Curs 13

MF
Cuprins
1. Ingrijirea la domiciliu a pacienţilor cu boli cronice avansate si în
stadiu terminal.
2. Situații speciale în practica medicului de familie (abordări în
ambulator):
- sociopatiile,
- etilismul,
- tabagismul,
- drogo-dependentii
Ingrijiri paliative
• au devenit o necesitate în ultimii ani, datorită creșterii numărului
pacienților cu boli cronice grave care, în stadiile terminale, necesită
supraveghere medicală în centre specializate sau la domiciliu.

Îngrijirile paliative se adresează pacienților adulți și copii, cu una din

următoarele patologii:
- neoplazii în fază terminală;
- demență avansată;
- boli neurologice grave;
- Boli cardio-vasculare avansate;
- SIDA, cu speranță limitată de viață.
 Ingrijiri paliative
• definiția OMS:”Îngrijirea paliativă este îngrijirea destinată ameliorării
calității și a speranței de viață a pacienților și familiilor acestora, pentru
a rezolva problemele cauzate de bolile incurabile cu prognostic limitat;
îngrijirea se concentrează pe prevenirea și diminuarea suferinței, prin
identificarea precoce, evaluarea și tratamentul impecabil al durerii și a
altor probleme fizice, psiho-sociale și spirituale”.
• Noua definiție a OMS revizuită în 2002 ”extinde aria de aplicare a
îngrijirilor paliative la pacienți și la familii care se confruntă cu probleme
asociate bolilor incurabile în faza terminală”.
• Ulterior, definiția OMS a fost preluată și aplicată și de EAPC (European
Asociation for Palliative Care).
Ingrijiri paliative la domiciliu
• nu vindecă boala, dar menţine şi protejează demnitatea pacientului
• asociază îngrijiri medicale, controlul durerii cu asistenţa psihologică,
socială şi spirituală a bolnavului și al familiei
• este o îngrijire totală, activă a pacienţilor şi familiilor lor, de obicei
atunci când boala nu mai răspunde la tratamentul potenţial curative
• are ca scop îmbunătățirea calității vieții
• se extinde când e necesar pentru a asigura suportul în perioada de
doliu.
Aspecte importante în domeniul îngrijirilor
paliative
 Ingrijiri paliative
• îngrijirea paliativă este oferită la domiciliu sau într-un sistem instituţional
care poate fi spitalul sau centrele de îngrijiri. Decizia alegerii unuia sau
altuia aparţine bolnavului şi / sau familiei lui
• programele de sprijin local
• Un rol deosebit de important în munca de îngrijire / asistare a
bolnavului aflat în fază terminală ỉl are comunicarea.
• Pacientul are dreptul să ştie adevărul, adică diagnosticul.
Principiile ingrijirilor paliative (cf recomandării OMS 24/2003)
a) ameliorează calitatea vieții și influențează pozitiv evoluția bolii;
b) se aplică din stadiile timpurii ale bolii, corelată cu alte terapii care să prelungească
viața;
c) include investigațiile necesare unei mai bune evaluări și abordări ale complicațiilor
bolii;
d) consideră moartea ca pe un proces natural;
e) asigură controlul durerii și a altor simptome;
f) integrează aspectele psiho-sociale și spirituale în îngrijirea pacientului;
g) sprijină pacientul, oferind posibilitatea ca acesta să trăiască, pe cât posibil activ,
până la sfârșitul vieții;
h) sprijină familia în timpul bolii pacientului și în perioada de doliu;
j) utilizează o echipă interdisciplinară, necesară nevoilor complexe ale pacientului și
familiei.
Pacientul e parte integrantă a deciziilor medicale, cu excepția URGENȚELOR!
 Niveluri de ingrijiri paliative
(cf EAPC:European Asociation for Palliative Care)
1) ”abordarea paliativă la domiciliul pacientului”, asigurată de
medicul de familie;
2) ”suport specializat pentru îngrijirea paliativă”, efectuat de echipe
de voluntari, echipe de îngrijire la domiciliu.
3) ”îngrijirea paliativă de specialitate”, în unități cu paturi
specializate, efectuate de echipe multidisciplinare, competente.
Echipa de ingrijire paliativă
- pacientul și familia - își exprimă
acordul pentru planul de ingrijire
și semnează.
- medicul de familie;
- medici de diferite specialități, în
funcție de patologie: medic
oncolog, geriatru, neurolog,
internist;
- personal medical mediu:
asistenți medicali.
Opțional:
- Fizioterapeut;
- Kinetoterapeut;
- Terapeut ocupațional;
- Psiholog;
- Asistent social;
- Asistent spiritual;
- Preot.
 PRINCIPALELE SEMNE ȘI SIMPTOME ALE
PACIENȚILOR CU BOLI CRONICE ÎN FAZA TERMINALĂ
În cancerul avansat, cel mai frecvent simptom este
• astenia, acuzată de 95% dintre pacienţi, apoi
• durerea (80%),
• inapetenţa/anorexia (80%),
• constipaţia (65%) care poate fi habituală sau agravată de tratamentul cu
opioide,
• dispneea (60%),
• insomnia (60%),
• greaţă sau vărsături (50%),
• depresie (50%),
• confuzie (45%).
PRINCIPALELE SEMNE ȘI SIMPTOME ALE PACIENȚILOR
CU BOLI CRONICE ÎN FAZA TERMINALĂ
1. Durerea
- un simptom foarte frecvent întâlnit în majoritatea stărilor terminale
- durerea din neoplazii poate fi datorată:
- radioterapiei;
- chimioterapiei;
- tratamentului chirurgical.
Asociația Internațională pentru Studiul Durerii (IASP) definește durerea
ca ”o experiență senzorială și emoțională neplăcută, asociată cu leziuni
tisulare actuale sau potențiale sau descrisă în termenii unei astfel de
leziuni, durerea este întotdeauna subiectivă”
TIPURI DE DURERE

