CRIMA ORGANIZATĂ ŞI TERORISMUL INTERNAŢIONAL

Marin Florica*

Nu orice comportament criminal care suscită teroare este un act de terorism, la fel cum nu orice

acţiuni săvârşite de indivizi reuniţi în diverse grupări relevă crima organizată. Totuşi, aceste două tipuri de

criminalitate intră în categoria crimei organizate, una cu scopuri politice, alta cu scopuri economice şi

financiare. Diferenţa dintre crima organizată şi terorism este, totuşi, fundamentală la nivel de obiective:

terorismul doreşte să schimbe sistemul, în timp ce crima organizată are un scop lucrativ 1. Amândouă, însă,

pentru a-şi continua activităţile ilicite, au nevoie de bani. În acest sens, criminalitatea politică a recurs la

violenţă, lucru pe care nu l-ar fi făcut dacă ar fi fost finanţată. Aceasta şi-a făcut un obicei din a provoca

schimbări politice prin intimidare. Pentru crima organizată, violenţa nu este un obiectiv în sine, ci mijlocul

de a-şi atinge scopul; dacă ea şi-ar putea derula afacerile în linişte, nu ar recurge la violenţă şi, de altfel,

aceasta scade atunci când criminalii pot realiza profituri fără a fi deranjaţi.

Crima organizată se constituie într-o ameninţare majoră pentru elementele de bază ale democraţiei,

putând crea, în funcţie de dimensiunile şi aria ei de extindere, o clasă politică alternativă, punând în felul

acesta în pericol pacea socială şi dezvoltarea efectivă a ţării în care se manifestă, dezvoltare de care este

nemijlocit legată însăşi trăinicia securităţii sale pe multiple planuri.

Având în vedere doar o parte din efectele generate de proliferarea crimei organizate, nu putem să nu

ne punem întrebarea cum de reuşeşte acest adevărat flagel să se extindă continuu, reţelele sale fiind prezente

în majoritatea statelor lumii. Răspunsul la această întrebare este uşor de dat, dacă avem în vedere implicaţiile

crimei organizate şi mai ales uriaşele sume rulate în afacerile patronate şi derulate de către aceasta. În acest

sens, un raport al UNDCP (Programul Naţiunilor Unite pentru Controlul Internaţional al Drogurilor) estima

că, anual, numai din traficul de droguri se obţin 400 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă, ca valoare, circa

8% din totalul comerţului mondial.

În ultima vreme, arsenalul crimei organizate şi-a îmbogăţit panoplia prin apariţia şi proliferarea aşa-

1
* doctorand în drept penal; e_mail: m.florena@yahoo.com
Gheorghe Bică, Alin Daniel Neagu, Crima organizată şi terorismul, Buletin de Informare şi Documentare nr. 3(86)
, Ed. MAI, Bucureşti, 2008, p.216
1
numitei „contrabande nucleare”, de care încearcă să profite ţările cu regimuri dictatoriale, dornice de a-şi

dezvolta un arsenal nuclear propriu, dar şi unele organizaţii teroriste tentate de a-şi confecţiona arme

nucleare, îndeosebi pentru ameninţare şi şantaj.

Dezvoltarea şi extinderea complexului de fapte circumscrise crimei organizate a determinat pe unii

criminologi să considere că asistăm la naşterea unei alte puteri în stat, avertizând asupra periculozităţii

acesteia, mai ales pentru ţările aflate în tranziţie către economia de piaţă unde, prin boicotarea reformelor

economice şi deturnarea măsurilor de instaurare şi consolidare a democraţiei, se creează toate premisele

pentru creşterea nemulţumirilor sociale, se alimentează neîncrederea cetăţenilor în instituţiile fundamentale

ale statului şi se favorizează, în acelaşi timp, apariţia haosului şi dezordinii prin care întregul eşafodaj al

securităţii naţionale poate fi serios zdruncinat.

Pentru statele europene, problemele majore ale securităţii interne se concentrează în jurul evoluţiei

fenomenului crimei organizate, extremismului politic şi terorismului, cu toate implicaţiile sugestive ce

derivă din acestea.

Crima organizată este constituită din structuri de tip mafiot, dotate cu importante mijloace financiare,

care conduc o vastă zonă de activităţi ilicite urmărind realizarea unor câştiguri şi utilizând, în acest scop,

metode violente sau coercitive. Pe de altă parte, terorismul internaţional se află, adesea, la confluenţa cu

criminalitatea organizată, fiind o problemă internaţională deosebit de gravă.

