Mediul concurențial al afacerilor – clasa a XII a

Fișa de documentare
Concurența. Formele concurenței

Concurența este un mod de manifestare a economiei

de piață, în care pentru un bun, existența unui singur
producător este practic imposibilă.
În funcție de numărul de concurenți și gradul de diferențiere al produselor se disting:
concurența imperfectă, concurența perfectă, concurența directă, concurența indirectă.

I. Concurenţa imperfectă este una monopolistică, care se caracterizează prin:

 număr mare de producători, care oferă spre vânzare produse diferite;
 accesul pe piaţă este liber;
 producătorii nu controlează preţul;
 produsele sunt diferenţiate;
 agenţii economici pot influenţa prin acţiunile sale raporturile dintre cerere şi ofertă, dar şi
dinamica preţului;
 cumpărătorii sunt mulţi, mici şi dispersaţi.
Formele concurenţei imperfecte :
MONOPOLUL = este situaţia de piaţă în care o singură firmă produce/oferă un singur bun si se
confruntă cu toată cererea.
Ex: Monopoluri de stat :
- furnizarea energiei electrice, a gazelor, apei ;
- companiile de telefonie fixă ;
- reţelele de televiziune prin cablu.
Monopoluri legale :
- mărcile comerciale ;
- brevetele de invenţie ;
- unele unităţi economice ;
- drepturile de autor.
MONOPSONUL = este situaţia de piaţă în care o singură firmă cumpără de la mai mulţi producători.
Ex: ARMATA este unicul cumpărător de la diferite firme producătoare de armament, uniforme,
încălţăminte, alte accesorii pentru cadrele militare
OLIGOPOLUL = este situaţia de piaţă unde există câteva firme care asigură oferta unui bun, în timp ce
numărul de cumpărători este mare.
Ex: piaţa de telefonie mobilă; piaţa petrolului autohton; piaţa cimentului.
OLIGOPSONUL = este tipul de piaţă unde există un număr restrâns de firme mari cumpărătoare ale
unei mărfi vândută de mai mulţi producători.
Ex. Firmele producatoare de locomotive- Faur S.A si Electroputere Craiova S.A -fiind singura de acest
tip de pe piaţă care achiziţionează piese şi subansamble de la firme ofertante.
Mediul concurențial al afacerilor – clasa a XII a

Piaţa cu concurenţă imperfectă este cea mai aproape de realitate, deoarece concurenţa perfectă
rămâne doar ca model ideal, folosit în analizele teoretice.

II. Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a
pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de influența prețurile de pe piață

În cadrul pieței, firmele pot avea în vedere satisfacerea acelorași nevoi de consum sau a unor nevoi
diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, susbstituibile sau asemănătoare. În
funcție de acestea, concurența poate fi:
III. Concurență directă:
 concurența de marcă ce are loc între firme ce oferă aceleași bunuri și servicii destinate
satisfacerii acelorași nevoi.
Ex: producătorii de bere, pâine, benzină etc.
 concurența la nivel de industrie ce are loc între firme care oferă produse similare care satisfac
aceleași nevoi.
Ex: industria alimentară, industria confecțiilor.
IV. Concurența indirectă este privită mai ale din punctul de vedere al pieței și poate fi:
 concurența formală ce are loc între firme ce oferă produse/servicii care satisfac aceleași nevoi
în moduri diferite.
Ex: nevoia de a petrece timp liber - excursie, vizionare film etc.
 concurența generică ce se întâlnește la nivelul întregii piețe, firmele disputându-și aceleași
venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligați să își ierarhizeze nevoile.

Pașii pe care trebuie să-i parcurgă o firmă pentru a analaiza concurența sunt următorii:
- identificarea concurenților;
- stabilirea obiectivelor concurenților;
- determinarea strategiei concurenților;
- identificarea punctelor tari și a punctelor slabe;
- anticiparea reacțiilor concurenților;
- identificarea concurențiloe ce vor fi atacați și a celor ce vor fi evitați.