DOBRE ANDREEA MARIA

AML ANUL 3

Edemul pulmonar acut

Edemul (tulburare a circulaţiei lichidului interstiţial)-reprezintă

creşterea patologică a cantităţii de lichid interstiţial în ţesuturi şi / sau
cavităţile seroase.
Edemul pulmonar acut apare în:
• insuficienţa acută a inimii stângi,
• în forme grave de pneumonie,
• în stări de şoc,
• în urma inhalării de gaze toxice,
• hiperhidratarea organismului (edemul iatrogen).
Edemul pulmonar de substituţie sau ex vacuo este o formă particulară
datorată eliminării terapeutice prea rapide a unei colecţii pleurale.

• Coloraţia – hematoxilină-eozină (HE).

• Diagnostic de organ – plămân.
• Microscopic - pereţii alveolari apar uşor îngroşaţi, spaţiile
alveolare conţin un material roz, omogen sau uşor granular în care
se găsesc bule de aer şi rare elemente celulare (celule epiteliale
descuamate şi leucocite).
Staza pulmonară cronică

• Hiperemia venoasă sau pasivă înseamnă creşterea cantităţii

de sânge din vene şi capilare. Apare în urma unei încetiniri a
circulaţiei, fapt pentru care se mai numeşte şi stază sau
congestie pasivă.
• Plămânii de stază /plămânii cardiaci apar datorită
insuficienţei cronice a inimii stângi sau datorită unor defecte
cardiace congenitale.
• Coloraţia – HE
• Dg. de organ – plămân.
 • Primul stadiu - induraţie roşie

Macroscopic – plămânii măriţi de volum, cu consistenţă crescută,

roşii-violacei sau cianotici, pe suprafaţa de secţiune se scurge o
cantitate importantă de sânge roşu
Microscopic - îngroşarea septurilor interalveolare, capilarele sunt
dilatate şi pline cu hematii, în alveole se găsesc celule alveolare
descuamate şi eritrocite într-o cantitate redusă de plasmă.

• Al doilea stadiu - induraţia brună, plămânii dobândesc o nuanţă

brună.
În alveole există cantităţi importante de plasmă, eritrocite şi
macrofage încărcate cu hemosiderină (siderofage) care se numesc
celule cardiace (apar în spută).

Datorită depunerilor de hemosiderină pereţii alveolari se fibrozează şi

se îngroaşă.
Staza hepatica
• Coloraţia – HE.
• Dg. de organ – ficat.
• Macroscopic - ficat mărit în volum (hepatomegalie), capsula
Glisson este destinsă, cu suprafaţa netedă, marginea
anterioară rotunjită, consistenţă crescută, culoare violacee-
inomogenă, iar pe secţiune se scurge sânge venos negricios şi
se constată mici puncte violacee (venele centrolobulare
dilatate).
• Evoluează în trei stadii:
Stadiul I în care microscopic porţiunea centrală a lobulului are un
aspect hemoragic prin dilatarea venelor centrolobulare şi distrofia
celulelor hepatice înconjurătoare. Hepatocitele din porţiunea mijlocie a
lobulului sunt interesate de distrofie grasă, datorită hipoxiei, zona fiind
colorată în gălbui (zona lui Nöel). Au aspect normal numai celulele
periferice ale lobulului. Aceste 3 zone diferite au dat leziunii denumirea
de ficat în cocardă. Aceeaşi leziune este numită şi ficat intervertit
pentru că tesutul normal se găseşte numai în jurul spaţiilor porte care
par centrul.

În stadiul II sinusoidele dilatate comprimă trabeculele de hepatocite

realizând punţi ce unesc venele centrolobulare ale lobulilor învecinaţi
determinând aspectul de ficat muscat caracterizat macroscopic prin
alternanţa de zone gălbui şi brune violacee.
Stadiul III - are loc înlocuirea ţesutului hepatic cu ţesut conjunctiv şi
determină un tip special de ciroză, numită ciroză cardiacă. Pe suprafaţa
de secţiune a ficatului apare un aspect de frunze de ferigă.
Infarctul pulmonar

• Coloraţia – HE.
• Infarctul roşu / hemoragic al plămânului - necroza unei porţiuni a
acestui organ cu inundarea hemoragică a porţiunii respective în
urma unei obliterări a ramurilor arterei pulmonare, de obicei se
produce în condiţiile unei staze pulmonare.
 • Macroscopic: zonă proeminentă, fermă, de culoare roşie-violacee,
de formă caracteristică triunghiulară, cu baza spre suprafaţa
plămânului şi vârful spre hil.
• Microscopic: cu ob mic se observă o zonă omogenă, condensată,
de culoare roşie-portocalie, bine delimitată de restul aerat al
parenchimului pulmonar, la nivelul acestei zone pereţii alveolari se
observă cu dificultate sau nu se mai observă.
Cu un ob mai puternic la nivelul zonei respective se observă lumenele
alveolare pline cu hematii pe cale de dezintegrare, uneori apărând
depozite de hemosiderină. Pereţii alveolari apar intumescenţi, cu
contururile celulare pe cale de dispariţie şi nucleii puţin evidenţi,
indicând faptul că sunt interesaţi de fenomene de necroză.
La limita dintre zona condensată şi parenchimul pulmonar aerat se
constată o bandă în care în pereţii alveolari cu structura păstrată,
capilarele sunt dilatate şi pline cu hematii, în alveole existând o redusă
cantitate de material eozinofil şi numeroase leucocite, aceasta este zona
de reacţie inflamatorie care se constituie la periferia zone de necroză.
În restul parenchimului pulmonar se observă fenomene de stază
cronică.