În context internaţional, evenimentele din ultima perioadă reliefează faptul că grupările mafiote

internaţionale şi-au dat mâna cu mafia rusească, nou născută la începutul deceniului nouă al secolului XX,

deosebit de agresivă şi recunoscută pentru cruzimea deosebită a acţiunilor sale. La un moment dat, nu mai

poţi departaja grupările şi familiile mafiote de organizaţiile teroriste. Atât unele, cât şi celelalte urmăresc

scopuri politice, dar şi interese economice şi financiare. Se poate afirma că atunci când vorbim de mafie ne

referim exclusiv la bandele crimei organizate, în legătură indisolubilă cu grupările teroriste.

În timp ce în Europa Occidentală şi în America se poate vorbi de familii mafiote, în Rusia grupările

mafiote se constituie mai mult pe criterii etnice. Chiar dacă mafia rusească nu trăieşte încă la fel de prosper

precum cea vestică, în privinţă cruzimii cu care acţionează nu se deosebeşte cu nimic de aceasta. De fapt,

teroriştii estici îşi recrutează adepţii din rândurile mafiei ruseşti.

2
 În prezent, mafia rusă are cele mai strânse legături cu organizaţiile teroriste internaţionale,

reprezentând o perfectă sursă furnizoare de echipament militar. Având în vedere potenţialul nuclear al

Federaţiei Ruse, lipsa controlului asupra acestui pericol iminent pentru viitorul omenirii şi condiţiile

prielnice determinate de dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice, mafia rusească a devenit cea mai mare

ameninţare nucleară a planetei. În acest context, directorul Biroului Federal de Investigaţii (FBI), Louis

Freeh, a avertizat asupra ameninţării pe care crima organizată rusească o prezintă pentru securitatea

naţională a Statelor Unite şi a afirmat că pericolul unui atac asupra unor obiective nucleare, comis de

elemente teroriste susţinute şi finanţate de mafia rusească, este mai mare decât cel care venea din partea

Uniunii Sovietice în timpul războiului rece. În timpul audierilor care au avut loc în cadrul Comitetului pentru

Relaţii Internaţionale al Camerei Reprezentanţilor, Louis Freeh a declarat că peste 30 organizaţii mafiote

ruseşti şi-au dat mâna cu organizaţiile teroriste ale lumii islamice. Acestea se ocupă, printre altele, cu traficul

de droguri, proxenetismul şi toată gama posibilă de escrocherii.

Conotaţiile acestei probleme sunt uriaşe şi necesită o atenţie deosebită. Au fost identificate grupuri

ale crimei organizate provenite nu numai din Rusia, dar şi din celelalte ţări ale Europei de Est, din Asia,

Africa şi alte zone ale lumii, grupuri care cooperează cu organizaţii teroriste cunoscute. în urma acestei

conlucrări, crima organizată a început deja să opereze într-o manieră foarte eficientă şi periculoasă în SUA.

Louis Freeh a adăugat că agenţiile americane însărcinate cu aplicarea legii consideră ca fiind foarte serioasă

posibilitatea ca o serie de arme nucleare să cadă în mâinile bandelor de ruşi şi apoi în mâinile organizaţiilor

teroriste care acţionează împotriva statului american.

Întrebat de reprezentanţii Congresului american dacă în prezent SUA se confruntă cu ameninţarea

declanşării unui conflict nuclear mai mare decât în perioada de apogeu a Războiului Rece, directorul FBI a

precizat: „Dacă definiţi detonarea unei arme nucleare ca fiind un act criminal sau terorist, atunci răspunsul

meu este afirmativ2. Louis Freeh a mai afirmat că mafia rusească a organizat cele mai sofisticate operaţiuni

criminale văzute vreodată în SUA. Acestea pot fi explicate prin accesul pe care ruşii îl au la domeniul

tehnologiei informatice, la tehnicile de codificare, precum şi la diversele facilităţi prin care au fost spălate

sute de milioane de dolari.

