iar dincolo
de acest criteriu al siguranţei, inginerul proiectant trebuie să aibă în vedere ca traseul
liniei de cale ferată să permită o deplasare a materialului rulant care să fie percepută
ca fiind confortabilă de către călători.

1
Ing proiectant SC VIOTOP SRL
2
Ing proiectant SC BAICONS SRL
 Dacă circulaţia trenurilor în aliniament nu ridică teoretic niciun fel de problemă
din punct de vedere al siguranţei şi confortului, nu acelaşi lucru se poate spune despre
circulaţia pe curbele traseului. Acestea au ca efect generarea la nivelul materialului
rulant a unor acceleraţii şi oscilaţii transversale pe care inginerul proiectant trebuie să
le limiteze ca valoare prin alegerea potrivită a diverşilor parametrii de proiectare.
Limitele diverşilor parametri de proiectare a traseului căii nu sunt însă stabilite
de către inginerul proiectant decât în cazuri excepţionale. Fiecare administraţie
feroviară şi-a stabilit în timp propriile reglementări cu privire la aceste limite ale
parametrilor de proiectare, fie pe baza experienţei proprii, obţinută prin studii şi
cercetări cu privire la siguranţa şi confortul circulaţiei feroviare, fie prin asimilarea
experienţei dobândite de celelalte administrații feroviare.
În ţara noastră principala reglementare ce stabileşte limitele parametrilor de
proiectare este Instrucţia de norme şi toleranţe pentru construcţia şi întreţinerea căii.
Linii cu ecartament normal. Instrucţia nr. 314 (numită mai departe Instrucţia 314).
Ultima reeditare a acestei instrucţii s-a realizat în ianuarie 1989. De la acest moment
şi până în prezent nu au fost elaborate în România noi reglementări care să aibă la
bază studii şi cercetări proprii cu privire la siguranţa şi confortul circulaţiei feroviare
şi corelaţia acestora cu diverşii parametri de proiectare ai traseului.
În Uniunea Europeană, necesitatea interoperabilităţii în domeniul feroviar a
impus elaborarea unui standard cu privire la parametrii de proiectare ai traseului căii
ferate, standard ce trebuie să fie respectat de toate ţările membre ale Uniunii, cel puţin
pe acele linii de cale ferată pe care este permis accesul materialului rulant comunitar.
Astfel a fost conceput standardul EN 13803 ce are două părţi:
- EN 13803-1 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii.
Ecartament 1435 şi mai mare. Partea 1: Linie obişnuită. (Linie curentă).
- EN 13803-2 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii.
Ecartament 1435 şi mai mare. Partea 2: Aparate de cale şi situaţii
comparabile de proiectare a traseului cu schimbări bruşte de curbură.
Cel de-al doilea este deja asimilat de România din decembrie 2007 sub forma
standardului SREN 13803-2.
 Primul a fost adus în forma sa finală la nivel european în 2010 şi este în curs de
adoptare în România ca SREN 13803-1.
La baza EN 13803 stă o îndelungată experienţă practică şi teoretică a mai
multor administraţii de cale ferată europene. În standard sunt precizate limitele
parametrilor de proiectare a traseului pentru viteze până la 300 km/h, atât pentru
trenuri obişnuite cât şi pentru trenuri cu cutie înclinabilă (trenuri pendulare).
Dincolo de obligativitatea alinierii la reglementările europene din domeniu,
este necesar ca bogata experienţă ce stă în spatele EN 13803 să fie avută în vedere
atât în cadrul procesului de proiectare, cât şi la realizarea pe teren, la verificarea
execuţiei, la întreţinerea liniilor de cale ferată din România.
Experienţa practică arată însă faptul că reglementările europene în domeniu
sunt în mare măsură ignorate, fiind privite ca greoaie. Acest lucru se petrece în
special din cauza stilului academic în care ele sunt elaborate. Absenţa unor abace sau
tabele, similare cu cele existente de exemplu în Instrucţia 314, face ca o comparaţie
rapidă a valorilor pentru diverşi parametri de proiectare să nu fie ceva uşor de realizat
şi de susţinut. Având în vedere acest lucru, în cele ce urmează se va realiza o
comparaţie între standardele europene EN 13803 şi instrucţia românească într-un mod
pe care autorii speră a fi clar şi uşor de înţeles.
Este de subliniat faptul că nu este posibil a se realiza într-un cadru ca cel de
faţă o analiză exhaustivă a corelaţiilor dintre EN 13803 şi Instrucţia 314 precum şi
celelalte reglementări interne cu privire la proiectarea liniilor şi staţiilor de cale
ferată.