Clasificarea se face în funcție de:

- debut;
- durată;
- cauză;
- localizare.
 Clasificarea durerii
- Durerea acută, determinată de o leziune
acută, traumatică, inflamație sau o cauză
bine cunoscută (colică, infarct miocardic
acut, pneumonie);
- Durerea subacută, durează peste 3 zile.
- Durerea cronică
• cu durata mai mare de 3 luni.
• afectează calitatea vieții;
• se poate însoți de depresie, tulburări de
somn, tulburări de comportament, care
afectează inclusiv familia.
Cauze
1. Neoplaziile (necrozei tumorale,
suprainfecțiilor, compresiilor)
2. Afecțiuni suprapuse (infecții, imobilizare
prelungintă, escare, constipație, durere
musculo-scheletală, retenție de urină,
tromboză, embolie)
3. Reacții secundare medicamentoase
(postchimioterapie: vasospasme, flebită
chimică, necroză perivenoasă;
Hormonoterapie: dureri osoase după
acid retinoic; Corticoterapie: dureri
musculare; Radioterapie: radiodermită,
osteo-radio-necroză)
4. Comorbidități (colici renale, biliare,
discopatie, angină pectorală,
osteoporoză, trombo-embolism
pulmonar, durere psihogenă)
DIAGNOSTICUL DURERII
Anamneza este foarte importantă pentru a stabili cauza (etiologia).
- modul de debut (acut sau cronic);
- localizare;
- iradiere;
- intensitate;
- evoluția;
- răspunsul la tratamentul cu antialgice;
- factori care ameliorează sau agravează durerea;
- alte simptome asociate
TRATAMENTUl DURERII
• Conform indicațiilor OMS, tratamentul analgezic se conduce după Scala de
analgezice, în 3 trepte:
• TREAPTA I - ANALGEZICE NEOPIOIDE ± CO-ANALGEZICE
• TREAPTA I - OPIOIDE DE TREAPTA II ± CO-ANALGEZICE
• TREAPTA III - OPIOIDE DE TREAPTA III ± CO-ANALGEZICE
Medicul de familie poate utiliza, în combaterea durerii, medicamentele din
TREAPTA I
Medicamentele din TREAPTA II și III se administrează în colaborare cu
medicul specialist în terapia durerii (oncolog, neurolog etc.) care le și
prescrie, stabilind doza și ritmul de administrare, astfel încât să se mențină
controlul durerii.
 TIPURI DE ANALGEZICE
I. ANALGEZICELE NEOPIOIDE: AINS, metamizol, paracetamol, salicilați
 dureri de intensitate ușoară (SAV= 1-3), tratamentul începe cu doze mici, crescându-se
apoi treptat în funcție de intensitatea durerii.
reacții adverse, interacțiuni medicamentoase (potențarea acțiunii anticoagulantelor,
potențarea acțiunii antidiabeticelor orale, scăderea efectului diureticelor și
medicamentelor antihipertensive.
II. CO-ANALGEZICE:
• Antidepresive triciclice: Amitriptilina; Imipramina, Doxepina.
• Antidepresive inhibitorii selective de recaptare a serotoninei (SSRIS): Sertralina;
citalopram hidrobromid.
• Anticonvulsivante: Carbamazepina; Fenitoin; valproat de sodiu; Clonazepam;
Gabapentin; Pregabalin.
• Corticosteroizi (prednison, dexametazonă, metilprednisolon)
• Anxiolitice: Diazepam; Lorazepam; Oxazepam
• Antispastice: Mebeverina; Papaverina.
TIPURI DE ANALGEZICE