2
Farah Douglas, Mafia rusească a devenit cea mai mare ameninţare nucleara la adresa SUA, International Herald
Tribune
3
 Ca urmare a conlucrării dintre terorism şi crima organizată, un nou val de terorism politic străbate

lumea contemporană. Este greu de evaluat câţi oameni pier în urma acţiunilor criminale ale grupărilor

mafiote şi ale organizaţiilor teroriste. Numeroasele arestări, măsurile poliţieneşti şi judiciare severe nu

reuşesc sa lichideze terorismul contemporan şi crima organizată. Lupta împotriva acestora se transformă

într-un război de durată, care atrage în orbita sa întregul aparat represiv antiterorist şi antimafiot. Specialiştii

estimează că în viitorul apropiat numărul victimelor actelor criminale şi teroriste nu numai că nu va scădea,

dar se va mări, având în vedere că arsenalul metodelor şi mijloacelor de suprimare s-a diversificat odată cu

evoluţia ştiinţei. Se exprimă temerea că pe mâna teroriştilor ar putea ajunge chiar şi arma nucleară.3

Aceasta este încă o maladie cronică a societăţii moderne, care caracterizează deosebit de pregnant

limitele şi criza profundă cu care se confruntă. Teroriştii urmăresc să fie recunoscuţi ca o realitate politică,

chiar ca partid de care statul trebuie să ţină seama. Ei trăiesc într-un fel de lume fantastică, plăsmuită din

lozinci vulgare şi din idealuri absurde şi periculoase. Spre deosebire de protagoniştii crimei organizate,

teroriştilor le sunt caracteristice izolarea de mase şi dispreţul faţă de clasa în numele căreia pretind că

acţionează.

În contextul actual se constată o creştere apreciabilă a rolului jucat de diversele grupări etnice,

religioase ori structuri ale crimei organizate care, pe fondul instabilităţii existente în diferite ţări, utilizează

frecvent în acţiunile întreprinse o gamă largă de arme sofisticate, nefiind exclusă posibilitatea folosirii

armelor de distrugere în masă (nucleare, chimice, bacteriologice). Traficul de arme şi substanţe radioactive,

la care recurg adesea atât organizaţiile teroriste, pentru a-şi asigura fondurile necesare susţinerii financiare,

cât şi diversele structuri ale crimei organizate, conduce la generalizarea riscului nuclear.

Pe fondul fuzionării tot mai evidente dintre terorism şi crima organizată, analiştii fenomenului

terorist consideră că trebuie ţinut tot mai mult cont de faptul că metoda, şi nu motivul, generează terorism.4

În ceea ce priveşte componenta nucleară a terorismului funcţional, aceasta nu mai reprezintă o

ameninţare potenţială, ci un fapt cotidian. Au fost înregistrate deja numeroase tentative de a estorca banii

SUA prin ameninţări nucleare, unele înspăimântător de credibile. Expertul nuclear Thomas Schelling

avertiza în anul 1975 că: „în 1999 nu vom fi mai capabili să contabilizăm armele nucleare din întreaga
3
Louis Réné Beres, Terorism and Global Security, the Nuclear Threat, Westview Press, New York, 1979.
4
Gheorghe Bică, Alin Daniel Neagu, op.cit, p.216

4
lume, decât suntem astăzi în a controla heroina sau pornografia”.

Teroarea nucleară promovată de organizaţiile teroriste este infinit mai periculoasă decât fostul

„echilibru al terorii” dintre superputerile antagoniste ale Războiului Rece, deoarece „un oponent nu poate fi

descurajat prin ameninţarea cu retorsiunea nucleară, dacă acel oponent nu are de apărat o societate

definibilă”.5 Teroarea atomică nu presupune numai ameninţarea cu detonarea unui dispozitiv nuclear, ci şi

simpla împrăştiere a agenţilor radioactivi în zonele aglomerate.

Având în vedere conjunctura ultimului deceniu, constatăm că statul nu mai este singura putere care

posedă arme de distrugere în masă pe teritoriul său. Acum, o singură persoană sau un grup restrâns pot

deţine mijloace de distrugere în masă, dacă au informaţiile şi mijloacele necesare pentru a le construi,

informaţii care sunt tot mai larg disponibile.

Această evoluţie periculoasă anunţă însuşi eşecul sistemului statal, bazat anterior pe abilitatea elitei

conducătoare de a-şi impune autoritatea în combaterea crimei organizate şi în a controla formele alternative

de violenţă, inclusiv violenţa în masă, pe teritoriul său.

Aceasta înseamnă că, în viitor, statul va deveni un jucător printre mulţi alţii şi nimic mai mult, cu

puteri relativ comparabile în domenii diferite. Pe măsură ce puterea statului se fragmentează, numărul

acestor jucători creşte, ca şi capacitatea lor potenţială de a deţine arme. Pe lângă controlul formelor de

violenţă, statul a avut prin tradiţie şi controlul final asupra pieţei. De asemenea, el controla cunoaşterea, fie

ea religioasă, ideologică sau mitologică.