2. Parametriiădeăproiectareăaătraseuluiăc ii.ăValoriălimit

Parametri de proiectare a traseului căii sunt (EN 13803-1):

- raza curbei orizontale R (m) (*S);
- supraînălţarea h (mm) (*S);
- insuficienţa de supraînălţare I (mm) (*S);
- excesul de supraînălţare E (mm);
- înclinarea rampei supraînălţării dh/ds (mm/m) (*S);
- modificarea supraînălţării în timp dh/dt (mm/s);
- modificarea insuficienţei de supraînălțare în timp dI/dt (şi/sau a excesului de
supraînălţare) (mm/s);
- lungimile rampelor de supraînălţare Lh (m) (*S);
- lungimea curbei progresive în plan orizontal Lr (m);
- lungimile elementelor de traseu (curbe arc de cerc şi aliniamente) între două curbe
progresive Li (m);
- raza curbei în profilul longitudinal Rv (m);
- viteza V (km/h) (*S).
Potrivit EN 13803-1 parametrii urmaţi de (*S) sunt parametri legaţi de
siguranţă.
EN 13803-1, articolul 5.1.3, indică două tipuri de limite ale parametrilor de
proiectare a traseului:
- o limită normală
- o limită excepţională
Limita excepţională, în cazul parametrilor legaţi de siguranţă (*S), va fi
considerată limitaămaxim ăabsolut a acelui parametru.
Siguranţa circulaţiei este asigurată atât timp cât aceste valori maxime nu sunt
depăşite, însă alegerea acestora pentru unii parametri poate reduce semnificativ
confortului pasagerilor.
În cazul parametrilor ce nu sunt legaţi de siguranţă, depăşirea limitelor
excepţionale va afecta confortul călătorilor şi poate duce la necesitatea unor lucrări
suplimentare de întreţinere a căii.
Având în vedere acest lucru, folosirea limitelor excepţionale trebuie realizată
doar în cazuri bine justificate (a se vedea anexa G din EN 13803-1).
Limitele normale ale parametrilor de proiectare sunt însă stabilite astfel încât
respectarea lor, în condiţii normale de exploatare a liniei, nu ridică probleme de
siguranţă şi confort.
 În cele ce urmează vor fi prezentate o serie de comparaţii între limitele normale
impuse de EN13803-1 şi EN13803-2 şi respectiv acelea impuse de Instrucţia 314.

3. Calculul Insuficien ei de supraîn l are

Insuficienţa de supraînălţare apare atunci când supraînălţarea efectivă este mai

mică decât supraînălţarea de echilibru astfel încât:
�=ℎ ℎ� � −ℎ � ��
Luând în considerare aq acceleraţia paralelă cu planul de rulare, EN 13803-1
prevede următoarea formulă de calcul pentru insuficienţa de supraînălţare:
�
� � = � = 53� [��]
�
Insuficienţa de supraînălţare maximă pentru viteze maxime de circulaţie
cuprinse între 80 km/h şi 200km/h este de 130 mm (valoare normală) şi 183 mm
(valoare excepţională).
Conform Instrucţiei 314, articolul. 2 insuficienţa de supraînălţare se calculează
în funcţie coeficientul de supleţe al materialului rulant si accelerația transversală
necompensată paralelă cu platforma vehiculului:
5
�= � [��]
+ �
s - coeficientul de supleţe al vehiculelor care are valoarea de maxim 0,4;

ai - acceleraţia transversală cvasi-statică la nivelul căii, paralelă cu platforma

vehiculului [m/s2];

aq - acceleraţia transversală necompensată paralelă cu planul de rulare [m/s2].

�� = + � [�/ ]

La CFR insuficienţa de supraînălţare care stă la baza determinării supraînălţării

normale are valoarea de 70 mm pentru S = 0,4 şi ai = 0,65 m/s2. În cazuri bine
justificate se poate admite o insuficienţă de 90 mm pentru S = 0,4 şi ai = 0,85 m/s2.
 În următoarele capitole vor fi analizate implicaţiile pe care le are alegerea
insuficienţei de supraînălţare pentru calcularea diverselor elemente de traseu.