III. OPIOIDE:
-codeină, tramadol, dihidrocodeină,
-Morfină, Fentanyl, Metadonă, Oxicodon, Petidina, Hidromorfonă
GREAȚA ȘI VĂRSĂTURILE
Cauzele principale sunt:
• insuficiența hepatica sau renală,
• sepsisul,
• medicamente (opioide, antibiotice),
• infiltrarea malignă vestibulară,
• sindromul de hipertensiune intracraniană (HIC),
• ocluzia intestinală,
• constipația,
• efectele secundare ale chimio-terapiei/ radioterapiei
TRATAMENT
1) Etiologic - tratarea cauzei.
2) Nemedicamentos - îndepărtarea mirosurilor neplăcute (date de
ulcerații, stome), evitarea alimentelor care pot declanșa greața; mese în
cantități mici și mai dese.
3) Medicamentos - antiemetice - există mai multe grupe, utilizarea
lor fiind legată de: etiologia simptomelor și de mecanismul lor de
acțiune
CLASIFICAREA MEDICAȚIEI ANTIEMETICE
• Oxford Textbook of Palliative Medicine, 2000 - prezintă următoarea clasificare folosită în practică:

a) ANTIDOPAMINERGICE:
- Prokinetice: Metoclopramid, Domperidon, Cisaprid, mai ales în staza gastrică.
- Butirofenone: Haloperidol, Droperidol, în greața și vărsăturile determinate de chimioterapice,
opioide.
- Fenotiazine neuroleptice: Clorpromazin, Levomepromazin; în greață și vărsături medicamentoase,
post-radioterapie.
B) ANTISEROTONINICE: Granisetron, Ondansetron, Dolasetron - în greață și vărsături post
chimioterapie, radioterapie.
C) ANTICOLINERGICE: derivați de atropină, Scobutil; în obstrucția intestinală, hipersecreția gastro-
intestinală.
D) ANTIHISTAMINICE: Prometazină; în obstrucția intestinală, sindroame vestibulare, hipertensiunea
intracerebrală HIC.
E) GABA-ANTAGONIȘTI- Benzodiazepine: Lorazepam, Oxazepam, Nitrazepam, Diazepam; indicate în
greața și vărsăturile de cauza metabolică, HIC, psihogene.
F) CORTICOSTEROIZI: Dexametazonă, Metilprednisolon; indicate în HIC, greața și vărsăturile
determinate de chimioterapie, radioterapie, carcinomatoza peritoneală.
 SUGHIȚUL
CAUZE:
- iritarea nervului vag cu cele 2 ramuri
ale sale: abdominală și toracală;
- iritarea nervului frenic în: tumori
mediastinale; tumori cervicale; abces
subfrenic;
- creșterea presiunii în sistemul nervos
central (SNC): tumori cerebrale;
metastaze cerebrale; meningite;
encefalite;
- intoxicații: cu alcool; insuficiență
renală (intoxicație uremică);
- psihogene;
- efect secundar al unor medicamente
(opiacee, barbiturice).
TRATAMENT:
Reducerea distensiei gastrice cu:
- Antiacide (bicarbonat de calciu și sodiu,
săruri de aluminiu și magneziu: Maalox,
Dicarbocalm, etc);
- antiflatulente (Dimeticonă);
- prokinetice (Metoclopramid, Cisaprid).
Suprimarea reflexului la nivel central cu:
- Clorpromazină;
- Haloperidol;
- Midazolam;
- Antiepileptice: Fenitoină,
Carbamazepină, Valproat de sodiu.
SUGHIȚUL
 DISPNEEA
• Incidență crescută la pacienții cu
boli în fază terminală
• 50% dispnee de efort, 5% dispnee
de repaus
Cauze:
1. bronho-pulmonare Tratament:
2. Cardiace 1. Etiologic
3. Tulburări de ventilație (cașexie, 2. Simptomatic (bronhodilatator,
tumori abdominale voluminoase, metilxantine, corticoizi,
ascita) benzodiazepine - !! At la depresia
respiratorie, O2-terapie
4. Altele (febra, acidoza, anemie, intermitentă)
atac de panică)