Astăzi, un stat poate ajunge să aibă toate sau numai o parte dintre aceste atribute şi au apărut

contraforţe care dispun şi ele de unele dintre aceste prerogative şi care se situează în afara controlului său.

Aceste contraforţe variază de la pieţele globale valutare şi de obligaţiuni, la Internet, CNN şi MTV, de la

Biserica Catolică, la sectele religioase internaţionale, traficanţi de narcotice, organizaţii teroriste şi reţele de

comunicaţii etnice.

Un stat care poate face uz de forţă şi represiune poate neutraliza orice ameninţare de pe teritoriul său

sau din exterior, cel puţin pentru o vreme. în societăţile democratice, însă, această putere aflată în mâinile

statului este destul de limitată. Inteţirea violenţei antistatale nu pune în pericol numai statele respective, ci şi

5
Gl.lt. (r) conf.univ.dr. Neculai STOINA, Megaterorismul – provocarea mileniului al III-lea
5
ordinea socială necesară a societăţilor democratice.6

După căderea Zidului Berlinului, traficul cu tehnică şi materiale nucleare a crescut într-un ritm

alarmant. Creşterea priveşte cei trei factori de producţie ai industriei de armament: experţi, tehnologie şi

materiale. Traficul nu poate fi disociat de proliferare; este vorba de un comerţ ilegal, iar proliferarea este

producerea ilegală de elemente necesare pentru fabricarea armelor de distrugere în masă. Comerţul este

instrumentul proliferării, iar armele de distrugere în masă obiectul acestui comerţ. Utilizarea armelor de

distrugere în masă este astăzi o primejdie mai mare decât a fost vreodată. Fanaticii, membri ai organizaţiilor

teroriste, nu se tem de moarte, iar cartelul drogurilor nu are nici un teritoriu de apărat. În prezent, o armă de

distrugere în masă, rudimentară, este la îndemâna oricărui grup care dispune de câteva sute de milioane de

dolari. Cea mai mare parte a organizaţiilor teroriste nu se plânge de lipsă de fonduri, iar sponsorii acestora

nu se sfiesc să pluseze.

Cea mai periculoasă armă a viitorului, „arma radioactivă”, are nevoie, la rândul ei, de doar câteva

sute de grame de material fisionabil, iar cea mai rapidă cale de acces la acestea este traficul.

Traficul cu tehnologie şi arme de distrugere în masă a ajuns recent în mâinile crimei organizate. La

această oră se estimează că au fost furate aproximativ 30 de kg de material fisionabil, care este suficient,

teoretic, pentru fabricarea a două-trei bombe atomice.

Aceste produse sunt procurate din fosta Uniune Sovietică, unde supravegherea instalaţiilor nucleare

slăbeşte pe zi ce trece, mai cu seamă în sectorul civil, iar lipsa fondurilor şi sprijinul internaţional insuficient

fac ca situaţia să se deterioreze cu repeziciune şi cu consecinţe deosebit de grave pentru viitorul omenirii.7

În acest context internaţional, putem afirma că România a devenit, în ultimul deceniu al secolului

XX, un câmp fertil de acţiune pentru crimă organizată şi terorism, deşi acestea se află într-o fază incipientă a

evoluţiei lor. Printre ameninţările majore la adresa siguranţei naţionale a ţării noastre se numără şi existenţa

unor elemente aparţinând organizaţiilor teroriste internaţionale, ca şi amplificarea şi profesionalizarea

mediilor crimei organizate. În ultima perioadă s-a înregistrat o îngrijorătoare interferenţă între aceste două

fenomene, lucru care poate pune în pericol climatul de ordine şi siguranţă naţională.

Cazuistica în domeniu atestă, ca o trăsătură esenţială, rapiditatea cu care terorismul conexat cu

6
Alvin Toffler, Şocul viitorului, Bucureşti, 1992
7
Jaques Attali, TIMES BOOKS, Paris, 1993
6
segmente ale criminalităţii organizate se adaptează la economia de piaţă, la schimbările economice, politice

şi legislative din diverse state, profitând de unii factori favorizanţi, respectiv: stagnarea economică,

insuficienţa, inconsistenţa şi lipsa de fermitate a unor mecanisme de combatere şi control, importul de forme,

metode, mijloace şi procedee specifice crimei organizate, precum şi unele influenţe negative din partea unor

curente şi ideologii străine, de diferite nuanţe.