4. Lungimea curbelor progresive

Lungimea curbei progresive este un parametru important ce trebuie avut în

vedere la proiectarea traseului în plan pentru liniile de cale ferată. În general, în cazul
în care curba circulară a fost prevăzută cu supraînălţare, rampa supraînălţării se
realizează pe cuprinsul curbei progresive, pe întreaga lungime a acesteia (Instrucţia
314 – art 3.1).
Potrivit Instrucţiei 314, pentru viteze mai mari de 120 km/h lungimea curbei
progresive se determină cu formula:
Lr = 0,01 h·V
�
cu condiţia ca �

unde:
Lr – lungimea curbei progresive, în m
h – supraînălţarea normală, în mm
V – viteza maximă de circulaţie, în km/h.
Limita normală a lungimii curbei progresive se determină, potrivit EN 13803-
1, ca valoarea maximă dintre următoarele:
Lr ≥ă0,444ăh
(formulă obţinută din limitarea înclinării rampei supraînălţării – EN 13083-1 art
5.2.5)
Lr ≥ă0,0055ăh·V
(formulă obţinută din limitarea modificării supraînălţării în timp – EN 13083-1 art
5.2.6)
Lră≥ă0,005ăI·V
(formulă obţinută din limitarea modificării insuficienţei de supraînălţare în timp – EN
13083-1 art 5.2.7)
 Pentru a fi mai concludentă această comparaţie s-a realizat o reprezentare
grafică a lungimii curbei progresive în funcţie de raza curbei, pentru viteza de 160
km/h. În calcul a fost folosită supraînălţarea normală, determinată pentru insuficienţa
de supraînălţare I = 70 mm admisă de Instrucţia 314 precum şi pentru diverse valori
până la 130 mm, limita normala a insuficienței de supraînălțare conform EN 13803-
1.
În figura 1 sunt prezentate diversele valori ale lungimii curbei progresive,
determinate cu formulele de mai sus.
În figura 2 au fost reprezentate lungimile curbelor progresive calculate
conform celor două reglementări, pentru diverse valori ale vitezei maxime. Calculul
s-a realizat pentru o insuficiență de 70 mm.
Din figura 1 se pot observa următoarele:
Tabelul 1. Raza minimă (Rmin) în funcție de insuficiență şi lungimea curbei
progresive corespunzătoare ei (Lr)

Vmax = 160 Conform EN 13803-1 EN 13803-1 EN 13803-1 EN 13803-1

km/h I314 I = 70 mm I = 90 mm I = 100 mm I = 130 mm
I = 70 mm
Rmin [m] 1400 1400 1300 1250 1100
Lr [m] 232 128 124 125 127
 250 Lungimea curbei progresive
240 V max = 160 km/h determinata conform I 314
230 h maxim = 150 mm Lr normala pentru I = 70 mm (Rmin =1400m , Lr = 232m)
220 Lr minima pentru I = 70 mm (Rmin =1400m , Lr = 232m)
210 Lungimea curbei progresive
210 determinata conform EN 13803-1
200 Lr normala pentru I = 70 mm (Rmin =1400m , Lr = 128m)
Lungimea curbei progresive Lr [m]

190 Lr normala pentru I = 90 mm (Rmin =1300m , Lr = 124m)

180 Lr normala pentru I = 100 mm (Rmin =1250m , Lr = 125m)
170
Lr normala pentru I = 130 mm (Rmin =1100m , Lr = 132m)
160 (Limita normala a lui I conform EN 13803-1)
150
140
130 130
120 115
110
100 97
90
80
80 90 72
70
60
50
40
30
20
10
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
2100
2200
2300
2400
2500
2600
2700
2800
2900
3000
3100
3200
3300
3400
3500
3600
3700
3800
3900
4000
4100
4200
Raza curbei circulare [m]
Figura 1. Diagrama lungimilor curbelor progresive in functie de raza si insuficienta de suprainaltare
 250
240 160
230 150
220 Lungimea curbei progresive
Lungimea curbei progresive Lr [m] 210
140 determinata conform I 314
Lr normala pentru I = 70 mm
200 130 Lungimea curbei progresive
190 determinata conform EN 13803-1
180 Lr normala pentru I = 70 mm
170 120
160
150 110
140
160
130 150
120 140
110 130
100 120
90 100 110
100
80 90
70 60 70 80 90
60 70 80
60
50
40
30
20
10
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
2100
2200
2300
2400
2500
2600
2700
2800
2900
3000
3100
3200
3300
3400
3500
3600
3700
3800
3900
4000
800
900
100
200
300
400
500
600
700
0

Raza curbei circulare [m]