 ANXIETATEA ȘI DEPRESIA
ANXIETATEA=senzație exagerată de
teamă, exprimată patologic care poate
asocia manifestări comportamentale,
cognitive, psihosociale, ca reacție la
acțiunea diferiților factori de stress
DEPRESIA =stare de deprimare
intensă, resimțită de pacient ca o
durere morală ”asociată cu
reducerea activității fizice și
psihice”. Este frecvent întâlnită la
pacienții cu afecțiuni grave, în
stadii terminale.
 ANXIETATEA ȘI DEPRESIA
ANXIETATEA
CAUZE:
- conjuncturale: ca reacție la statusul său -
teama de spital, de tratamentele pe care
trebuie să le suporte (chimioterapie,
radioterapie).
- organice: durere, astenie, insomnie, dispnee.
- psihiatrice: depresie, atac de panică, delir.
-medicamente: halucinații induse de
medicamente (opioide, benzadiazepine;
întreruperea administrării unor medicamente/
substanțe: benzodiazepine, antidepresive,
alcool).
DEPRESIA criterii DSM IV
*CRITERII MAJORE:
- dispoziție depresivă;
- anhedonie - lipsa plăcerii și a interesului.
*CRITERII ADIȚIONALE:
- modificarea apetitului alimentar sau scădere
ponderală peste 5% pe lună;
- insomnie sau hipersomnie;
- fatigabilitate;
- sentiment de vinovăție sau inutilitate;
- agitație psihomotorie;
- dificultăți de concentrare;
- gânduri suicidare.
Pt diagnostic = 1 criteriu MAJOR + minim 5 criterii
ADIȚIONALE prezente de cel puțin 2 săptămâni
 ANXIETATEA ȘI DEPRESIA - TRATAMENT
ANXIETATEA
- Suport psihologic/psihiatric
- Medicamentos (în coaborare cu medicul
psihiatru)
• Forma acută: atacul de panică - Lorazepam
sau Midazolam sau Diazepam. Dacă nu se
obțin rezultatele dorite, se poate administra
Haloperidol picături p.o.
• Forma cronică - sindromul anxios.
- Lorazepam - 2-4 săpt. - 1-2 mg/zi, apoi se
scade treptat doza sau
- Seroxat (Paroxetin) - seara sau
- Escitalopram - 10 mg/zi.
DEPRESIA
Depresie minoră: consiliere - suport psihosocial
Depresie majoră: psihoterapie; tratament medicamentos.
TRATAMENT MEDICAMENTOS: recomandat de medicul
psihiatru.
Mirtazapină - în doză unică seara, la culcare; sedativ în doze
mici. Bine tolerat la vârstnici
- Citalopram- administrat dimineața, este de preferat la
vârstnici.
- Venlafaxină - are și efect analgezic adjuvant în durerea
neuropată post-chimioterapie.
- Fluoxetină- !!AT interacțiuni medicamentoase multiple.
- Duloxetin - are efect analgezic adjuvant în durerea
neuropată.
 INSOMNIA
Cauzele insomniei în bolile oncologice:
*Medicamente: diuretice; betablocante; teofilina; întreruperea sedativelor; corticoterapie;
cofeină.
*Simptome care nu sunt tratate sau nu sunt controlate suficient: durere; greață, vărsături;
incontinență; diaree; prurit; sindromul ”picioarelor neliniștite”.
*Alte cauze:
- stresul: - situațional (îngrijorare față de boală, venituri).
- emoțional;
- legat de mediu: zgomot, lumină, tratament fix la anumite ore
- factori comportamentali: inactivitate, abuz de alcool, cafeină, nicotine
- comorbidități: decompensarea unor boli asociate (cardiace, neurologice, pulmonare,
psihice).
INSOMNIA - TRATAMENT
NEMEDICAMENTOS
• igiena somnului;
• mediul adecvat, adaptat unui somn liniștit;
• masaj al mâinilor și picioarelor;
• administrarea corectă a medicamentelor (diuretice - dimineața).