Conexarea, pe teritoriul României, a terorismului cu crima organizată, fenomen de natură a afecta

siguranţa naţională, este evidenţiată de o serie de aspecte stabilite în cadrul activităţii cotidiene, respectiv:

A. implicarea simpatizanţilor şi membrilor aparţinând structurilor din ţara noastră ale unor

organizaţii teroriste în activităţile infracţionale specifice criminalităţii organizate

În context au fost evidenţiate atât activităţile infracţionale specifice criminalităţii organizate, derulate

exclusiv de către elemente aparţinând unor structuri teroriste internaţionale, cât şi angrenarea acestor

elemente în acţiuni de criminalitate organizată, în cooperare cu structuri specifice acesteia.

Astfel, ponderea activităţilor frauduloase o deţin operaţiunile comerciale ilegale, respectiv

contrabanda cu diferite produse şi frauda fiscală.

Un alt gen de activităţi frauduloase îl constituie traficul de stupefiante, armament, muniţie, explozivi,

monedă falsă şi cel de persoane.

O categorie semnificativă de activităţi ilicite o constituie obţinerea de fonduri financiare prin

utilizarea violenţei sau ameninţarea cu folosirea violenţei. De menţionat este faptul că o parte din fondurile

obţinute au ca destinaţie susţinerea, în România, a activităţilor proprii ale organizaţiilor teroriste în cauză,

restul fondurilor fiind folosite pe plan internaţional;

B. penetrarea societăţii româneşti de către crima organizată

Deşi până în prezent, în plan terorist, nu au fost relevate conexiuni directe semnificative între marile

structuri ale crimei organizate internaţionale şi grupările sau organizaţiile teroriste, periculozitatea deosebită

a acţiunilor criminale desfăşurate pe teritoriul ţării noastre a făcut ca acestea să constituie obiectivul

principal al preocupărilor autorităţilor.

Astfel, elemente aparţinând unor structuri mafiote italiene au stabilit legături cu lumea interlopă

autohtonă, pentru a intermedia traficul de armament şi substanţe explozive din spaţiile fostei U.R.S.S.

7
Reprezentanţi ai unor familii mafiote din Italia şi-au creat în România acoperiri comerciale legale, sub

paravanul cărora acţionează pentru obţinerea de fonduri, inclusiv prin mijloace frauduloase.

Pe linia combaterii manifestărilor specifice desfăşurate în România de diferite clanuri mafiote

italiene, care prin amploarea lor puneau în pericol siguranţa naţională, s-au întreprins măsuri de expulzare a

unor reprezentanţi de marcă ai mafiei internaţionale, care vizau coordonarea pe teritoriul ţării a unor reţele

complexe de reciclare a fondurilor provenite din activităţi ilegale.

Se poate concluziona că la ameninţările distincte reprezentate de terorism şi crima organizată se

adaugă noi factori de risc la adresa siguranţei naţionale, rezultaţi din interferenţa celor două fenomene,

respectiv:

 mijloacele financiare obţinute de către structurile teroriste din activităţi specifice crimei

organizate permit dezvoltarea şi consolidarea structurilor precum şi a capacităţii

organizatorice şi operative ale acestora ;

 interferenţa dintre terorism şi crima organizată conduce la creşterea capacităţii de acţiune

a acesteia din urmă, datorită accesului la experienţa şi infrastructura specifică

terorismului;

 implicarea terorismului în crima organizată generează conflicte de interese pentru a căror

rezolvare se poate apela la modalităţi cu grad ridicat de violenţă.

REZUMAT

Autorul analizeaza cele mai importante elemente ale legăturii dintre crima organizată şi

terorismul şi consecinţele immediate asupra securităţii statelor. Cele mai importante concepte utilizate

în cadrul acestui articol se referă la crima organizată, grupări mafiote, risc nuclear, trafic de

8
tehnologie şi arme de distrugere în masă şi terorism. De asemenea sunt menţionaţi potenţiialii factori

de risc rezultaţi în urma interferenţei celor două fenomene: crima organizată şi terorismul.

ABSTRACT

The author analyzes the most important elements of the link between organised crime and

terrorism and the immediate consequences on national security of states. The most important concepts

used in this article refers to organised crime, mafia groups, nuclear risk, traffic technology and

weapons of mass destruction and terrorism. Also are mentioned the potential risk factors resulting

from the interference of the two phenomena organised crime and terrorism.

Keywords : organised crime, mafia groups, nuclear risk, terrorism, traffic.

Cuvinte cheie: crima organizată, grupări mafiote, risc nuclear, terorism, trafic