Harap Alb-Ion Creanga

-basm cult-

Poveste lui Harap Alb,cel mai reprezentativ basm a lui Ion Creanga a fost publicata in
revista “Convorbiri literare” la 1 August 1877,a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul
Timpul. “Povestea lui Harap Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste de sub
orice trai si la orice varsta.”(G.Calinescu).

Basmul cult este o specie narativa ampla,cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice,cu actiuni implicand fabulosul si supusa unor actiuni care infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre bine si rau se incheie cu
victoria binelui.Reperele temporale si spatiale sunt vagi,nedeterminate.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului.Motivele narative specifice

sunt:superioritatea mezinului,calatoria,supunerea prin viclesug,muncile,pedeapsa,casatoria.

Actiunea se desfasoara liniar,succesiunea secventelor narative este redata prin

inlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi,prin atemporalitate si aspatialitate:”Amu cica era
odata intr-o tara un crai;care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare,care era
imparat intr-o alta tara,mai indepartata.”Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii
eroului,care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la celalalt.

In basm,sunt prezente cliseele compozitionale.Formula initiala:”Amu cica era odata…” si

formula finala:”Si a tinut veselia ani intregi,si acum mai tine inca.”-sunt conventii care
marcheaza intrarea si iesirea din fantastic.Formulele mediane:”Si merg ei o zi,si merg doua,si
merg patruzeci si noua”-realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretine
suspansul cititorului.

Desi naratiunea e la persoana a -3a ,naratorul nu e in totalitate obiectiv ci

omniscient,intrucat subiectivizeaza pe alocuri textul:”Harap Alb si cu a-i sai,poate-or izbuti ei
fata imparatului Ros,poate nu,…Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa va spun povestea si va rog sa
ascultati.”

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni

conventionale(momentele subiectului).Caracterul de bildungsroman al basmului presupune
parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea satutului social al
protagonistului.Se utilizeaza triplicarea,dar Creanga supraliciteaza procedeul,a treia
proba(aducerea fetei) contine alte provocari impuse de Imaparatul Ros si chiar de fata.Eroul nu
are de trecut doar trei probe,ca in basmul popular,ci mai multe serii de probe.”Cartea” primita
de la Imparatul Verde,care neavand decat fete,are nevoie de un mostenitor la tron,este
factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului de cel mai bun
dintre fiii craiului(motivul superioritatii mezinului).Destoinicia fiilor este probata mai inati de
crai,deghizat in ursul de la pod.Aceasta este o proba a curajului.Podul simbolizeaza trecerea la o
alta etapa a vietii si se face intr-un sigur sens:”trecerea primejdioasa de la un mod de existenta
la altul[…]de la imaturitate la maturitate.”Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului.

Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri.Drept rasplata pentru milostenia

aratata Sfintei Duminici,deghizata in cersetoare,mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia
”calul,armele si hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi.Se sugereaza astfel ca
tanarul va repeta initierea tatalui.Calul,descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari,va
deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului,dar are si puteri supranaturale:vorbeste si poate
zbura.Intamplarea cu cersetoarea si calul pun in evidenta naivitatea tanarului in a distinge
realitatea de aparenta.

Actiunea reparatorie(calatoria)consta in trecerea podului,urmata de ratacirea in

padurea labirint,simbol ambivalent,loc al mortii si al regenerarii,caci pentru tanar se va incheia
o etapa si va incepe alta:”De la un loc i se inchide calea si incep a I se incurca cararile.”Cum are
nevoie de un initiator,cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul
parintesc,crezand ca se afla in “tara spaniilor”,il tocmeste ca sluga.Inca naiv,”boboc in felul
sau”,coboara in fantana,fara a se gandi la urmari.Coborarea in fantana reprezinta spatiun
nasterii si al regenerarii.Schimbarea numelui semnifica inceputul initierii spirituale.Personajul
intra in fantana fecior de crai,pentru a deveni Harap Alb,rob al Spanului.”Rautatea Spanului il va
pune in situatii dificile ,a caror traversare implica demonstrarea unor calitati morale.