Figura 2. Diagrama lungimilor curbelor progresive in functie de viteza pentru I = 70 mm
Tabelul 2. Lungimea curbei progresive (Lr) pentru diversele valori ale insuficienţei de supraînălţare
(analiză pentru raze de 1500 m și respectiv 2000 m):

Vmax = 160 Conform EN 13803-1 EN 13803-1 EN 13803-1 EN 13803-1

km/h I314 I = 70 mm I = 90 mm I = 100 mm I = 130 mm
I = 70 mm
R = 1500 m Lr = 210 Lr = 115 Lr = 97 Lr = 90 Lr = 104
h=135 h=135 h=110 h=100 h=70
R =2000 m Lr = 130 Lr = 72 Lr = 72 Lr = 80 Lr = 104
h=80 h=80 h=60 h=50 h=20

Valorile de mai sus sunt determinate pentru diferite grade de confort, toate
admise de standardul european. Problema siguranţei circulaţiei din punct de vedere al
razei minime şi al lungimii curbei de racordare se pune, potrivit EN 13803-1, abia
atunci când sunt aplicate valorile determinate pentru insuficienţa de supraînălţare
limită de 183 mm şi pentru valorile limită ale celorlalţi parametri ce determină
lungimea curbei progresive.
Lungimile prezentate mai sus sunt determinate pentru viteza maximă de 160
km/h. În cazul traficului mixt, pe linia de cale ferată circulă trenuri cu diferite viteze;
în general trenurile de marfă au şi o viteză de circulaţie redusă comparativ cu
trenurile de călători, ele circulând de regulă cu exces de supraînălţare (E). Aceste
trenuri, având tonaj mare, au şi un efect mai puternic asupra căii, producând în timp
uzuri ale şinei şi afectând semnificativ suprastructura căii, ducând în final la apariţia
de defecte. Creşterea valorii limită pentru insuficienţa de supraînălţare, face ca
excesul efectiv rezultat pentru o supraînălţare dată să fie redus comparativ cu cel
rezultat din valoarea insuficienţei impuse de Instrucţia 314. Acest fapt poate diminua
efectele negative produse de circulaţia trenurilor de marfă.
Tabelul 3. Lungimile curbelor progresive (Lr) și valorile supraînălțărilor (h) pentru razele minime
determinate pentru insuficiența de 70 mm

Vmax 160 150 140 130 120 110 100 90 80 70 60

Rmin 1400 1250 1050 950 800 650 550 450 350 300 200
h 145 145 150 150 145 150 145 145 145 125 145
[mm]
Lr 233 213 210 182 136 132 87 76 73 61 71
I314
Lr
EN 128 117 115 100 93 90 79 70 64 54 63
13803
 Din figura 2 și din tabelul 3 se poate observa că, păstrând valoarea limită a
insuficienței de supraînălțare I = 70, lungimile curbelor progresive determinate
conform EN 13803-1 pentru razele minime, sunt mai mici cu 30-50% în raport cu
cele determinate conform Instrucției 314. Acest fapt se petrece pentru viteze mai mari
de 100 km/h. Pentru viteze sub 100 km/h lungimile curbelor progresive rezultă
practic egale.
Comparând cele două reglementări din punct de vedere al valorilor limită
pentru lungimea curbei progresive se poate trage concluzia că Instrucţia 314 este
excesiv de prudentă în stabilirea acestor valori. Aceasta are ca efect faptul că un
traseu proiectat conform Instrucţiei 314 va avea un grad de sinuozitate mai ridicat, iar
înscrierea acestuia pe teren în zone dificile din punct de vedere al reliefului va
impune lucrări de artă sau de terasamente ce pot fi evitate prin folosirea limitelor
admise de EN 13803-1.
Pe de altă parte, o lungime mai mare a curbei progresive aduce cu sine un
confort mai ridicat în circulație. Studiile recente în domeniu au urmărit să impună
recomandarea de creștere a lungimilor curbelor progresive.
Un element demn de luat în seamă este acela că aproape toate reglementările
existente la ora actuală analizează comportarea osiei montate la deplasarea sa pe șină;
în realitate problema confortului se pune la nivelul cutiei vagonului, în centrul său de
greutate ce se găsește față de osia montată mai sus și mai în interiorul căii, la
circulația prin curba cu supraînălțare. Acest punct este mai aproape ca poziție de cel
în care se găsesc călătorii și deci pentru acesta ar trebui să se realizeze analiza
condițiilor de confort. Pornind de la aceste elemente a fost concepută curba
progresivă vieneză, ai cărei parametri de trasare în plan sunt determinați în funcție de
condițiile de confort puse la nivelul centrului de greutate al vagonului. Acest tip de
curbă progresivă are lungime mai mare decât lungimile obișnuite ale curbelor
determinate conform reglementărilor europene în vigoare.
Un traseu ale cărui curbe progresive determinate conform Instrucției 314 oferă
un grad de confort mai ridicat în circulație. Tocmai de aceea este recomandată
respectarea acesteia la calculul curbelor progresive, având însă în vedere faptul că
standardele europene oferă posibilitatea reducerii semnificative a lungimii curbei
progresive iar acest fapt ar trebui folosit acolo unde condițiile particulare de
proiectare cer acest lucru.

