Potențialul turistic al spațiului geografic

Materia prima a turismului o constituie spațiul geografic care depinde de condițiile geografice. După
părerile unor autori alături de patrimoniul cultural si istoric, respectiv potențialul economic pot
reprezenta tot atatea criterii geografice care influențează localizarea turistică. Potențialul turistic include
totalitatea elementelor naturale sau antropice care pot forma obiectul atracției unui loc turistic.Un loc
turistic este până la urmă o creație umana care functioneaza atata timp cat rezista atracția care l-a
generat.

Resursele turistice implica existența unor arii cu o mare densitate a atracțiilor turistice și o legătură
strânsă cu posibilitățile tehnice ale societatii. Materia primă turistică nu este reprezentata decat de
aceea resursa turistica utilizata de activitatiile turistice si devenita o oferta turistică sau acel potențial
turistic mai mult sau mai puțin amenajat.

Resursele turistice naturale. Suportul material al tuturol activităților turistice îl reprezintă ansamblul
condițiilor naturale, care prin calitățiile sale determină apariția fluxurilor turistice și de aceea poate fi
considerat drept factorul inițial de pornire în amenajarea turistică a spațiului respectiv.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea elementelor fizico – geografice dintr-un teritoriu care
au această capacitate de a exercita o acțiune de atracție asupra unor potențiali turisti, facilitând astfel
potențialul turistic al zonei.

Principalele categorii de resurse cu atractivitate turistică care aparțin cadrului natural sunt: relieful,
struncturile geologice, climatul, hidrografia, fauna, vegetația și resursele cosmice

Dintre aceste elemente ale cadrului natural relieful constituie cea mai atractivă resursă a cadrului
natural. Relieful se înscrie ca o atracție turistică deosebită tocmai datorită complexității sale genetice
datorită configurației morfologice. Regiunea montană exercită cea mai atracție prin altitudine, forma
piramidala a varfurilor, forma crestelor foarte ascuțite sau simetrice sau asimetrice

Relieful mai prezintă atractivitate ridicata si datorita adancimii vailor si configuratiei acestora ( vale de
tip cheie, canion, defileu ) cât și prin contrastul formelor variate de relief specifice acestui relief montan
( forme ale reliefului glaciar, vulcanic, dezvoltat pe roci calcaroase, relieful petrografic, eolian, litoral/
fluviatil )

Vârfurile și crestele montane se impun în peisaj prin simetrie, pitorescul acestora, și gradul de
atractivitate.

Crestele montane se impun în peisaj prin crestele ascuțite și înalte rezultate prin intersectarea
versanților în partea superioară a muntelui ( exemple: creasta munților Alpi, Fagarasi, Caucaz, Pirinei )

Creste /culmi rotunzite/ aplatizate sunt atractive ele fiind formate pe conglomerate sau calcare unde
fenomenul de dezagregare unde au generat forme de relief cunoscute sub forma de poduri
Creasta Munților Retezat, Creasta munților Parâng, lungă de 10 km alcatuita din sisturi cristaline, iar cea
mai reprezentativa creasta calcaroasă o întâlnim în Munții Piatra Craiului

În Munții Banatului areale calcaroase care genereaza platouri în zona defileului Dunării. Platourile
montane înalte atrag turisti la randul lor prin complexitatea peisajului , prin gradul redus de populare,
condițiile aspre de trai, și prezența unui mod de trai original

Versanții munților apar frecvent sub forma abrupturilor care contrasteaza puternic fata de suprafetele
înconjuratoare prin denivelari de sute sau chiar mii de metri. Spre exemplu, munții Bucegi.

De scos 6 exemple de difeleuri din romania, europa si alte continente menționand diferite caracteristici