“Ion” - Liviu Rebranu (1920)

1.Introducere
Realismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului al XIX , ca
reactie la subiectivitatea spiritului romantic .Principiul fundamental al realismului
este redarea veridica a realitatii , care isi propune prezentarea exacta, completa ,
sincera a mediului social , a epocii in care traim, reprezentarea obiectiva
justificata de ratiune pe un ton impersonal neutru.
Publicat în 1920, romanul Ion, de Liviu Rebreanu, reprezintă o capodoperă care
înfățișează universal rural în mod realist. Considerat de E. Lovinescu cea mai
puternică creație obiectivă a literaturii române, Ion este un roman realist obiectiv
ce aparține prozei interbelice. De asemenea, este un roman social, cu tematică
rurală.
2.Doua trasaturi
 Apartenența romanului la estetica realistă este susținută, în primul rând, de
obiectivitatea discursului narativ. Proza realist obiectivă se realizează prin
narațiunea la persoana a III-a, nonfocalizată. Viziunea dindărăt presupune
un narator obiectiv, detașat, care nu se implică în faptele prezentate, lasă
viața să curgă. Naratorul omniscient știe mai mult decât personajele sale și,
omniprezent, dirijează evoluția lor ca un regizor universal. El creeaza
traiectoriile existenței personajelor conform unui destin prestabilit și legii
cauzalității.Astfel, bătaia dintre Ion și George descrisă în primul capitol
anticipează moartea lui Ion. Înlănțuite temporal și cauzal, faptele sunt
credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieții
veridicitate și obiectivitate.
 Personajele rebreriene reprezintă tipuri și indivizi. Construit pe mai multe
dominante psihologice, personajul rămâne exponențial, deci încadrabil într-
o tipologie, și individual, specific realismului. De exemplu, personajul
central din roman, Ion, se încadrează în tipologia țăranului însetat de
pământ: fiind sărac, el este, din punct de vedere social, un marginal într-o
lume organizată în funcție de proprietatea asupra pământului, însă
personajul depășește tipologia și tinde spre individual prin faptul că setea
lui de pământ intră în conflict cu iubirea pentru Florica, fata săracă, dar
 frumoasă. Astfel, Ion e frământat de cele două posibile opțiuni: iubirea sau
pământul. El alege inițial pământul și se adecvează tipologiei, însă partea a
doua a romanului surprinde tocmai individualizarea lui, prin opțiunea
pentru iubire, opțiune care îi aduce și sfârșitul: George, soțul Floricăi și
fostul pretendent al Anei, își ucide rivalul când află de relația dintre el și
Florica.
3.Tema si doua scene semnificative
Tema principala a romanului este problematica pamantului, dublata de o tema
secundara, cea a iubirii, amandoua stand la baza celor doua capitole principale ale
romanului „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Rebreanu evidentiind drama
taranului ardelean care traieste intr-o societate unde pamantul, mai mult decat
un mijloc de trai, este un criteriu al valorii individuale.
 O scenă simbolică pentru destinul personajelor este hora de la începutul
romanului, o horă a soartei, cum afirmă N. Manolescu. Acțiunea romanului
începe într-o zi de duminică în care locuitorii satului Pripas se află la horă, în
curtea Todosiei. Așezarea privitorilor reflecta relațiile sociale. Cele două
grupuri ale bărbaților respectă stratificarea economică. Fruntașii satului,
primarul și chiaburii, discută separate de țăranii mijlocași, așezați pe prispă.
În satul traditional, lipsa pământului (averea) este echivalentă cu lipsa
demnității umane, fapt redat de atitudinea lui Alexandru Glanetașu: “pe de
lături, ca un câine la ușa bucătăriei, trage cu urechea și Alexandru
Glanetașu, dornic să se amestece în vorbă, sfiindu-se totuși să se vâre între
bogătași”. Fetele rămase nepoftite privesc la horă, iar mamele și babele,
mai retrase, vorbesc despre gospodărie. Copiii se amestecă în horă printer
adulți. Intelectualii satului, preotul Belciug și familia învățătorului Herdelea,
vin să privească petrecerea poporului fără să se amestece în joc. Scena
prezintă personajele, anticipează planurile narative și conflictele romanului,
surprinde un eveniment esential din existența sătenilor ardeleni ai secolului
al XX-lea.
 O alta secventa semnificativa pentru tema romanului este cea a sarutarii
pamantului. Imediat dupa ce intra in posesia pamantului de la Vasile Baciu,
asa cum isi dorise, Ion asteapta sosirea primaverii pentru a se putea bucura
de imaginea pamantului pe care il stapaneste. Astfel ca intr-o zi de luni,
 imbracat in haine de sarbatoare, pleaca spre cel mai bun loc pe care il
primise si traieste din plin patima posesiunii. Pamantul este privit erotizat,
iar gestul sarutarii sale se naste involuntar, demonstrand intensitatea
trairilor sale. Astfel, se accentueaza relatia stransa dintre Ion si pamant,
relatie ce surprinde importanta pamantului pentru oamenii din acea vreme.
4.Doua elemente de structura si compozitie
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului care intră și
iese din satul Pripas, loc al acțiunii romanului . Incipitul romanului se
concentreaza asupra imaginii drumului care intra in Pripas, drumul fiind un simbol
al destinului care isi urmeaza cursul.Descrierea detaliata a caselor creeaza
imaginea vizuala a localitatii, tradand situatia finaciara a localnicilor, dar si
structura tipica a unui sat traditional. Descrierea crucii strambe de la marginea
satului, cu un Hristos de tinichea ruginit langa ea, ne introduce intr-o lume care nu
mai are nimic sfant, lipsita de valori spirituale.Detaliile topografice, Rapele-
Dracului, Cismeaua-Mortului au rol de anticipare a destinului tragic al
protagonistului. Finalul reia descrierea drumului, in sens invers,dinspre Pripas
spre soseaua cea mare si fara inceput, simbol al existentei umane,ilustrandu-se
astfel linistea care se instaureaza in sat dupa solutionarea conflictelor.
Conflictele romanului se afla in stransa legatura cu tema romanului si il au in
centru pe protagonist. Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pamant
in satul traditional unde posesia averii aduce cu sine un anumit rang intre
localnici, inclusiv respectul comunitatii de oameni, drama lui Ion fiind drama
taranului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, acesta nu isi
accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si
averea Anei. Conflictul extrerior, social intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu
este dublat de conflictul interior, intre „glasul pamantului” si „glasul iubirii”. Se
poate vorbi si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Lungu, pentru brazdele
de pamant, sau intre Ion si George Bulbuc, mai intai pentru Ana si apoi pentru
Florica.
5.Concluzie prin viziunea originală a scriitorului asupra lumii, prin modernitatea
construcţiei protagonistului dar şi a acţiunii, prin gradul înalt de obiectivitatea,
romanul „Ion" de Liviu Rebreanu poate fi considerat un punct de referinţă petru
începuturile modernităţii din perioada interbelică.