Trecerea probelor:Ajunsi la cetatea imparatului Verde,Spanul il supune la doua

probe:aducerea salatiilor,aducerea pielii cerbului si a fetei de imparat.Primele doua probe le
trece cu ajutorul Sintei Duminici,care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiectele magice
necesare.A treia proba presupune o alta etapa a initierii,este mai complexa si necesita mai
multe ajutoare.

Aici apar donatorii si ajutoarele:drept rasplata pentru bunatatea sa,primeste in dar de

la craiasa furnicilor si de la craiasa albinelor,o aripa.De asemenea,fiind prietenos,isi gaseste
ajutoare in personajele himerice:Gerila,Flamanzila,Setila,Ochila,Pasari-Lati-Lungila.

Punctul culminant:la curtea imparatului Ros,Harap Alb este supus la trei probe,fiind
ajutat de personaje himerice. Alte trei probe se leaga doar de fata:pazirea nocturna si prinderea
fetei,transformata in pasare,ghicitul fetei.Ajunsi la curtea Imparatului Verde,fata il demasca pe
Span,care il acuza pe Harap Alb ca a divulgat secretul si ii gtaie capul.

Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii,avand semnificatia coborarii

din Infern.Invierea este realizata de farmazoana,cu ajutorul obiectelor magice.Eroul primeste ca
recompensa pe fata si imparatia.Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea
eroului.Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.

Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice:binele si raul in diferitele lor
ipostaze.Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.

Harap Alb nu are puteri supranaturale,dar dobandeste prin trecerea probelor o serie
de calitati(mila,bunatatea,curaj…).Numele evidentiaza personalitatea neobisnuita a
personajului.Contractul cromatic scoate in evidenta statutul social al printului,evidentiat prin
culoarea alba,in contradictie cu statutul sau interior de sluga(negru).Aceasta structura este un
oximoron.

Spanul nu este doar o intruchipare a rauluici are si rolul initiatorului,este un “rau

necesar”.De aceea calul nazdravan nu il ucide inaintea ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori:fiinte cu insusiri supranaturale(Sfanta

Duminica),animale fabuloase(calul nazdravan,craiesele),fapturi himerice(cei 5 tovarasi) sau
obicte miraculose si se confrunta cu raufacatorul(Spanul,care are si functie de trimitator).

Spre deosebire de basmul popular,unde predomina naratiune,basmul cult presupune

imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea.Naratiune este dramatizata prin dialog,are ritm
rapid realizat prin reducerea descrierilor,iar individualizarea actiunilor se realizeaza prin
amanunte(limbaj,detalii…).Dialogul are o dubla functie:dinamizeaza actiunea si caracterizeaza
personajele.

Sunt prezente numerele magice:3,12,24-semne ale totalitatii, si elemente

magice:”trei smicele de mar dulce/apa vie apa moarta”.

Apare fantasticul care e puternic antropomorfizat(personajele se comporta ca

oamenii,umanizate,se pune accent pe ,mentalitate).

Placerea zicerii,se reflecta in mijloacele lingvistice de realizare a

umorului,precum:exprimarea mucalita-“sa traiasca trei zice cu cea de alaltaieri”,ironia-“Doar
unu-I imparatul Ros,vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si
milostivirea lui cea neauzita”,porecle si apelative caricaturale(Buzila),caracterizari
pitoresti(Ochila),scene comice precum cearta dintre Gerila si ceilalti.
 Limbajul cuprinde:termeni si expresii populare,eruditia
paremiologica:proverbe,zicatori,pe care le ia din tezaurul folcloric si le introduce prin “vorba
aceea”:”la placinte inainte la razboi inapoi”.Rolul citatului paremiologic-da rapiditate,produce
haz si capteaza atentia.

Registrele stilistice populat si regional confera originalitate limbajului.

Oralitatea stilului se realizeaza prin diferita mijloace,precum:interjectii

onomatopeice:”Si-odata pornesc ei,teleap,teleap!”,interjectii de adresare:”Mai Pasarila,iacata-
o,ia”,dativul etic:”Si odata mi-ti-l insfaca cu dintii de cap…”,utilizarea vocativelor:”Razi,tu
razi,Harap Alb”.

Poveste lui Harap Alb este un basm cult avand ca personalitati umanizarea
fantasticului,individualizare a personajelor,umorul si specificul limbajului.