 MEDICAMENTOS
• NITRAZEPAM - 10 mg - seara;
• ZOPICLONA - 7,5 mg, pentru cei cu intoleranță la Nitrazepam.
• LORAZEPAM - 1 mg, sau
• TRAZODONĂ - 75mg seara.
 SITUAȚII SPECIALE ÎN PRACTICA MEDICULUI
DE FAMILIE
1. SOCIOPATIILE
Personalitățile sociopate reprezintă un grup de personalități cu unele
caracteristici comune, cu etiopatogenie multifactorială în care factorii
constituționali, familiali și sociali sunt determinanți.
- indivizi greu adaptabili sau chiar incapabili de adaptare la mediul
social.
- Comportament antisocial (delincvent sau criminal) ce se manifestă în
variate arii de interacțiune socială(relaţii familiale, şcoală, profesie,
serviciul militar, căsătorie etc)
- Debut în copilărie sau adolescenţa precoce
Sociopatii
Cauze:
1. Factori individuali: carențe educaționale, parentale, declinul
valorilor morale
- privare de afectivitatea maternă (30%) și cea paternă 60% (Gluek);
- Interdicții familiale multiple ce conduc la frica față de organele de
ordine, frica față de adulți, frica de singurătate
- decalaj semnificativ între nevoi, Instincte și nevoia de vagabondaj,
alcool, divertisment;
- emotivitate și sugestibilitate juvenilă exagerate materializate în
dificultăți școlare
Sociopatiile - cauze
2. Factori familiali
- disocierea familială 90% (Heuzer);
– părinți delincvenți 10%;
– părinți amorali 35%;
– Glueck descrie 5 caracteristici ale mediului familial:
• afecțiunea familiei față de copil;
• neastâmpărul în copilăria precoce;
• nesupunerea la autoritate;
• distructivitatea;
• ereditatea.
– protecția, supraprotecția, corecția unilaterală, de obicei maternal;
– relațiile interpersonale părinți-copii și ceilalți membri ai familiei;
– mamă indulgentă, tată autoritar;
!!Nesancționat, copilul trăiește în paradisul imaturității și dezvoltă comportamentul sociopat
(Mahler) caracterul părinților: reci, distanți, capricioși, arbitrari în aprecieri, afecțiune, recompense,
sancțiuni;
Sociopatiile - cauze
3. Factori de mediu
- factori educativi extrafamiliali: sistemul educațional, prostul exemplu,
identificarea negativă;
– societatea modernă, prin supralicitarea sistemului nervos central al
copilului (depersonalizarea, violența din mass-media, jocuri electonice,
globalizarea, poluarea chimică și fonică ce determină modificarea
reactivității SNC )
Sociopatiile – caracteristici generale
– Impulsivitate;
– Iresponsabilitate;
– Imaturitate emoțională;
– Nesociabili;
– Inadaptabili
- Atitudine socială inadecvată
SOCIOPATIILE – tablou clinic
• Debut în coplilărie
• Manifestări diferite
1. Sociopatia infantilă (sindromul copilului neliniștit)
- neliniște permanentă;
– tulburări de atenție;
– indisciplinat;
– conflicte precoce, permanente în familie, la joacă, la școală;
– tulburări recurente ce variază ca intensitate;
– evoluție continuă.
2. Sociopatia adolescentină prezintă tulburări instinctivo afective
asemănătoare adulților dar diferă activitatea antisocială
 Sociopatiile – tablou clinic
• Antipatici, inadaptabili (schimbă des școlile), mincinoși, neîncrezători, se
adaptează doar în mediul pe care-l domină, cer mult, dar nu oferă nimic
(egocentrici, incapabili de iubire)
• anxietate, depresie, ură necontrolată, aderență la droguri, suicid,
iresponsabilitate, comportament fanatic
• plecări nemotivate din familie/colectivitate; vagabondaj, prostituție,
violență, viață sexuală precoce, frivolă, impersonală
• Gambling (dependența de jocuri de noroc)
• Anonimul din mediile sociale
• Anonimul de grafitti
• Delicvența juvenilă de grup – bande formate din persoane sub 18 ani ce
comit acte ilegale
Sociopatiile - clasificare
1. Tipul predominat inadecvat: vulnerabil, voință slabă, fără conștiință
socială, nu învață din experiență;
2. Tipul predominant agresiv: duri, nemiloși, fără emoții, fără rușine.
 Sociopatiile - tratament
• complex;
• adaptat fiecărui caz;
• monitorizare permanentă
• psihoterapie
• tratament medicamentos
Rolul medicului de familie:
- Identificare
- consiliere
- mediere
- coordonare a serviciilor de sănătate
– intervine în identificarea factorilor perturbatori
individuali, familiali și sociali;
– depistează și investigheazå personalitățile dizarmonice;
– susține demersurile pentru realizarea programelor de
investigație, diagnostic și tratament;
– monitorizează această categorie de asistați;
– colaborează cu toți factorii implicați în acțiunile de
prevenire și combatere a sociopatiilor.
 SITUAȚII SPECIALE ÎN PRACTICA MEDICULUI
DE FAMILIE
2. ALCOOLISMUL
• denumit și etilism cronic
• reprezintă o intoxicație cronică, o stare
patologică ce apare în urma consumului
excesiv de alcool.
• este caracterizat de o dorință puternică,
de multe ori incontrolabilă, de a consuma
alcool. Persoanele care suferă de
alcoolism vor prioritiza adesea consumul
de alcool în fața celorlalte obligații,
inclusiv munca și familia, și pot dezvolta o
toleranță fizică în timp. În cazul în care
acest consum se oprește, se vor declanșa
simptome de sevraj alcoolic.
ALCOOLISMUL- factori de risc
• Mediul familial
• Accesibilitatea
• Stess
• Depresie
• Mass-media, publicitatea
ALCOOLISMUL – tablou clinic