5. Curbaăprogresiv ăvirtual ă iăaplicabilitateaăENă13803-2

Dacă EN 13803-1 stabilește caracteristicile și limitele parametrilor de

proiectare în condiții de linie curentă, în afara stațiilor, standardul EN 13803-2 indică
parametrii de proiectare ai traseului pentru zona aparatelor de cale sau alte situații
comparabile de proiectare a traseului unde sunt necesare schimbări bruște de curbură.
În EN 13803-2 limitele parametrilor de proiectare sunt stabilite pentru variații
ale acestora pe lungime mică.
Pentru a înțelege acest concept de lungime mică și implicit pentru a înțelege în
ce cazuri proiectarea traseului trebuie să se bazeze pe cele enunțate în EN 13803-2,
este prezentat în anexa E a standardului Principiul curbei progresive virtuale.

R
RG

virtuala
gresiva G
curba pro ul de greutate
6 4 6 .6 519

de c en tr
descrisa

sina interioara

Axul caii ferate Ti

sina exterioara
Figura 3. Curba progresivă virtuală

Potrivit acestui principiu, la circulația unui vehicul feroviar pe o curba

circulară fără racordări, în vehicul se resimte o variație gradată a insuficienței de
supraînălțare generată de faptul că vehiculul, având două osii (sau două boghiuri), nu
descrie traiectoria pe care o are traseul în plan ci o alta, ce descrie o curbă progresivă
virtuală de lungime comparabilă cu distanța dintre cele două osii (sau boghiuri).
Acest principiu este prezentat în schița din figura 3. Pentru un vehicul cu două
osii, la trecerea de la aliniament la curba circulară fără racordări de rază R, centrul de
greutate G descrie mai întâi o curbă progresivă virtuală, iar apoi, când ambele osii se
găsesc pe arcul de cerc de pe traseul în plan, centrul de greutate G se deplasează pe
un arc de cerc de rază RG. Anumite administrații europene de cale ferată își determină
parametrii de proiectare în zonele cu variație bruscă a curburii pornind de la
principiul enunțat mai sus, limitând variația insuficienței de supraînălțare pe zona
curbei progresive virtuale.
Toate elementele enunțate în EN 13803-2 pornesc de la limitarea variației pe
lungime mică a insuficienței de supraînălțare. El se aplică pentru toate zonele de
traseu în care nu sunt folosite curbe progresive sau în care lungimea acestora este
comparabilă cu lungimea curbei progresive virtuale trasată de vehiculul feroviar. Un
prim element ce poate fi dedus din cele reglementate de EN 13803-2 este valoarea
razei minime.