1. Perioada de excitaţie( Alcoolemie 0,5 – 1,5 g‰)

- euforie;
- logoree;
- vorbire incoerentă, exagerăriri verbale sau tristețe, plâns facil
- tulburări vizuale;
- scăderea vitezei de reacție;
- creşterea încrederii în propria persoană;
- vasodilataţie nivelul extremităţăţilor.
ALCOOLISMUL – tablou clinic

2. Perioada de pierdere a controlului (Alcoolemie 1,5 – 2,5 g‰)

- scăăderea capacităţii intelectuale ( iresponsabilitate, violenţă, dezorientare,
confuzie);
-scăderea atenţiei;
-alterarea percepției;
-scăderea performanțelor motorii;;
-tulburări de vorbire;
-ataxie;
-diplopie;
- somnolență (adoarme oriunde);
-vărsături.
ALCOOLISMUL – tablou clinic

3. Perioada de somn comatos (Coma alcoolică) – alcoolemie =2,5-4 g‰

- Midriază
- Hipotermie
- Insuficiență renală
- Relaxare sfincteriană
- Convulsii
- Hipoglicemie

4. Deces – la acoolemie de peste 4g‰

Alcoolismul – semne de dependență
• Consumul de alcool în secret sau izolat de alte persoane;
• Neputința de a limita cantitatea de alcool consumată;
• Amnezie în timpul consumului de alcool;
• Desfășurarea unor ritualuri care implică alcool, de exemplu, băuturi înainte, în timpul sau după
masă;
• Pierderea interesul față de hobby-urile cândva plăcute;
• Nevoia intensă de a consuma alcool;
• Senzația de iritabilitate / nervozitate atunci când se aproprie momentul obișnuit de consum de
alcool, în special dacă băutura nu este prezentă;
• Depozitarea alcoolului în locuri neobișnuite;
• Consumul excesiv, pentru a crea o stare emoțională mai bună;
• Prezența unor probleme cu relațiile, cu legea, cu aspectul financiar sau cu munca (ce provin din
consumul de alcool);
• Toleranță ridicată la alcool, ceea ce rezultă într-un consum mai ridicat;
• Stări de greață, transpirație și tremurături atunci când nu se consumă alcool (sevraj).
•
Alcoolismul - efecte
• Acidului gama-aminobutiric din creier – neurotransmițător ce
controlează impulsivitatea;
• Glutamatului – neurotransmițător care stimulează sistemul nervos;
• Dopamina – substanță chimică eliberată de neuroni pentru a trimite
semnale către alte celule nervoase; producția sa crește determinând
stare de bine până la euforie
Alcoolismul - efecte
• Oboseală
• Tulburări de memorie
• Disfuncție erectilă, tulburări menstruale până la amenoree
• Afecțiuni hepatice (seatoză, hepatită, ciroză)
• Cardiomiopatii, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă
• Insuficiență renală
• Tulburări ale SN (demență, epilepsie, tulburări de personalitate)
• Arteriopatie, neuropatie periferică
• Neoplasm gastric, hepatic, esofagian
• Tulburări sociale (violență domestică, acte ilegale, accidente rutiere,
șomaj)
 Alcoolism - tratament
I. Etilismul acut
- terapie intensivă pentru:
• reechilibrare hidroelectrolitică cu soluţie glucozată 10%, electroliţi,
vitamine B1şi B6 care metabolizează alcoolul
• termoterapie cu pături electice sau pături cu aer cald
• supravegherea funcțiilor vitale;
• oxigenoterapie.
II. Etilism cronic
- Psihoterapie- terapie individuală, de grup, familială, ocupațională
- Terapie medicamentoasă – disulfiram, naltrexona, acamprosat
Alcoolism – cazuri particulare
• Intoxicație alcoolică la sugari prin laptele matern
• Intoxicație alcoolică la copii
• Intoxicația alcoolică la adolescenți – de obicei combinată cu consum
de droguri sau etnobotanice
• Intoxicația alcoolică în scop suicid
• Pneumonie de aspirație
 SITUAȚII SPECIALE ÎN PRACTICA MEDICULUI
DE FAMILIE
3. FUMATUL
- este acțiunea de a aspira și a trage fumul
de tutun din țigară sau din pipă
- Prin combustia tutunului sunt eliberate diverse
substanțe active, în special nicotina, care ajung
astfel să fie absorbite de organismul uman prin intermediul organelor interne.
- În afară de acest tip de fumat denumit fumat activ, medicii constată existența și
nocivitatea fumatului pasiv, care constă din inhalarea involuntară a fumului de
țigară de către persoane care se află în aceeași încăpere cu fumători activi.
- Unii consideră fumatul ca fiind o activitate recreațională, se mai practică și ca
parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase
Țigara electronică
• Lichidul din tigarile electronice contine neurotoxine care pot provoca
greata, diverse leziuni si chiar moartea. Este mai periculos decat
tigarile obisnuite, pentru ca se absoarbe mai repede, chiar si in
concentratie slaba.
• In comparatie cu anul 2012, in SUA a crescut cu 300% numarul
cazurilor de intoxicatie cu lichidul din tigarile electronice.
• aburul cu nicotina poate contine formaldehida, o substanta care face
ca tigarile electronice sa fie de 5 pana la 15 ori mai cancerigene decat
tutunul.
 Fumatul-efecte
1. Scade speranța de viață – cu 5-8 ani la persoanele care nu se îmbolnăvesc/ cu 18-22 ani la
persoanele care se îmbolnăvesc
2. Crește mortalitatea – 1 deces din 9 se datorează fumatului
3. Crește considerabil morbiditatea:
- cancer bronho-pulmonar – durata fumatului e mai importantă decât doza: duratax2=riscx20; nr.
țigărix2=riscx2
- cancer larinigian, al cavității bucale
- cancer vezical la bărbați, renal
- cancer colon
- Cancer esofagian, gastric
- cancer col uterin
- Boli cardio-vasculare prin leziuni endoteliale, stres hemodinamic, hipercoagulabilitate, profil lipidic
aterogen, aritmogeneza
- Boli pulmonare cronice
- Carii dentare
- Ulcer gastric
- Osteoporoza
Fumatul - efecte
4. Crește riscul de infecții respiratorii/astm bronșic la copiii fumătorilor
(fumat pasiv)
5. Efecte asupra fătului la femeia fumătoare: retard de creștere
intrauterină, greutate mică la naștere, moarte subită intrauterină,
naștere prematură, avort spontan
6. Infertilitate: masculină (50%), feminină(20%)
7. Dependența: comparabilă cu a heroinei, mai puternică decât cea
produsă de alcool
 Fumatul -tratament
1. Consiliere psihologică
- Individuală
- De grup
Programul Național Stop Fumat, inițiat de Ministerului Sănătăţii în 2007 şi este
coordonat de Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. Acesta include:
- O linie telefonică cu apel gratuit (cunoscută sub numele de TelVerde: 0800 878 673)
– orice persoană interesată de renunțarea la fumat poate apela această linie și intra
în legătură cu un specialist pentru a primi mai multe detalii
- Consiliere psihologică privind renunţarea la fumat, sub forma unor întâlniri
periodice cu un psiholog
- Acces la medicamente gratuite ce ușurează procesul de renunțare la fumat.