6. Razaăminim

În afara valorilor indicate mai sus pentru raza minimă, determinată pentru
curbele ce au racordări cu curbe progresive, din EN 13803-2 poate fi determinată raza
minimă pentru curba circulară fără racordări.
�
� � = ,8
∆� �
Pentru viteza de 160 km/h și valorile limită ale variației pe lungime mică a
insuficienței de supraînălțare Ilim (conform EN 13803-2 tabelul 2.b) rezultă
următoarele valori:
 Tabelul 4. Valorile razei minime pentru curba circulară fără racordări progresive:
pentru Vmax = 160km/h Ilim [mm] Rmin [m]
valoarea limită
80,2 3800
recomandată
valoarea limită maximă 107,4 2850
Aceste valori însă se recomandă a fi utilizate doar pe zonele unde traseul este
sever restricționat. În afara acestor zone EN 13803-2 indică valori recomandate ale
lui Ilim mult reduse.
Pentru o viteză de 160 km/h standardul propune Ilim = 40 mm.
Pentru această valoare rezultă o rază minimă recomandată pentru curba
circulară fără racordări parabolice:
Rmin = 7550 m
Practic se recomandă ca sub această valoare a razei, pentru a respecta limitele
impuse pentru variația insuficienței de supraînălțare, să fie folosite acolo unde este
posibil, curbe progresive de racordare. Lungimea acestora nefiind însă impusă de
condițiile precizate mai sus, se poate folosi orice lungime mai mare de 20 m, valoarea
limită pentru lungimea unui element de traseu în anexa B din EN 13803-1. Lungimea
de 20 m este de asemenea egală cu distanța dintre boghiurile vehiculelor feroviare
cele mai întâlnite, fiind cea care determină curba progresivă virtuală. Pentru aceste
valori ale razei și curbei progresive rezultă practic o retragere a traseului definitiv față
de cel primitiv, fără racordări parabolice, de ordinul 3-7 mm, ceea ce înseamnă că
aceste elemente de traseu pot fi realizate pe teren cu utilajele moderne de execuție a
căii.
Este știut faptul că, chiar și în cazul unor curbe circulare proiectate fără
racordări, nu sunt realizabile practic puncte la care să apară variația bruscă a curburii
la cadrul șine-traverse. Totdeauna va exista o scurtă tranziție de la aliniament la o
curbă de orice rază. De asemenea, circulația trenurilor are ca efect o “retrasare“ a
liniei prin care în locul punctelor în care curbura prezintă un salt brusc – punctele Ti
și Te – apar în timp teșiri ale diagramei curburii ce reprezintă de fapt curbe
progresive cu lungimi mici.
 Curba progresiva de lungime scurta
Curba deformata in timp din cauza circulatiei

Ti Te
Ilim > 40 mm)
R<R min

Figura 4. Introducerea de curbe progresive la curbe arc de cerc cu raze mari

Practic EN 13803-2 recomandă ca chiar din faza de proiectare aceste curbe

progresive să fie prevăzute pentru acel domeniu al razelor mari la care ele sunt
semnificative și trasabile pe teren.

7. Concluzii

În cazul lungimii minime a curbelor progresive comparația dintre Instrucția

314 și EN 13803-1 evidențiază faptul că reglementarea românească este mult mai
restrictivă. Impunerea pe traseu a unor curbe progresive de lungime mai mare are ca
și consecință o creștere a confortului. Pe de altă parte însă păstrarea unor valori mari
ale lungimii curbelor progresive precum și a razelor minime face ca realizarea
traseului să impună execuția de lucrări de artă sau de terasamente importante.
Utilizarea în astfel de zone a unor valori apropiate de cele impuse de EN 13803 poate
aduce cu sine o reduce a costurilor de execuție. Trebuie însă analizat care este însă
efectul în timp, ce costuri suplimentare de întreținere implică aceste modificări ale
limitelor parametrilor de proiectare.
Aplicarea EN 13803 în cazurile analizate mai sus, este mai puțin restrictivă
decât aplicarea Instrucției 314, iar acest fapt poate ușura obținerea unor soluții
rezonabile de proiectare în situații dificile de traseu, în linie curentă sau în stații.
Pentru a se realiza alinierea reglementărilor românești la cele europene se
impune, pe lângă adoptarea formală a standardelor europene, și elaborarea unor
norme de aplicare a acestora, prezentarea lor într-un mod cât mai explicit, ușor de
înțeles și de aplicat. De asemenea este necesar ca reglementările românești ce au o
anumită vechime, în cazul acesta Instrucția 314, să fie reeditate ținând cont de
experiența europeană în domeniul feroviar. Lipsa unei corelări între aceasta și EN
13803 sau alte reglementări europene, poate duce la neîndeplinirea unor condiții de
interoperabilitate cerute sistemului feroviar românesc. De asemenea această lacună de
ordin practic face ca proiectarea unor trasee și stații noi de cale ferată să fie făcută
după condiționări ce sunt depășite la nivel european.

8. Bibliografie

[1] Instrucţia de norme şi toleranţe pentru construcţia şi întreţinerea căii. Linii cu ecartament
normal. Instrucţia nr. 314. Ianuarie 1989.
[2] EN 13803-1 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii. Ecartament 1435 şi
mai mare. Partea 1: Linie obişnuită. (Linie curentă). Iunie 2010.
[3] EN 13803-2 – Aplicaţii feroviare. Parametrii de proiectare ai traseului căii. Ecartament 1435 şi
mai mare. Partea 2: Aparate de cale şi situaţii comparabile de proiectare a traseului cu
schimbări bruşte de curbură. Decembrie 2007.