2. Medicamentos: suplimente de nicotină, medicație non-nicotinică (bupropionul)
 SITUAȚII SPECIALE ÎN PRACTICA MEDICULUI
DE FAMILIE
4. CONSUMUL DE DROGURI
• toxicomanie,
• toxicodependenţa,
• adicţie,
• drogodependenţa,
• dependenţa de droguri,
farmacodependenţa.
Drogurile
= substanţe psihoactive, susceptibile de a induce efecte psihice traite succesiv.
= creează dependenţă fizică, psihică şi tulburări grave ale activităţii mentale,
percepţiei şi comportamentului.
Factori de risc pentru drogo-dependență:
- Curiozitate
- Comportament anti-social
- Căutarea unor forme noi de comunicare/prieteni noi
- Imaturitate afectivă sau sexuală
- Necesitatea unei creșteri rapide a performanței intelectuale și rezistenței la stres
- Fobii, anxietate, insomnii
 Drogurile - clasificare
a) după efectul produs asupra SNC:
• produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricile, benzodiazepinele, tranchilizantele,
hipnoticele, metaqualona, etc.);
• produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc.)
• halucinogene (canabis, LSD, fencyclidina, mescalina, psilocybina etc.)
b) după originea produsului:
• produse naturale (opium, morfina, codeina),
• produse de semi-sinteza (heroina, hydromorphone, oxycodone)
• produse de sinteza (metadona, buprenorfina, meperdine)
c) dupa regimul juridic al substanţelor:
• Legale (morfina şi barbituricile)
• Ilicite (LSD, heroina, crack-ul, ice, MDMA, rocks, Ecstasy);
d) dupa dependenţa generata:
• droguri care creeaza dependenţa psihica,
• droguri ce creeaza dependenţa fizica şi
• droguri ce dau dependenţa mixta.
 Drogurile -clasificare
e) După calea de administrare
• Injectabile: morfină, heroină, analgezice de sinteză
• Inhalatorii (fumate): opiu, cannabis;
• Inhalatorii (prizate nazal,„sniff”): cocaina, heroina, solvenţii volatili
• Orale: LSD 25, alcaloizii halucinogeni, feniletilamine şi derivaţi,
amfetamine, fenciclidina, khat, metadona, medicamente
(neuroleptice şi antidepresoare, barbiturice, anxiolitice,
anorexigene, anticolinergice centrale, diverse alte produse)
 Drogurile - efecte
 Modifică percepția și activitatea mentală
• Depresie (sedative și hipnotice)/stimulare a activității (anorexigene) SNC
• Halucinații vizuale/auditive/tactile
• Analgezie
• Euforie, dezinhibiție, creșterea temporară a capacității intelectuale, sexuale,
fizice
Modifică coordonarea motorie
Tulburări comportamentale
Intoxicație acută
Toleranţa –necesitatea de a creşte dozele consumate, pentru aface faţă
procesului de adaptare la unele substanţe, care se traduce prin diminuarea
progresivă a efectelor resimţite de consumator.
 Drogo-dependența - tratament
a) De urgență – al intoxicației acute:
1. Asigurarea libertaţii căilor aeriene
2. Oxigenoterapie pe mască (O2 100%)
3. Stimulare verbală şi/sau nociceptivă
4. Protecţie termică
5. Lavaj gastric dacă toxicul a fost ingerat
6. Linie venoasă periferică (glucoză 5%)
7. Monitorizare (puls, tensiune arterială, ECG, SaO2
8. În caz de insuficienţă respiratorie persistentă: Naloxon (Narcan)0,4 mg i.m.
sau 0,04 mg i.v repetat din 2 în 2 minute până la normalizarea frecvenţei
respiratorii şi a SaO2; IOT cu VM
Drogo-dependența - tratament
b) Cronic
• Suport psihologic
• Tratament psihiatric
• Antidot